{"id":14556,"date":"2026-01-08T12:04:29","date_gmt":"2026-01-08T09:04:29","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14556"},"modified":"2026-01-08T12:04:38","modified_gmt":"2026-01-08T09:04:38","slug":"casa-cu-brazi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14556","title":{"rendered":"Casa cu brazi"},"content":{"rendered":"\n<p>Doamna Saveta \u00eei spusese \u201eadio\u201d, \u0219i totu\u0219i Ovidiu se \u00eendrepta din nou spre casa ei. N-auzise, sau nu \u00eenregistrase ultimul ei cuv\u00e2nt, \u0219i acum se gr\u0103bea s\u0103 ajung\u0103 la ea, a\u0219chie de metal atras\u0103 de un magnet puternic. \u201eI-auzi, a\u0219chie! pufni el \u0219i r\u00e2se. A\u0219chia nu sare departe de trunchi! M\u0103, tat\u0103, m\u0103! Mai bine <em>pilitur\u0103<\/em>! Ce zici? He, he, he! \u00cemi place mai mult cum sun\u0103. \u00cen situa\u021bia de fa\u021b\u0103, merge de minune!\u201d Era binedispus, \u00eei saluta cu entuziasm, poate cu prea mult entuziasm, pe s\u0103tenii \u00eent\u00e2lni\u021bi pe drum \u0219i \u00eencepu s\u0103 murmure un c\u00e2ntec c\u00e2nd ajunse pe uli\u021ba aia am\u0103r\u00e2t\u0103, tot \u00eengropat\u0103 \u00een z\u0103pad\u0103\u2026<\/p>\n\n\n\n<p><em>Oh, I\u02bcm an alien, I\u02bcm a legal alien,<\/em><\/p>\n\n\n\n<p><em>I\u02bcm an Englishman in New York\u2026<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>Toat\u0103 veselia lui pieri c\u00e2nd, ajung\u00e2nd la fosta educatoare, nu-i deschise nimeni. Era plecat\u0103 de acas\u0103? Sau pur \u0219i simplu nu voia s\u0103-i deschid\u0103? Spusese ceva necuviincios? \u00eencerca s\u0103-\u0219i aminteasc\u0103 t\u00e2n\u0103rul. \u201eNu cred. Mai mult am ascultat-o. Mi-a povestit at\u00e2tea despre ea\u2026 \u0218i cu toate astea, n-am scris nimic despre parcursul s\u0103u profesional, n-am notat mai nimic din ce mi-a spus despre \u0219coal\u0103. Nici m\u0103car n-am datele ei personale!\u201d<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Doamna Saveta! Doamna Saveta!<\/p>\n\n\n\n<p>\u00ce\u0219i lipi urechea de u\u0219\u0103. Nicio mi\u0219care. Ap\u0103s\u0103 pe clan\u021b\u0103. U\u0219a era \u00eencuiat\u0103. \u201eOi fi devenit oare obositor? S-a s\u0103turat de prezen\u021ba mea? se sup\u0103r\u0103 el pu\u021bin. Eh! Poate e la magazin. Nu poate sta mereu \u00eenchis\u0103 \u00een cas\u0103, nu? O s-o caut alt\u0103 dat\u0103.\u201d Porni \u00eend\u0103r\u0103t, spre centrul satului. Unde-i spusese paraclisierul s\u0103 mai mearg\u0103? La croitor\u2026 \u0218i la \u0103la cu cazanul de \u021buic\u0103\u2026<\/p>\n\n\n\n<p><em>Be yourself, no matter what they say.<\/em><\/p>\n\n\n\n<p><em>Be yourself, no matter what they say\u2026<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 N-a\u021bi v\u0103zut-o cumva pe doamna Saveta? strig\u0103 Ovidiu c\u00e2nd d\u0103du cu ochii de o vecin\u0103, \u00eembr\u0103cat\u0103 pe de-a \u00eentregul \u00een negru, ca o c\u0103lug\u0103ri\u021b\u0103 ce tr\u0103gea ap\u0103 dintr-o f\u00e2nt\u00e2n\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Un c\u00e2ine mare prinse deodat\u0103 s\u0103 latre furios, m\u0103tur\u00e2nd cu lan\u021bul z\u0103pada din jurul s\u0103u. B\u0103tr\u00e2na \u00eei strig\u0103 \u00een zadar s\u0103 tac\u0103, apoi se uit\u0103 neputincioas\u0103 spre drum \u0219i \u00eei f\u0103cu t\u00e2n\u0103rului semn s\u0103 se apropie. Se apropie \u0219i ea, p\u0103\u0219ind anevoie, o pat\u0103 neagr\u0103, alungit\u0103, pe albul cur\u021bii, \u0219i o alta mai mic\u0103, ro\u0219ie \u2013 g\u0103leata cu ap\u0103 din m\u00e2na ei dreapt\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 N-a\u021bi v\u0103zut-o pe vecina Saveta? \u00eentreb\u0103 Ovidiu, tare.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Ast\u0103zi n-am v\u0103zut-o, r\u0103spunse b\u0103tr\u00e2na. Dar ce treab\u0103 ai cu ea?