{"id":14916,"date":"2026-02-28T17:01:03","date_gmt":"2026-02-28T14:01:03","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14916"},"modified":"2026-02-28T17:01:11","modified_gmt":"2026-02-28T14:01:11","slug":"viata-cu-nelutu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14916","title":{"rendered":"Via\u021ba cu Nelu\u021bu"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"alignleft size-full is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"655\" height=\"1000\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/02\/Viata-cu-Nelutu_EGO-Proza-a.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-14917\" style=\"aspect-ratio:0.6550114522629091;width:300px;height:auto\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/02\/Viata-cu-Nelutu_EGO-Proza-a.jpg 655w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/02\/Viata-cu-Nelutu_EGO-Proza-a-197x300.jpg 197w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/02\/Viata-cu-Nelutu_EGO-Proza-a-480x733.jpg 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 655px) 100vw, 655px\" \/><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<div class=\"wp-block-group has-cyan-bluish-gray-background-color has-background\"><div class=\"wp-block-group__inner-container is-layout-constrained wp-block-group-is-layout-constrained\">\n<p>\u201eNelu\u021bu este un copil de un an \u0219i jum\u0103tate cu ochii alba\u0219tri ca florile de nu-m\u0103-uita, care amprenteaz\u0103 via\u021ba unei familii numeroase dintr-o Cisn\u0103die \u00een care to\u021bi adul\u021bii muncesc la \u021besut covoare. Ceea ce face ca aceast\u0103 poveste s\u0103 fie tulbur\u0103toare este perspectiva fratelui care prive\u0219te tot ce se petrece printr-o lentil\u0103 a naivit\u0103\u021bii, m\u0103tuind astfel durerea, acoperind-o cu un strat de inocen\u021b\u0103. Se contureaz\u0103 astfel o cronic\u0103 a unei absen\u021be prezente, care se strecoar\u0103 ca un abur prin vie\u021bile tuturor, schimb\u00e2ndu-le.<\/p>\n\n\n\n<p>Prea dureroas\u0103 ca s\u0103 poat\u0103 fi povestit\u0103 \u00eentr-o succesiune cronologic\u0103 ne\u00eentrerupt\u0103, via\u021ba lui Nelu\u021bu este strecurat\u0103 discret printre i\u021bele pove\u0219tii acestei familii numeroase, \u00een care mama este unguroaic\u0103, tat\u0103l rom\u00e2n, iar copiii provin din dou\u0103 c\u0103s\u0103torii. Se construie\u0219te astfel un mozaic format, pe de o parte, din istorisirile copilului de odinioar\u0103, pe de alt\u0103 parte, din cele ale adultului din prezent, care tr\u0103ie\u0219te ast\u0103zi rupt \u00eentre dou\u0103 lumi, dintre care numai una este real\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Reu\u0219ind s\u0103 fac\u0103 durerea palpabil\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103-i spun\u0103 pe nume, Constantin Buduleci demonstreaz\u0103 c\u0103 st\u0103p\u00e2ne\u0219te arta de a l\u0103sa faptele s\u0103 strige, pun\u00e2nd fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 lumina \u0219i \u00eentunericul, cu singurul scop de a ar\u0103ta c\u00e2t de negru este \u00eentunericul, prin contrast.&nbsp;<em>Via\u021ba cu Nelu\u021bu<\/em>&nbsp;este ca mersul pe s\u00e2rm\u0103 pe deasupra raiului \u0219i a iadului. \u00cen paginile c\u0103r\u021bii, suferin\u021ba nu se cite\u0219te, ci se simte puls\u00e2nd sub fiecare r\u00e2nd.\u201d (Simona Antonescu)<\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator has-alpha-channel-opacity\"\/>\n\n\n\n<h4 class=\"wp-block-heading has-text-align-center\"><strong>Fragment<\/strong><\/h4>\n\n\n\n<p class=\"has-drop-cap\">Morm\u00e2ntul familiei este pe aleea principal\u0103 a cimitirului. C\u00e2nd l\u2011au ridicat cu ciment \u015fi marmur\u0103, sub numele lui Nelu\u0163u au trecut \u015fi numele lor \u015fi anul na\u015fterii. Sunt mul\u0163i oameni care fac asta, iar mormintele a\u015fteapt\u0103 cumin\u0163i s\u0103 fie ocupate de cei care \u015fi\u2011au scris numele acolo, s\u0103 vin\u0103 \u00eentr\u2011o zi \u015fi s\u0103 fie b\u0103ga\u0163i \u00eentr\u2011o cutie de lemn, apoi l\u0103sa\u0163i \u00een jos cu ni\u015fte funii groase pline de p\u0103m\u00e2ntul altor gropi. Atingerea lor de sicriu este ca \u00eenv\u0103\u0163area unui \u00eenot\u0103tor cu temperatura apei, c\u00e2nd se apleac\u0103 \u015fi arunc\u0103 pe el c\u00e2\u0163iva stropi de ap\u0103 