{"id":14995,"date":"2026-03-09T09:52:26","date_gmt":"2026-03-09T06:52:26","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14995"},"modified":"2026-03-09T09:54:36","modified_gmt":"2026-03-09T06:54:36","slug":"cristina-draghici-sincronizarea-mea-cu-poezia-a-fost-posibila-mai-ales-in-perioadele-de-epuizare-fizica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14995","title":{"rendered":"Cristina Dr\u0103ghici: \u201eSincronizarea mea cu poezia a fost posibil\u0103 mai ales \u00een perioadele de epuizare fizic\u0103\u201d"},"content":{"rendered":"\n

Cristina Dr\u0103ghici<\/strong> (n. 1994, Bucure\u0219ti) este poet\u0103 \u0219i medic pediatru. A debutat editorial cu volumul\u00a0Anticorp<\/em>\u00a0(Editura Charmides, 2019) \u0219i a publicat povestiri \u00een antologia\u00a0Cartea S\u00e2ngeorzului, volumul II\u00a0<\/em>(Editura Charmides, 2022). \u00cen 2024, a publicat volumul de poezie\u00a0Un r\u00e2s ca un zgomot de sticle sparte<\/em>\u00a0(Editura Cartier), nominalizat la Premiul T\u00e2n\u0103rul Poet al Anului \u0219i la Premiul Observator Universitas. \u00cen 2025, a primit Premiul pentru Cartea de poezie a anului 2024, acordat de ARCCA \u2013 Asocia\u021bia Rom\u00e2n\u0103 a Creatorilor Culturali \u0219i Arti\u0219tilor. A performat \u00een cadrul SWORDS \u2013 Spoken Word Sessions \u0219i Strada F\u0103r\u0103 Nume. Grupaje din poemele sale au fost traduse \u00een englez\u0103, spaniol\u0103 \u0219i portughez\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Irina-Roxana Georgescu: Cum te apropii de poezie \u2013 \u00een st\u0103rile de epuizare fizic\u0103, \u00een concedii? Are un medic t\u00e2n\u0103r puterea s\u0103 se desprind\u0103 de propria rutin\u0103 profesional\u0103 \u0219i s\u0103 se \u00eendrepte spre poezie?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Cristina Dr\u0103ghici:<\/strong> Oric\u00e2t mi-a\u0219 dori s\u0103 evit cli\u0219eele, cred c\u0103 m-am apropiat de poezie a\u0219a cum un astmatic se apropie, \u00een puseu acut, de masca facial\u0103 pentru a primi oxigen. Poezia e ce mi s-a \u00eent\u00e2mplat atunci c\u00e2nd coeren\u021ba lumii exterioare nu mai exista \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 satisf\u0103c\u0103toare, am avut nevoie de butelia mea de oxigen pentru a-mi duce propria via\u021b\u0103 mai departe. Desigur, sincronizarea mea cu poezia a fost posibil\u0103 mai ales \u00een perioade de epuizare fizic\u0103, dar \u0219i atunci c\u00e2nd sim\u021beam c\u0103 propriul creier e privat de neurotransmi\u021b\u0103torii de care avea nevoie. C\u00e2t despre rutina de medic, a\u0219 spune c\u0103 e nevoie de o separare clar\u0103. \u00cen cazul meu, poezia a r\u0103mas atunci c\u00e2nd s-a decantat ce a fost mai \u00eengrozitor din zile pe care a\u0219 fi preferat s\u0103 nu le tr\u0103iesc. Am str\u00e2ns acest greu, \u00eemi place s\u0103 cred c\u0103 l-am rafinat \u0219i l-am trimis \u00een lume.<\/p>\n\n\n\n

I.-R.G.:<\/strong> Cum g\u0103se\u0219ti resurse \u0219i timp s\u0103 scrii?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

