{"id":14523,"date":"2026-01-04T16:41:29","date_gmt":"2026-01-04T13:41:29","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14523"},"modified":"2026-01-04T16:41:38","modified_gmt":"2026-01-04T13:41:38","slug":"acasa-departe-in-buna-literatura","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14523","title":{"rendered":"Acas\u0103, departe, \u00een buna literatur\u0103"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Adrian G. Romila, Acas\u0103, departe<\/em>, Polirom, Ia\u0219i, 2023<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Dac\u0103 \u00eel credem pe Radu Petrescu, care, \u00een Meteorologia lecturii<\/em>, spune c\u0103 temelia literaturii europene se afl\u0103 \u00een Iliada<\/em> \u0219i Odiseea<\/em>, c\u0103 principiul care o ac\u021bioneaz\u0103 este mitul \u201eeternei re\u00eentoarceri la primele texte\u201d \u0219i c\u0103 majoritatea marilor opere reitereaz\u0103, \u00een forme variate, metafora c\u0103l\u0103toriei pe mare, atunci Acas\u0103, departe<\/em> este, \u00een primul r\u00e2nd, o carte despre literatur\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Ca \u00een mai toat\u0103 proza lui Adrian G. Romila, motivul maritim func\u021bioneaz\u0103 \u0219i aici ca principiu ordonator al construc\u021biei narative, op\u021biune care nu mai surprinde, odat\u0103 \u0219tiut c\u0103 autorul a absolvit Liceul Militar de Marin\u0103 \u201eAl.I. Cuza\u201d din Constan\u021ba, c\u0103 e machetist de cor\u0103bii \u0219i c\u0103 interesul pentru scrierile \u0219i cinematografia de profil a devenit deja o pasiune internalizat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Acas\u0103, departe<\/em> este un roman de o impresionant\u0103 densitate conceptual-poietic\u0103, o carte infuzat\u0103 de referin\u021be din cultura naviga\u021biei, cu \u00eentregul ei e\u0219afodaj tehnic \u0219i simbolic, dar \u0219i din domenii contigue ei. Structurat \u00een planuri temporale diferite derulate \u00een 1835, 2019, 8-18 d. Hr., volumul propune varia\u021bii fic\u021bionale ale aceleia\u0219i teme: depeizarea, n\u00f3stos<\/em>-ul odiseic, nostalgia ca \u00eentoarcere c\u0103tre sine, c\u0103tre acel \u201enic\u0103ieri\u201d propriu, intim \u0219i imprecis, greu \u0219i intens precum condens\u0103rile de via\u021b\u0103 literar\u0103. \u00cen fond, a\u0219a cum se arat\u0103 aici, literatura se proiecteaz\u0103 ca spa\u021biu marin ne\u00eengr\u0103dit, al profunzimilor mereu surprinz\u0103toare. \u201eProprietar\u201d \u0219i \u201eproprietate\u201d a pove\u0219tii, dou\u0103 ipostaze ale sinelui proiectat \u00een exiluri care nu au neap\u0103rat leg\u0103tur\u0103 cu grani\u021ba exterioar\u0103, protagonistul se nume\u0219te, de fiecare dat\u0103, Adrian Romila, ocazie cu care autorul \u00ee\u0219i \u201ejoac\u0103\u201d personajul, plas\u00e2nd cu inteligen\u021b\u0103 \u0219i umor bine dozat accente autobiografice. De men\u021bionat \u00eens\u0103 c\u0103, atunci c\u00e2nd \u00ee\u0219i face loc, autoreferen\u021bialitatea ironic\u0103 e adaptat\u0103 fiec\u0103rei sec\u021biuni \u00een parte, ajustat\u0103 la specificit\u0103\u021bile ei factuale \u0219i tonale.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen prima parte, a c\u0103rei ac\u021biune se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een Valahia anului 1835, eroul Adrian Romila este un t\u00e2n\u0103r educat \u00een Occident care are sarcina de a contribui la modelarea civiliza\u021biei rom\u00e2ne. Fiu al unui constructor italian \u0219i al unei rom\u00e2nce, Romila este ofi\u021ber \u00een marina militar\u0103 francez\u0103 \u0219i, deprins cu elegan\u021ba \u0219i obiceiurile pariziene, g\u0103se\u0219te Bucure\u0219tiul primitiv \u0219i greu de acceptat ca \u201eacas\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Plasate \u00een climatul efervescent al pa\u0219optismului rom\u00e2nesc, scenele asimileaz\u0103 o \u00eentreag\u0103 bibliografie din secolul al XIX-lea. Recognoscibile sunt \u201eprivirea str\u0103inului\u201d, a vesticului ajuns \u00een Est, reg\u0103sit\u0103, de pild\u0103, la Alecsandri \u00een Balta-Alb\u0103<\/em>, amestecul de orientalism, de fanariotism \u0219i occidentalism din Scrisorile lui Ion Ghica\u2026<\/em> sau din proza lui Filimon, ca s\u0103 m\u0103 opresc doar la c\u00e2teva exemple. \u00cenceputurile acestei c\u0103l\u0103torii romane\u0219ti coincid, a\u0219adar, cu cele al literaturii rom\u00e2ne moderne.<\/p>\n\n\n\n

