{"id":1452,"date":"2021-03-16T08:18:00","date_gmt":"2021-03-16T05:18:00","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=1452"},"modified":"2021-03-15T15:19:05","modified_gmt":"2021-03-15T12:19:05","slug":"remember-tiberiu-ciorba","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=1452","title":{"rendered":"Remember Tiberiu Ciorba\u2026"},"content":{"rendered":"\n<p>Timpul, se \u0219tie at\u00e2t de bine, nu are o valoare fizic\u0103. Dec\u00e2t pentru cei ce-i cerceteaz\u0103 exactitatea, durata, curgerea. Pentru ceilal\u021bi, ademeni\u021bi de tr\u0103iri \u0219i abisuri, e important\u0103 doar cruzimea uneia dintre cele dou\u0103 <em>forme apriorice ale sensibilit\u0103\u021bii<\/em>. Tocmai pentru c\u0103 doar a\u0219a este posibil\u0103 lumea, dar, deopotriv\u0103, \u0219i T\u0103r\u00e2mul Cel\u0103lalt. 20 de ani, o clip\u0103 sau, pur \u0219i simplu, nimic. Durata nu are nicio importan\u021b\u0103 dac\u0103 nu survine, asemenea unei reac\u021bii de ap\u0103rare, amintirea.<\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote is-layout-flow wp-block-quote-is-layout-flow\"><p>Tiberiu Ciorba \u2013 \u00eeng\u00e2ndurat, ciupind corzile unei chitare, sorbind \u021bigara, vorbind u\u0219or precipitat despre un filosof sau despre un fleac, z\u00e2mbind mai totdeauna sardonic, poate \u00eenciudat c\u0103 nu poate fi mai conciliant cu banalitatea&#8230;<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n<p>Tiberiu Ciorba \u2013 \u00eeng\u00e2ndurat, ciupind corzile unei chitare, sorbind \u021bigara, vorbind u\u0219or precipitat despre un filosof sau despre un fleac, z\u00e2mbind mai totdeauna sardonic, poate \u00eenciudat c\u0103 nu poate fi mai conciliant cu banalitatea, sfid\u00e2nd pegra cum un tehnocrat un poem de George Trakl, promi\u021b\u00e2nd c\u0103-l va dovedi pe Nietzsche, \u00een german\u0103, uluit de faptul c\u0103 at\u00e2\u021bia mint c\u0103 ar fi citit <em>Critica ra\u021biunii pure<\/em> c\u00e2nd, de fapt, n-au trecut de primele zece pagini din <em>Prolegomene<\/em>\u2026, extaziat \u00een tentaculele unui g\u00e2nd despre maieutica lui Socrate, furios c\u0103 nu a g\u0103sit cea mai bun\u0103 formul\u0103 de tehnoredactare a ultimului num\u0103r din <em>Familia<\/em>, nelini\u0219tit, poate, c\u0103 epifaniile se vor fi epuizat cu mult \u00eenainte de Evul de Mijloc. E foarte greu s\u0103-l prinzi \u00eentr-o singur\u0103 pelicul\u0103 a memoriei, tocmai pentru c\u0103 Tibi a fost un proteic, f\u0103r\u0103 ast\u00e2mp\u0103rul de-a se a\u0219eza, de-a se odihni \u0219i-a rumega ceea ce \u0219tia de-acum temeinic, proiectat, iar nu fixat, \u00eenot\u00e2nd \u00eentr-un vortex de idei, preocupat s\u0103 termine \u00eenainte de <em>deadline<\/em> o carte \u00eencredin\u021bat\u0103 lui, de un autor sau altul, pentru a-i da cea mai potrivit\u0103 hain\u0103, de a-i scrie <em>cartea de identitate<\/em> singular\u0103 \u0219i meritat\u0103 prin care s\u0103 se identifice dup\u0103 intrarea \u00een existen\u021b\u0103 material\u0103, ca suport al spiritului ce i-a f\u0103cut necesar\u0103 prezen\u021ba. Un b\u0103rbat nea\u0219teptat de bine legat \u00een armonia fiin\u021bei, dincolo de sugestia unei fragilit\u0103\u021bi de contact, poate utilizat\u0103 drept momeal\u0103, drept unghi de fug\u0103 \u00eenspre labirintul nelini\u0219tilor sale.<\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote is-layout-flow wp-block-quote-is-layout-flow\"><p>Mefien\u021bele lui aveau doar un singur scop, c\u00e2t se poate de pragmatic, acela de a-l feri de prostie, de pro\u0219tii ofensivi, mai precis, capta\u021bi \u00een pelicula lor de provinciali \u0219i genialoizi refuza\u021bi de gloria cuvenit\u0103, conform unor am\u0103giri f\u0103r\u0103 leac.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n<p>Mefien\u021bele lui aveau doar un singur scop, c\u00e2t se poate de pragmatic, acela de a-l feri de prostie, de pro\u0219tii ofensivi, mai precis, capta\u021bi \u00een pelicula lor de provinciali \u0219i genialoizi refuza\u021bi de gloria cuvenit\u0103, conform unor am\u0103giri f\u0103r\u0103 leac. \u00ce\u0219i b\u0103tea joc, ori de c\u00e2te ori avea o clip\u0103 de r\u0103gaz, \u00eentre dou\u0103 cafele f\u0103r\u0103 zah\u0103r, de reziduul ce-a rezultat, f\u0103r\u0103 posibilitate unui <em>service<\/em>, din Teodicee. Profund, stenic, comenta deriziunea lumii noastre cam la fel cum cucoanele dedulcite la poftele c\u0103rnii \u00een tinere\u021bile zburdalnice c\u0103utau, tomnatec, m\u00e2ntuirea