{"id":14793,"date":"2026-02-03T19:58:10","date_gmt":"2026-02-03T16:58:10","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14793"},"modified":"2026-02-03T19:58:17","modified_gmt":"2026-02-03T16:58:17","slug":"trei-raspunsuri-despre-romanul-cand-macii-leagana-povesti-de-la-autoarea-lui-corina-ozon","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14793","title":{"rendered":"Trei r\u0103spunsuri despre romanul \u201eC\u00e2nd macii leag\u0103n\u0103 pove\u0219ti\u201d de la autoarea lui, Corina Ozon"},"content":{"rendered":"\n<h4 class=\"wp-block-heading\"><strong>1. Cum s-a conturat ideea romanului<em> C\u00e2nd macii leag\u0103n\u0103 pove\u0219ti?<\/em><\/strong><\/h4>\n\n\n\n<p class=\"has-drop-cap\">Am crescut cu pove\u0219tile mamei despre locurile din copil\u0103ria ei, \u00een comuna R\u00e2nghile\u0219ti, jude\u021bul Boto\u0219ani. E cea mai mic\u0103 dintre cei \u0219ase copii \u0219i foarte curioas\u0103 s\u0103 afle despre p\u0103rin\u021bii \u0219i bunicii ei. Am fost \u0219i eu la bunici c\u00e2nd eram mic\u0103. Din p\u0103cate, ei au plecat prea devreme ca s\u0103-i pot cunoa\u0219te mai bine. Dar mama mi-a tot povestit \u0219i \u00eenc\u0103 poveste\u0219te despre c\u00e2t de frumos era prim\u0103vara, c\u00e2nd urca \u00een pod ca s\u0103 admire priveli\u0219tea copacilor \u00eenflori\u021bi, ce fructe bune erau acolo: vi\u0219ine, caise, pere, mere. M\u00e2nca tot satul, f\u0103ceau oamenii dulcea\u021b\u0103 \u0219i tot r\u0103m\u00e2neau. Mama \u00eemi aminte\u0219te mereu ce m\u00e2ncare bun\u0103 f\u0103cea bunica, i se dusese vestea. Bunica nu \u0219i-a cunoscut mama niciodat\u0103, a fost crescut\u0103 de tat\u0103, \u00eens\u0103 lucrurile despre via\u021b\u0103 le \u00eenv\u0103\u021base de la dou\u0103 femei evreice cu care \u00eemp\u0103r\u021bea locuin\u021ba. Mama mi-a povestit despre p\u0103duricea de salc\u00e2mi prin care se ajungea \u00een a\u0219ezarea Od\u0103i, construit\u0103 pentru muncitorii boierului despre care to\u021bi vorbeau numai de bine. Nu \u0219tiam despre acest boier \u0219i am \u00eenceput s\u0103 caut informa\u021bii din acea vreme. Astfel am dat de istoria familiei Goilav, care mi-a fost surs\u0103 de inspira\u021bie, cei care au f\u0103cut din nordul Moldovei \u201egr\u00e2narul Europei\u201d. Au fost colegi cu Eminescu, aveau cea mai modern\u0103 ferm\u0103 agricol\u0103 de la \u00eenceputul secolului XX \u0219i \u00eei pl\u0103teau pe oameni pentru munca agricol\u0103. Am aflat despre o lume care disp\u0103ruse complet dup\u0103 venirea comuni\u0219tilor \u0219i despre care nu prea se \u0219tia.<\/p>\n\n\n\n<p>La un moment dat, mama mi-a spus c\u0103 to\u021bi copiii familiei, inclusiv eu \u0219i fratele meu, de genera\u021bii, au dormit \u00een acela\u0219i leag\u0103n verde, pictat cu flori de mac. Atunci s-a declan\u0219at sc\u00e2nteia \u0219i mi-am zis: \u201eCe poveste avem aici!\u201d. Am \u00eenceput s\u0103 notez tot ce povestise mama, am f\u0103cut un arbore genealogic, apoi s-a mai \u00eent\u00e2mplat ceva. \u00cen acea perioad\u0103 am citit cartea lui Mircea Pric\u0103jan <em>Murmur<\/em>, care spune povestea bunicilor lui \u00een contextul schimb\u0103rilor de regimuri politice. O carte care nu doar c\u0103 mi-a pl\u0103cut, dar m-a \u00eendemnat s\u0103 pun cap la cap informa\u021biile pe care le adunasem \u0219i s\u0103 le \u00eencadrez \u00eentr-o nara\u021biune.