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Voiam s\u0103 vorbesc cu dumneaei despre monografie\u2026<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Despre ce? se \u00eencrunt\u0103 b\u0103tr\u00e2na.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Despre cartea satului, zise Ovidiu, uit\u00e2ndu-se \u00een lungul uli\u021bei.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 A\u0219a zi, sur\u00e2se b\u0103tr\u00e2na. Ne-a vorbit p\u0103rintele la biseric\u0103. Hai \u00een cas\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u201eBine, fie!\u201d \u00ee\u0219i zise Ovidiu \u0219i-o urm\u0103 pe femeie \u00een\u0103untru. Casa era veche \u0219i cam ne\u00eengrijit\u0103. Mirosea r\u0103u, a mucegai, mai ales. B\u0103tr\u00e2na l\u0103s\u0103 g\u0103leata \u00een antreu \u0219i \u00eel pofti \u00een odaia dinspre ograd\u0103, cea cu lut pe jos. Era prima de acest fel pe care o vedea Ovidiu. \u00cen mijlocul mesei se odihnea, uitat, un cu\u021bit mare c\u00e2t o baionet\u0103. Gazda \u00eel mut\u0103 pe col\u021bul mobilei, parc\u0103 s\u0103-i fie la \u00eendem\u00e2n\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Po\u021bi s\u0103 \u0219ezi pe lavi\u021b\u0103, zise ea, \u0219i lu\u0103 o sticl\u0103 dintr-un sertar \u0219i un pahar mic, de sticl\u0103, \u0219i le puse \u00een locul cu\u021bitului.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 \u00cenc\u0103 n-am mai v\u0103zut \u00een Zbuciumi o \u00eenc\u0103pere cu pardoseal\u0103 de p\u0103m\u00e2nt, zise Ovidiu, a\u0219ez\u00e2ndu-se.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 N-am avut bani s\u0103 o podesc, recunoscu b\u0103tr\u00e2na, senin\u0103, turn\u00e2nd \u00een pahar. Eu am fost moa\u0219\u0103 la vremea mea, apoi am lucrat un timp la colectiv\u0103\u2026 Lisaveta e numele meu, de nu \u0219tii.<\/p>\n\n\n\n<p>T\u00e2n\u0103rul o cercet\u0103 mai atent. B\u0103tr\u00e2na avea \u00eenc\u0103 pielea \u00eentins\u0103, p\u0103rul argintiu \u00eei era str\u00e2ns cuminte sub basmaua neagr\u0103, iar \u00een locul gurii ca un h\u0103u, cu din\u021bii ca pietrele de moar\u0103, avea doar o gur\u0103 \u0219tirb\u0103 \u0219i uscat\u0103. B\u0103rbia ascu\u021bit\u0103, ca un ou, aproape-i atingea v\u00e2rful nasului coroiat, lipsit \u00eens\u0103 de negi \u00eemp\u0103ro\u0219a\u021bi. Ochii-i sem\u0103nau \u00eentr-adev\u0103r cu dou\u0103 nop\u021bi tulburi, dar asta f\u0103r\u0103 s\u0103 te bage neap\u0103rat \u00een sperie\u021bi. Purta un \u0219irag de m\u0103rgele din sticl\u0103 \u0219i, lucru curios, \u00een fiecare m\u0103rgea \u00een parte se reflecta imaginea r\u0103sturnat\u0103 \u0219i concentrat\u0103 a unui t\u00e2n\u0103r care scrie. Dac\u0103 \u00ee\u021bi treceai repede privirea peste \u0219irag, puteai s\u0103 vezi, ca pe o pelicul\u0103 cinematografic\u0103, mi\u0219c\u0103rile febrile ale t\u00e2n\u0103rului \u0219i fruntea sa \u00eencrunt\u00e2ndu-se dureros, \u00een ciuda elucubra\u021biilor ce \u021b\u00e2\u0219neau uneori de sub pixul s\u0103u.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Eu mi-s din alt\u0103 carte, zise b\u0103tr\u00e2na \u0219i a\u0219tept\u0103 s\u0103 vad\u0103 reac\u021bia lui Ovidiu.<\/p>\n\n\n\n<p>Dar acesta \u00een\u021belese c\u0103 e din alt\u0103 <em>parte<\/em> \u0219i nu d\u0103du importan\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Zice\u021bi c\u0103 a\u021bi fost moa\u0219\u0103? spuse el, \u0219i scoase un caiet din rucsac. \u00ce\u0219i c\u0103ut\u0103 pixul \u0219i \u00eel puse pe mas\u0103. Apoi deschise caietul \u0219i d\u0103du paharul peste cap.