{"id":14883,"date":"2026-02-19T16:18:39","date_gmt":"2026-02-19T13:18:39","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14883"},"modified":"2026-02-19T16:44:14","modified_gmt":"2026-02-19T13:44:14","slug":"fericirea-e-alaturi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14883","title":{"rendered":"Fericirea e al\u0103turi"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

19 septembrie 2010<\/em><\/h4>\n\n\n\n

\u00cen ultimul timp m\u0103 g\u00e2ndesc tot mai mult la mama. A murit c\u00e2nd eu aveam vreo 17 ani. Dac\u0103 poate exista vreo v\u00e2rst\u0103 bun\u0103 la care s\u0103-\u021bi pierzi mama, atunci aia e, cea de 17 ani. C\u00e2nd o pierzi t\u00e2n\u0103r, moartea mamei nu \u00eenseamn\u0103 mare lucru. Sunt convins c\u0103 mi-ar fi fost mult mai greu mai t\u00e2rziu, \u00eens\u0103, la 17 ani, nicio moarte nu te atinge prea tare. Convingerea mea e c\u0103 adolescen\u021ba tocmai de-aia e frumoas\u0103, tr\u0103irile sunt intense, f\u0103r\u0103 a fi neap\u0103rat autentice, iubirea se transform\u0103 rapid \u00een obsesie, durerea \u00een frustrare, doliul \u00een revolt\u0103, fiin\u021ba ta e deja \u00een r\u0103zboi cu \u00eentreaga lume, deci inclusiv cu p\u0103rin\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

Eram deja certa\u021bi atunci c\u00e2nd mama s-a \u00eemboln\u0103vit. Am aflat c\u0103 are cancer de pl\u0103m\u00e2ni, inoperabil, de la tata. M\u0103 mutasem, pe atunci, deja la iubita mea, \u00een Paris, nu mai tr\u0103iam \u00een periferie, la \u021bar\u0103 a\u0219a cum \u00eemi spuneau, tachin\u00e2ndu-m\u0103, colegii. \u00cen or\u0103\u0219elul \u00een care m-am n\u0103scut nu ajungea nici metroul, nici trenul. Ca s\u0103 \u00eei vizitez pe ai mei, plec\u00e2nd de la Bercy, unde locuiam \u00eempreun\u0103 cu Laura \u0219i cu p\u0103rin\u021bii ei, trebuia s\u0103 schimb dou\u0103 metrouri, s\u0103 iau apoi RER-ul p\u00e2n\u0103 la \u00c9vry, de-acolo s\u0103 merg cu autobuzul p\u00e2n\u0103 la Corbeil-Essonnes \u0219i s\u0103 mai parcurg \u00eenc\u0103 o jum\u0103tate de or\u0103 pe jos p\u00e2n\u0103 acas\u0103, acolo unde nu m\u0103 a\u0219tepta fericire, ci doar r\u0103ceal\u0103 \u0219i priviri dezam\u0103gite.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen cele \u0219ase luni c\u00e2te a mai tr\u0103it de c\u00e2nd a fost diagnosticat\u0103, am vizitat-o pe mama de opt ori. Mi-amintesc perfect fiecare vizit\u0103, chiar dac\u0103 p\u0103reau la fel. De fiecare dat\u0103 c\u00e2nd ajungeam acas\u0103, pe cer str\u0103lucea soarele, mai slab \u00een aprilie, atunci c\u00e2nd a \u00eenceput chimioterapia, nemilos \u00een iulie \u0219i august, c\u00e2nd \u00eentregul ei p\u0103r blond c\u0103zuse \u0219i trebuia s\u0103-\u0219i deseneze spr\u00e2ncenele cu creionul, iert\u0103tor spre sf\u00e2r\u0219itul lui septembrie, \u00eenainte s\u0103 ne p\u0103r\u0103seasc\u0103. Nu-mi dau seama dac\u0103 mi-am ales special doar zilele frumoase pentru a o vizita, c\u0103ci sigur \u00een acele luni au fost \u0219i ploi, \u0219i v\u00e2nt, \u0219i nori, dar cert e c\u0103 ajungeam \u00een fa\u021ba casei \u0219i vedeam mereu cum salcia de pe peluza din fa\u021b\u0103 se sc\u0103lda \u00een lumin\u0103, de parc\u0103 nu s-ar mai fi l\u0103sat vreodat\u0103 noaptea peste ea, poteca \u0219i sc\u0103rile de marmur\u0103 de la intrare sclipeau albe \u0219i eterne, iar