{"id":15120,"date":"2026-03-25T16:16:27","date_gmt":"2026-03-25T13:16:27","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15120"},"modified":"2026-03-25T16:16:31","modified_gmt":"2026-03-25T13:16:31","slug":"cioran-la-santander","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15120","title":{"rendered":"Cioran la Santander"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Pasiunea lui Cioran pentru Spania e binecunoscut\u0103. Chestionat \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103, obi\u0219nuia s\u0103 spun\u0103 c\u0103 iube\u0219te geniul e\u0219uat al acestei \u021b\u0103ri. Prin 1969, dup\u0103 ce frunz\u0103re\u0219te o carte cu poze din Spania, noteaz\u0103 \u00een Caiete<\/em>: \u201eNimic din ce e spaniol nu mi-e str\u0103in.\u201d[1]<\/a> Nu se \u0219tiu foarte multe despre c\u0103l\u0103toriile sale \u00een peninsul\u0103, \u00eens\u0103 una dintre ele a l\u0103sat urme \u00een biografia sa: e vorba de cea efectuat\u0103 la Santander, \u00een 1961, cu prilejul c\u0103reia ultrasensibilul Cioran s-a ales (se putea altfel?) cu o sinuzit\u0103. Dar \u0219i cu un prieten nea\u0219teptat, unul dintre cei pu\u021bin cunoscu\u021bi, pe care \u00eei pre\u021buia pentru alte calit\u0103\u021bi dec\u00e2t cele ale amicilor s\u0103i celebri din Fran\u021ba (Beckett, Ionesco, Henri Michaux) sau din Spania (Fernando Savater).[2]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Interesul s\u0103u pentru patria lui Cervantes dateaz\u0103 \u00eenc\u0103 din anii tinere\u021bii. Poveste\u0219te chiar el cum a ajuns sub vraja melancoliei spaniole, atras de fondul metafizic al nostalgiei, care \u00eei este caracteristic, citind o carte despre literatura spaniol\u0103 contemporan\u0103, \u201eunde era consemnat\u0103 anecdota cu un \u021b\u0103ran care, urc\u00e2ndu-se \u00eentr-un vagon de clasa a treia \u0219i l\u0103s\u00e2nd jos leg\u0103tura imens\u0103 din spinare, exclam\u0103: \u00abC\u00e2t de departe sunt toate!\u00bb\u201d[3]<\/sup><\/a> A fost at\u00e2t de impresionat de aceast\u0103 expresie, \u00eenc\u00e2t a folosit-o ca titlu al unui capitol din prima sa carte, Pe culmile disper\u0103rii<\/em>. \u201eA\u0219a cum mi s-a \u00eent\u00e2mplat totdeauna, un detaliu infim a dezl\u0103n\u021buit o pasiune\u201d[4]<\/a>, m\u0103rturise\u0219te Cioran.<\/p>\n\n\n\n

Ca urmare a acestei \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, i-a citit pe Unamuno, pe Ortega y Gasset \u0219i a devenit pasionat de mistica spaniol\u0103, \u00een special de Sf\u00e2nta Tereza. \u00cen 1936, a publicat \u00een Vremea<\/em> un articol intitulat \u201eNearticula\u021bia istoric\u0103 a Spaniei\u201d, \u00een care poveste\u0219te o alt\u0103 experien\u021b\u0103, de ast\u0103 dat\u0103 personal\u0103, prilej de nuan\u021b\u0103ri cu privire la subita sa pasiune: \u201eNu pot s\u0103 uit pe un prieten spaniol, care, \u00eentr-un cerc de oameni cumsecade \u0219i indiferen\u021bi, exclam\u0103 nea\u0219teptat: \u00abA\u0219 vrea s\u0103 tr\u0103iesc frumos \u0219i s\u0103 mor sublim\u00bb. Este, \u00een aceast\u0103 prostie, mult mai mult ininteligibil dec\u00e2t am fi dispu\u0219i a crede. Fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga Spanie, am avut totdeauna un sentiment echivoc, a c\u0103rui surs\u0103 ar putea deriva din echivocul substan\u021bei ei: iubesc Spania pasionat, dar n-o pot lua \u00een serios.\u201d[5]<\/a> C\u0103 fusese cu adev\u0103rat marcat, o arat\u0103 \u0219i faptul c\u0103 avea s\u0103 reia peste decenii aceea\u0219i \u00eent\u00e2mplare \u00een Caiete<\/em>: \u201e\u00cen 1936 am \u00eent\u00e2lnit, pentru prima dat\u0103 \u00een via\u021ba mea, un spaniol. Mi-a spus, de fa\u021b\u0103 cu martori<\/em>: \u00abIubesc moartea \u0219i sublimul<\/em>.\u00bb Superba prostie spaniol\u0103.\u201d[6]<\/a> Dincolo de ironii, Cioran e grijuliu s\u0103 atrag\u0103 aten\u021bia c\u0103 entuziasmul s\u0103u nu se datoreaz\u0103 exclusiv istoriei sau culturii spaniole. Acest lucru \u00eel subliniaz\u0103 \u0219i \u00eentr-un articol intitulat \u201eApologia Germaniei\u201d (!): \u201ePentru Spania simt [\u2026] un entuziasm pur personal, care nu-\u0219i poate g\u0103si \u00een realiz\u0103rile istorice \u0219i obiective ale culturii spaniole o justificare serioas\u0103. Imaginea Spaniei \u00eemi apare \u00een splendori de vis, \u00eentr-un farmec ireal \u0219i \u00eentr-o fascinant\u0103 viziune nostalgic\u0103.\u201d [7]<\/sup><\/a><\/sup><\/p>\n\n\n\n

