\u201eM-am n\u0103scut la Milano pe 21 martie 1931, \u00een casa mea din strada Mangone, la Porta Genova: era o zon\u0103 nou construit\u0103 la acea vreme, cu\u00a0oameni din clasa de mijloc, unii pu\u021bin elegan\u021bi, al\u021bii deloc. Apoi, casa mea a fost distrus\u0103 de bombe. Ne ascundeam \u00een beci, \u00een ad\u0103postul subteran, \u00een timpul unui raid; dup\u0103 ce s-a terminat am urcat \u00eenapoi \u00een cas\u0103 \u0219i n-am mai g\u0103sit nimic, doar d\u0103r\u00e2m\u0103turi. Am ajutat-o \u200b\u200bpe mama s\u0103-l nasc\u0103 pe fratele meu: aveam 12 ani. Am pierdut totul. Am fugit urc\u00e2nd \u00een prima c\u0103ru\u021b\u0103 de vite pe care am g\u0103sit-o. St\u0103team \u00eengr\u0103m\u0103di\u021bi. A\u0219a am ajuns la Vercelli. Ne ascundeam pe c\u00e2mpurile de orez pentru c\u0103 bombele nu explodau \u00een ap\u0103, ne \u00eenmuiam bine p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd sf\u00e2r\u0219eau bombardamentele. Am r\u0103mas acolo singuri, eu, mama \u0219i nou-n\u0103scutul. Tat\u0103l meu \u0219i sora mea r\u0103m\u0103seser\u0103 la Milano \u00een c\u0103utarea celorlal\u021bi: eram cu to\u021bii nebuni de fric\u0103. \u00cen Vercelli ne-a g\u0103zduit o m\u0103tu\u0219\u0103 care avea un alt unchi fermier, ne-a g\u0103zduit c\u00e2t de bine a putut \u00eentr-o ferm\u0103. Ar\u0103ta ca Fecioara Maria, mama mea, era un frig \u00eengrozitor, st\u0103team \u00eentr-un fel de grajd, am locuit acolo trei ani. Nu mergeam la \u0219coal\u0103, cum s\u0103 merg? \u00cen schimb, ajutam cur\u0103\u021b\u00e2nd orezul sau caut\u00e2nd ou\u0103 pentru cel mic: ne-am \u00eengrijit de el, totul era nemi\u0219cat, era r\u0103zboi. Am r\u0103mas acas\u0103 \u0219i am ajutat-o \u200b\u200bpe mama, mergeam la \u0219coala de duminic\u0103, eram o fat\u0103 bun\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n
A\u0219a se povestea Alda Merini, una dintre cele mai importante voci ale poeziei italiene a secolului XX. Via\u021ba ei oscileaz\u0103 \u00eentre perioade bune, pline de inspira\u021bie, \u00een care scrie \u201ecome una pazza\u201d, \u0219i perioade \u00eentunecate tr\u0103ite \u00een aziluri de nebuni, \u00een sanatorii \u0219i ospicii. Volumele sale cele mai cunoscute sunt La presenza di Orfeo<\/em> (1953), Paura di Dio<\/em> (1955), Terra Santa<\/em> (1984), Delirio amoroso<\/em> (1989), Il tormento delle figure<\/em> (1990), Vuoto d\u2019amore<\/em> (1991), Sogno e Poesia<\/em> (1994), Reato di vita<\/em> (1994), Ballate non pagate<\/em> (1995), Clinica dell\u2019abbandono<\/em> (2003), pentru care a primit diverse premii (Premio Librex Montale, Premio Viareggio, Premio Elsa Morante Ragazzi). Pe l\u00e2ng\u0103 poezie, Alda Merini public\u0103 \u0219i proz\u0103, dar \u0219i c\u0103r\u021bi de memorialistic\u0103, L\u2019altra verit\u00e0. Diario di una diversa<\/em>, ap\u0103rut\u0103 \u00een 1986.<\/p>\n\n\n\n \u00cen anul 2010, la un an dup\u0103 moartea sa, Casa de editur\u0103 Mondadori din Milano scoate o antologie complet\u0103 Alda Merini de 1040 de pagini, edi\u021bie \u00eengrijit\u0103 de Ambrogio Borsani \u0219i reeditat\u0103 \u00een 2016 din care am extras, cu nem\u0103rginit\u0103 bucurie \u0219i pio\u0219enie c\u00e2teva poezii inedite, dintre care o parte au fost recuperate de la familia Carniti, iar cealalt\u0103 parte apar\u021bineau arhivelor Mondadori. Sunt poezii dactilografiate databile din perioada anilor 1980 \u0219i 1990.