{"id":14546,"date":"2026-01-07T11:35:03","date_gmt":"2026-01-07T08:35:03","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14546"},"modified":"2026-01-07T11:35:35","modified_gmt":"2026-01-07T08:35:35","slug":"capcane-sociale","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14546","title":{"rendered":"Capcane sociale"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-full is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"600\" height=\"923\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/Bernhard.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-14547\" style=\"width:500px\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/Bernhard.jpg 600w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/Bernhard-195x300.jpg 195w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/Bernhard-480x738.jpg 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 600px) 100vw, 600px\" \/><figcaption class=\"wp-element-caption\">Thomas Bernhard, <em>Ca t\u0103ietorii de lemne \u2013 o iritare<\/em>, trad. Daniela \u0218tef\u0103nescu, Curtea Veche, 2025<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p>To\u021bi avem obiceiul de a generaliza: \u201eX e un bou\u201d, \u201elansarea c\u0103r\u021bii lui Z a fost de rahat\u201d, \u201eY scrie prost, dar are rela\u021bii\u201d. Se \u00eent\u00e2mpl\u0103 mai ales c\u00e2nd nu mai avem energie \u0219i chef pentru nuan\u021be sau c\u00e2nd \u0219tim exact cu cine avem de-a face \u0219i nu mai e nevoie de argumente. Thomas Bernhard face din asta o estetic\u0103: repetitiv, obsesiv, urm\u0103re\u0219te c\u00e2teva idei, nu zeci ca Houellebecq, un observator care \u021binte\u0219te detalii c\u00e2nd se apuc\u0103 de critic\u0103 \u0219i o face meticulos \u0219i f\u0103r\u0103 prea multe etichet\u0103ri. Mai aproape de Bernhard e Salinger, denun\u021b\u0103tor al ipocriziei \u0219i al corup\u021biei morale prin invectiv\u0103. \u0218i chiar Camus, prin pesimism \u0219i alienare.<\/p>\n\n\n\n<p><em>Ca t\u0103ietorii de lemne \u2013 o iritare<\/em> (1984), tradus la noi de Daniela \u0218tef\u0103nescu pentru Curtea Veche (2025), e un monolog sumbru \u0219i \u00eenver\u0219unat despre condi\u021bia artei \u0219i a artistului \u00een Austria postbelic\u0103, despre nedreptate, ipocrizie, tr\u0103dare, orgolii, abuzuri, alienare social\u0103. Publicarea acestui <em>roman \u00e0 clef<\/em> a creat v\u00e2lv\u0103 \u00een Austria, unde a devenit \u0219i bestseller, atr\u0103g\u00e2nd \u0219i un proces de def\u0103imare intentat autorului de un compozitor care s-a reg\u0103sit \u00eentr-unul dintre personaje.<\/p>\n\n\n\n<p>Vocea narativ\u0103 blocheaz\u0103 ini\u021bial accesul cititorului la personaje. \u00cen primele o sut\u0103 de pagini nu avem dialoguri, portretele sunt vagi \u0219i deliberat lipsite de obiectivitate (e drept, uneori obiectivitatea e supraapreciat\u0103 \u00een proz\u0103). Contextele sunt mai degrab\u0103 sugerate, cu c\u00e2teva excep\u021bii. \u00cen a doua parte, naratorul se retrage, l\u0103s\u00e2nd personajele s\u0103 se desf\u0103\u0219oare mai \u00een largul lor, s\u0103-\u0219i spun\u0103 replicile. Textul devine treptat scenarizabil, atmosfera r\u0103m\u00e2ne la fel de tensionat\u0103 \u0219i toxic\u0103, dar se mai ridic\u0103 cea\u021ba.