{"id":15058,"date":"2026-03-16T13:08:00","date_gmt":"2026-03-16T10:08:00","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15058"},"modified":"2026-03-16T13:08:06","modified_gmt":"2026-03-16T10:08:06","slug":"abilitatea-trupului-de-a-se-reface-post-atrocitate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15058","title":{"rendered":"\u201eabilitatea trupului de a se reface post-atrocitate\u201d"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-large is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"625\" height=\"1024\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/03\/Cada-c1-625x1024.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-15059\" style=\"width:500px\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/03\/Cada-c1-625x1024.jpg 625w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/03\/Cada-c1-183x300.jpg 183w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/03\/Cada-c1-768x1258.jpg 768w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/03\/Cada-c1-938x1536.jpg 938w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/03\/Cada-c1-1251x2048.jpg 1251w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/03\/Cada-c1-480x786.jpg 480w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/03\/Cada-c1.jpg 1299w\" sizes=\"auto, (max-width: 625px) 100vw, 625px\" \/><figcaption class=\"wp-element-caption\">Anca-Ioana C\u00e2d\u0103, <em>\u00censemn\u0103ri pe tivul fustei<\/em>, ART, colec\u021bia \/pocket, 2025<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p>Pe Anca-Ioana C\u00e2d\u0103 am citit-o \u0219i am tot citit-o de fiecare dat\u0103 c\u00eend am avut ocazia, cu destul\u0103 vreme \u00eenainte de apari\u021bia volumului s\u0103u de debut. Mi-a atras aten\u021bia tocmai pentru c\u0103 scria (\u0219i scrie!) o poezie t\u0103ioas\u0103 \u0219i dinamic\u0103, \u00een cheia unui biografism dark, echilibrat \u0219i perfect racordat \u0219i la ceea ce se \u00eent\u00eempl\u0103 \u0219i dincolo de <em>eu<\/em>.<\/p>\n\n\n\n<p>De\u0219i un volum discret, <em>\u00censemn\u0103ri pe tivul fustei<\/em> las\u0103 s\u0103 se \u00eentrevad\u0103 una dintre cele mai coerente voci poetice ale anului care tocmai a trecut. Poeta (re)construie\u0219te realit\u0103\u021bi cunoscute, c\u00eend precare, c\u00eend suportabile, c\u00eend marcate de autoironie. Dac\u0103 ar trebui s\u0103 numesc un singur lucru care mi-a atras aten\u021bia \u00een timpul lecturii, acela ar fi resemantizarea postmemoriei. Nu avem de-a face cu o postmemorie \u00een sensul ei clasic, a marilor catastrofe istorice, politice sau economice, ci cu una a precarit\u0103\u021bii, a proximit\u0103\u021bii aspre. Focalizarea se schimb\u0103: \u00een prim-plan nu mai st\u0103 marea istorie, ci micro-istoriile marcante. Cititorul nu are parte de acea distan\u021bare estetic\u0103 fa\u021b\u0103 de obiectele \u0219i fa\u021b\u0103 de corpurile descrise, ci este pus \u00een contact direct cu materialitatea brut\u0103 a lumii: \u201eincizii de scalp, excizii de encefal\/ executate cu deta\u0219area chirurgical\u0103\/ pe care o vedeam \u00een copil\u0103rie la mamaia\/ c\u00eend t\u0103ia g\u00eetul g\u0103inilor \u2013 v\u0103dan\u0103 deprins\u0103 cu\/ treburile s\u00eengeroase din copil\u0103rie\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Volumul se \u00eemparte \u00een dou\u0103 cicluri, <em>Toate femeile din via\u021ba mea au b\u0103ut cafea \u0219i s-au r\u0103zboit<\/em> \u0219i <em>\u00censemn\u0103ri pe tivul fustei<\/em>. Primul dintre acestea vizeaz\u0103 o revendicare de la femeile din familie, \u00eens\u0103 nu una idealizatoare. Avem \u00een fa\u021b\u0103 figuri ale rezisten\u021bei, figuri autoritare, figuri care rescriu ideea de feminitate \u00een termenii supravie\u021buirii. Suroritatea nu intervine aici ca un concept abstract, ci, mai degrab\u0103, ca un pact. Un scut comun. \u00centregul volum este, din punctul meu de vedere, depozitar al unor gesturi \u0219i obiceiuri v\u0103zute, tr\u0103ite \u0219i preluate la nesf\u00eer\u0219it: \u201efetele au b\u0103ut din fiole inscrip\u021bionate\/ cu cranii \u0219i oase \u00eencruci\u0219ate \u2013\/ au reu\u0219it s\u0103 le salveze de fiecare dat\u0103.\/ mai t\u00eerziu, c\u00eend s\u00eengele, s\u00eenii\/ \u0219i fundul bombat li s-au \u00eent\u00eemplat \u0219i lor,\/ le-a \u00eentrebat, pudic\u0103 din fire, dac\u0103 se descurc\u0103.