frunzele celor doi stejari din curtea din spate, pe care \u00eei z\u0103ream pe dup\u0103 cas\u0103, erau nemi\u0219cate, nemuritoare, verzi \u0219i n-aveau s\u0103 se-ng\u0103lbeneasc\u0103, s\u0103 moar\u0103 \u0219i s\u0103 cad\u0103 niciodat\u0103, niciodat\u0103, niciodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Cred c\u0103 am purtat acela\u0219i tricou negru la fiecare vizit\u0103, ca o presim\u021bire, ca o senza\u021bie, ca un fior al sf\u00e2r\u0219itului. Poate de-aia mi-era at\u00e2t de cald pe drum, p\u00e2n\u0103 s\u0103 ajung. Mereu mi s-a p\u0103rut c\u0103 \u00een Fran\u021ba, atunci c\u00e2nd apare (\u0219i nu apare chiar at\u00e2t de des), soarele \u00eenc\u0103lze\u0219te cu furie, indiferent de anotimp, de parc\u0103 ar vrea s\u0103 topeasc\u0103 fiecare via\u021b\u0103, s\u0103 profite de pu\u021binul lui timp \u00een care r\u0103zbe\u0219te din nori pentru a-\u0219i regla socotelile cu bietele suflete pierdute, care uneori nici nu-i remarc\u0103 prezen\u021ba. \u021ain minte cum m\u0103 opream mereu \u00een prag, \u00eemi \u0219tergeam n\u0103du\u0219eala de pe frunte cu m\u00e2neca \u0219i, \u00eenainte de a cioc\u0103ni la u\u0219\u0103, priveam mereu \u00een sus, dezaprobator, c\u0103tre soare. \u00cemi lipsea atunci c\u00e2nd p\u0103\u0219eam \u00een casa noastr\u0103 rece \u0219i \u00eentunecat\u0103, mereu rece \u0219i \u00eentunecat\u0103, unde nu-l mai vedeam, storurile erau mereu l\u0103sate p\u00e2n\u0103 jos, pe mama \u00eencepuse s\u0103 o deranjeze lumina, m\u0103 desc\u0103l\u021bam la intrare \u0219i p\u0103\u0219eam pe gresia alb\u0103 din hol ca prin z\u0103pad\u0103, t\u0103lpile \u00eemi \u00eenghe\u021bau, iar tricoul leoarc\u0103 mi se lipea de \u0219ira spin\u0103rii, m\u0103 zburleam \u0219i m\u0103-mbr\u0103\u021bi\u0219am cu m\u00e2inile \u00eencruci\u0219ate peste piept, frec\u00e2ndu-mi bra\u021bele de zor, la intrarea \u00een sufragerie st\u0103tea mereu tata, mereu \u00eembr\u0103cat cu o c\u0103ma\u0219\u0103 maro \u00een carouri \u0219i un pulover, m\u0103 \u00eent\u00e2mpina \u00een picioare, ca \u0219i cum ar fi \u0219tiut de dinainte c\u0103 vin, cu toate c\u0103 nu-l anun\u021bam niciodat\u0103 c\u00e2nd aveam s\u0103 sosesc, poate chiar st\u0103tea mereu \u00een picioare, la intrarea \u00een sufragerie, a\u0219tept\u00e2nd, a\u0219tept\u00e2nd, a\u0219tept\u00e2nd, nu m\u0103 lua \u00een bra\u021be, nu-mi \u00eentindea m\u00e2na \u0219i nu m\u0103 s\u0103ruta, \u00eenclina solemn din cap \u0219i-mi spunea acelea\u0219i cuvinte, bine ai venit, bine te-am g\u0103sit, \u00eei r\u0103spundeam \u0219i n-aveam fraze pentru el, foloseam doar c\u00e2teva cuvinte, iar el \u00eemi r\u0103spundea tot scurt, mama? e sus, doarme? la televizor, doare? mai pu\u021bin azi, ieri a fost mai r\u0103u, \u00eentotdeauna cu o zi \u00een urm\u0103 fusese mai r\u0103u, iar \u00een glasul lui era o urm\u0103 de repro\u0219, ca \u0219i cum m\u0103 nimeream fix \u00een momentele \u00een care \u00eei era mai bine, ca \u0219i cum l-a\u0219 fi tr\u0103dat pe el, de\u0219i ea era cea care murea, eu nu mai st\u0103team acolo, eu veneam c\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd, rar, \u0219i nu sufeream \u00eempreun\u0103 aceea\u0219i suferin\u021b\u0103, eu eram departe acum, un adolescent rebel \u0219i neascult\u0103tor, o dezam\u0103gire, un e\u0219ec.<\/p>\n\n\n\n

