{"id":14893,"date":"2026-02-20T11:14:20","date_gmt":"2026-02-20T08:14:20","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14893"},"modified":"2026-02-20T11:14:28","modified_gmt":"2026-02-20T08:14:28","slug":"trei-raspunsuri-despre-romanul-fericirea-e-alaturi-de-la-autorul-lui-sebastian-perju","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14893","title":{"rendered":"Trei r\u0103spunsuri despre romanul \u201eFericirea e al\u0103turi\u201d de la autorul lui, Sebastian Perju"},"content":{"rendered":"\n

1. Cum s-a conturat ideea romanului Fericirea e al\u0103turi<\/em>?<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Eram \u00eenc\u0103 \u00een pandemie, timp suficient, deci, de introspec\u021bii \u0219i analize. Ca toat\u0103 lumea, cred, am \u00eenceput s\u0103 analizez rela\u021biile din via\u021ba mea. Trist e c\u0103 am g\u0103sit perioada aia drept una dintre cele mai fericite din via\u021ba mea din punct de vedere al prieteniilor. Bulele ni s-au redus at\u00e2t de mult \u00eenc\u00e2t am putut, literalmente, s\u0103 \u00een\u0219ir pe degetele m\u00e2inilor oamenii de care nu m\u0103 pot lipsi.<\/p>\n\n\n\n

Doar ce terminasem lucrul la un roman despre un om extrem de singur, Rigobert (Culorile adev\u0103rului<\/em> \u2013 Editura Zugzwang), astfel c\u0103 eram \u00een c\u0103utarea conexiunilor cu cei care ne pot face via\u021ba \u00eendurabil\u0103. Tot \u00een acea perioad\u0103 am citit Simetria dorin\u021belor<\/em> de Eshkol Nevo \u0219i am vrut s\u0103 am \u0219i eu o carte a prieteniei, numai c\u0103 altfel. \u00cen loc de conflict, am ales camaraderia, \u00een loc de tr\u0103dare, am \u021bintit spre \u00een\u021belegere. \u00cen definitiv, cei care mi-au r\u0103mas aproape \u00een ultimii dou\u0103zeci de ani au fost aceia care au trecut peste diferen\u021be, care au acceptat c\u0103 tocmai pentru c\u0103 suntem at\u00e2t de diferi\u021bi e deosebit c\u0103 suntem \u00eenc\u0103 \u00eempreun\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Am deschis ochii \u0219i urechile la pove\u0219tile din jurul meu, iar personajele mi-au ap\u0103rut \u00eenc\u0103 dinainte s\u0103 le scriu. E poezie \u00een orice via\u021b\u0103, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Am un prieten care a fost crescut de bunica lui; ambii p\u0103rin\u021bi l-au l\u0103sat balt\u0103. Avea de g\u00e2nd s\u0103 ne fac\u0103 o vizit\u0103, numai c\u0103 una dintre fetele mele avea varicel\u0103. Cum \u0219tim cu to\u021bii, dac\u0103 n-ai avut varicel\u0103 \u00een copil\u0103rie, ca adult ri\u0219ti s\u0103 faci o form\u0103 mai ur\u00e2t\u0103, a\u0219a c\u0103 l-am prevenit asupra poten\u021bialelor pericole. Numai c\u0103 el mi-a spus c\u0103 nu-\u0219i mai aduce aminte dac\u0103 a avut-o sau nu \u0219i c\u0103 singura persoan\u0103 care ar fi putut depune m\u0103rturie despre antecedente ar fi fost bunica lui, moart\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Apoi am avut ga\u0219ca pe care mi-am creat-o \u00een Fran\u021ba \u0219i care a venit la nunta mea acum mul\u021bi ani. Erau at\u00e2t de r\u0103t\u0103ci\u021bi \u00een Rom\u00e2nia, \u00eenc\u00e2t mi-am dat seama c\u0103, dac\u0103 i-a\u0219 fi l\u0103sat la Otopeni, singura lor \u0219ans\u0103 ar fi fost s\u0103 ia un avion \u00eenapoi. Am amici francezi care \u00eenc\u0103 m\u0103 \u00eentreab\u0103 dac\u0103 \u00een\u021belegem rusa. N-au r\u00e2s prea mult la gluma mea dac\u0103 ei \u00een\u021beleg germana\u2026<\/p>\n\n\n\n