Cum aceast\u0103 obsesie s-a dovedit a fi de durat\u0103, dup\u0103 Al Doilea R\u0103zboi Mondial, de \u00eendat\u0103 ce a devenit posibil, prima sa deplasare \u00een afara Fran\u021bei a fost \u00een Spania. Nu f\u0103r\u0103 mari greut\u0103\u021bi, c\u0103ci avea doar un pa\u0219aport Nansen, rezervat refugia\u021bilor. I-a s\u0103rit \u00een ajutor Alexandru Busuioceanu, care i-a facilitat viza, astfel c\u0103 Cioran va face o prim\u0103 vizit\u0103 peste Pirinei \u00een 1950. Vor urma nu mai pu\u021bin de \u0219apte astfel de c\u0103l\u0103torii. Printre ele \u0219i cea din 1969, c\u00e2nd, \u00eempreun\u0103 cu prietena sa Simone, merge timp de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 pe drumul pelerinilor, \u00eentre Estrella \u0219i Santiago de Compostella, dar va ajunge \u00een dou\u0103 r\u00e2nduri \u0219i \u00een Insulele Baleare, unde va scrie \u00eensemn\u0103rile ce vor ap\u0103rea postum \u00een Caietul de la Talamanca<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Dar s\u0103 vedem cum a ajuns Cioran s\u0103-l cunoasc\u0103 pe Manuel N\u00fa\u00f1ez Morante, umil farmacist din Santander, care \u00eei va deveni prieten apropiat \u0219i drag. Pe coasta cantabric\u0103 a ajuns \u00een 1961, la \u00eenceputul lunii august: \u201edes vacances rat\u00e9es \u00e0 Santander\u201d \u00eei scrie Cioran, sup\u0103rat, lui Armel Guerne, \u00een septembrie, pricina vacan\u021belor ratate fiind o sinuzit\u0103[8]<\/a>. \u00cen Caiete<\/em> noteaz\u0103 c\u00e2teva impresii, pomenind pentru prima oar\u0103 numele celui care \u00eei va deveni prieten: \u201e\u00cen mun\u021bii Santander, \u00een mijlocul unui peisaj superb, ni\u0219te vaci care p\u0103reau triste, dup\u0103 aprecierea amicului meu Nunez Morante\u201d, ca apoi, dup\u0103 ce relateaz\u0103 c\u0103 auzise \u00eentr-un c\u0103tun uitat de lume ni\u0219te ciobani c\u00e2nt\u00e2nd, s\u0103 adauge: \u201e\u00cen Europa occidental\u0103, Spania e ultima \u021bar\u0103 ce mai are un suflet.\u201d[9]<\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00cemprejur\u0103rile \u00een care Cioran l-a cunoscut pe Manuel N\u00fa\u00f1ez Morante sunt relatate \u00een amintita scrisoare c\u0103tre Armel Guerne, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie \u00eens\u0103 pomenit numele acestui farmacist local, care \u00eel \u00eendrumase s\u0103 urmeze o cur\u0103 \u00eentr-o sta\u021biune apropiat\u0103. Prilej pentru Cioran de lament\u0103ri nu lipsite de autoironie: \u201e\u00c0 peine y sommes-nous arriv\u00e9s, je tombe malade: sinusite, etc\u2026 Un sp\u00e9cialiste indig\u00e8ne m\u2019ayant oblig\u00e9 \u00e0 suivre une cure dans une station thermale \u00e0 trente kilom\u00e8tres de la ville, il m\u2019a fallu me morfondre quatre heures chaque jour dans un tortillard \u00e0 peine plus r\u00e9cent que les grottes voisines d\u2019Altamira. L\u2019\u00e9preuve, la pire, f\u00fbt cependant le spectacle des \u00e9piciers fran\u00e7ais, venus par dizaine de milliers, tous avec leurs transistors et leurs gueules avachies. Du milieu de cet enfer, nous envisagions la fin de notre s\u00e9jour comme une d\u00e9livrance.\u201d (De-abia ajunser\u0103m acolo, c\u0103 m-am \u0219i \u00eemboln\u0103vit: sinuzit\u0103 etc\u2026 Un specialist local m-a obligat s\u0103 urmez o cur\u0103 \u00eentr-o sta\u021biune termal\u0103 la treizeci de kilometri de ora\u0219; m-am chinuit c\u00e2te patru ore pe zi \u00eentr-un tren hodorogit, abia ceva mai nou ca grotele din vecin\u0103tate de la Altamira. \u00cencercarea cea mai grea a fost \u00eens\u0103 spectacolul b\u0103canilor francezi, sosi\u021bi cu miile, cu tranzistoarele \u0219i mutrele lor aplatizate. Din mijlocul acestui iad, a\u0219teptam sf\u00e2r\u0219itul \u0219ederii noastre ca pe o eliberare.)[10]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Nu e singura relatare privind \u00eent\u00e2lnirea lui Cioran cu N\u00fa\u00f1ez Morante. Din str\u0103fundurile internetului am dezgropat o alta, nu \u0219tiu c\u00e2t de veridic\u0103, \u00eens\u0103 care con\u021bine numeroase am\u0103nunte cu privire la \u00eemprejur\u0103rile \u00een care s-a \u00eenfiripat aceast\u0103 amici\u021bie. Ea \u00eei apar\u021bine lui Juan Antonio Gonz\u00e1lez Fuentes, fiind o postare pe un blog (ojosdepapel.com); \u00een ea, se sus\u021bine c\u0103 Cioran a ajuns s\u0103-l cunoasc\u0103 pe N\u00fa\u00f1ez Morante intr\u00e2nd \u00eentr-o farmacie din vecin\u0103tatea g\u0103rii, s\u0103 cumpere aspirin\u0103, c\u0103ci \u00eel durea capul. Redau \u00een traducere un fragment, pentru farmecul relat\u0103rii: \u201eScriitorul a intrat \u0219i i-a cerut angajatului ce avea nevoie, \u00eentr-un amestec bizar de spaniol\u0103 \u0219i italian\u0103. T\u00e2n\u0103rul, firesc, n-a \u00een\u021beles nimic, cele dou\u0103 monologuri fiind sortite din start e\u0219ecului. P\u0103l\u0103vr\u0103geala ciudat\u0103 a atras aten\u021bia farmacistului, care, ca de obicei, citea. Av\u00e2nd \u00een vedere confuzia care domnea, a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 ias\u0103 din biroul s\u0103u \u0219i s\u0103 \u00eencerce s\u0103 medieze chestiunea. A r\u0103mas surprins c\u00e2nd l-a recunoscut pe rom\u00e2n, a c\u0103rui imagine \u00eei era familiar\u0103, \u00eentruc\u00e2t o v\u0103zuse \u00een c\u0103r\u021bi \u0219i reviste franceze. Surpriza a \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it-o cur\u00e2nd cu Cioran, c\u00e2nd i-a rostit numele cu voce tare. Cioran \u00een Santander, \u00een farmacia mea, trebuie s\u0103 fi g\u00e2ndit N\u00fa\u00f1ez Morante. Am fost recunoscut la Santander de un farmacist luminat, care m\u0103 cite\u0219te \u00een francez\u0103, trebuie s\u0103 fi g\u00e2ndit Cioran.\u201d A\u0219a a \u00eenceput a\u0219adar o frumoas\u0103 prietenie, Cioran revenind, se pare, \u00een mai multe r\u00e2nduri la Santander. Dac\u0103 ar fi s\u0103 credem spusele lui Fuentes, N\u00fa\u00f1ez Morante i l-ar fi prezentat lui Cioran \u0219i pe un prieten de-al s\u0103u, prozatorul Manuel Arce. Acesta era proprietarul unei libr\u0103rii, \u00een barul de vizavi av\u00e2nd loc mai multe \u00eent\u00e2lniri ale trioului. Fuentes sus\u021bine c\u0103 Cioran ar fi apreciat scrierile lui Manuel Arce, trimi\u021b\u00e2ndu-i la cererea acestuia chiar \u0219i un text care urma s\u0103 fie publicat \u00een Spania, \u00eens\u0103 proiectul nu s-a mai materializat, pare-se din lipsa banilor sau a cenzurii.<\/p>\n\n\n\n