<\/p>\n\n\n\n<h4 class=\"wp-block-heading\"><strong>2. Cum a decurs scrierea lui?<\/strong><\/h4>\n\n\n\n<p class=\"has-drop-cap\">O parte din documentare o f\u0103cusem din curiozitatea de a contura arborele genealogic, am un carne\u021bel \u00een care am notat informa\u021bii despre membrii familiei mamei mele, dar \u0219i despre familia Goilav (\u00een carte apare Godean). \u00cens\u0103 a fost un procent mic din ce avea s\u0103 urmeze. M-am abonat la biblioteca digital\u0103 <em>arcanum.com<\/em>, unde am citit ziarele ca s\u0103 cunosc contextul socio-istoric. Nu a fost simplu, deoarece perioada care m\u0103 interesa era destul de \u00eentins\u0103: sf\u00e2r\u0219itul secolului XIX p\u00e2n\u0103 la venirea comuni\u0219tilor. Am c\u0103utat date \u00een monografii, biografii \u0219i publica\u021bii. Am lucrat cu detalii \u00een descrieri, deci a trebuit s\u0103 verific informa\u021bii legate de evenimente, vestimenta\u021bie, mobilier, obiceiuri. Experien\u021ba mea de jurnalist \u0219i cea din cercetare m-au ajutat foarte mult. Cu c\u00e2t citeam mai mult, p\u0103rea c\u0103 iese la lumin\u0103 o lume despre care nu \u0219tiuse nimic \u0219i cu at\u00e2t mergeam mai departe s\u0103 o descop\u0103r.<\/p>\n\n\n\n<p>Acum doi ani am reu\u0219it s\u0103 vorbesc cu una dintre surorile mamei mele, care avea 90 de ani \u0219i o memorie foarte bun\u0103. \u00cenc\u0103 mai locuia \u00een comuna R\u00e2nghile\u0219ti. Ea a folosit ultima leag\u0103nul pentru nepo\u021bi, apoi l-a \u00eemprumutat unor vecini. De la ea am aflat multe despre str\u0103bunicul meu, pe care l-a cunoscut. Iar felul \u00een care \u0219i l-a amintit este \u0219i \u00eenceputul romanului.<\/p>\n\n\n\n<p>Aveam fotografii foarte vechi \u0219i livretul bunicului meu, prizonier \u00een Regiunea Urali. Am solicitat de la Arhivele Militare certificatul de prizonier \u0219i am tr\u0103it o emo\u021bie greu de descris c\u00e2nd l-am citit.<\/p>\n\n\n\n<p>De fapt, cartea a \u00eenceput s\u0103 fie scris\u0103 de mult, f\u0103r\u0103 inten\u021bia de a publica. Povestea acelui leag\u0103n cu maci a fost factorul declan\u0219ator. Imagina\u021bi-v\u0103 un leag\u0103n pictat cu maci, \u00een care timp de mai bine de un secol au dormit copiii din genera\u021biile unei familii. Plin de pove\u0219ti \u0219i de simbolistica florii de mac (memorie, somn, iubire, rena\u0219tere).<\/p>\n\n\n\n<p>Procesul de scriere nu a fost u\u0219or, am avut nevoie de o disciplin\u0103 serioas\u0103, pentru c\u0103 eu am un job full time, predau la facultate, am proiecte jurnalistice, c\u0103l\u0103toresc \u0219i am responsabilit\u0103\u021bile mele cotidiene. Am scris mult \u00een timpul vacan\u021belor, al s\u0103rb\u0103torilor, la sf\u00e2r\u0219it de s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, \u00een timpul verilor, c\u00e2nd nu am plecat nic\u0103ieri \u0219i am mers doar la job. Sunt obi\u0219nuit\u0103 cu aceast\u0103 echilibristic\u0103 printre jaloanele vie\u021bii.<\/p>\n\n\n\n<p>Pentru c\u0103 a fost un proces de larg\u0103 \u00eentindere temporal\u0103, nu a fost foarte obositor, \u00eens\u0103 am sim\u021bit o responsabilitate mai mare dec\u00e2t fa\u021b\u0103 de celelalte c\u0103r\u021bi pe care le-am publicat. Editoarea Violeta Borzea, de la Editura pentru Art\u0103 \u0219i Literatur\u0103, a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at acest proiect cu entuziasm, am beneficiat de ochiul atent al Odiliei Ro\u0219ianu, de o prefa\u021b\u0103 splendid\u0103 semnat\u0103 de Dan Roma\u0219canu, \u0219i de recenzii pentru copert\u0103 din partea scriitorilor Cristina Bogdan, Adrian Lesenciuc \u0219i a Emiliei Chebac, fondatoarea unui cunoscut club de carte.