{"id":14625,"date":"2026-01-16T19:27:31","date_gmt":"2026-01-16T16:27:31","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14625"},"modified":"2026-01-16T19:27:38","modified_gmt":"2026-01-16T16:27:38","slug":"poeme-98","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14625","title":{"rendered":"Poeme"},"content":{"rendered":"\n
spiegel 
<\/strong>
documentez zilnic geamul fostei b\u0103nci de peste strad\u0103. nu e un jurnal cu inten\u021bie, e mai degrab\u0103 aten\u021bie. din punct de vedere clinic pare un geam care sufer\u0103. noaptea trecut\u0103 geamul \u0103sta \u0219i-a luat un pumn. nu \u0219tiu cum arat\u0103 pumnul unui om care poate lovi un geam deja spart. sticla e rezilient\u0103. securizat\u0103 cum \u00eei zice tehnic. a\u0219 zice chiar spectaculoas\u0103, ca orice corp cu o poveste. observa\u021bia mea de anul trecut era superficial\u0103. observa\u021bia administratorilor este zero. geamul va pica pe cineva. materia unui corp este constr\u00e2ns\u0103 s\u0103 se mi\u0219te ca un tot unitar. deocamdat\u0103 r\u0103m\u00e2ne un mozaic care reflect\u0103 culorile mai puternic \u0219i str\u00e2mb observa\u021biile. sau invers. ca s\u0103 dormi\u021bi bine \u0219i m\u00e2ine, nu v\u0103 face\u021bi griji, v\u0103 spun dac\u0103 limita materiei s-a modificat \u00een spa\u021biu fa\u021b\u0103 de restul corpurilor de care nu este ata\u0219at\u0103 prin transla\u021bie ori dac\u0103 mi-a picat \u00een frez\u0103 \u00een vreme ce admiram curajul luminii care-i linge muchiile t\u0103ioase.

\u2003
connecting people 
<\/strong>
\u00eentr-un moment de bruiaj al conexiunii
\u0219tii, cum era pe vremuri la telefonul fix cu cuplaj
vorbeai lini\u0219tit \u0219i la un moment dat vecinul alo! da. da, vin mai \u00eencolo.
vocea ra\u021biunii intrat\u0103 pe fir \u00eentr-un impuls pe o linie desenat\u0103 de lumina soarelui strope\u0219te materialul verde al draperiei din sufrageria sor\u0103-mii. nu la mine. \u00een buc\u0103t\u0103rie scriu ce ai m\u00e2ncat azi? nu \u00eemi da lista.
descrie-mi conexiunea cu m\u00e2ncarea. lumina se sprijin\u0103 de marginea
farfuriei rece, degetele a\u0219az\u0103 culorile italiei \u00een centrul
aten\u021biei, foamea \u00eemi cre\u0219te graba. reiau mi\u0219c\u0103rile lente: despic ro\u0219iile s\u0103 s\u00e2ngereze pe limb\u0103, br\u00e2nza o z\u0103pad\u0103 de dou\u0103 zile pe trotuar \u00eempinge pielea gurii, avocado cu carnea alunecoas\u0103 \u2013 un sf\u00e2rc trezit de frig m\u0103 conecteaz\u0103 la mama, la un amant. deschid geamul, la fel de mult\u0103 lumin\u0103, mai mult zgomot.
\u0219terg ce am scris, masa, gura. m\u0103 r\u0103zg\u00e2ndesc. 