Nu \u0219tim cu certitudine dac\u0103 a\u0219a s-au \u00eent\u00e2mplat lucrurile. \u0218tim \u00eens\u0103 c\u0103 prietenia cu Morante a fost str\u00e2ns\u0103 \u0219i de durat\u0103, m\u0103rturie st\u00e2nd r\u00e2ndurile scrise de Cioran la moartea amicului s\u0103u, la 30 iulie 1965: \u201eMoartea lui Manuel N\u00fa\u00f1ez Morante, farmacist la Santander, spirit cultivat ca pu\u021bini al\u021bii \u0219i, pesemne, prietenul cel mai sincer<\/em> pe care l-am avut \u00een ace\u0219ti ultimi ani. \u00cemi oferise la \u00eenceputul lunii casa lui din Castilia ca s\u0103-mi petrec vacan\u021ba. R\u00e2nduise acolo o mare bibliotec\u0103 \u2013 m\u00e2ng\u00e2iere \u0219i refugiu pentru c\u00e2nd va fi la pensie, credea el. A murit la patruzeci \u0219i cinci de ani \u00een urma unei crize cardiace, el care nu se temea dec\u00e2t de cancer. Ce om \u00eenc\u00e2nt\u0103tor era Morante, cu febrilitatea lui! Triste\u021bea mea nu-i ascu\u021bit\u0103, va fi \u00eens\u0103 durabil\u0103.\u201d[11]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Cioran a avut \u0219i amici medici f\u0103c\u00e2nd parte din lumea literar\u0103, precum Paul Valet, poet de origine rus\u0103, sau so\u021bia poetului \u0219i eseistului Andr\u00e9 Rolland de Ren\u00e9ville, Lucia, care era rom\u00e2nc\u0103. Farmacistul N\u00fa\u00f1ez Morante, de\u0219i practic un necunoscut, f\u0103cea parte a\u0219adar din \u201egaleria\u201d ve\u0219nic suferindului Cioran, mereu atent s\u0103-\u0219i fac\u0103 rela\u021bii care s\u0103-i poat\u0103 servi \u00een caz de nevoie. C\u0103ci, vorba aceea, prietenul la nevoie se cunoa\u0219te\u2026<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

