{"id":14495,"date":"2025-12-29T12:57:21","date_gmt":"2025-12-29T09:57:21","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14495"},"modified":"2025-12-29T12:57:28","modified_gmt":"2025-12-29T09:57:28","slug":"prinde-ma-daca-poti-sau-cate-ceva-despre-gandirea-calatoare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14495","title":{"rendered":"Prinde-m\u0103 dac\u0103 po\u021bi sau c\u00e2te ceva despre g\u00e2ndirea c\u0103l\u0103toare"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Laura T. Ilea, Nomadism: despre g\u00e2ndirea care devine corp<\/em>, Bucure\u0219ti, Litera, colec\u021bia Perspektiv, 2024<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Sim\u021bi c\u0103 te love\u0219te un soi de n\u0103uceal\u0103 pl\u0103cut\u0103 atunci c\u00e2nd te treze\u0219ti \u00een mijlocul tuturor buclelor, spiralelor \u0219i piruetelor unei min\u021bi care, pur \u0219i simplu, refuz\u0103 s\u0103 stea prea mult locului<\/em>. Iar \u021bie \u00ee\u021bi r\u0103m\u00e2ne destul de pu\u021bin timp la dispozi\u021bie s\u0103 te decizi dac\u0103 ai curajul s\u0103-ncerci m\u0103car s\u0103 te adaptezi la viteza \u0219i la temperatura unei astfel de min\u021bi care patineaz\u0103 cu o urgen\u021b\u0103 pe care n-o \u00een\u021belegi pe-ndelete de la \u00eenceput. Dar \u00een definitiv e un exerci\u021biu bun \u0103sta, de a uita o vreme de tine \u0219i de a-l observa pe un altul, a\u0219a \u00eenc\u00e2t haide\u021bi s\u0103 v\u0103 povestesc despre un eseu straniu \u0219i frumos.<\/p>\n\n\n\n

E vorba despre Nomadism. Despre g\u00e2ndirea care devine corp <\/em>al Laurei T. Ilea, fire\u0219te.<\/p>\n\n\n\n

Relativ scurt, dar care cere un timp mai lung de acomodare \u0219i-apoi de digestie, cu siguran\u021b\u0103 puternic mozaicat, eseul \u0103sta \u00een trei p\u0103r\u021bi a fost conceput ca un r\u0103spuns peste timp la primul volum al autoarei, Medita\u021bii inactuale<\/em>, sau mai degrab\u0103 ca o medita\u021bie (acum actual\u0103) despre configurarea, cu toate r\u0103t\u0103cirile \u0219i metamorfozele aferente, ale unui drum al g\u00e2ndirii, vorba lui Heidegger. \u0218i e natural\u0103 imaginea drumului, \u00een asta st\u0103 \u0219i miza eseului: necesitatea contur\u0103rii unei g\u00e2ndiri vii, procesuale, autogeneratoare, auto-motivante, mereu \u00een c\u0103utarea unui altundeva, mereu \u00een procesul de chestionare a centrului, care fie, \u00een acest secol, devine iluzoriu, fie, dac\u0103-i accept\u0103m totu\u0219i existen\u021ba, trebuie s\u0103 accept\u0103m \u0219i imperativul de a-l dinamita din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, cumva ca gest \u00eempotriva letargiei, a autosuficien\u021bei stabilit\u0103\u021bii sau al indiferen\u021bei care se na\u0219te din siguran\u021ba imobilit\u0103\u021bii. Mi\u0219care, vis de fug\u0103, c\u0103utare, evadare . toate merg \u00een direc\u021bia unor forme noi de via\u021b\u0103 \u0219i de g\u00e2ndire. Via\u021ba \u0219i g\u00e2ndirea, de altfel, se \u00eent\u00e2lnesc doar ca cea de-a doua s-o deconstruiasc\u0103 pe prima \u0219i abia mai apoi s-o recompun\u0103, \u00eentruc\u00e2tva distorsionat. Tipul \u0103sta de viziune nomad\u0103, fluid\u0103, am mai \u00eent\u00e2lnit-o la Elif Shafak, pe care Ilea o \u0219i evoc\u0103, dar fa\u021b\u0103 de care mi se pare c\u0103 se desparte dintr-un punct \u00eencolo \u0219i merge mai departe \u00een profunzimile \u0219i valen\u021bele teoretice ale acestui nomadism.<\/p>\n\n\n\n