Tata nu-mi oferea nimic de b\u0103ut \u0219i nu m\u0103 \u00eentreba dac\u0103 \u00eemi era foame. M\u0103 conducea sus, unde mama, cu o basma colorat\u0103 ce-i ascundea scalpul, \u00eentr-o rochie lung\u0103 de pijama, sub plapum\u0103 indiferent de c\u00e2t de cald era afar\u0103, m\u0103 a\u0219tepta \u0219i, mai mult necontrolat, ca un spasm, ca un reflex, \u00eemi z\u00e2mbea c\u00e2nd m\u0103 z\u0103rea, dar apoi \u00eentreaga fa\u021b\u0103 i se \u00eentuneca, tr\u0103s\u0103turile i se schimbau \u00eentr-o secund\u0103 ca ale unui actor profesionist, dar triste\u021bea ei nu era jucat\u0103, venea din interior, \u00eei sim\u021beam dezn\u0103dejdea nu ca pe o palm\u0103, ci ca pe o m\u00e2ng\u00e2iere trist\u0103, \u00eens\u0103 asta nu m\u0103 mi\u0219ca prea mult, c\u0103ci pe-atunci nu \u0219tiam c\u00e2t gre\u0219eam. De fapt, nici acum nu sunt convins c\u0103 am f\u0103cut mai mult r\u0103u dec\u00e2t fac al\u021bi copii la v\u00e2rsta aia, c\u00e2nd toate sunt albe sau negre, c\u00e2nd tr\u0103im \u00een extreme, dar ce m\u0103 doare acum mai mult ca orice e faptul c\u0103 nu numai eu, ci \u0219i ei renun\u021baser\u0103 la orice fel de nuan\u021b\u0103, eu plecasem dup\u0103 Laura. Laura care nu-i \u00eendr\u0103gea prea tare, era posesiv\u0103 \u0219i nu-mi voia neap\u0103rat binele, ci doar s\u0103 fiu acolo cu ea, mereu cu ea, niciodat\u0103 \u00een alt\u0103 parte, era paranoic\u0103 \u0219i g\u00e2ndea c\u0103 \u00eentreaga lume e contra noastr\u0103, numai c\u0103 avea \u0219i ea dreptatea ei, e sigur c\u0103 ai mei, mai ales mama, nu ne voiau \u00eempreun\u0103, deci eu \u00eei tr\u0103dasem \u0219i meritam pedepsit, nu era nicio cale de mijloc. Gre\u0219elile au consecin\u021be, iar consecin\u021ba era c\u0103 mama, de\u0219i murea, nu-mi vorbea, r\u0103m\u00e2nea \u00een pat, sprijinit\u0103 pe dou\u0103 perne, \u0219i din ochii ei auzeam<\/em> toate repro\u0219urile pe care mi le spusese deja. T\u0103cea \u0219i m\u0103 certa din priviri.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen realitate eram singur. Foarte singur. Aveam un singur prieten, pe Samuel, \u00eens\u0103 Samuel era \u0219i el extrem de singur. Mai ales c\u0103, \u00een afar\u0103 de el, nu mai era alt negru \u00een or\u0103\u0219elul \u00een care m-am n\u0103scut. Iar Samuel sim\u021bea asta \u0219i sim\u021bea mai ales c\u0103 avea nevoie s\u0103 plece din acel loc alb, blocat \u00een alte timpuri \u00een care pe francezi \u00eei chema numai Dupont, Dufour \u0219i Duran, acolo unde nu exista niciun Mohamed, niciun Ali \u0219i niciun Samuel. A\u0219a c\u0103 s-a orientat spre Paris, inima care prime\u0219te s\u00e2ngele ro\u0219u al tuturor raselor \u0219i bate \u00een toate limbile p\u0103m\u00e2ntului. \u00cens\u0103 Parisul lui nu era \u0219i Parisul meu, de\u0219i am mers acolo la acela\u0219i liceu \u0219i la aceea\u0219i facultate \u0219i am r\u0103mas prieteni toat\u0103 via\u021ba, dar \u00een acele timpuri, atunci c\u00e2nd \u00eemi murea mama \u0219i eu iubeam cu patima celui care iube\u0219te \u00een ciuda p\u0103rin\u021bilor, Samuel c\u0103uta oameni care s\u0103 semene mai mult cu el \u0219i, cu c\u00e2t se-ndep\u0103rta de centrul ora\u0219ului spre cartierele m\u0103rgina\u0219e, cu at\u00e2t g\u0103sea mai mul\u021bi, numai c\u0103 acei negri nu vorbeau ca el \u0219i nu erau ca el, el