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Moa\u0219\u0103, repet\u0103 Lisaveta. Doar eu puteam auzi ce-i prevestea ursitoarea de la fereastr\u0103 nou-n\u0103scutului. Eu le spuneam celor din cas\u0103 vorbele auzite, iar ei o r\u0103spl\u0103teau pe ursitoare cu un ghem de a\u021b\u0103. Copilului, ca s\u0103 nu se deoache, i se lega de \u00eencheietura m\u00e2inii un b\u0103nu\u021b de argint sau de aram\u0103. Un b\u0103nu\u021b i se punea \u0219i-n m\u00e2n\u0103, s\u0103 fie bogat \u00een via\u021b\u0103. Dar putea s\u0103 i se pun\u0103 \u0219i-un creion, ca s\u0103 fie \u00eenv\u0103\u021bat. Sau un zbici, ca s\u0103 fie gospodar. Sau o carte de rug\u0103ciuni, ca s\u0103 ajung\u0103 pop\u0103. Orice-\u0219i doreau p\u0103rin\u021bii s\u0103 ajung\u0103 urma\u0219ul lor. Fetelor li se punea adesea o indrea, s\u0103 \u0219tie s\u0103 coase. S\u0103-mi spui dac\u0103 vorbesc prea repede, zise b\u0103tr\u00e2na ironic\u0103, fiindc\u0103 Ovidiu doar st\u0103tea cu pixul \u00een m\u00e2n\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 scrie.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Scriu mai \u00eencolo, spuse el. Povesti\u021bi, v\u0103 rog, mai departe.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Cum dore\u0219ti. \u00cenc\u0103 o dat\u0103 nu mai spun, s\u0103 fie clar. Dac\u0103 pruncul murea mintena\u0219 dup\u0103 na\u0219tere \u0219i nu apuca s\u0103 fie botezat de pop\u0103, la nou\u0103 zile, el umbla pl\u00e2ng\u00e2nd p\u00e2n\u0103 \u00ee\u0219i primea cru\u0219ma. Adic\u0103 haina de botez. De aceea, cine \u00eel auzea zbier\u00e2nd peste ogr\u0103zi, trebuia s\u0103-\u0219i arunce zadia, de era femeie, ori batista, de era b\u0103rbat, \u0219i s\u0103 spun\u0103: \u201eDe e\u0219ti prunc, s\u0103 hii Ilie\/ De e\u0219ti fat\u0103, hii M\u0103rie.\u201d Doar a\u0219a \u00ee\u0219i g\u0103sea copilul lini\u0219tea. Dar asta a fost mai demult. Prin \u02bc60 func\u021biona deja \u00een sat o cas\u0103 de na\u0219teri. Era chiar \u00een casa unde sta\u021bi voi, tu cu doamna farmacist\u0103, r\u00e2se b\u0103tr\u00e2na, convins\u0103 c\u0103 de data asta avea s\u0103 existe o reac\u021bie din partea interlocutorului ei.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 \u00cen casa noastr\u0103? se mir\u0103 Ovidiu. Nu mai pricep nimic! Mai \u00eent\u00e2i, a fost casa comerciantului evreu Her\u0219co. Apoi a fost magazin s\u0103tesc \u0219i oficiu po\u0219tal\u2026 Apoi am \u00een\u021beles c\u0103 a fost doar casa particular\u0103 a unui zidar\u2026<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 A fost cam de toate, inclusiv cas\u0103 de na\u0219teri, \u00eel \u00eentrerupse Lisaveta. Crezi c\u0103 nu \u0219tiu ce spun? Le \u0219tiu pe toate moa\u0219ele de la noi, pot s\u0103-\u021bi spun numele lor chiar acum\u2026 Terezia Polgar, Maria Pop, Nu\u021ba Bolo\u0219\u2026 Erau na\u0219teri multe, nu ca acuma. Uneori moa\u0219a asista \u0219i la dou\u0103 na\u0219teri \u00een 24 de ore\u2026 \u00ce\u021bi mai pun oleac\u0103 de \u021buic\u0103? \u00eentreb\u0103 ea turn\u00e2ndu-i \u00een pahar.<\/p>\n\n\n\n<p>Ovidiu nu zise nimic. \u201eDe\u0219ert\u0103ciunea de\u0219ert\u0103ciunilor!\u201d \u00eei venea s\u0103 strige, confuz cum era, s\u0103tul dintr-odat\u0103 de toat\u0103 munca asta de documentare.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Trebuie s\u0103 plec, zise el deodat\u0103, str\u00e2ng\u00e2ndu-\u0219i gr\u0103bit lucrurile de pe mas\u0103. Trebuie s\u0103 mai ajung undeva\u2026<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Nu vrei s\u0103 te ui\u021bi la m\u0103rgelele mele? \u00eentreb\u0103 Lisaveta cu glas mieros.