Nimic cu adev\u0103rat omogen \u00een textul Laurei T. Ilea, care e limpede c\u0103 se face \u0219i desface \u00een zodia hibridului \u2013 momente-cheie din arhiva vie\u021bii personale (intime, c\u0103l\u0103toare ori intelectuale), glis\u0103ri \u00eenspre teorie, reflec\u021bie filosofic\u0103, \u00eent\u00e2lniri mentale cu diferi\u021bi scriitori \u0219i g\u00e2nditori (printre prefera\u021bi ar fi, cu certitudine, Friedrich Nietzsche \u0219i Hannah Arendt), totul sub umbrela odat\u0103 a unei libert\u0103\u021bi intelectuale, care refuz\u0103 s\u0103 se statorniceasc\u0103 (\u0219i care se produce \u0219i ca urmare a unei existen\u021be \u00een spa\u021bii \u0219i limbi multiple), dar \u0219i a unei libert\u0103\u021bi a limbajului, care merge dincolo de rigorile academice (auto-)limitative, dincolo de o seriozitate iner\u021bial\u0103, care, de multe ori, e golit\u0103 de sens. Fix din acest dincolo<\/em> porne\u0219te Ilea \u0219i exploreaz\u0103 erotismul, politici ale dorin\u021bei, nomadismul, corporalitatea pentru a se apropia \u0219i pentru a ne ar\u0103ta acest sistem filosofic \u00een care g\u00e2nde\u0219te lumea.<\/p>\n\n\n\n

Asta se \u00eent\u00e2mpl\u0103, \u00een linii mari, \u00een partea \u00eent\u00e2i. \u00cen cea de-a doua, Comunitatea terestr\u0103<\/em>, care cred c\u0103 are \u0219i cel mai puternic caracter de noutate \u0219i care devine \u0219i mai speculativ\u0103 din punct de vedere filosofico-literar, porne\u0219te de la medita\u021biile lui Arendt despre posibilit\u0103\u021bile<\/em> noului<\/em>. Ceea ce pare s\u0103 spun\u0103 ea este c\u0103 exist\u0103 ni\u0219te limite \u00een ceea ce prive\u0219te condi\u021bia noastr\u0103 terestr\u0103, sau c\u0103 ea se constr\u00e2nge progresiv, fapt ce ne conduce automat la dorin\u021ba unei evad\u0103ri. Arendt imagineaz\u0103, \u00een 1958, un posibil schimb planetar, \u00eens\u0103 Ilea prefer\u0103 s\u0103 mearg\u0103 \u00een direc\u021bia unei reg\u00e2ndiri a termenilor \u00een care putem negocia existen\u021ba noastr\u0103 terestr\u0103 a\u0219a cum este ea<\/em>, invoc\u00e2nd, printre altele, \u0219i argumentele filosofului african Achille Mbembe (din volumul La communaut\u00e9 terrestre<\/em>, 2023), \u00een compania c\u0103ruia merge o bun\u0103 bucat\u0103 de drum.<\/p>\n\n\n\n

A\u0219a \u00eenc\u00e2t l\u0103s\u0103m deoparte imaginea unei mi\u0219c\u0103ri efective, interplanetare, de p\u0103r\u0103sire a P\u0103m\u00e2ntului-mam\u0103 \u0219i de populare a unui spa\u021biu-gazd\u0103 \u0219i descoperim o mi\u0219care metaforizat\u0103, care se apropie mai cur\u00e2nd de o anumit\u0103 plasticitate, adaptabilitate a min\u021bii \u0219i corpului umane, ca reac\u021bie necesar\u0103 la pletora de schimb\u0103ri pe care le experimenteaz\u0103 lumea \u0219i, automat, planeta. Schimb\u0103ri care deopotriv\u0103 ne \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103 \u0219i ne fascineaz\u0103, dar \u00een fa\u021ba c\u0103rora n-ar trebui s\u0103 arbor\u0103m o resemnare de sorginte nihilist\u0103. Exist\u0103 \u0219i un u\u0219or spirit de frond\u0103 care se na\u0219te aici, situat la jum\u0103tatea potecii dintre perspectiva \u00eentunecat\u0103 a accept\u0103rii f\u0103r\u0103 rest (g\u00e2ndirea de tipul: a\u0219a stau lucrurile \u0219i nu<\/em> pot fi schimbate<\/em>) \u0219i a optimismului miop (care sun\u0103 a: nu e nimic amenin\u021b\u0103tor \u00een<\/em> starea de fapt a lucrurilor, deci nu avem motive de \u00eengrijorare<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

