{"id":14565,"date":"2026-01-09T13:46:14","date_gmt":"2026-01-09T10:46:14","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14565"},"modified":"2026-01-09T13:46:47","modified_gmt":"2026-01-09T10:46:47","slug":"criza-declanseaza-luciditatea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14565","title":{"rendered":"Criza declan\u0219eaz\u0103 luciditatea"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-full\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"454\" height=\"750\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/Si-noi-dansam.png\" alt=\"\" class=\"wp-image-14566\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/Si-noi-dansam.png 454w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/Si-noi-dansam-182x300.png 182w\" sizes=\"auto, (max-width: 454px) 100vw, 454px\" \/><figcaption class=\"wp-element-caption\">Emanuela Ign\u0103\u021boiu-Sora, <em>\u0218i noi dansam \u00een plase de lumin\u0103 \u0219i ace<\/em>, OMG, Alba Iulia, 2025<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p>A\u0219a cum s-a mai spus \u0219i scris deja, acest volum al Emanuelei Ign\u0103\u021boiu-Sora, <em>\u0218i noi dansam \u00een plase de lumin\u0103 \u0219i ace<\/em>, se configureaz\u0103 ca o distan\u021bare evident\u0103 de lamenta\u021bia specific\u0103 a\u0219a-zisei <em>v\u00eerste de mijloc<\/em>, construind, cu luciditate, o nou\u0103 perspectiv\u0103 asupra trecerii timpului, asupra \u00eemb\u0103tr\u00eenirii (deopotriv\u0103 a min\u021bii \u0219i a trupului) \u0219i asupra mor\u021bii care \u00eei urmeaz\u0103. Toate acestea nu s\u00eent tratate ca surse de panic\u0103, ci ca prilejuri pentru diverse momente de claritate. Spre deosebire de tradi\u021bia literar\u0103 ce plaseaz\u0103 aceast\u0103 v\u00eerst\u0103 \u00een registrul unei angoase individuale, poeta realizeaz\u0103 o deplasare semantic\u0103, cel pu\u021bin. A\u0219a cum spuneam, criza declan\u0219eaz\u0103 luciditatea.<\/p>\n\n\n\n<p>Exist\u0103 \u00een acest al treilea volum de poezie publicat de autoare un dispozitiv de recuperare selectiv\u0103. Acesta nu arat\u0103 nicio secund\u0103 c\u0103 inten\u021bia sa este aceea de a reconstitui realitatea, respect\u00eend toate atributele sale, ci, mai degrab\u0103, opereaz\u0103 ca un dublu filtru, relu\u00eend, \u00eentruc\u00eetva, binomul <em>studium<\/em>&#8211;<em>punctum<\/em> pe care Roland Barthes \u00eel identific\u0103 \u00een analiza fotografiei. Astfel, putem cartografia mecanismele intime prin care autoarea transform\u0103 universul macro prin intermediul unor momente care se extrag din curgerea linear\u0103 a timpului: \u201e\u00cen casa asta nu-mi g\u0103sesc locul\/ taburetele \u00eenalte\/ masa ca un altar\/ p\u00een\u0103 \u0219i canapeaua \u2013 de culoarea m\u0103rii la\/ \u00eenghe\u021b nu-mi spune nimic\/ ce au casele de-a face cu noi, ce au pere\u021bii\/ p\u00een\u0103 unde merge nevoia noastr\u0103 de apropiere\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Dincolo de aceste aspecte, se observ\u0103 o strategie prin care eul \u00ee\u0219i deconstruie\u0219te fiecare \u00eencercare de ordonare a existen\u021bei \u00een parte. Spre deosebire de tradi\u021bionalele plachete de poezie ce reunesc diverse fragmente pur introspective, volumul Emanuelei Ign\u0103\u021boiu-Sora integreaz\u0103 drumul aluvionar dintr-o v\u00eerst\u0103 spre o alta \u00eentr-un context social mai larg. O dislocare, deci, a eului care nu se mai afl\u0103 \u00een centrul universului personal, ci devine rela\u021bional, con\u0219tient de interdependen\u021b\u0103. <em>\u0218i noi dansam \u00een plase de lumin\u0103 \u0219i ace<\/em> se define\u0219te, din punct de vedere structural, printr-o continu\u0103 raportare la un <em>cel\u0103lalt<\/em>. Eul este, a\u0219adar, definit prin rela\u021bie: \u201eeram noi patru \u00eempreun\u0103, \u00eentr-o coloan\u0103 de\/ ma\u0219ini ce p\u0103rea s\u0103 nu se mai clinteasc\u0103\/ nu se \u00eent\u00eempla nimic deosebit, poate ascultam\/ muzic\u0103, poate ne uitam la fulgii care veneau\/ \u00eenspre noi tot mai noduro\u0219i\/ dar \u00eemi amintesc cu claritate c\u0103\/ \u00eemp\u0103r\u021beam un cozonac \u0219i c\u0103,\/ dintr-un motiv oarecare,\/ asta ne provoca hohote de r\u00ees\u201d. \u0218i \u00eenc\u0103: \u201eNe vom sim\u021bi mari, adul\u021bi, realiza\u021bi\/ \u0219i, din c\u00eend \u00een c\u00eend, vom fi