<\/p>\n\n\n\n<p>T\u00e2n\u0103rul avu un rictus \u0219i se ridic\u0103 de pe lavi\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Ajuns \u00een uli\u021b\u0103, r\u0103mase c\u00e2teva minute n\u0103uc. Apoi tres\u0103ri \u0219i porni, brusc \u00eempov\u0103rat. \u201eHot\u0103r\u00e2t lucru, \u00ee\u0219i zise el, nu a\u0219a se scrie o monografie! Acum mi-e foarte clar. Cine sunt eu s\u0103 m\u0103 ocup de a\u0219a ceva? Pot fi eu numit cercet\u0103tor? Nu pot. Sunt un biet profan \u00een ale istoriografiei care s-a g\u00e2ndit s\u0103 fac\u0103 ni\u0219te bani scriind o monografie. Neexperimentat, am comis \u0219i comit gre\u0219eli. Poate dau o importan\u021b\u0103 prea mare aspectelor m\u0103runte. Am scris pagini \u00eentregi despre toponime. Poate nu trebuia s\u0103 insist at\u00e2t. Nu \u0219tiu\u2026 Poate generalizez prea mult. Poate exagerez importan\u021ba unor \u00eenainta\u0219i ai locului. Am v\u0103zut \u0219i-n alte monografii chestia asta. \u00cen lipsa unor personalit\u0103\u021bi veritabile, se ridic\u0103 pe piedestal ni\u0219te oameni cu preg\u0103tire \u0219i realiz\u0103ri modeste. Plus presiunile ce se fac asupra mea din partea autorit\u0103\u021bilor locale\u2026 \u0218i f\u0103c\u00e2nd compromisuri, ajungi s\u0103 te compromi\u021bi. Poate am studiat prea pu\u021bin, la fel ca autorii monografiilor dup\u0103 care m-am ghidat\u2026 Dar dup\u0103 cine s\u0103 m\u0103 fi luat? \u0218i, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, care e contribu\u021bia mea aici? \u00cen afar\u0103 c\u0103 adun la un loc tot felul de date de ici, de colo\u2026 o compila\u021bie, ca un sac plin de petice, c\u0103reia m\u0103 str\u0103duiesc zi de zi s\u0103-i dau o noim\u0103\u2026 Ca s\u0103 nu mai vorbesc de \u0103\u0219tia din sat! Ce prostii \u00eemi \u00eendrug\u0103! Ba c\u0103-i alb\u0103, ba c\u0103-i neagr\u0103, ba c\u0103-i nu \u0219tiu cum! R\u00e2d de mine! Le fac \u00een ciud\u0103 primarului \u0219i popii \u0219i-mi spun numai b\u0103l\u0103rii! S\u0103 fiu al dracului dac\u0103 nu r\u00e2d de mine! Naiba s-o ia de treab\u0103! Unde ziceam c\u0103 merg?\u201d \u00ce\u0219i aminti c\u0103 voia s\u0103 ajung\u0103 la p\u0103lincaro\u0219ul satului. La \u021buicar, cum \u00eei spune prin alte locuri. \u201eTrebuie s\u0103 adaug la sf\u00e2r\u0219itul c\u0103r\u021bii \u0219i o list\u0103 cu regionalisme de pe la noi, s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 lumea ce vreau s\u0103 spun, \u00eei trecu prin cap. Dar unde \u00eel g\u0103sesc eu pe omul \u0103la? Uite c-am \u0219i uitat cum \u00eel cheam\u0103!\u201d<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Se poate s\u0103 nu \u0219tii, m\u0103, unde st\u0103 baciu\u02bc Traian? \u00eel lu\u0103 peste picior un vl\u0103jgan, c\u00e2nd, ajuns \u00een fa\u021ba unuia dintre cele dou\u0103 magazine din Zbuciumi, \u00eel \u00eentreb\u0103 unde-l poate g\u0103si pe p\u0103lincaro\u0219. Ai de mers p\u00e2n\u0103 la num\u0103rul 2. \u0218i nu uita s\u0103 m\u0103 treci \u0219i pe mine \u00een pornografia aia! r\u00e2se el.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Da\u02bc ce-ai f\u0103cut tu, Giani, toat\u0103 via\u021ba s\u0103 meri\u021bi onoarea asta? strig\u0103 cineva, de al\u0103turi.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Am dat la buci! se hlizi cel\u0103lalt. Deci, treci \u0219i tu acolo, m\u0103, un tip cu p\u2026 mare, nu tot babe! Am auzit c\u0103 numa\u02bc la babe dai! Cu vreo fat\u0103 ai vorbit de c\u00e2nd e\u0219ti aici?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Las\u0103, m\u0103, omul \u00een pace, zise cel\u0103lalt.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Se d\u0103 mare c\u0103 scrie c\u0103r\u021bi\u2026 Parc\u0103 n-am merge pe acela\u0219i drum la bud\u0103!<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Taci, m\u0103, din gur\u0103\u2026<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 B\u0103i, \u00eel pui \u00een carte pe Giani din Zbuciumi, ai \u00een\u021beles?<\/p>\n\n\n\n<p>Ovidiu ridic\u0103 m\u00e2na \u00een semn de salut, dar nu spuse nimic.