C.D.:<\/strong> Adev\u0103rul e c\u0103 rela\u021bia mea cu poezia a c\u0103p\u0103tat ceva din rela\u021bia pe care cred c\u0103 o am \u0219i cu dragostea, cu prietenia. Sunt bucuroas\u0103 atunci c\u00e2nd mi se \u00eent\u00e2mpl\u0103, dar nu vreau s\u0103 for\u021bez prezen\u021ba. De altfel, nu a\u0219 putea crede \u00een ceva pe care eu l-am for\u021bat s\u0103 existe, s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103, s\u0103 mi se \u00eent\u00e2mple. Nu am mai scris nimic de peste un an. Via\u021ba profesional\u0103, cea de medic, are o alt\u0103 dinamic\u0103 acum, am nevoie de mult\u0103 disciplin\u0103. Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu \u00eenregistrez fragmente de via\u021b\u0103 \u0219i c\u0103 nu am noti\u021bele pline cu lucruri despre care \u0219tiu c\u0103 voi scrie c\u00e2ndva. \u00centr-un fel, simt c\u0103 tot ce am scris p\u00e2n\u0103 acum a fost rezultatul unor absen\u021be cu rol cumulativ, al unor absen\u021be care au dat na\u0219tere unei g\u0103uri negre, de pe marginea c\u0103reia am \u00eencercat, \u00eendoindu-m\u0103 de mine, s\u0103 ar\u0103t lucruri pe care am sim\u021bit c\u0103 nu le privim \u00eendeajuns. A scrie a\u0219a a fost un act de supravie\u021buire, nu un proiect.<\/p>\n\n\n\n

I.-R.G.:<\/strong> Ce rela\u021bie ai cu frica? \u00cen ambele volume de poezie \u2013 Anticorp<\/em> (Charmides, 2019) \u0219i Un r\u00e2s ca un zgomot de sticle sparte<\/em> (Cartier, 2024) \u2013 frica pare s\u0103 fie un suprapersonaj care locuie\u0219te \u00een preajm\u0103, adulmec\u0103 alte frici, \u00eembin\u0103 angoase, nefericiri, a\u0219tept\u0103ri personale, dezam\u0103giri.<\/strong><\/p>\n\n\n\n

C.D.:<\/strong> \u00cen aceast\u0103 perioad\u0103, \u00eencerc s\u0103 privesc frica ca pe un fel de pia mater<\/em> care \u00eemi protejeaz\u0103 \u00eentregul sistem nervos, care ap\u0103r\u0103 \u0219i hr\u0103ne\u0219te. Mi-a luat mult timp s\u0103 \u00een\u021beleg c\u0103 pot fugi, dar nu m\u0103 pot ascunde. Nu a fost deloc u\u0219or s\u0103 recunosc c\u0103 lucrurile de care m\u0103 tem au c\u00e2\u0219tigat deja. Mi-am apropiat frica, am numit-o \u201em\u0103tase neagr\u0103\u201d \u0219i am acceptat felul \u00een care m\u0103 acoper\u0103 \u0219i m\u0103 ascunde. Am \u00eencercat s\u0103 o dau la o parte \u0219i s\u0103 privesc dincolo de ea. Am scris cu ea \u00eencol\u0103cindu-se de m\u00e2na mea ca o cobr\u0103 sedat\u0103. Poate c\u0103 dup\u0103 ce am scris a devenit pu\u021bin mai mic\u0103. Frica e \u0219i o comet\u0103. Am urm\u0103rit-o prin satelit \u0219i mi-am ferit capul. \u00cenc\u0103 a\u0219tept ziua \u00een care aceast\u0103 comet\u0103, \u00een fl\u0103c\u0103ri, va traversa cerul \u0219i o voi privi prin lentilele ochelarilor de soare cu m\u00e2inile \u00een buzunar.<\/p>\n\n\n\n