\u00cen fine, ce voiam s\u0103 zic e c\u0103 tr\u0103s\u0103turile personajelor mi se conturaser\u0103 \u00eenainte \u00eenc\u0103 s\u0103 m\u0103 apuc s\u0103 scriu. Ulterior, am dat peste \u0219tirea din Jurnalul Na\u021bional<\/em>, dac\u0103 nu m\u0103 \u00een\u0219el, cum c\u0103 un grup de francezi a nimerit la Bucure\u0219ti, \u00een loc de Budapesta, pentru a urm\u0103ri un meci de la Campionatul European. Articolul \u00een sine mi s-a p\u0103rut demn de roman, a\u0219a c\u0103 am hot\u0103r\u00e2t s\u0103-i \u021bin pe acei neaviza\u021bi prin Bucure\u0219tiul tinere\u021bii mele \u0219i s\u0103-i pun \u00een situa\u021biile cu care ne-am confruntat to\u021bi cei care am tr\u0103it pe-aici o vreme. Prin ochii lor.<\/p>\n\n\n\n

2. Cum a decurs scrierea lui?<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

Pe etape. Dup\u0103 cum ziceam, aveam o serie de personaje, aveam deja \u0219i subiectul, aveam \u0219i o dorin\u021b\u0103 de a scrie despre prietenie a\u0219a cum o v\u0103d eu, \u00eens\u0103, totodat\u0103, sim\u021beam c\u0103 nu citisem, nu tr\u0103isem suficient \u00eenc\u00e2t s\u0103 o redau autentic. Astfel c\u0103 am c\u0103utat s\u0103 m\u0103 inspir din al\u021bii mai buni ca mine. Am citit O via\u021b\u0103 m\u0103runt\u0103<\/em> de Yanagihara de dou\u0103 ori \u0219i am renun\u021bat la romanul meu o perioad\u0103. Prietenia pe care o vedea ea umbla prin cotloane pe care nu le-am accesat vreodat\u0103, astfel c\u0103 orice r\u00e2nd scriam mi se p\u0103rea mai pu\u021bin dec\u00e2t al ei.<\/p>\n\n\n\n

Am avut c\u00e2teva zeci de \u00eenceputuri \u0219terse \u00eenainte s\u0103 realizez c\u0103 nu vreau s\u0103 rescriu nici cartea lui Nevo, nici pe cea a lui Yanagihara, ci, pur \u0219i simplu, s\u0103 redau prietenia a\u0219a cum o tr\u0103iesc eu, cu imperfec\u021biuni, cu cli\u0219ee, cu inima pe care o avem c\u00e2nd iubim, nu cu creierul cu care a\u0219ez\u0103m lucrurile \u00een perspectiv\u0103 \u0219i le disec\u0103m. A\u0219adar, \u00eent\u00e2i am \u00eenceput s\u0103 scriu pove\u0219ti din trecutul personajelor mele, s\u0103 v\u0103d de unde vin, ce \u00ee\u0219i doresc, de ce prietenia lor e important\u0103 \u0219i ce le poate buscula prezentul.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen fine, a venit \u0219i prima fraz\u0103 a romanului, cea de la care am \u00eenceput s\u0103 construiesc mai departe: am fost ni\u0219te pro\u0219ti atunci, \u0103sta e adev\u0103rul, dar nu cu mintea mea cea bun\u0103 a\u0219 fi aflat eu pe urm\u0103 ce-i iubirea \u0219i ce-i prietenia \u0219i c\u0103, de multe ori, astea dou\u0103 sunt totuna.<\/p>\n\n\n\n