fusese crescut \u00eentr-o familie de albi \u0219i vorbea franceza curat\u0103, franceza literar\u0103, iar asta \u00eel frustra, c\u0103ci ar fi vrut s\u0103 \u00eenjure \u0219i el a\u0219a cum \u00eenjurau cei ca el. Samuel era singur, poate mai singur ca mine, c\u0103ci eu o aveam, totu\u0219i, pe Laura, iar atunci c\u00e2nd m\u0103-nt\u00e2lneam cu Samuel, de\u0219i nu-mi spunea, \u0219tiam c\u0103 el vedea \u00een mine toat\u0103 solitudinea lumii \u0219i motivele pentru care nu avea pe nimeni, a\u0219a c\u0103 \u00eencepuser\u0103m s\u0103 ne-nt\u00e2lnim ceva mai rar, doi adolescen\u021bi prin\u0219i \u00een r\u0103zvr\u0103tirea nemuririi efemere.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ceea ce o prive\u0219te pe Laura, ea n-a \u0219tiut vreodat\u0103 s\u0103 simuleze empatia. \u00cen acele \u0219ase luni \u00een care \u00eencepusem s\u0103 fiu din ce \u00een ce mai aproape de pierderea mamei mele, Laura nu m-a-ntrebat niciodat\u0103 cum se mai simte, ce mai face sau dac\u0103 putea ajuta cu ceva. Mai bine c\u0103 n-a f\u0103cut-o. Nu-i p\u0103sa cum se sim\u021bea mama, n-o interesa ce f\u0103cea \u0219i nu putea s\u0103 ajute pe nimeni \u00een afar\u0103 de mine, iar eu credeam c\u0103 m\u0103 ajuta destul, de\u0219i, \u00een realitate, \u0219i ea m\u0103 p\u0103r\u0103sea pu\u021bin c\u00e2te pu\u021bin de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd m\u0103 primea l\u00e2ng\u0103 ea, c\u00e2nd m\u0103 s\u0103ruta, c\u00e2nd \u00eemi cuprindea corpul \u00eentre coapsele ei \u0219i m\u0103 iubea cu poft\u0103, durere, gelozie \u0219i ur\u0103. Pe Laura o cunoscusem tot la liceu. A fost prima mea dragoste, prima persoan\u0103 care m-a \u00een\u021beles \u0219i care m-a scos din via\u021ba ne\u00eensemnat\u0103 pe care o duceam, ca s\u0103-mi arate via\u021ba efervescent\u0103 \u00een care tr\u0103ia. Prin ea vedeam lumea toat\u0103, iar lumea toat\u0103 era atunci Parisul, cu gr\u0103dinile \u0219i parcurile lui, cu bulevardele imense \u0219i cartierele vechi prin care ne pierdeam pa\u0219ii, cu bistrourile \u00een care am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 beau cafea \u0219i \u00een care am uitat zile \u00eentregi de \u0219coal\u0103, de ore, de profesori, cel mai u\u0219or ne era s\u0103 ne ascundem \u00een Paris, \u00een Paris nu te g\u0103se\u0219te nimeni dac\u0103 nu vrei, iar noi r\u0103t\u0103ceam mereu \u00een alte cartiere, \u00een alte baruri, \u00een alte parcuri, pe un mal sau pe cel\u0103lalt al Senei. Nimeni nu ne cuno\u0219tea, nimeni nu ne vedea, nici noi nu \u0219tiam pe nimeni \u0219i nici nu-i mai vedeam pe ceilal\u021bi, dar absen\u021ba noastr\u0103 n-a trecut neobservat\u0103, c\u0103ci la liceu \u00eenc\u0103 se striga catalogul, iar noi nu puteam s\u0103 r\u0103spundem, noi ne-ndr\u0103gosteam \u00een Montmartre, urc\u00e2nd la nesf\u00e2r\u0219it dealul doar ca s\u0103 sfid\u0103m de sus Parisul, ne iubeam \u00een spatele plopilor, l\u00e2ng\u0103 un pod vechi \u00een Parc des Buttes-Chaumont sau ne furam inimile \u0219i alte nimicuri pe care ni le ofeream \u00een dar din buticurile de pe bulevardul Haussmann, tot a\u0219a, s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 de s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd de la \u0219coal\u0103 au fost suna\u021bi p\u0103rin\u021bii. \u0218i, dintr-o dat\u0103, ne-am v\u0103zut