<\/p>\n\n\n\n S\u0103rutul meu te tortureaz\u0103 Iubirile mele au fost la fel de mari ca moartea. Este inutil s\u0103 spun cum le-am conceput. Uneori a fost suficient un z\u00eembet, alteori un ton profund. Tr\u0103iesc \u00een spa\u021biul unei \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103ri: Ace\u0219ti oameni care vor s\u0103 scoat\u0103 s\u00e2nge din pietre Erau tenebre \u0219i lumini Note \u0219i traducere Daniela M\u0103rcule\u021b<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u201eM-am n\u0103scut la Milano pe 21 martie 1931, \u00een casa mea din strada Mangone, la Porta Genova: era o zon\u0103 nou construit\u0103 la acea vreme, cu\u00a0oameni din clasa de mijloc, unii pu\u021bin elegan\u021bi, al\u021bii deloc. Apoi, casa mea a fost distrus\u0103 de bombe. Ne ascundeam \u00een beci, \u00een ad\u0103postul subteran, \u00een timpul unui raid; dup\u0103 ce s-a terminat am urcat \u00eenapoi \u00een cas\u0103 \u0219i n-am mai g\u0103sit nimic, doar d\u0103r\u00e2m\u0103turi. Am ajutat-o \u200b\u200bpe mama s\u0103-l nasc\u0103 pe fratele meu: aveam 12 ani. Am pierdut totul. Am fugit urc\u00e2nd \u00een prima c\u0103ru\u021b\u0103 de vite pe care am g\u0103sit-o. St\u0103team \u00eengr\u0103m\u0103di\u021bi. A\u0219a<\/p>\n","protected":false},"author":34,"featured_media":1502,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[30,27],"tags":[213,214,9,157],"coauthors":[],"class_list":["post-1501","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-poezie","category-traduceri","tag-alda-merini","tag-daniela-marculet","tag-poezie","tag-traduceri"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/03\/alda_-merini_-la_-poetessa_-dei-_navigli.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1501","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/34"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1501"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1501\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1505,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1501\/revisions\/1505"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/1502"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1501"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1501"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1501"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=1501"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\n\n\n
o calomnie a respira\u021biei
ce iese din mantia mea de speran\u021b\u0103;
ascult\u0103 aceast\u0103 dorin\u021b\u0103 negat\u0103
oh, tu, cel ce zaci \u00een abunden\u021ba mea
de r\u0103suflare lasciv\u0103 \u00eentors spre chipul purit\u0103\u021bii
tu, cel care cere lumin\u0103
tu, cel care cere alinare
oh,\u00a0tu, cel ce se raporteaz\u0103 la nimic
de ce nu vorbe\u0219ti marmur\u0103 delicat\u0103
umbr\u0103 a refuzului meu blestemat.
Te-am iubit \u0219i a fost o treab\u0103 lung\u0103 \u0219i dificil\u0103
cam cum parcurgi o sentin\u021b\u0103 la moarte
a fost ceva care \u021bi-a deschis larg bra\u021bele
dar care n-a avut parte nici m\u0103car de un salut
te-am iubit \u0219i te abandonez
ca o frunz\u0103 care cade \u00eencet \u00een poal\u0103
ce ofilit\u0103 din nou
nu d\u0103 nici m\u0103sur\u0103 \u0219i nici strig\u0103t,
te-am iubit \u0219i te las acum
tu care m-ai l\u0103sat s\u0103 fiu os\u00e2ndit\u0103 de nelegiui\u021bi
din cauza unei femei.<\/p>\n\n\n\n
Exist\u0103 femei care concep copii cu un efort minim, av\u00e2nd o predispozi\u021bie genetic\u0103. Mintea mea e alc\u0103tuit\u0103 a\u0219a:
are un uter c\u0103zut \u0219i e de ajuns un sur\u00e2s sau o absen\u021b\u0103 pentru a concepe un copil. Am conceput chiar \u0219i copii degenera\u021bi, copii coco\u0219a\u021bi \u0219i str\u00e2mbi, galbeni, vine\u021bi, stacojii. Am conceput chiar \u0219i azilul de nebuni.