printr-o excesiv\u0103, aproape nevrotic\u0103 reconsiliere cu transcendentul, angaj\u00e2nd \u00een cont personal un purgatoriu \u00een apel. Dar asta nu \u00eenseamn\u0103 nicidecum c\u0103 ar fi fost un cinic, chiar dac\u0103, prin inteligen\u021ba lui ar fi fost \u00een drept la o cur\u0103 zdrav\u0103n\u0103 de mizantropie. O generozitate pur\u0103, f\u0103r\u0103 angajamente colaterale, \u00eei acompania spiritul critic, mereu \u00eentr-o alert\u0103 ce suna strident, ultimativ. De\u0219i a avut o via\u021b\u0103 nemilos de scurt\u0103, o bun\u0103 parte din ea a sacrificat-o cu pl\u0103cere, fiind angajat f\u0103r\u0103 simbrie la Serviciul Public al Facerii de Bine. Oricine avea un necaz personal, ori de deslu\u0219it cine \u0219tie ce afront pe care Destinul nemilos i-l a\u0219ternuse \u00een cale, g\u0103sea \u00een Tibi un tovar\u0103\u0219 onest, empatic, gata s\u0103 fie deranjat, angaj\u00e2nd o discre\u021bie de care este capabil doar spiritul cu sictir fa\u021b\u0103 de mai tot ce ne b\u00e2ntuie confortul. Poate c\u0103 tocmai \u00een siajul acestei disponibilit\u0103\u021bi <em>prea-umane<\/em> st\u0103 cauza ce nu i-a permis s\u0103 scrie \u0219i s\u0103 ne lase, ca prob\u0103 livresc\u0103, urme ale inteligen\u021bei sale, ale talentului de eseist, ale iubirii devastatoare de carte (o iubire nu doar strict intelectual\u0103, reflexiv\u0103, c\u00e2t\u0103 vreme, ca manufacturier, Tibi a fost un me\u0219ter \u00een leg\u0103toria de carte!). <em>Capitol dintr-o carte pierdut\u0103<\/em> (Biblioteca Revistei Familia, 2015) nu e dec\u00e2t un omagiu postum pentru un traseu cultural \u00eentrerupt la 11 martie 2001, un paragraf dintr-o oper\u0103 v\u0103duvit\u0103 de \u0219ans\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>A fost redactor al Revistei de cultur\u0103 <em>Familia<\/em> mai bine de zece ani, iar \u00een 1994, gra\u021bie lui, am intrat \u00een <em>forma<\/em> ce ne d\u0103 identitate \u0219i r\u0103sf\u0103\u021bul g\u00e2ndului, cea de <em>carte<\/em>. Refuz\u00e2nd cu ostenta\u021bie lucrul devenit obi\u0219nuin\u021b\u0103 a avut orgoliul de-a c\u0103lca, c\u00e2t mai mult cu putin\u021b\u0103, pe acolo pe unde doar chema\u021bii <em>Ideii<\/em> pot n\u0103d\u0103jdui. Silueta lui u\u0219or leg\u0103nat\u0103 \u00eentr-un mers energic ne permite s\u0103-l z\u0103rim \u0219i s\u0103-l reg\u0103sim dincolo de orice cenzur\u0103 a timpului \u0219i de atotputernicia eternit\u0103\u021bii.<\/p>\n\n\n\n<p>20 de ani? O parantez\u0103. Este c\u00e2t se poate de viu timpul ce l-am celebrat \u00eempreun\u0103!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Timpul, se \u0219tie at\u00e2t de bine, nu are o valoare fizic\u0103. Dec\u00e2t pentru cei ce-i cerceteaz\u0103 exactitatea, durata, curgerea. Pentru ceilal\u021bi, ademeni\u021bi de tr\u0103iri \u0219i abisuri, e important\u0103 doar cruzimea uneia dintre cele dou\u0103 forme apriorice ale sensibilit\u0103\u021bii. Tocmai pentru c\u0103 doar a\u0219a este posibil\u0103 lumea, dar, deopotriv\u0103, \u0219i T\u0103r\u00e2mul Cel\u0103lalt. 20 de ani, o clip\u0103 sau, pur \u0219i simplu, nimic. Durata nu are nicio importan\u021b\u0103 dac\u0103 nu survine, asemenea unei reac\u021bii de ap\u0103rare, amintirea. Tiberiu Ciorba \u2013 \u00eeng\u00e2ndurat, ciupind corzile unei chitare, sorbind \u021bigara, vorbind u\u0219or precipitat despre un filosof sau despre un fleac, z\u00e2mbind mai totdeauna sardonic, poate<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":1453,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[207],"tags":[205,206,204],"coauthors":[],"class_list":["post-1452","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-remember","tag-remember","tag-revista-familia","tag-tiberiu-ciorba"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/03\/Tiberiu-Ciorba-site-Familia.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1452","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1452"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1452\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1454,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1452\/revisions\/1454"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/1453"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1452"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1452"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1452"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=1452"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}