pu\u0219i \u00een fa\u021ba unor alegeri pentru care nu eram preg\u0103ti\u021bi. Ai ei erau bl\u00e2nzi, p\u0103rin\u021bi care pierduser\u0103 un copil, un b\u0103ie\u021bel care a tr\u0103it doi ani cumpli\u021bi chinuit de o boal\u0103 genetic\u0103 \u0219i a murit, \u00eengrop\u00e2nd cu el \u0219i fermitatea p\u0103rin\u021bilor, c\u0103ci p\u0103rin\u021bii care pierd un copil nu-l vor mai certa niciodat\u0103 pe cel de-al doilea, a\u0219a c\u0103 pe Laura n-au mai certat-o vreodat\u0103, nici m\u0103car c\u00e2nd au prins-o chiulind, dimpotriv\u0103, au \u00een\u021beles-o \u0219i i-au acceptat sentimentele pentru mine. Ai mei n-au v\u0103zut lucrurile \u00een acelea\u0219i culori, ai mei au v\u0103zut negru \u00een fa\u021ba ochilor \u0219i m-au pus s\u0103 aleg, ori ei, ori ea. La 17 ani nu-\u021bi vei alege niciodat\u0103 p\u0103rin\u021bii, la 17 ani nu \u0219tii iubirea, ci disperarea \u0219i obsesia a\u0219a c\u0103, evident, am ales-o pe ea. Mama mi-a spus c\u0103 trebuie s\u0103 plec de-acas\u0103, iar tata n-a zis nimic, tata n-a-ndr\u0103znit niciodat\u0103 s-o contrazic\u0103 pe mama, a\u0219a c\u0103 am plecat, iar Laura \u0219i p\u0103rin\u021bii ei m-au primit \u00een casa lor de la Bercy, m-au iubit ca pe un fiu pierdut, iar eu am uitat \u0219i de mam\u0103, \u0219i de tat\u0103, n-am mai auzit nimic de la ei p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd m-a sunat tata s\u0103 m\u0103 anun\u021be c\u0103 mama are cancer la pl\u0103m\u00e2ni, un cancer care nu putea fi operat, at\u00e2t mi-a spus, nimic mai mult, nu mi-a propus nici s\u0103 vin s-o v\u0103d, nici s-o sun, nici s\u0103 m\u0103-ntorc acas\u0103, m-a anun\u021bat c\u0103 mama moare \u0219i apoi a t\u0103cut \u0219i am t\u0103cut \u0219i eu, ur\u00e2ndu-l din tot sufletul pentru c\u0103 nu era \u00een stare s\u0103 \u00eemi zic\u0103 ceva \u00een plus, ur\u00e2nd-o \u0219i pe ea c\u0103 se \u00eemboln\u0103vise de parc\u0103 cancerul era metoda ei de a m\u0103 face s\u0103 renun\u021b la Laura.<\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 cele opt vizite, m\u0103 obi\u0219nuisem deja cu g\u00e2ndul c\u0103 mama avea s\u0103 moar\u0103 \u0219i nu pot spune c\u0103 sim\u021beam mare lucru. Poate de aceea, atunci c\u00e2nd m-a sunat tata s\u0103-mi spun\u0103 c\u0103 s-a dus \u2013 tata nu folosea niciodat\u0103 verbul a muri atunci c\u00e2nd vorbea despre mama, s-a stins, s-a dus, va pleca, nu va mai fi\u2026 numai a\u0219a spunea \u2013, cel mai mult m-a enervat faptul c\u0103 nu mai puteam merge la cinema cu Laura, a\u0219a cum pl\u0103nuiser\u0103m, pentru a vedea \u201eMidnight in Paris\u201c al lui Woody Allen, ci eram nevoit s\u0103 merg la spital, la Piti\u00e9 Salp\u00eatri\u00e8re, acolo unde mama fusese internat\u0103 de trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni pentru ceea ce oncologii numesc \u00eengrijiri paliative. Mama a murit \u00eentr-o mar\u021bi. Avea 45 de ani. Nu mi se p\u0103rea prea t\u00e2n\u0103r\u0103. Mama nu mi s-a p\u0103rut niciodat\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103, asta chiar dac\u0103 nu m-a n\u0103scut prea t\u00e2rziu. Avea 28 de ani c\u00e2nd am ap\u0103rut eu pe lume. Mama a murit \u00eentr-o banal\u0103 zi de mar\u021bi, la sf\u00e2r\u0219itul lui septembrie. Ploile \u00eencepuser\u0103 la o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 