Ajuns \u00een \u021bar\u0103, la insisten\u021bele tat\u0103lui, care \u00eel chemase pentru o datorie patriotic\u0103, Romila se aventureaz\u0103 pe mare, la bordul Mari\u021bei, prima corabie construit\u0103 \u00een \u021aara Rom\u00e2neasc\u0103, cu destina\u021bia Constantinopol. Pe drum are parte de furtuni, piraterie \u0219i\u2026 naufragiu <\/strong>\u2013 tot ce trebuie unui roman de aventuri.<\/p>\n\n\n\n

Dispari\u021bia real\u0103 a Mari\u021bei din documentele anului 1835 \u00eei ofer\u0103 autorului prilejul de a imagina sf\u00e2r\u0219itul, notat \u00een jurnalul de bord al eroului s\u0103u, \u00een paralel cu cel al c\u0103pitanului Lazaro Bresco. Scufundarea corabiei presupune nu numai e\u0219ecul misiunii, ci \u0219i, ca o ironie a sor\u021bii, pentru cel ce \u00een sf\u00e2r\u0219it se \u00eentorsese acas\u0103, plecarea \u00een ve\u0219nicul exil.<\/p>\n\n\n\n

De semnalat aici ar fi frecven\u021ba citatelor \u0219i a vocabulelor din diverse limbi: latin\u0103, italian\u0103, francez\u0103, prezente nu pentru epatare doct\u0103, ci ca m\u0103rci identitare \u0219i lingvistice ale personajelor. Pentru garantarea efectului de veridic, uneori Romila reproduce \u00een scris pronun\u021bia st\u00e2lcit\u0103 \u0219i amestecat\u0103, care contrage \u00eentr-un fel, cosmopolitismul caracteristic perioadei: \u201e\u2013 Herr Romila, ierta\u021bi la mine! \u00eei spuse c\u0103pitanul, cu o privire umil\u0103, \u00een rom\u00e2neasca lui stricat\u0103 de \u201er\u201d-ul gutural \u0219i aspru al accentului german, foiam doar s\u0103 fa afetizez\u2026 nu a\u0219tepta\u021bi aici \u021befa\u2026 gut<\/em>, \u021befa bine. Poate nu \u0219ti\u021bi, dar\u2026 zum Schwarzen Meer<\/em>\u2026 \u0103\u0103\u0103\u2026 asta\u2026 cum s\u0103 zic, pana la Mare Negra, unde pute\u021bi scapa mai departe, nimic nu e ca\u2026\u201d<\/p>\n\n\n\n

O particularitate a \u00eentregului op este ocuren\u021ba juxtapozi\u021biilor, care fie deceleaz\u0103 voluptatea descrierilor, fie expune termeni constitutivi, nu din ra\u021bionamente de inventar, ci pentru c\u0103 pare c\u0103 f\u0103r\u0103 proeminarea elementelor de machetare autorului i-ar fi imposibil\u0103 o dioram\u0103 credibil\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u201eI-am v\u0103zut cu binoclul ornamentele g\u0103lbui ad\u0103ugate la prova, sub bompres, de-o parte \u0219i de alta a etravei: dou\u0103 must\u0103\u021bi de somn, r\u0103sucite \u00een bucle, prinz\u00e2nd \u00een coada lor \u00eentoars\u0103 n\u0103rile ancorelor. C\u00e2nd a rotit c\u00e2rma \u00eentr-o volt\u0103 spre est, i-am z\u0103rit pupa, cu cele dou\u0103 ornamente \u00eenflorate a\u0219ezate simetric deasupra pl\u0103cu\u021bei albe cu numele: MARITZA. Flamura Valahiei flutura la pic, tricolorul \u00een culori orizontale, cu acvila pe mijloc, un semn timid al unei \u021b\u0103ri minuscule\u2026\u201d<\/p>\n\n\n\n

