{"id":15013,"date":"2026-03-09T13:46:54","date_gmt":"2026-03-09T10:46:54","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15013"},"modified":"2026-03-09T13:47:02","modified_gmt":"2026-03-09T10:47:02","slug":"un-simplu-text","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=15013","title":{"rendered":"Un simplu text"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"alignright size-large is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"757\" height=\"1024\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/08\/Miron-Beteg-757x1024.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-13583\" style=\"width:250px\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/08\/Miron-Beteg-757x1024.jpg 757w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/08\/Miron-Beteg-222x300.jpg 222w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/08\/Miron-Beteg-768x1039.jpg 768w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/08\/Miron-Beteg-1135x1536.jpg 1135w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/08\/Miron-Beteg-1514x2048.jpg 1514w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/08\/Miron-Beteg-480x649.jpg 480w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/08\/Miron-Beteg-scaled.jpg 1892w\" sizes=\"auto, (max-width: 757px) 100vw, 757px\" \/><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p>Ce faci c\u00e2nd te saturi de prostie \u0219i descoperi c\u0103 ea nu e o deviere, ci un climat? C\u0103 prostia din jur nu e o \u00eent\u00e2mplare, ci un ecosistem stabil, autosufi\u00adcient, protejat de legea numerelor mari?<\/p>\n\n\n\n<p>La \u00eenceput te enervezi. E reflexul s\u0103n\u0103tos. \u00ce\u021bi spui c\u0103 nu se poate, c\u0103 exagerezi, c\u0103 oamenii nu pot fi chiar at\u00e2t de superficiali, at\u00e2t de siguri pe nimicul lor. Apoi \u00eei auzi din nou. Vorbesc tare, conving\u0103tor, cu fraze scurte \u0219i opinii definitive. Te ui\u021bi \u00een jur \u0219i vezi falsitatea ca norm\u0103. Nu ca excep\u021bie, nu ca accident. Oameni care joac\u0103 roluri morale \u00een costume de \u00eemprumut. Empatie declarativ\u0103, indignare la cerere, principii flexibile ca plastilina: fal\u00adsitatea te \u00eenconjoar\u0103 din toate p\u0103r\u021bile. Nu mai e teatral\u0103, nu mai e ru\u0219inoas\u0103. E calm\u0103, func\u021bional\u0103, eficient\u0103. Oamenii spun ce trebuie spus, simt ce se cere sim\u021bit, pl\u00e2ng la comand\u0103 \u0219i se indigneaz\u0103 \u00een intervalul alocat. Nimic nu e profund, dar totul e intens. Valorile sunt afi\u0219ate, nu tr\u0103ite. Principiile sunt lozinci reutilizabile. Totul e u\u0219or de schimbat, mai pu\u021bin lipsa de caracter.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cencerci s\u0103 explici. Nu pentru c\u0103 vrei s\u0103 ai dreptate, ci pentru c\u0103 \u00eenc\u0103 mai crezi c\u0103 lucrurile clare pot fi spuse clar. \u00ce\u021bi dai seama repede c\u0103 a explica e un gest inutil \u00eentr-o lume care nu mai are r\u0103bdare pentru propozi\u021bii lungi. Nu mai conteaz\u0103 coeren\u021ba, conteaz\u0103 siguran\u021ba cu care spui t\u00e2mpenii. Nu conteaz\u0103 adev\u0103rul, conteaz\u0103 c\u00e2t de bine se potrive\u0219te cu furia sau frica cuiva. E momentul \u00een care apar, parc\u0103 din neant, \u0219i cei care \u0219tiu tot. Dar absolut tot. Ieri nu \u0219tiau nimic. Ast\u0103zi \u00eens\u0103 \u00eendoiala li se pare o sl\u0103biciune, reflec\u021bia, o pierdere de timp. Ei nu caut\u0103 sens, caut\u0103 confirmare. \u0218i o g\u0103sesc mereu, pentru c\u0103 prostia e o curtezan\u0103 care nu refuz\u0103 pe nimeni.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00ce\u021bi ridici apoi ochii, timid, c\u0103tre politicieni, dar \u00ee\u021bi dai seama c\u0103 frica a devenit, pentru cei mai mul\u021bi dintre ei, politic\u0103 de stat. Frica de a spune ceva clar, frica de a sup\u0103ra, frica de a pierde voturi, func\u021bii, privilegii. Nimeni nu mai conduce, to\u021bi plutesc. Deciziile sunt am\u00e2nate, diluate, ambalate \u00een limbaj gol. Curajul e invocat \u00een discursuri \u0219i evitat \u00een practic\u0103. Iar c\u00e2nd apare c\u00e2te unul care chiar spune ceva, nu dureaz\u0103 mult p\u00e2n\u0103 e \u00eengropat \u00een ridicol, scandal sau t\u0103cere.