\u00cen felul s\u0103u, azilul de nebuni a fost un copil perfect, dar din p\u0103cate prost, fiindc\u0103 a absolvit dreptul.<\/p>\n\n\n\n
tu m\u0103 faci s\u0103 germinez f\u0103r\u0103 s\u0103-\u021bi dai seama
sub c\u0103ldura m\u00e2ng\u00e2ierilor tale<\/p>\n\n\n\n
\u00eei numesc grozavii fericirii pe ace\u0219ti oameni
ridic\u0103 cupe proaspete \u00eempotriva obtuzit\u0103\u021bii sor\u021bii
Borsani e un bon valoric care se joac\u0103 cu cuvintele, pe care
le \u00eenv\u00e2rte \u00een spa\u021biu ca \u0219i cum ar fi confetti
viu \u0219i m\u00e2ndru de facultatea sa de vorbire,
e un b\u0103rbat de m\u0103rimea unei nave cu m\u00e2inile
prehensile \u0219i generoase care au gust de afec\u021biune
\u0219i de \u00eendr\u0103zneal\u0103 des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 \u00een timp infinit
de dragoste, despre care vorbe\u0219te \u0219i se pl\u00e2nge mereu ca
\u0219i cum ar fi ceva pe care via\u021ba \u00eel d\u0103 \u0219i \u00eel ia
ca \u0219i cuv\u00e2ntul.
Arat\u0103 ca tat\u0103l meu, are nenum\u0103ra\u021bi iubi\u021bi \u00een
imagina\u021bia sa, \u00een tranzi\u021bia fericit\u0103 a
vie\u021bii sale pentru c\u0103 \u00eei place via\u021ba, pentru c\u0103 e s\u0103n\u0103tos
\u0219i puternic ca un pe\u0219te \u0219i pentru c\u0103 \u00eei place s\u0103 pescuiasc\u0103
perlele din paji\u0219ti proasp\u0103t umflate de rou\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u00een apari\u021bia soarelui
\u00eentunericul unei \u00eentreb\u0103ri
care p\u0103rea \u00eenc\u0103 o repetare a cosmosului,
vai, c\u00e2t\u0103 fric\u0103 de planta ce
ridic\u00e2ndu-se de jos
cu urletul ei multicolor
\u021bip\u0103tul unei ciudate metempsihoze
numit\u0103 via\u021b\u0103.
De ce s\u0103 diluezi melodia
\u00een dintele gol al vinov\u0103\u021biei nedormite,
de ce s\u0103 strigi c\u00e2ntece tribale
\u00een timpul unei \u00eenmorm\u00e2ntari
\u0219i s\u0103 porne\u0219ti o furtun\u0103 \u0219uier\u0103toare, moartea este
pl\u00e2nsul unei f\u00e2nt\u00e2ni
pe o frunte umed\u0103
dac\u0103 te-a\u0219 putea vedea din nou, iubire,
aplecat peste o mie de gr\u0103dini
preg\u0103tit s\u0103 ataci albinele \u0219i mierea
m\u0103sur\u0103tor de noapte al p\u0103catului,
dac\u0103 te-a\u0219 putea revedea \u00eentr-o zi
\u00een c\u0103ldura nem\u0103rginit\u0103 a corpului
\u00een loc s\u0103 rumegi dileme inutile
\u00een loc s\u0103-\u021bi am\u00e2ni povestea.
Nuclee de zei r\u0103pi\u021bi \u00een mul\u021bime
\u00ee\u021bi seam\u0103n\u0103 pu\u021bin nedumeri\u021bi
la transplantul unui organ imprecis
dar tu singurul meu zeu neb\u0103nuit
\u00eemi zaci pe frunte.<\/p>\n\n\n\n