\u201eAt\u00e2rnau peste tot \u00een aceast\u0103 lung\u0103 sufragerie comun\u0103 plase cu provizii, materiale din fier \u0219i din lemn, instrumente de t\u00e2mpl\u0103rie, de c\u0103l\u0103f\u0103tuire \u0219i de pescuit, hamacele str\u00e2nse sul ale marinarilor, butoaie, cufere, cu\u0219ti cu p\u0103s\u0103ri \u0219i colaci de par\u00e2me. De\u0219i nu ie\u0219ise de mult din \u0219antier, pe l\u00e2ng\u0103 catran, lemn, vopsea \u0219i unsoare, mirosea \u00een toate cotloanele a pe\u0219te, a hambar, a cote\u021b, a sudoare \u0219i a ap\u0103 st\u0103tut\u0103 \u00een santin\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen partea a doua, densitatea textului, mai pronun\u021bat\u0103 prin ad\u0103ugarea de pove\u0219ti adiacente celei monopolizatoare, e uneori spart\u0103 ca s\u0103 fac\u0103 loc unui epic mai diluat, ce ia forma unor jocuri de curiozit\u0103\u021bi, un concurs de \u201ecine \u0219tie mai mult\u201d \u00eentre Adrian Romila \u0219i c\u0103pitan \u2013 \u00een fapt, nu numai o strategie de respira\u021bie narativ\u0103, ci \u0219i una de a pune pe tapet factorii care au dus la geneza unui astfel de  roman.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen aceast\u0103 a doua sec\u021biune, \u00eent\u00e2mpl\u0103rile au loc \u00een Constan\u021ba anului 2019, eroul este originar dintr-un ora\u0219 de munte din nord, absolvent al Liceului Militar de Marin\u0103, teoretician al imaginarului m\u0103rii, universitar ratat, divor\u021bat, care tr\u0103ie\u0219te pe o corabie ancorat\u0103 \u00een portul Tomis \u0219i accept\u0103 s\u0103 scrie la comand\u0103 despre Mari\u021ba. Dimensiunea metaliterar\u0103 se simte aici cel mai pregnant. Eroul gloseaz\u0103 pe marginea pove\u0219tii \u0219i a autorului, ca inventator al adev\u0103rului, un adev\u0103r niciodat\u0103 lipsit de importan\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u201eUn scriitor adev\u0103rat este un om singur, un scriitor adev\u0103rat e un ve\u0219nic condamnat la exil. Dac\u0103 va vrea vreodat\u0103 s\u0103 renun\u021be la patria sa \u0219i s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 la locul unde a ajuns navig\u00e2nd, atunci lumea va trebui s\u0103-l \u00een\u021beleag\u0103, fiindc\u0103 el nu va \u00een\u021belege niciodat\u0103 nimic pe de-a-ntregul. Scriitorul este str\u0103inul prin excelen\u021b\u0103, \u00eentors acas\u0103 cu vreo ocazie, el e tot departe, \u00een exil se va sim\u021bi.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Gravitatea reflexiv\u0103 e jalonat\u0103 pulsatil de unde de surpriz\u0103 \u0219i umor. Amuzant\u0103 \u0219i ingenioas\u0103 este, de pild\u0103, g\u0103selni\u021ba tumorii \u00een form\u0103 de corabie care cre\u0219te pe creier, situa\u021bie care traduce fixa\u021bia permanent\u0103, pe via\u021b\u0103 \u0219i pe moarte, a imaginarului. Epilogul<\/em> exoticei Pocahontas, devenit\u0103 din adresant\u0103 expeditoare a misivei finale, nu face dec\u00e2t s\u0103 confirme fabula\u021bia incurabil\u0103 a acelui Romila contemporan.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen cea de-a treia parte, nucleul narativ, plasat \u00een cetatea Tomis, \u00eei con\u021bine, ca actan\u021bi, pe poetul Ovidius \u0219i pe sclavul s\u0103u, Hadrian Romila, iar Ovidius devine exponent al literatului \u00een exil, care scrie ca s\u0103-\u0219i am\u00e2ne moartea.<\/p>\n\n\n\n

Virtuozitatea cu care st\u0103p\u00e2ne\u0219te nara\u021bia \u0219i descrip\u021bia, varia\u021bia de registre, inteligen\u021ba \u0219i pregnan\u021ba stilistic\u0103, cupiditatea de a integra realul \u00een fic\u021bional, \u0219i nu numai acestea, fac din Adrian G. Romila un prozator de prim\u0103 m\u00e2n\u0103 \u0219i din romanul de fa\u021b\u0103 unul care te duce departe, a\u0219a cum numai marile c\u0103r\u021bi sunt \u00een stare s-o fac\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Iuliana Miu<\/p>\n","protected":false},"author":411,"featured_media":14527,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[235,106,2463,2644],"coauthors":[2462],"class_list":["post-14523","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-adrian-g-romila","tag-cronica-literara","tag-iuliana-miu","tag-nr-11-2025"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/Acasa-departe.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14523","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/411"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14523"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14523\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14530,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14523\/revisions\/14530"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/14527"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14523"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14523"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14523"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=14523"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}