\u2003
re\u021bet\u0103 de aluat simplu
<\/strong>
\u00een noaptea asta coboar\u0103 oboseala cu p\u0103tura cadrilat\u0103 din \u201986 sub care pielea degetelor se \u00eencre\u021be\u0219te la mediul umed de via\u021b\u0103 r\u0103sturnat\u0103 de pe o parte pe alta, chinuit\u0103 de pl\u0103ceri. sting lumina devreme, m\u0103 a\u0219ez pe marginea patului \u00een golul \u00eentunericului. \u00eemi lungesc: pielea \u0219i s\u00e2ngele, mu\u0219chii \u0219i organele, nervii \u0219i oasele. l\u00e2ng\u0103 pern\u0103, telefonul. m\u0103 \u00eentind pe st\u00e2nga. m\u0103 r\u0103sucesc pe burt\u0103, pe dreapta \u0219i pe burt\u0103. resturi din agita\u021bia zilei cad pe piept \u2013 ploaia, vocile, culorile, sp\u0103tarul rece al scaunului, s\u00e2nii \u00eenghe\u021ba\u021bi, \u0219i \u00eenc\u0103lzi\u021bi, \u0219i \u00eenghe\u021ba\u021bi, brusc spa\u021biul ad\u00e2ncit, \u00een partea st\u00e2ng\u0103 aveai nevoie de crengi cu frunze umede, forfota cunoscu\u021bilor, pic\u0103turile reci din marginea umbrelei pe coapsa dreapt\u0103 \u00eemi reglau concentrarea. pl\u0103m\u00e2nii cresc, se fac mici, cresc. sternul, \u00eempins din\u0103untru \u00een mijlocul detaliilor. o senza\u021bie \u00een slow motion: \u00ee\u021bi a\u0219ezi palma pe pieptul meu. nu pe s\u00e2ni. exact \u00eentre. cu degetele lipite. nu, nu a\u0219a. cu degetele orientate \u00een jos, s\u0103 fac\u0103 priz\u0103 c\u0103ldura. nu ajunge. te lipe\u0219ti cu pieptul de spatele meu. nu, nu te dezbr\u0103ca. prinde-m\u0103 ca pe o carne rece \u00eentre dou\u0103 buc\u0103\u021bi aspre \u0219i calde de p\u00e2ine pr\u0103jit\u0103. nu m\u0103 intereseaz\u0103 c\u0103 nu e de post \u2013 cred \u00een \u0219tiin\u021b\u0103, \u00een be\u021bia lucid\u0103. \u021bine-m\u0103 pu\u021bin a\u0219a. m\u0103 \u00eenc\u0103lze\u0219te c\u00e2nd \u00ee\u021bi scap\u0103 privirea pe sf\u00e2rcuri. m\u0103 \u00eentorc cu fa\u021ba \u2013 brusc spa\u021biul ad\u00e2ncit. \u0219tiu. nu te ating. e cald. respir sacadat ca \u0219i cum am alergat de la distan\u021b\u0103.


\u2003
legea conserv\u0103rii impulsului
<\/strong>
corpurile \u00een mi\u0219care au tendin\u021ba s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een mi\u0219care. din minte trebuie s\u0103 ie\u0219i. s\u0103 opre\u0219ti din vis\u0103ri pete de culoare \u00eemprumutate de carne din salata de sfecl\u0103 ro\u0219ie din farfuria fetei care lucreaz\u0103 la corpora\u021bia de peste strad\u0103. descrierea mi\u0219c\u0103rii e dat\u0103 de impuls, o submisiv\u0103 \u00een latex, m\u0103rime legat\u0103 fedele\u0219 de mas\u0103 \u0219i vitez\u0103. nici nu o vezi. dar te mi\u0219c\u0103. impulsul total dintr-un sistem izolat, cum e via\u021ba interioar\u0103 \u2013 nu se schimb\u0103 odat\u0103 cu timpul. fata de la corpora\u021bie are corp frumos \u0219i fa\u021b\u0103 de c\u0103lu\u021b de mare. \u0219i-a luat desert \u0219i m\u0103n\u00e2nc\u0103 \u00eentr-un col\u021b cu ochii ag\u0103\u021ba\u021bi de geam. nu pare s\u0103 aib\u0103 vreun impuls c\u0103tre lume: corpurile se mi\u0219c\u0103 sacadat pe un ecran cu frame rate \u00eentre 16 \u0219i 20 pe secund\u0103, ca \u00een filmele mute. fata de la corpora\u021bie m\u0103n\u00e2nc\u0103 orez cu lapte \u00eempu\u0219cat cu praf de scor\u021bi\u0219oar\u0103. m\u0103n\u00e2nc\u0103 \u00eencet. \u00een jur e aglomerat. st\u0103 \u00eentr-un sistem izolat la ora pr\u00e2nzului. via\u021ba interioar\u0103 nu e un sistem neafectat de for\u021be externe. fata de la corpora\u021bie are obrajii umezi \u0219i destul de mult\u0103 poft\u0103 de m\u00e2ncare.