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 B\u0103i, tu n-auzi? strig\u0103 vl\u0103jganul \u0219i f\u0103cu doi pa\u0219i \u00een fa\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Bine, o s\u0103 te trec! strig\u0103 Ovidiu, pref\u0103c\u00e2ndu-se vesel, dar obrazul \u00eei era crispat de m\u00e2nie. O zi bun\u0103 s\u0103 ave\u021bi! \u201ePentru t\u00e2mpi\u021bii \u0103\u0219tia m\u0103 zbat eu at\u00e2ta? arunca el v\u0103p\u0103i pe ochi. Pentru ni\u0219te\u2026 ni\u0219te\u2026 \u00abParc\u0103 n-am merge pe acela\u0219i drum la bud\u0103!\u00bb I-auzi! \u0218i nu-i singurul pe care l-am auzit spun\u00e2nd t\u00e2mpenia asta! Da, b\u0103, cu to\u021bi avem nevoie de hran\u0103, de ap\u0103, de somn, de\u2026 \u00cens\u0103 capul face diferen\u021ba \u00eentre noi! Capul, m\u0103! Singura asem\u0103nare \u00eentre mine \u0219i \u0103\u0219tia e c\u0103 suntem oameni! De ce dracu\u02bc mai continui oare?\u201d<\/p>\n\n\n\n<p>Z\u0103ri un b\u0103rbat cr\u0103p\u00e2nd lemne \u00eentr-o curte, dar trecu mai departe, t\u0103cut \u0219i \u00eencr\u00e2ncenat. Era aproape de cap\u0103tul satului, unde st\u0103tea baciul Traian, dac\u0103 nu cumva \u00eel p\u0103c\u0103lise idiotul \u0103la, c\u00e2nd opri o ma\u0219in\u0103 \u00een dreptul s\u0103u. U1n ins ro\u0219u \u00een obraji, cu o cu\u0219m\u0103 de blan\u0103 \u00eendesat\u0103 pe cap, cobor\u00ee pu\u021bin geamul \u0219i-i spuse s\u0103 urce. Era chiar p\u0103lincaro\u0219ul.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Am auzit c\u0103 ai \u00eentrebat de mine, zise el. Am fost cu ni\u0219te treburi la prim\u0103rie. N-am rezolvat nimic, tr\u0103sni-i-ar Dumnezeu! Voturi le trebuie, dar s\u0103 te ajute, ba! Panait \u021bi-a cerut s\u0103 scrii cartea, nu?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Da, zise Ovidiu. Zbuciumi e printre pu\u021binele localit\u0103\u021bi din jude\u021b care n-au monografie.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 N-avem noi multe pe aici, zise omul, dar ei nu v\u0103d asta. Ori nu le pas\u0103! D\u0103-i \u00een p\u2026 m\u0103-sii! Se \u00eentoarse spre t\u00e2n\u0103r, parc\u0103 mai pu\u021bin nervos: Semeni cu tat\u0103-t\u0103u. Am fost mare prieten cu Radu. M-a ajutat oric\u00e2nd, la orice or\u0103. \u0218i eu am fost domn cu el. De asta te ajut \u0219i pe tine.<\/p>\n\n\n\n<p>Poarta de la drum era larg deschis\u0103. Ma\u0219ina p\u0103trunse \u00een curte \u0219i se opri \u00een dreptul \u0219urii. Cei doi cobor\u00e2r\u0103 \u0219i intrar\u0103 \u00een cas\u0103, spre surprinderea unei femei ce cur\u0103\u021ba cartofi. O oal\u0103 cu sup\u0103 fiebea pe aragaz umpl\u00e2nd camera cu aburi.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Ierta\u021bi\u2026 dac\u0103 \u0219tiam c\u0103 veni\u021bi, se f\u00e2st\u00e2ci ea, pofti\u021bi, lua\u021bi loc la noi\u2026<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 N-am rezolvat nimic, repet\u0103 b\u0103rbatul uit\u00e2ndu-se spre nevast\u0103-sa m\u00e2nios. S\u0103-i prind numai c\u0103 vin la poarta noastr\u0103 \u00een campania electoral\u0103! Pune ceva pe mas\u0103, ce te ui\u021bi a\u0219a? E feciorul lui Radu, veterinarul.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Vai, m-am tot g\u00e2ndit cine poate fi! z\u00e2mbi femeia. Erai mic c\u00e2nd ai plecat de acas\u0103\u2026 Am auzit c\u0103 scrii o carte, dar n-am \u00een\u021beles ce anume\u2026<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Bine c\u0103 n-ai \u00een\u021beles! o repezi b\u0103rbatul. Ce p\u0103linc\u0103 serve\u0219ti la noi, de prune, de pere? Am \u0219i de caise, \u0219i de struguri\u2026<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 S\u0103 l\u0103s\u0103m b\u0103utura, deocamdat\u0103, zise Ovidiu, precaut, preg\u0103tindu-\u0219i caietul. Poate dup\u0103 ce termin\u0103m de discutat.