\/ au dat din cap \u0219i n-au mai vorbit\/ niciodat\u0103 despre asta\u201d. Tot ceea ce se \u00eent\u00eempl\u0103 \u00een corpul unei femei e o fatalitate de ordin biologic, nicidecum ceva despre care se vorbe\u0219te. Ceva care se explic\u0103 \u0219i se dezbate. Supravie\u021buirea mut\u0103. Aceast\u0103 t\u0103cere se extinde dincolo de spa\u021biul familial, transform\u00eend corpul \u00eentr-o punte de leg\u0103tur\u0103 cu sistemul, at\u00eet cu cel medical, c\u00eet \u0219i cu cel juridic \u0219i social. \u201eabilitatea trupului de a se reface post-atrocitate\u201d e poate singura posibilitate de documentare a supravie\u021buirii la un moment dat. Refacerea nu este, \u00een niciun caz, un act de voin\u021b\u0103, ci unul de autonomie biologic\u0103. Anca-Ioana C\u00e2d\u0103 descrie corpul ca fiind nu numai un teritoriu al tuturor b\u0103t\u0103liilor cunoscute, ci, asemenea tuturor celorlalte corpuri ale tuturor celorlalte femei descrise anterior, un subiect al rezilien\u021bei.<\/p>\n\n\n\n<p>Ciclul omonim titlului, <em>\u00censemn\u0103ri pe tivul fustei<\/em>, mut\u0103 \u00eentruc\u00eetva centrul de greutate dinspre genealogia spa\u021biului intim c\u0103tre precaritatea la nivel institu\u021bionalizat. Sigur, ca urmare a profesiei autoarei, ea las\u0103 la vedere \u0219i c\u00eeteva semne ale chestiunilor pe care le \u00eent\u00eelne\u0219te, o realitate privit\u0103 uneori din punctul de vedere al avocatului. Tot asupra corporalit\u0103\u021bii \u0219i atributelor sale a\u0219 vrea s\u0103 m\u0103 opresc, \u00eentruc\u00eet trupul devine o entitate administrativ\u0103, depersonalizat\u0103. Traumele \u0219i experien\u021bele durerii s\u00eent mediate de documente oficiale, astfel \u00eenc\u00eet vulnerabilitatea nu este o stare natural\u0103, ci una indus\u0103 \u0219i gestionat\u0103 de cei ce ar trebui s\u0103 protejeze, mai degrab\u0103: \u201ec\u00eet de multe recipiente cu urin\u0103,\/ c\u00eet de multe \u00eentreb\u0103ri.\/ na\u0219teri, avorturi, dispozitive IUD?\/ semna\u021bi aici, aici \u0219i aici.\/ fundule\u021bul c\u00eet mai jooos, fundule\u021bul c\u00eet mai moaaale,\/ nu v\u0103 \u00eencorda\u021bi, ve\u021bi sim\u021bi o mic\u0103 pi\u0219c\u0103tur\u0103.\/ c\u00eet de multe na\u0219teri f\u0103r\u0103 incidente p\u00een\u0103\/ la ruptura obligatorie de perineu.\/ bine\u021be &amp; bun-venit, c\u00eete str\u00eengeri de m\u00een\u0103:\/ s\u0103 facem lucruri frumoase,\/ s\u0103 avem o colaborare nemaipomenit\u0103,\/ s\u0103 fie totul OK, nu-i a\u0219a?\u201d. Sigur, aceast\u0103 cartografiere include \u0219i o anumit\u0103 geografie urban\u0103 care devine o extensie a precarit\u0103\u021bii anterioare.<\/p>\n\n\n\n<p>Toat\u0103 scriitura autoarei este marcat\u0103 de o cerebralitate care refuz\u0103 spectacolul, dramatizarea acut\u0103, metafora degener\u0103rilor. <em>\u00censemn\u0103ri pe tivul fustei<\/em> este o radiografiere a unei lumi care merita mult mai mult dec\u00eet i s-a acordat. Iar volumul acesta merit\u0103, cu siguran\u021b\u0103, o privire mult mai atent\u0103 din partea criticii, dar \u0219i din partea cititorilor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cronic\u0103 literar\u0103 de Sorina R\u00eenda\u0219u<\/p>\n","protected":false},"author":431,"featured_media":15059,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[2586,106,2726,2573],"coauthors":[2572],"class_list":["post-15058","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-anca-ioana-cada-2","tag-cronica-literara","tag-nr-1-2026","tag-sorina-rindasu"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/03\/Cada-c1.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15058","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/431"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15058"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15058\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15060,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15058\/revisions\/15060"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15059"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15058"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15058"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15058"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15058"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}