&nbsp;&nbsp;&nbsp;<\/p>\n\n\n\n<p>A\u0219adar&#8230;<\/p>\n\n\n\n<p>Distrus de sinuciderea Joanei, o prieten\u0103 artist\u0103 ratat\u0103, dar fermec\u0103toare \u00een tinere\u021be, un scriitor trecut de 50 de ani tr\u0103ie\u0219te un moment de confuzie major\u0103 \u0219i accept\u0103 (nici el nu \u0219tie de ce \u0219i se tot \u00eenvinov\u0103\u021be\u0219te) invita\u021bia la o cin\u0103 de snobi fanfaroni arivi\u0219ti din lumea bun\u0103 a Vienei, compus\u0103 din muzicieni, scriitori, actori, printre care \u0219i fo\u0219ti prieteni\/prietene, cu care a rupt leg\u0103tura de 20 de ani. Numai c\u0103 at\u00e2t pe gazde, c\u00e2t \u0219i pe al\u021bi musafiri, naratorul \u00eei ur\u0103\u0219te de moarte. De ce accept\u0103 invita\u021bia? Probabil ca s\u0103-i \u00eencurce, pentru c\u0103 nici ei nu se omoar\u0103 dup\u0103 el. S\u0103-i sfideze din pozi\u021bia fix\u0103 \u00een care se afl\u0103. Aia de om care \u0219i-a luat-o de la to\u021bi pref\u0103cu\u021bii \u0219i care revine par\u021bial vindecat pentru c\u00e2teva ore \u00een mijlocul lor ca s\u0103 le mai vad\u0103 o dat\u0103 fe\u021bele. Din nevoia de eliberare sau poate din masochism. Sau din vinov\u0103\u021bie. E de discutat.<\/p>\n\n\n\n<p>Plasat la \u00eenceput strategic \u00een semi\u00eentuneric, \u00eenfipt \u00eentr-un \u201efotoliu cu urechi\u201d din casa so\u021bilor Auersberger, apoi la masa din \u201eoribilitatea de sufragerie Empire\u201d, unde se ia cina, \u0219i ulterior \u00een salonul de muzic\u0103, naratorul se lanseaz\u0103 \u00eentr-o tirad\u0103 introspectiv\u0103 din care \u00een\u021belegem c\u0103 este absolut sc\u00e2rbit de tot ce presupune mediul cultural-artistic vienez al anilor postbelici. Cei care \u00een tinere\u021be erau anima\u021bi de principii \u0219i idealuri artistice \u2013 c\u00e2\u021biva fo\u0219ti apropia\u021bi ai s\u0103i \u2013 s-au l\u0103sat, \u00eentre timp, cump\u0103ra\u021bi de interese, de politica vremii \u0219i de bani, l\u0103s\u00e2nd la o parte art\u0103 \u0219i caracter. Ei formeaz\u0103 acum establishmentul cultural, elita instalat\u0103 care \u00ee\u0219i p\u0103ze\u0219te privilegiile. Artisticul \u0219i autenticitatea sunt rare, dac\u0103 nu inexistente.<\/p>\n\n\n\n<p>Culmea e c\u0103 \u201ecina artistic\u0103\u201d (dat\u0103 \u00een cinstea unui actor tembel, dar faimos) are loc dup\u0103 \u00eenmorm\u00e2ntarea Joanei, a c\u0103rei poveste de via\u021b\u0103 e spus\u0103 cu nerv tot de scriitorul-narator. Pe scurt: vis de artist\u0103 ratat, c\u0103snicie ratat\u0103, so\u021b nerecunosc\u0103tor \u0219i infidel, alcool, sp\u00e2nzurare.<\/p>\n\n\n\n<p>Naratorul reduce vie\u021bile tuturor \u2013 inclusiv pe a sa \u2013 la c\u00e2teva aspecte esen\u021biale: am tr\u0103it vreo satisfac\u021bie real\u0103 sau ne-am risipit \u00een iluzii, egoism, narcisism \u0219i interese meschine? Cei mai pro\u0219ti\/ridicoli sunt, <em>it\u2019s obvious<\/em>, pseudoarti\u0219tii care cred c\u0103 au vreo importan\u021b\u0103, c\u0103 dac\u0103 sunt glorifica\u021bi \u00een anumite medii, publica\u021bi, premia\u021bi, medalia\u021bi, pupa\u021bi \u00een fund, scap\u0103 de confruntarea cu goliciunea propriilor vie\u021bi \u0219i mor\u021bi. To\u021bi se epuizeaz\u0103 treptat, au iluzia activit\u0103\u021bii intelectuale \u0219i pic\u0103 \u00eentr-un malaxor pseudocultural \u0219i social limitativ, dar profitabil. Fiecare \u00ee\u0219i pierde via\u021ba \u0219i talentele calcul\u00e2ndu-\u0219i avantajele \u0219i g\u00e2ndind strategii. So\u021bii Auersberger, ni\u0219te vampiri emo\u021bionali \u0219i sociali, capitalizeaz\u0103 tot ce prind ca s\u0103-\u0219i men\u021bin\u0103 pozi\u021bia.