<\/p>\n\n\n\n<p>P\u00e2n\u0103 s\u0103 te dezmetice\u0219ti c\u00e2t de c\u00e2t, realizezi c\u0103 minciuna a devenit un zgomot de fond pe care \u00eel auzi \u0219i \u00een somn. Minciuna \u00een societate nu mai \u021bine de scandal, ci de metod\u0103. Minciuna din jur e patologic\u0103. E repetat\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd adev\u0103rul obose\u0219te \u0219i renun\u021b\u0103. Cea mai mare parte a presei, c\u00e2ndva c\u00e2ine de paz\u0103, a devenit un animal de companie prost hr\u0103nit. Titluri stridente, con\u021binut sub\u021bire, indignare la minut. Nimeni nu mai informeaz\u0103, to\u021bi mone\u00adtizeaz\u0103 aten\u021bia. Faptele sunt op\u021bionale. Emo\u021bia e obligatorie.<\/p>\n\n\n\n<p>\u0218i tu? Tu obose\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n<p>Nu devii dramatic, nu ajungi un artist al oboselii. Nu faci gesturi mari. Obose\u0219ti lent, mir\u00e2ndu-te de tine \u00eensu\u021bi. Nu mai sim\u021bi nevoia s\u0103 convingi. Nu mai ai energia s\u0103 corectezi. Nu mai vrei s\u0103 explici de ce lucrurile nu sunt at\u00e2t de simple, de ce nu orice opinie e egal\u0103 cu alta, de ce adev\u0103rul cere efort. \u0218i a\u0219a ajungi \u00eentr-un punct ciudat. Nu mai e\u0219ti furios. Furia presupune spe\u00adran\u021b\u0103. Furia crede c\u0103 lucrurile pot fi altfel. Tu e\u0219ti resemnat, dar nu lini\u0219tit. O resemnare amar\u0103, lucid\u0103, care nu te consoleaz\u0103, dar te stabilizeaz\u0103. \u00ce\u021bi spui c\u0103 nu po\u021bi cur\u0103\u021ba tot jegul din jur. Nici m\u0103car o camer\u0103 din el.<\/p>\n\n\n\n<p>A\u0219a c\u0103 \u00eencepi s\u0103 faci altceva. Selectezi. Taci mai mult. Alegi cu grij\u0103 ce cite\u0219ti, cu cine vorbe\u0219ti, ce lupte merit\u0103 consumul t\u0103u limitat de via\u021b\u0103. \u00ce\u021bi reduci expunerea. Nu din la\u0219itate, ci din igien\u0103. \u00cen\u021belegi c\u0103 nu e datoria ta s\u0103 repari o lume care se simte foarte bine a\u0219a stricat\u0103 cum e. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, mai dai totu\u0219i peste cineva care g\u00e2nde\u0219te. Care nu url\u0103. Care nu \u0219tie tot. Care pune \u00eentreb\u0103ri reale. Care nu salveaz\u0103 lumea. Care \u00ee\u021bi aminte\u0219te c\u0103 nu e\u0219ti singur \u00een oboseala ta. C\u0103 mai exist\u0103 oameni care v\u0103d mizeria, dar nu se t\u0103v\u0103\u00adlesc \u00een ea.<\/p>\n\n\n\n<p>Ce faci, totu\u0219i, c\u00e2nd te saturi de tot jegul din jur? Nu ajungi, din clipa aia, mai bun. Nu ajungi nici mai pur sau mai de\u0219tept. R\u0103m\u00e2i doar un om obosit care a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u00e2nd ideea c\u0103 luciditatea nu te salvea\u00adz\u0103 nici m\u0103car de tine \u00eensu\u021bi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>de Miron Beteg<\/p>\n","protected":false},"author":73,"featured_media":13583,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[2346],"tags":[1085,2726,2347],"coauthors":[1160],"class_list":["post-15013","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-opinia-de-rezerva","tag-miron-beteg","tag-nr-1-2026","tag-opinia-de-rezerva"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/08\/Miron-Beteg-scaled.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15013","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/73"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15013"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15013\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15015,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15013\/revisions\/15015"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13583"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15013"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15013"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15013"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=15013"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}