\n
\"\"<\/figure>\n<\/div><\/figure>\n\n\n\n

I.-R.G.: Poezia ta restituie, adesea, un univers privit prin lentilele fine ale prezentului neiert\u0103tor, care basculeaz\u0103 \u00een singur\u0103tate \u0219i depresie. Care e rela\u021bia ta cu timpul? Este poezia o form\u0103 de vindecare?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

C.D.:<\/strong> Poezia mi-a fost ce a r\u0103mas c\u00e2nd ce a plecat s-a \u00eendep\u0103rtat pentru totdeauna. A fost punga de ghea\u021b\u0103 pus\u0103 l\u00e2ng\u0103 o ran\u0103 deschis\u0103, atunci c\u00e2nd abia reu\u0219e\u0219ti s\u0103 \u021bii oasele la un loc \u0219i spitalul e la ore distan\u021b\u0103. Dup\u0103 ce a terminat de oglindit, dup\u0103 ce a a\u0219ezat multele fe\u021be ale realit\u0103\u021bii ca pe ni\u0219te lame de microscop, poezia a consolat \u00een feluri nea\u0219teptate. Cred \u00een poezia care te viziteaz\u0103 asemenea cuiva drag, atunci c\u00e2nd nu spui, dar \u021bi-ar pl\u0103cea s\u0103 fii vizitat, \u021bi-ar pl\u0103cea un ceai cald, \u021bi-ar pl\u0103cea s\u0103 nu fii singur \u00een camer\u0103. A\u0219a m-a vizitat poezia, c\u00e2nd orele omene\u0219ti erau chinuitoare. Rela\u021bia mea cu timpul e una complicat\u0103. A\u0219 vrea s\u0103 am mai mult timp s\u0103 fac tot ce simt c\u0103 ar trebui s\u0103 fac, mai mult timp s\u0103 citesc, s\u0103 scriu, s\u0103 nu m\u0103 simt vinovat\u0103. Exist\u0103 \u0219i amintiri \u00een care a\u0219 tr\u0103i pentru totdeauna, scurtmetraje \u00een care cineva fericit z\u00e2mbe\u0219te \u0219i scoate limba la camer\u0103. A\u0219 vrea s\u0103 pot ap\u0103sa butonul de replay pentru acel cineva la nesf\u00e2r\u0219it.<\/p>\n\n\n\n

I.-R.G.:<\/strong> Care e cea mai aberant\u0103 situa\u021bie \u00een care ai fost pus\u0103? Dar cea mai simpatic\u0103?<\/strong><\/strong><\/p>\n\n\n\n

C.D.:<\/strong> Cea mai simpatic\u0103 situa\u021bie la care m\u0103 pot g\u00e2ndi acum este atunci c\u00e2nd Antonia, una dintre feti\u021bele despre care am scris, m-a \u00eenso\u021bit la o emisiune radio complet neplanificat. Atunci am \u00een\u021beles de ce merit\u0103 s\u0103 scriu, pentru cine scriu, pe cine vreau s\u0103 ar\u0103t \u0219i s\u0103 povestesc. A fost incredibil felul \u00een care Antonia a decis s\u0103 fac\u0103 un roast poetic pornind de la cartea mea, cum a fost o mic\u0103 magician\u0103 \u00een al c\u0103rei r\u00e2s am sim\u021bit toat\u0103 bun\u0103tatea lumii, tot sensul ei. Am fost foarte fericit\u0103 s\u0103 am aceast\u0103 feti\u021b\u0103 al\u0103turi de mine, nu doar \u00een mintea mea. C\u00e2t despre situa\u021bii aberante, a\u0219 vrea s\u0103 fie pu\u021bine. Aberant m-am sim\u021bit c\u00e2nd cineva drag nu a crezut \u00een mine, aleg\u00e2nd s\u0103 r\u0103spund\u0103 fragilit\u0103\u021bii mele de atunci cu violen\u021b\u0103. Aberant a fost s\u0103 cred c\u0103 violen\u021ba e pleoapa \u00eenc\u0103 lipit\u0103 a iubirii. Aberant a fost s\u0103 cred, de fiecare dat\u0103, c\u0103 pot schimba oamenii, c\u0103 pot interveni \u00een destinele lor ca un airbag. Am sf\u00e2r\u0219it doar prin a m\u0103 autofagia, noroc c\u0103 am \u00eenv\u0103\u021bat, c\u00e2t de c\u00e2t, s\u0103 r\u00e2d \u00een fa\u021ba lucrurilor pe care nu le pot schimba, chiar dac\u0103 \u00eenc\u0103 m\u0103 am\u0103gesc c\u0103 pot.<\/p>\n\n\n\n