iar copii\/ trupu\u0219oare suspendate \u00een aer,\/ peste care via\u021ba arunc\u0103 n\u0103voade\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Acest discurs, \u00een parte saturat de tensiuni biografice, \u00een parte temperat de resemnare, se valideaz\u0103 prin asumarea con\u0219tient\u0103 a riscurilor existen\u021biale ap\u0103rute la fiecare pas. Poezia evit\u0103 cu succes patetismul prin mici nota\u021bii subtil autoironice care permit expunerea, vulnerabilitatea, f\u0103r\u0103 a cere, \u00eens\u0103, compasiune: \u201eC\u00eendva, \u00eemi petreceam zilele\/ \u021bintind p\u0103s\u0103ri \u00een aer\/ solda\u021bii traversau c\u00eempurile\/ aproape pe jos\/ Cine am fi noi dac\u0103 ne-am lua de m\u00een\u0103\/ Dac\u0103 ne-am \u021bine \u00een bra\u021be, c\u00eet mai str\u00eens\/ America era un vis straniu\/ ca s\u0103 supravie\u021buiesc\/ am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 m\u0103 reconstruiesc\u201d. Chiar \u0219i atunci c\u00eend fabric\u0103 scenarii elaborate \u00een jurul unor spa\u021bii dintre cele mai diverse, de la eternul \u0219i nemi\u0219catul Bucure\u0219ti, la Yamamoto, Palau, Alicante, autoarea folose\u0219te mi\u0219carea exterioar\u0103, proiec\u021bia ca instrumente pentru reg\u0103sirea unei anumite stabilit\u0103\u021bi interioare.<\/p>\n\n\n\n<p>Poezia la care am revenit de mai multe ori, poate una dintre cele mai puternice ale acestui volum, <em>Song to my unborn child<\/em>, finalizeaz\u0103, cred eu, discu\u021bia despre poetica vulnerabilit\u0103\u021bii printr-o perspectiv\u0103 nou\u0103, aceea a maternit\u0103\u021bii, de aceast\u0103 dat\u0103. Un text care, \u00een acela\u0219i timp, \u00eent\u0103re\u0219te argumentul anterior ce viza metamorfoza eului din individual, izolat, \u00een rela\u021bional. Exist\u0103 aici o nuan\u021b\u0103 important\u0103 a subiectivit\u0103\u021bii feminine, deopotriv\u0103 din perspectiva responsabilit\u0103\u021bii biologice \u0219i a responsabilit\u0103\u021bii genera\u021bionale. Emanuela Ign\u0103\u021boiu-Sora reu\u0219e\u0219te, printr-o proiec\u021bie, construirea unui act de m\u0103rturisire a propriei fragilit\u0103\u021bi, dar adresat unei alte genera\u021bii. Una care ar putea s\u0103 existe la un moment dat. Sau nu: \u201ecu ochii la norii de pe cer, cu g\u00eendul\/ la mama pierdut\u0103\/ dincolo de aceste t\u0103r\u00eemuri\/ norii \u021bi-ar fi amintit de vara c\u00eend poate te rugai\/ de mine s\u0103 te las la g\u00eerl\u0103\/ sau poate de timpul c\u00eend am fi m\u00eencat \u00een livada\/ cu pruni\/ a\u0219tept\u00eend s\u0103 se coac\u0103 f\u00eenul\/ Copil drag, copil iubit chiar dac\u0103 niciodat\u0103 n\u0103scut\/ Lumea aceasta \u00een toat\u0103 a ei splendoare\/ cui o las mo\u0219tenire?\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen tot cazul, <em>\u0218i noi dansam \u00een plase de lumin\u0103 \u0219i ace<\/em> e un volum ca o gur\u0103 de aer proasp\u0103t \u00een r\u00eendul c\u0103r\u021bilor de poezie ale lui 2025, fie \u0219i numai datorit\u0103 intimit\u0103\u021bii aproape picturale, fie \u0219i numai datorit\u0103 redefinirii subiectului poetic matur.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cronic\u0103 literar\u0103 de Sorina R\u00eenda\u0219u<\/p>\n","protected":false},"author":431,"featured_media":14566,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[106,1332,2644,2573],"coauthors":[2572],"class_list":["post-14565","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-cronica-literara","tag-emanuela-ignatoiu-sora","tag-nr-11-2025","tag-sorina-rindasu"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/Si-noi-dansam.png","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14565","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/431"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14565"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14565\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14940,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14565\/revisions\/14940"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/14566"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14565"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14565"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14565"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=14565"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}