Restul a curs mai mult sau mai pu\u021bin natural. E suficient s\u0103 fi tr\u0103it \u00een lungii ani de tranzi\u021bie ca s\u0103 te identifici cu situa\u021biile din carte. Bucure\u0219tiul anilor mei a fost s\u0103lbatic, o curs\u0103 de supravie\u021buire \u00een primul r\u00e2nd, a\u0219a c\u0103 ni\u0219te str\u0103ini care nimeresc acolo la sf\u00e2r\u0219itul ei n-au dec\u00e2t s\u0103 se adapteze, nu? E crezul meu: \u00eentreaga via\u021b\u0103 ne-o petrecem adapt\u00e2ndu-ne oric\u0103rui rahat pe care ni-l arunc\u0103 hazardul \u00een fa\u021b\u0103. \u00cen definitiv, nu e mare diferen\u021b\u0103 \u00eentre un pu\u0219ti de 18 ani aruncat \u00een Bucure\u0219tiul anilor 2000 \u0219i ceea ce li se \u00eent\u00e2mpl\u0103 unor str\u0103ini veni\u021bi \u00een vizit\u0103 pentru prima oar\u0103 aici.<\/p>\n\n\n\n

3. Cum a\u021bi dori s\u0103 fie citit romanul Fericirea e al\u0103turi<\/em>?<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

S\u0103 fie citit mai ales de oamenii care au \u00eendoieli, s\u0103 fie evitat de cei cu certitudini. S\u0103-l citeasc\u0103 cei care nu au apucat s\u0103 transmit\u0103 \u201ela mul\u021bi ani\u201d prietenului din copil\u0103rie pentru c\u0103 au ratat data \u0219i le-a fost ru\u0219ine s\u0103-i scrie mai t\u00e2rziu. S\u0103 fie citit \u00een metrou, la plaj\u0103 sau \u00eenainte de culcare. S\u0103 fie citit ca \u0219i cum ne-am putea permite s\u0103 ne \u00eendr\u0103gostim prima oar\u0103, indiferent de v\u00e2rst\u0103; s\u0103 fie citit ca un roman de aventuri sau young adult<\/em>; s\u0103 fie citit ca o od\u0103 a prieteniei sau a dragostei; s\u0103 fie citit de cei care consider\u0103 amici\u021bia drept personaj multiplu; s\u0103 fie citit de cei care sunt singuri \u0219i stigmatiza\u021bi; s\u0103 fie citit de cei care a\u0219teapt\u0103, a\u0219teapt\u0103, a\u0219teapt\u0103; s\u0103 fie citit de cei care \u00eenc\u0103 mai citesc; s\u0103 fie citit de cei care \u00eenc\u0103 mai au nevoie de pove\u0219ti; s\u0103 fie citit de cei care \u00eencurajeaz\u0103 editurile mai mici; s\u0103 fie citit de cei care cred c\u0103 exist\u0103 istorii ce merit\u0103 povestite dincolo de Netflix \u0219i restul platformelor; s\u0103 fie citit de prietenii mei, at\u00e2\u021bia c\u00e2\u021bi au mai r\u0103mas; s\u0103 priveasc\u0103 dincolo de autor \u0219i titlu; s\u0103 vad\u0103 efortul editurii; s\u0103 cumpere din colec\u021biile ei \u0219i s\u0103 cread\u0103 \u00een continuare c\u0103 doar literatura poate salva lumea \u0219i, dac\u0103 n-o salveaz\u0103, s\u0103 \u00eenceap\u0103 un roman cu fraza: m\u0103car am \u00eencercat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eE suficient s\u0103 fi tr\u0103it \u00een lungii ani de tranzi\u021bie ca s\u0103 te identifici cu situa\u021biile din carte.\u201d<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":14894,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1616],"tags":[1690,1617,1679,2702,132,2701],"coauthors":[1278],"class_list":["post-14893","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cum","tag-colectia-traverse","tag-cum","tag-editura-vellant","tag-fericirea-e-alaturi","tag-interviu","tag-sebastian-perju"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/02\/CUM-Perju-Fericirea.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14893","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14893"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14893\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14896,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14893\/revisions\/14896"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/14894"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14893"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14893"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14893"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=14893"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}