<\/p>\n\n\n\n<p>F\u0103r\u0103 s\u0103-l ia \u00een seam\u0103, b\u0103rbatul scoase o sticl\u0103 \u00een form\u0103 de femeie, cu dopul aurit, \u0219i turn\u0103 \u00een dou\u0103 pahare frumos gravate. B\u0103utura g\u0103lbuie f\u0103cu m\u0103rgele pe buza paharelor. Hai, noroc! Ciocnir\u0103 \u0219i b\u0103ur\u0103 am\u00e2ndoi deodat\u0103, Ovidiu cu g\u00e2ndul la vl\u0103jganul din fa\u021ba magazinului. L-ar fi \u00eempu\u0219cat \u00een cap dac\u0103 ar fi avut un pistol.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Am g\u0103sit \u00een arhivele prim\u0103riei ni\u0219te date despre producerea \u021buicii, zise el pe urm\u0103. \u201eM-am s\u0103turat de metoda asta!\u201d g\u00e2ndi. Unde or fi? Nu dureaz\u0103 mult\u2026 A, iat\u0103-le! La 22 august 1960, se solicita punerea \u00een func\u021biune a celor dou\u0103 cazane de f\u0103cut rachiu din satul Zbuciumi, deoarece\u2026 <em>\u00een raza comunei exist\u0103 borhoturi \u00een cantit\u0103\u021bi foarte mari care necesit\u0103 urgent\u0103 fabricare, altfel borhotul s-ar strica \u0219i s-ar ivi mari pierderi at\u00e2t cet\u0103\u021benilor posesori de borhoturi, c\u00e2t \u0219i statului. Sunt propu\u0219i responsabili Pop Traian \u0219i ajutor (brener) Silaghi Gra\u021bian\u2026<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Tata \u0219i socru-meu, zise b\u0103rbatul, cu o neascuns\u0103 m\u00e2ndrie.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 <em>\u00cen acest sat<\/em>, continu\u0103 Ovidiu, <em>este o produc\u021bie mare de fructe, satul este situat pe cele dou\u0103 dealuri, drumurile fiind din p\u0103m\u00e2nt, impracticabile \u0219i la o distan\u021b\u0103 mare<\/em>\u2026<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Bine, zise omul, las\u0103 astea. Scrie a\u0219a cum \u00ee\u021bi zic eu, c\u0103 mi-s de meserie. Scrii?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Scriu.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Declara\u021bia lui Traian Pop, singurul p\u0103lincaro\u0219 din Zbuciumi. Prin p\u0103r\u021bile noastre au fost din timpuri istorice fructe din bel\u0219ug. Din fructele pomilor ce se g\u0103sesc \u00een livezile lor s\u0103tenii se bucurau \u00een trecut \u0219i continu\u0103 s\u0103 se bucure \u0219i azi. Le consum\u0103 proaspete sau sub form\u0103 de compoturi \u0219i dulce\u021buri. Cel mai cunoscut este magiunul de prune numit <em>lecvar<\/em>. Azi se face mai rar. De el se ocup\u0103 femeile. B\u0103rba\u021bii sunt mai interesa\u021bi de producerea p\u0103lincii. Dup\u0103 ce fructele coapte sunt tocate cu un <em>daral\u0103u<\/em>, ele se las\u0103 la fermentat \u00een c\u0103zi, \u00eentre 9 \u0219i 21 de zile. Abia dup\u0103 aceea sunt duse la p\u0103lincie. Borhotul se toarn\u0103 \u00eentr-un cazan din cupru \u0219i fierbe p\u00e2n\u0103 se ob\u021bine votca. Urmeaz\u0103 a doua distilare. Votca e golit\u0103 \u00eentr-un alt cazan, curat, de unde rezult\u0103 p\u0103linca propriu-zis\u0103. Aceasta are o t\u0103rie de 60\u00b0-80\u00b0, dar se st\u00e2mp\u0103r\u0103 cu ap\u0103 p\u00e2n\u0103 ajunge la 50\u00b0-52\u00b0. Unii s\u0103teni re\u021bin din \u021buica cu t\u0103rie ridicat\u0103 o cantitate mic\u0103, numit\u0103 <em>arnitur\u0103<\/em>, pentru fric\u021bionarea p\u0103r\u021bilor din corp afectate de reumatism. Mai demult erau dou\u0103 p\u0103lincii \u00een sat. Acum este doar una, cea a lui Traian Pop, fiul lui Traian Pop, p\u0103lincaro\u0219 vestit din Zbuciumi. Cealalt\u0103 p\u0103lincie a func\u021bionat la num\u0103rul 136\u2026<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Unde stau eu\u2026<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Exact! Era \u00een fundul livezii voastre, l\u00e2ng\u0103 p\u00e2r\u00e2u, bine\u00een\u021beles. \u00cen casa \u00een care sta\u021bi voi st\u0103tea p\u0103lincaro\u0219ul. Baciu\u02bc