din bazin, numai c\u0103 aici groparii sunt cei care ud\u0103 sicriul cu p\u0103m\u00e2ntul uscat de pe funii. Cobor\u00e2rea \u00een p\u0103m\u00e2nt a sicriului este poate cea mai dur\u0103. Un moment pe care groparii niciodat\u0103 nu \u00eel repet\u0103, dar \u00eel joac\u0103 cel mai bine. Dialogul dintre ei, de pe o parte pe cealalt\u0103 a gropii, e ca o pies\u0103 de teatru. \u201escoate lemnele de sub sicriu\u201c, \u201e\u0163ine bine, Costic\u0103\u201c, \u201evezi c\u0103 stai prea aproape de el\u201c, \u201elas\u0103 u\u015for\u201c, \u201e\u00eempinge din cap\u0103t, Ioane\u201c, \u201emergi, m\u0103, de ajut\u0103 acolo\u201c. Pare un moment important pentru ei. Este apogeul muncii lor, c\u00e2nd familia care pl\u0103te\u015fte tot e acolo \u015fi trebuie s\u0103 fie mul\u0163umit\u0103. Dar niciodat\u0103 nu reu\u015fesc s\u0103 pun\u0103 sicriul pe fundul gropii f\u0103r\u0103 s\u0103 ating\u0103 marginile ei. La fiecare \u00eenmorm\u00e2ntare sun\u0103 a gol cutia de lemn \u00een care este cel drag. Unde a disp\u0103rut, c\u00e2nd el nici nu a ajuns \u00een groap\u0103? Acel moment mi\u2011a dat o stare de groaz\u0103, prin sunetul profund al sicriului lovit de pere\u0163ii gropii care a confirmat c\u0103 mama nu mai este. C\u00e2nd au cobor\u00e2t\u2011o pe mama \u00een morm\u00e2nt, brusc am sim\u0163it nevoia s\u0103 plec de l\u00e2ng\u0103 groap\u0103, s\u0103 m\u0103 retrag l\u00e2ng\u0103 alte morminte care probabil erau goale. Dar uitasem c\u0103 la orice \u00eenmorm\u00e2ntare familia este \u00eenghesuit\u0103 de oameni l\u00e2ng\u0103 groap\u0103. To\u0163i cei prezen\u0163i construiesc ziduri groase, parc\u0103 dorind s\u0103 \u00eemping\u0103 familia \u00een aceea\u015fi groap\u0103 \u00een care sicriul va fi depus. \u015ei am s\u0103pat printre ei ca s\u0103 ajung la lumin\u0103, s\u0103 simt aerul care \u00eenv\u0103luie planeta, s\u0103 \u00eencerc s\u0103 simt infinitul \u00een locul acelui sunet. S\u0103 v\u0103d un rost \u00een toate. Sim\u0163eam m\u00e2ini care \u00eencercau s\u0103 m\u0103 opreasc\u0103, s\u0103 m\u0103 \u0163in\u0103 acolo, l\u00e2ng\u0103 cei care mi\u2011au dat via\u0163\u0103, dar m\u2011am retras \u00een sunetul c\u00e2nt\u0103rii \u201eHristos a \u00eenviat din mor\u0163i\u201c. Apoi, parc\u0103 \u00een b\u0103taie de joc, a venit \u015fi partea a doua din spectacolul unei \u00eenmorm\u00e2nt\u0103ri, \u00een care fiecare trebuie s\u0103 arunce c\u00e2te un bulg\u0103re de p\u0103m\u00e2nt \u00een groap\u0103. To\u0163i oamenii din zidul acela viu prin care am trecut se \u00eenghesuiau acum s\u0103 arunce \u015fi ei. Toat\u0103 \u0163\u0103r\u00e2na b\u0103tea \u00een sicriu. Gol. La un moment dat am avut senza\u0163ia c\u0103 mama bate din sicriu ca s\u0103 o scoatem afar\u0103, disperat\u0103 c\u0103 va fi m\u00e2ncat\u0103 de viermi, a\u015fa cum \u00eei spunea mama ei. Dar suna a gol \u015fi tot ce mai voiam s\u0103 le spun oamenilor era s\u0103\u2011i lase pe gropari s\u0103 pun\u0103 p\u0103m\u00e2ntul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Fragment din volumul omonim de Constantin Buduleci<\/p>\n","protected":false},"author":314,"featured_media":14917,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[164,29],"tags":[191,1570,1764,169,2705],"coauthors":[2028],"class_list":["post-14916","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-avanpremiere","category-fictiune","tag-avanpremiera-editoriala","tag-constantin-buduleci","tag-editura-polirom","tag-fragment","tag-viata-cu-nelutu"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/02\/Viata-cu-Nelutu_EGO-Proza-a.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14916","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/314"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14916"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14916\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14919,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14916\/revisions\/14919"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/14917"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14916"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14916"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14916"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=14916"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}