<\/p>\n\n\n\n<p>Viena acelor vremuri pare o re\u021bea social\u0103 analogic\u0103, o scen\u0103 bun\u0103 pentru o parad\u0103 nesf\u00e2r\u0219it\u0103 a personajelor burgheziei de salon, ale c\u0103ror statut \u0219i reputa\u021bie sunt dictate de morga cultural\u0103, de aparen\u021be, ritualuri elitiste \u0219i interese financiare. Substan\u021ba nu intereseaz\u0103 pe nimeni at\u00e2ta timp c\u00e2t exist\u0103 o continu\u0103 validare care asigur\u0103 un loc \u00eentr-o ierarhie. De exemplu, so\u021bii Auersberger \u0219i-au petrecut decenii urm\u0103rind ascensiunea social\u0103 \u0219i cheltuindu-\u0219i banii ob\u021binu\u021bi din v\u00e2nzarea de propriet\u0103\u021bi \u0219i terenuri ca s\u0103 imite \u00eencontinuu obiceiurile artistocratice, pref\u0103c\u00e2ndu-se c\u0103 fac mecenat, apropiindu-se de tineri scriitori de care profit\u0103 \u00een diferite feluri ca s\u0103 evadeze din co\u0219marul lor conjugal. Artisticul \u00eensu\u0219i este dat la o parte dac\u0103 se constat\u0103 c\u0103 devine un obstacol. (Auersberger e un compozitor alcoolic \u0219i violent, c\u0103ruia naratorul nu-i neag\u0103 talentul, dar unul care \u201ea preferat s\u0103 fie un aristocrat n\u0103t\u0103r\u0103u dec\u00e2t un compozitor bun\u201d).<\/p>\n\n\n\n<p>So\u021bii Auersberger, \u201eonani\u0219ti perfizi ai societ\u0103\u021bii\u201d, sunt foarte bine v\u0103zu\u021bi \u0219i pentru c\u0103-l au drept invitat la cin\u0103 pe actorul consacrat care joac\u0103 \u00een \u201eRa\u021ba s\u0103lbatic\u0103\u201d \u0219i care e a\u0219teptat dou\u0103 ore de to\u021bi ceilal\u021bi fiindc\u0103 nimic nu poate \u00eencepe f\u0103r\u0103 el. A\u0219a c\u0103 m\u00e2ncarea e adus\u0103 abia la 1 noaptea, iar musafirii trebuie s\u0103 asculte expunerile ridicole ale megalomanului care se sacrific\u0103 pe altarul actoriei. La cin\u0103 e prezent\u0103 \u0219i o scriitoare (tot o fost\u0103 prieten\u0103 apropiat\u0103 a naratorului, din via\u021ba c\u0103reia el disp\u0103ruse brusc ca s\u0103 se protejeze) care se autoproclam\u0103 ca valoare deasupra Virginiei Woolf, dar care \u201etoat\u0103 via\u021ba s-a sc\u0103ldat \u00een kitsch-ul ei mic-burghez\u201d. Pre\u021bioas\u0103, vanitoas\u0103 \u0219i frustrat\u0103 c\u0103 nu e \u00een centrul aten\u021biei, ea \u00eel contrazice pe actor \u00een leg\u0103tur\u0103 cu dificultatea presupus\u0103 de unele roluri sau cu problema sinuciderii la femei \u0219i la b\u0103rba\u021bi, invoc\u00e2nd scrieri, studii \u0219i statistici. Scenele sunt hilare \u0219i memorabile. Mai \u00eencolo, beat cri\u021b\u0103 \u0219i juc\u00e2nd rolul trollului anarhist, Auersberger \u00eei spune actorului-vedet\u0103 c\u0103 teatrul la care joac\u0103 e de fapt o mizerie, iar \u201eVirginia Woolf\u201d \u00eel provoac\u0103, polemica lor degener\u00e2nd. Dup\u0103 mai multe pahare, actorul o confrunt\u0103 pe scriitoare, numind-o josnic\u0103 \u0219i vulgar\u0103, un om care nu face altceva dec\u00e2t s\u0103 p\u00e2ndeasc\u0103 ocazia de a-i \u00eenjosi pe ceilal\u021bi, situa\u021bie care \u00eei provoac\u0103 naratorului satisfac\u021bie \u0219i-l face s\u0103 reconsidere, pentru c\u00e2teva clipe, modul \u00een care-l judecase pe actor, deoarece, la finalul serii, e singurul care roste\u0219te ni\u0219te adev\u0103ruri, care ofer\u0103 un a\u0219a-numit \u201eun moment filosofic\u201d. Toate acestea \u00eentr-un decor cu mobil\u0103 stil, fire\u0219te, biblioteci impresionante \u0219i obiecte de art\u0103, \u00eentr-o cas\u0103 situat\u0103 \u00een centrul metropolei, unde elitele culturale se adun\u0103 periodic.