[1]<\/a> Cioran, Caiete 1957-1972<\/em>, Humanitas, Bucure\u0219ti, 2016, p. 377.<\/p>\n\n\n\n

[2]<\/a> Despre rolul jucat de unii dintre prietenii necunoscu\u021bi ai lui Cioran, ca Maxime Nemo sau Albert Lebacqz, am scris \u00een cartea mea Cioran, omul incomplet<\/em> (Tracus Arte, Bucure\u0219ti, 2021).<\/p>\n\n\n\n

[3]<\/a> \u201eDetaliile minime \u0219i pasiunile dezl\u0103n\u021buite\u201d, interviu realizat de J.L. Almira, \u00een Convorbiri cu Cioran<\/em>, Humanitas, Bucure\u0219ti, 2004, p. 119.<\/p>\n\n\n\n

[4]<\/a> Ibidem.<\/p>\n\n\n\n

[5]<\/a> Emil Cioran, Opere<\/em> II<\/em>. Volume. Publicistic\u0103. Manuscrise. Coresponden\u021b\u0103, <\/em>edi\u021bie \u00eengrijit\u0103 de Marin Diaconu, Bucure\u0219ti, Academia Rom\u00e2n\u0103, Funda\u021bia Na\u021bional\u0103 pentru \u0218tiin\u021b\u0103 \u0219i Art\u0103, Muzeul Na\u021bional al Literaturii Rom\u00e2ne, 2012, p. 643.<\/p>\n\n\n\n

[6]<\/a> Cioran, Caiete 1957-1972<\/em>, p. 377.<\/p>\n\n\n\n

[7]<\/a> Emil Cioran, Opere II<\/em>, p. 405.<\/p>\n\n\n\n

[8]<\/a> Emil Cioran, Armel Guerne, Lettres<\/em> (1961-1978)<\/em>, \u00c9dition \u00e9tablie et annot\u00e9e par Vincent Piednoir, Paris, \u00c9ditions de l\u2019Herne, 2011, p. 26.<\/p>\n\n\n\n

[9]<\/a> Cioran, Caiete 1957-1972<\/em>, p. 69.<\/p>\n\n\n\n

[10]<\/a> Emil Cioran, Armel Guerne, Lettres<\/em> (1961-1978)<\/em>, p. 26.<\/p>\n\n\n\n

[11]<\/a> Cioran, Caiete 1957-1972<\/em>, p. 270.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Alexandru Seres<\/p>\n","protected":false},"author":20,"featured_media":15121,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1006,52],"tags":[137,229,2726,1008],"coauthors":[1126],"class_list":["post-15120","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-reconstituiri","category-rubrici","tag-alexandru-seres","tag-cioran","tag-nr-1-2026","tag-reconstituiri"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/03\/Cioran-la-Santander.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15120","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/20"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15120"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15120\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15123,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15120\/revisions\/15123"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15121"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15120"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15120"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15120"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15120"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}