Lajos, unguru\u02bc. \u00cel mai \u021bin minte \u0219i acum, cu must\u0103\u021bile lui r\u0103sucite. Apoi, \u00eentr-o prim\u0103var\u0103 au fost ni\u0219te ploi grozave. Casa a sc\u0103pat, dar p\u0103lincia a fost luat\u0103 de puhoaie. N-a r\u0103mas \u00een picioare dec\u00e2t f\u00e2nt\u00e2na cu cump\u0103n\u0103. Eram copil pe-atunci\u2026<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Extraordinar! avu Ovidiu un r\u00e2s nervos. Mai devreme, baba Lisaveta, moa\u0219a, mi-a spus c\u0103 la num\u0103rul 136 a fost o cas\u0103 de na\u0219teri. Dumneavostr\u0103, p\u0103lincaro\u0219 fiind, \u00eemi spune\u021bi c\u0103 a fost casa p\u0103lincaro\u0219ului Lajos. C\u00e2nd o s\u0103 merg la Nu\u021bu, la croitor, Nu\u021bu o s\u0103-mi spun\u0103 c\u0103 a fost o croitorie?\u2026<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Crezi c\u0103 te mint? se \u00eencrunt\u0103 omul, turn\u00e2nd iar \u00een pahare.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Nu, Doamne fere\u0219te! Numai c\u0103, uneori, am impresia\u2026 \u00cen sf\u00e2r\u0219it.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 S-o fi uitat la m\u0103rgelele babei Lisaveta, \u0219opti femeia privindu-\u0219i so\u021bul, speriat\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Ce m\u0103rgele? Eu numai pe astea din pahar le v\u0103d, r\u00e2se Ovidiu.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Tot e\u0219ti tat\u0103-t\u0103u! r\u00e2se \u0219i femeia<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Noroc! ridic\u0103 omul paharul.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Noroc!&nbsp;&nbsp;&nbsp;<\/p>\n\n\n\n<p>Minute \u00een \u0219ir scrise Ovidiu ce-i dict\u0103 Traian Pop. \u00ce\u0219i uda din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd gura, \u00ee\u0219i masa \u00eencheietura \u0219i scria mai departe. Apoi m\u00e2na \u00eencepu s\u0103 nu-i mai dea ascultare \u0219i scrisul deveni, treptat, ilizibil. Observ\u00e2nd, gazda \u00eei propuse s\u0103 se opreasc\u0103 \u0219i s\u0103 continue \u00een alt\u0103 zi, c\u00e2nd o s\u0103-i arate \u0219i p\u0103lincia. Omul, deprins cu b\u0103utura, \u00ee\u0219i p\u0103strase at\u00e2t luciditatea, c\u00e2t echilibrul, spre deosebire de t\u00e2n\u0103rul scriitor, ce se cl\u0103tin\u0103 c\u00e2nd se ridic\u0103 de pe scaun.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Bucuros te-a\u0219 duce acas\u0103, zise p\u0103lincaro\u0219ul, dar nu m\u0103 risc, c\u0103 nu \u0219tii niciodat\u0103 c\u00e2nd apar \u0103\u0219tia de la poli\u021bie. Acum cinci ani, c\u00e2nd mi s-au furat cazanele, n-au g\u0103sit niciun ho\u021b, am r\u0103mas cu paguba. Acuma, s\u0103 m\u0103 sui la volan, ar fi \u00een stare s\u0103 m\u0103 prind\u0103 \u0219i s\u0103-mi fac\u0103 dosar penal.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 L\u0103sa\u021bi, c\u0103 m\u0103 descurc eu, murmur\u0103 Ovidiu, chinuindu-se s\u0103-\u0219i pun\u0103 rucsacul \u00een spinare.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Traian, numai s\u0103 nu p\u0103\u021beasc\u0103 ceva, vorbi femeia, tem\u0103toare. Poate ar trebui s\u0103 sun la farmacie, s\u0103 vin\u0103 mam\u0103-sa cu ma\u0219ina dup\u0103 el\u2026<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 L\u0103sa\u021bi, c\u0103 m\u0103 descurc eu, repet\u0103 Ovidiu.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 \u021aine-o numai drept pe drum, \u00eei zise p\u0103lincaro\u0219ul afar\u0103. Aerul rece o s\u0103 te \u00eenzdr\u0103veneasc\u0103. Ei, de c\u00e2te ori n-am fost \u0219i eu a\u0219a, \u0219i tot acas\u0103 am ajuns! Mai bine nu ajungeam! f\u0103cu el, vesel, \u0219i \u00ee\u0219i \u00eenghionti u\u0219or nevasta.