de c\u00e2nd fusesem ultima oar\u0103 s\u0103 o v\u0103d, iar atunci era \u00eenc\u0103 soare \u0219i cald. \u00cen acea mar\u021bi n-am mai fost la film, am mers la spital. Nu mai \u0219tiu cum eram \u00eembr\u0103cat, \u00eemi amintesc \u00eens\u0103 c\u0103 aruncasem tricoul negru. Devenise prea uzat. Nu \u0219tiu dac\u0103 aveam geac\u0103. Nu \u0219tiu dac\u0103 am mers cu metroul sau cu taxiul. Miercuri am fost cu Laura \u0219i am v\u0103zut \u201eMidnight in Paris\u201c. Nu re\u021bin dac\u0103 mi-a pl\u0103cut sau nu. Nu-mi aduc aminte, de fapt, nimic din el. Nici actorii, nici ac\u021biunea, nici finalul. Nimic. Joi au \u00eenmorm\u00e2ntat-o. Laura n-a venit. Doar ei i-am spus c\u0103 a murit mama. Nu \u0219tiu cum a aflat, nu l-am \u00eentrebat niciodat\u0103, dar a venit \u0219i Samuel. A stat l\u00e2ng\u0103 mine \u00eentreaga slujb\u0103 \u0219i n-a scos niciun sunet. Nu m-a-ntrebat ce fac, cum \u00eemi e, nu mi-a prezentat condolean\u021bele, n-a fost curios s\u0103 afle cum merge cu Laura. Nu mi-a spus nimic nici despre el. Dup\u0103 ce au cobor\u00e2t-o \u00een p\u0103m\u00e2nt, m-a b\u0103tut pe um\u0103r \u0219i a plecat. Eu m-am dus acas\u0103 la Laura. \u00cen seara aia am b\u0103ut vin ro\u0219u \u0219i am f\u0103cut dragoste. A mai durat o perioad\u0103 p\u00e2n\u0103 s\u0103 ne desp\u0103r\u021bim.<\/p>\n\n\n\n

A trecut mult\u0103 vreme de c\u00e2nd nu-mi mai e dor de Laura. \u00cemi mai amintesc de ea, c\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd, ca de o lec\u021bie pe care mi-am propus s\u0103 o \u00eenv\u0103\u021b mai t\u00e2rziu, o idee notat\u0103 \u00eentr-un carne\u021bel peste care dau din ce \u00een ce mai rar \u00eentr-un sertar pe care \u00eel evit din instinct. \u00cen ultimul timp m\u0103 g\u00e2ndesc \u00eens\u0103 tot mai mult la mama. Poate pentru c\u0103 am \u00eemb\u0103tr\u00e2nit, poate pentru c\u0103 voi muri \u0219i eu cur\u00e2nd, sau poate pentru c\u0103, \u00een sf\u00e2r\u0219it, \u00eemi e dor de ea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Fragment \u00een avanpremier\u0103 din romanul omonim de Sebastian Perju<\/p>\n","protected":false},"author":471,"featured_media":14884,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[164,29],"tags":[191,1690,1679,2702,169,168,2701],"coauthors":[2700],"class_list":["post-14883","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-avanpremiere","category-fictiune","tag-avanpremiera-editoriala","tag-colectia-traverse","tag-editura-vellant","tag-fericirea-e-alaturi","tag-fragment","tag-roman","tag-sebastian-perju"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/02\/Coperta-Perju1.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14883","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/471"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14883"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14883\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14891,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14883\/revisions\/14891"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/14884"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14883"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14883"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14883"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=14883"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}