<\/p>\n\n\n\n<p>Din perspectiva naratorului, a c\u0103rui tensiune interioar\u0103 se men\u021bine p\u00e2n\u0103 la ultima pagin\u0103 a romanului, to\u021bi sunt cel pu\u021bin ridicoli, dac\u0103 nu grote\u0219ti \u0219i dezgust\u0103tor de ipocri\u021bi. Nici el nu face excep\u021bie, de unde \u0219i constanta autocritic\u0103. Via\u021ba tuturor e un <em>show-off<\/em> f\u0103cut ca s\u0103 sus\u021bin\u0103 brandul casei sau brandul personal. Bonus ob\u021binerea unor avantaje materiale, participarea la festivit\u0103\u021bi de stat sau or\u0103\u0219ene\u0219ti, peste tot \u201eunde \u0219i-au f\u0103cut \u0219i \u00ee\u0219i fac apari\u021bia cu sacii plini de bani ai statului acei politicieni care conduc, cu cea mai mare infamie \u0219i cea mai neru\u0219inat\u0103 brutalitate, aceast\u0103 \u021bar\u0103 [\u2026]. To\u021bi arti\u0219tii austrieci se las\u0103 cump\u0103ra\u021bi p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 de stat \u0219i inten\u021biile sale politice m\u00e2r\u0219ave \u0219i se v\u00e2nd acestui stat lipsit de scrupule, josnic \u0219i tic\u0103los, iar cei mai mul\u021bi dintre ei chiar de la \u00eenceput [\u2026]. Via\u021ba artistic\u0103 austriac\u0103 este un drum josnic \u0219i ipocrit construit de oportunismul de stat, pavat cu burse \u0219i premii \u0219i tapisat cu ordine \u0219i decora\u021bii, care duce la un morm\u00e2nt onorific \u00een Cimitirul central\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>\u0218i nu te po\u021bi ab\u021bine ca cititor s\u0103 nu consta\u021bi c\u0103 romanul e destul de actual, s\u0103 nu te duci cu g\u00e2ndul la compromisurile care \u00eenc\u0103 se fac de dragul banilor sau al gloriei literare <em>fake<\/em>. Sau s\u0103 nu faci o paralel\u0103 cu paradigma re\u021belelor sociale care azi \u00eentre\u021bin ideea\/iluzia succesului \u00een bulele culturale. Post\u0103ri, algoritmi, <em>like<\/em>-uri, felicit\u0103ri, valid\u0103ri care cer alte post\u0103ri, <em>like<\/em>-uri, felicit\u0103ri, valid\u0103ri <em>and so on<\/em>. Un consum continuu care scoate de fapt arta \u00een afara jocului sau o las\u0103, \u00een cel mai bun caz, \u00een plan secund.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cronica traducerilor de Oana Paler<\/p>\n","protected":false},"author":239,"featured_media":14547,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[2153,52],"tags":[1796,2644,1575,2647],"coauthors":[1577],"class_list":["post-14546","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-traducerilor","category-rubrici","tag-cronica-traducerilor","tag-nr-11-2025","tag-oana-paler","tag-thomas-bernhard"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/Bernhard.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14546","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/239"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14546"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14546\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14548,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14546\/revisions\/14548"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/14547"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14546"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14546"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14546"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=14546"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}