<\/p>\n\n\n\n<p>Dar frigul iernii nu-l \u00eenzdr\u0103veni pe Ovidiu, iar drumul, c\u00e2t era de lat, tot se dovedi prea \u00eengust pentru el. De dou\u0103 ori nimeri \u00een \u0219an\u021b, dar se ridic\u0103 \u0219i merse mai departe. \u201eM-a \u00eemb\u0103tat\u2026 baciu\u02bc Traian\u2026 \u0219i cu cel vr\u00e2ncean, se \u00eenchegau \u0219i se destr\u0103mau g\u00e2ndurile \u00een mintea lui. Zicea c\u0103 vrea s\u0103 m\u0103 ajute\u2026 c\u0103 era prieten cu tata\u2026 \u0219i m-a \u00eemb\u0103tat\u2026 s\u0103 m\u0103 vad\u0103 tot satul\u2026 \u0219i s\u0103 r\u00e2d\u0103 de mine\u2026 \u0102\u0219tia s\u0103 r\u00e2d\u0103 de mine!\u2026<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 De mine, m\u0103?! scr\u00e2\u0219ni printre din\u021bi.<\/p>\n\n\n\n<p>\u201eC\u00e2t mai am p\u00e2n\u0103 acas\u0103?\u2026 Mai am\u2026 mai am\u2026 Sunt plin de alcool\u2026 plin\u2026 peste m\u0103sur\u0103\u2026\u201d Se r\u0103suci brusc pe c\u0103lc\u00e2ie \u0219i vomit\u0103. Dar odat\u0103 cu voma, i se duse \u00eenainte, ca un bu\u0219tean, \u0219i corpul. De data asta nu se mai putu ridica, doar se \u00eentoarse pe o parte, gem\u00e2nd. Era plin de vom\u0103 pe fa\u021b\u0103 \u0219i pe piept. Un copil \u00eel z\u0103ri \u0219i alerg\u0103, speriat, dup\u0103 p\u0103rin\u021bii s\u0103i.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 M\u0103 scuza\u021bi\u2026 m-am \u00eemb\u0103tat, se str\u00e2mb\u0103 Ovidiu c\u00e2nd se str\u00e2nse lume \u00een jurul s\u0103u, nu \u0219tiu cum\u2026 m-am \u00eemb\u0103tat\u2026 baciu\u02bc ungurean \u0219i cu cel Traian\u2026<\/p>\n\n\n\n<p>Doi b\u0103rba\u021bi, unul cam de v\u00e2rsta lui Ovidiu, \u00eel ridicar\u0103, r\u00e2z\u00e2nd. O femeie \u00eei culese telefonul din z\u0103pad\u0103 \u0219i i-l b\u0103g\u0103 \u00een rucsac. Pornir\u0103 cu el, anevoie, spre cas\u0103. Glumeau pe seama t\u00e2n\u0103rului scriitor cu cei \u00eent\u00e2lni\u021bi pe drum, \u00een timp ce el abia \u00ee\u0219i t\u00e2ra picioarele \u0219i \u00eeng\u0103ima cuvinte de ne\u00een\u021beles:<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Doamna Saveta\u2026 blestem\u2026 casa cu brazi\u2026 Nu te-am uitat\u2026 nu, nu, nu\u2026 Asta e r\u0103splata ta?\u2026 Ea mi-a zis c\u0103 nu-i despre monografie\u2026 e despre altceva, a zis\u2026 despre o descompunere\u2026 o dezintegrare\u2026 rapandula\u2026<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cel duser\u0103 a\u0219a p\u00e2n\u0103 \u00een camera lui. Acolo, \u00eei luar\u0103 rucsacul din spate, \u00eei scoaser\u0103 pardesiul \u0219i-l \u00eentinser\u0103 pe pat. Doamna Paul \u00eei \u0219terse fa\u021ba cu un prosop \u0219i abia apoi izbuti s\u0103 le mul\u021bumeasc\u0103 celor doi s\u0103teni, cutremurat\u0103 de pl\u00e2ns.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Proz\u0103 de Dan Marius Cosma<\/p>\n","protected":false},"author":291,"featured_media":9344,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[1943,2644,47],"coauthors":[1942],"class_list":["post-14556","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-dan-marius-cosma","tag-nr-11-2025","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/12\/Dan-Marius-Cosma.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14556","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/291"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14556"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14556\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14559,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14556\/revisions\/14559"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9344"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14556"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14556"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14556"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=14556"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}