I.-R.G.:<\/strong> Care este cea mai recent\u0103 carte citit\u0103? Ce recomand\u0103ri ai face pentru un t\u00e2n\u0103r care scrie poezie<\/strong><\/p>\n\n\n\n

C.D.:<\/strong> Anul 2025 a \u00eenceput cu cartea scris\u0103 de Claudie Hunzinger, Un c\u00e2ine la masa mea<\/em>, carte pe care am iubit-o \u0219i am citit-o pe drumul spre Cluj \u0219i \u00eenapoi. Cartea asta m-a trimis la alte c\u0103r\u021bi, cum ar fi An Angel at My Table<\/em> de Janet Frame \u0219i Journal of a Solitude<\/em> de May Sarton. Au fost companii reale aceste c\u0103r\u021bi. A\u0219 putea vorbi la nesf\u00e2r\u0219it despre cum m-a schimbat molecular cartea scris\u0103 de Claudie Hunzinger: \u201ecum s\u0103 descrii fo\u0219netul brusc al aripilor p\u0103s\u0103rii care-\u0219i ia zborul fiindc\u0103 m-a v\u0103zut \u0219i fiindc\u0103 port \u00een mine, om fiind, spaima? eu, dintr-odat\u0103 sf\u00e2\u0219iat\u0103 \u00een dou\u0103, fugind \u0219i privind.\u201d A\u0219 recomanda unui t\u00e2n\u0103r care scrie poezie s\u0103 nu cread\u0103 \u00een formule universal valabile, s\u0103 caute adev\u0103rul lui, s\u0103 se \u00eentrebe cui ar vrea s\u0103 \u00eel spun\u0103. Poate c\u0103 n-ar fi gre\u0219it s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 multisenzorial la poezia pe care vrea s\u0103 o scrie, la ce ar vrea s\u0103 simt\u0103 cel care cite\u0219te, ar vrea s\u0103 scrie o poezie instagramabil\u0103 sau o poezie care \u00eenc\u0103 ar avea sens peste zeci de ani? C\u00e2t de important\u0103 e notorietatea, validarea cui e vital\u0103? I-a\u0219 mai spune oric\u0103rui t\u00e2n\u0103r poet, a\u0219a cum \u00eenc\u0103 \u00eemi mai spun \u0219i mie, s\u0103 nu for\u021beze poezia, s\u0103 cread\u0103 \u00een felul ei de a sta la dospit, \u00eentocmai ca un aluat, s\u0103 nu subestimeze capacitatea ei de a str\u00e2nge, de a absorbi \u0219i de a hr\u0103ni exact c\u00e2nd \u00eei vine timpul.<\/p>\n\n\n\n

\n
\"\"<\/figure>\n<\/figure>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Interviu realizat de Irina-Roxana Georgescu<\/p>\n","protected":false},"author":21,"featured_media":14999,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[50],"tags":[1413,132,141,2725],"coauthors":[1223],"class_list":["post-14995","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-interviu","tag-cristina-draghici","tag-interviu","tag-irina-roxana-georgescu","tag-un-ras-ca-un-zgomot-de-sticle-sparte"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/03\/WhatsApp-Image-2026-03-08-at-17.22.48.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14995","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/21"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14995"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14995\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15004,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14995\/revisions\/15004"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/14999"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14995"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14995"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14995"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=14995"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}