\u2003
gorilla song 
<\/strong>
toate c\u00e2ntecele se \u00eenva\u021b\u0103 \u00een copil\u0103rie.
\u00eentr-o prim\u0103var\u0103, pe la vreo \u0219ase ani \u0219i un pic, m-a trimis mama la pia\u021ba mic\u0103, aia de peste drum de spitalul 9, s\u0103 cump\u0103r c\u0103p\u0219une. am g\u0103sit pui de g\u0103in\u0103. erau mai dr\u0103gu\u021bi dec\u00e2t un castron de c\u0103p\u0219une. am luat doi. nu mai \u0219tiu dac\u0103 m-a certat mama. probabil c\u0103 nu, c\u0103 dac\u0103 da, \u021bineam minte. mai \u0219tiu c\u0103 un pui era galben \u0219i unul cafeniu. tare ne-am bucurat de ei. \u0219i eu, \u0219i sor\u0103-mea mai mare. la pr\u00e2nz ne-am culcat cu ei cuib\u0103ri\u021bi \u00een p\u0103r. dup\u0103 c\u00e2teva ore erau calzi de la corpurile noastre.
c\u00e2nd eram mai mare m-au mirosit c\u00e2inii c\u0103 m-am \u00eendr\u0103gostit. am negat, dar a reap\u0103rut refrenul. degetele se \u00eengro\u0219au, sunetele de goril\u0103 \u00een rut futeau cuvintele, limba se umfla de jigodia visului, se deforma cu\u0219ca pieptului de vac\u0103 \u00eenvins\u0103 de propria greutate, cre\u0219tea puful puilor, pierdeam mi\u0219carea fin\u0103 a realit\u0103\u021bii.
r\u0103m\u00e2ne c\u00e2ntecul corpurilor nemi\u0219cate, calde \u00eenc\u0103.
 
\u2003
contingen\u021ba norocului 
<\/strong>(dup\u0103 & pentru rorty) 

linia vertical\u0103 a cursorului r\u0103m\u00e2ne constant\u0103.
fiecare r\u00e2nd se \u0219terge mai u\u0219or dec\u00e2t se scrie.
linia scurt\u0103 clipe\u0219te pe ecran cam o dat\u0103 pe secund\u0103 ca \u0219i cum justific\u0103 grafic un limbaj \u00een dezvoltare. sau inutilitatea lui. \u00eentre r\u00e2nduri. ce mi\u0219to ar fi trei r\u00e2nduri bune, \u00eentinse ca un g\u0103ina\u021b de cioar\u0103 pe rochia de var\u0103. iese un limbaj primitiv care te d\u0103 de gol prin folclorul gesturilor idioate. pe trotuar, desenate cu creta, r\u0103m\u00e2ne o vreme formula rat\u0103rilor mici \u0219i mari. linia scurt\u0103 a cursorului \u2013 consecin\u021ba vertical\u0103 a unei limbi inventate de dopamina s\u0103racului. nu e nicio surpriz\u0103: g\u0103ina\u021bul de cioar\u0103 pe rochia de var\u0103 nu aduce noroc. probabil cel de porumbel alb sau de pegasus. o teorie conspira\u021bionist\u0103 a ghinioni\u0219tilor masochi\u0219ti f\u0103r\u0103 bani de detergent. cunoa\u0219terea \u0219tiin\u021bific\u0103 a inutilit\u0103\u021bii limbajului poate fi des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 de fac\u021biunea ghinioni\u0219tilor optimi\u0219ti. 

\u2003
de c\u00e2nd ai citit-o prima dat\u0103 
<\/strong>(pentru fleur adcock)

cartea de la \u201et\u00e2rgul c\u0103r\u021bii\u201d e \u00eeng\u0103lbenit\u0103. are pete pe copert\u0103, pre\u021bul smuls i-a c\u0103scat porii de h\u00e2rtie, re\u021bine bine adn-ul. poemele las\u0103 urme de lam\u0103 \u00een corpul unui fruct fiert. mintea ascu\u021bit\u0103, bun\u0103tate, ton aparent relaxat, reflec\u021bii, intensit\u0103\u021bi s\u0103rb\u0103torite prin tablouri, lacuri, gr\u0103dini, case, elegii pentru oameni, flori, molii, omizi, corpuri translucide. ironic, \u00eencremene\u0219te cu fulgura\u021bii macabre ca ultima cin\u0103. locuri moi \u00een propozi\u021bii simple las\u0103 \u00een urma lor h\u00e2rtoape de gol, un p\u0103m\u00e2nt arat de unul beat \u00een cea\u021ba dimine\u021bii. ai fi vrut s\u0103 nu. chiar dac\u0103 to\u021bi oamenii crap\u0103 ca maic\u0103-ta. treaba asta se repet\u0103. nu e ceva cu care s\u0103 te obi\u0219nuie\u0219ti. ai fi vrut din puterea personajelor lui hrabal s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti \u00eentr-o inadecvare demn\u0103. din biologia unui axolot, genomul interminabil, s\u0103 po\u021bi regenera \u021besuturile amputate.
<\/pre>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
de Gabriela Petre<\/p>\n","protected":false},"author":454,"featured_media":14624,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[30],"tags":[2660,2644,723],"coauthors":[2659],"class_list":["post-14625","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-poezie","tag-gabriela-petre","tag-nr-11-2025","tag-poeme"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/gabriela-petre.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14625","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/454"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14625"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14625\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14626,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14625\/revisions\/14626"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/14624"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14625"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14625"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14625"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=14625"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}