<\/p>\n\n\n\n<h4 class=\"wp-block-heading\"><strong>3. Cum a\u021bi dori s\u0103 fie citit romanul<em> C\u00e2nd macii leag\u0103n\u0103 pove\u0219ti?<\/em><\/strong><\/h4>\n\n\n\n<p class=\"has-drop-cap\">Prima mea cititoare a fost mama, care mi-a spus c\u0103 romanul i-a produs mult\u0103 emo\u021bie (\u201eM-ai f\u0103cut s\u0103 pl\u00e2ng\u201d) \u0219i s-a mirat c\u00e2t de bine am reu\u0219it s\u0103 redau atmosfera din mediul rural, c\u00e2nd eu am fost &nbsp;un copil total urban. Am tr\u0103it un moment dificil, pentru c\u0103 \u00een roman este o scen\u0103 cu violul bunicii mele \u0219i eram cumva st\u00e2njenit\u0103 de felul \u00een care mama va percepe povestea mamei ei. Este greu de descris ce putere au cuvintele \u0219i ce \u021bes\u0103tur\u0103 de sentimente pot provoca. Ca \u0219i felul \u00een care se dezv\u0103luie rela\u021biile dintre autor-carte-cititor. Este un sentiment straniu c\u00e2nd cartea e citit\u0103 de cineva care face parte din poveste. Cartea a fost citit\u0103 \u0219i de veri\u0219orii mei, care mi-au transmis c\u0103 au fost foarte impresiona\u021bi. Am recenzii \u0219i de la vloggeri culturali \u0219i bookstagrameri \u0219i \u00eemi place maniera \u00een care intr\u0103 \u0219i \u00een\u021beleg povestea. Pove\u0219tile unesc oamenii \u0219i, a\u0219a cum spunea Emilia Chebac, o povestea poate salva o lume. Cred c\u0103 \u00een aceast\u0103 cheie este citit\u0103 cartea: descoperirea unei lumi disp\u0103rute \u0219i a unor oameni grozavi. Este un roman post memorial, despre r\u0103d\u0103cini \u0219i identitate. Cred c\u0103 fiecare dintre noi parcurge acel moment dominat de dorin\u021ba de a se \u00eentoarce la r\u0103d\u0103cini.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u201eAm sim\u021bit o responsabilitate mai mare dec\u00e2t fa\u021b\u0103 de celelalte c\u0103r\u021bi pe care le-am publicat.\u201d<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":14794,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1616],"tags":[2682,1498,1617,1646,132,168],"coauthors":[1278],"class_list":["post-14793","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cum","tag-cand-macii-leagana-povesti","tag-corina-ozon","tag-cum","tag-editura-pentru-arta-si-literatura","tag-interviu","tag-roman"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/02\/CUM-Corina-Ozon-Macii-.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14793","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14793"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14793\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14796,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14793\/revisions\/14796"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/14794"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14793"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14793"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14793"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=14793"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}