Schimbarea major\u0103 vizeaz\u0103, \u00een principiu, acest primat din ce \u00een ce mai vizibil al tehnologiei, \u00een toate formele ei, \u0219i care se afl\u0103 \u201ela baza transform\u0103rii P\u0103m\u00e2ntului \u00eentr-un alt fel de planet\u0103, de o consisten\u021b\u0103 diferit\u0103, cu mituri \u0219i religii altfel articulate, \u0219i \u00een care preeminen\u021ba simbolic\u0103 a limbajului \u0219i a ra\u021biunii, elemente perene \u00een saga civiliza\u021biei umane, va fi \u00eenlocuit\u0103 de evenimentul techn\u00e9<\/em>…, care cu siguran\u021b\u0103 constituie \u00eenceputul unei \u00abdesc\u0103tu\u0219\u0103ri\u00bb de propor\u021bii\u201d. E \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 de adev\u0103rat c\u0103 nu putem \u00eenc\u0103 aproxima consecin\u021bele unei asemenea muta\u021bii, \u00eens\u0103 simpla recunoa\u0219tere a posibilei sale existen\u021be ne \u00eempinge, \u00eentr-un fel sau altul, s\u0103 ne permitem un moment de reflec\u021bie \u2013 ce a fost p\u00e2n\u0103 acum \u0219i ce va fi de acum \u00eenainte.<\/p>\n\n\n\n

Ceea ce devine limpede \u00een textul \u0103sta este c\u0103 schimb\u0103rile exterioare declan\u0219eaz\u0103 (ori ar fi de dorit s-o fac\u0103) \u0219i schimb\u0103ri interioare, la nivel de g\u00e2ndire \u0219i de raportare. Nu spunem nimic nou c\u00e2nd afirm\u0103m c\u0103 raportarea de acum \u0219i de p\u00e2n\u0103 acum a fost una apropriatoare, laolalt\u0103 cu fanteziile sale exploatatoare, venit\u0103 poate dintr-o rud\u0103 \u00eendep\u0103rtat\u0103 a vechiului instinct colonizator, conform c\u0103ruia ne-am crezut ni\u0219te mici zei c\u0103rora li se cuvine orice \u0219i care pot st\u0103p\u00e2ni, lipsi\u021bi de consecin\u021be, totul. Paradigma de g\u00e2ndire trebuie, \u00een condi\u021biile date, s\u0103 preia mi\u0219c\u0103rile unui soi de umilitate sau ale unei experien\u021be colective a ceea ce am putea numi ego death<\/em>, care \u00een definitiv ne-ar dezv\u0103\u021ba de iluziile stabilit\u0103\u021bii \u0219i ne-ar \u00eenv\u0103\u021ba, deci, non-perenitatea. \u00cen traducere liber\u0103: s\u0103 accept\u0103m c\u0103 ceea ce credeam a fi al nostru nu ne apar\u021bine de fapt, constatare care ne-ar elibera \u0219i ne-ar permite s\u0103 ne mi\u0219c\u0103m cu mai mult\u0103 u\u0219urin\u021b\u0103. Fluidizare, a\u0219adar. Nu pot totu\u0219i s\u0103 nu m\u0103 g\u00e2ndesc la c\u00e2t de complicat\u0103 este aceast\u0103 \u00eentreprindere, cel pu\u021bin la nivel colectiv, c\u00e2t de dificil\u0103 este aceast\u0103 de-narcisicizare a min\u021bii umane. Dar poate tocmai \u00een asta const\u0103 \u00eendr\u0103zneala speculativ\u0103 a acestei p\u0103r\u021bi.<\/p>\n\n\n\n

Ultima parte \u00eenchide cercul, temporar cel pu\u021bin, deschis la \u00eenceput \u0219i mi se pare c\u0103 e tabloul unui salt f\u0103cut \u00een gol, gest radical \u0219i necesar.<\/p>\n\n\n\n

\u00cel aminteam pe Martin Heidegger la \u00eenceput \u0219i revin acum la el, tocmai fiindc\u0103 e un nume care duce la una dintre experien\u021bele fondatoare (\u0219i pe alocuri inhibante?) ale autoarei, o experien\u021b\u0103 pe care am perceput-o asem\u0103n\u0103toare cu cea a de\u0219ertului (\u201e…am sim\u021bit nevoia s\u0103 m\u0103 pierd, s\u0103 \u00eemi dizolv oasele \u00een de\u0219ert\u201d). Un periplu intelectual, fenomenologic pe de o parte, iar pe de alta, unul imediat corporal, tactil. Primul, \u00eendelungat (doi ani de studiu al Fiin\u021bei \u0219i Timp<\/em>, al\u021bi cinci de cercetare doctoral\u0103), cel\u0103lalt scurt, dar intens simbolizat. \u00cen esen\u021b\u0103, \u00een\u021belegem de la Ilea, jargonul acestei filosofii prime, heideggeriene, a devenit la r\u00e2ndul lui un fel de de\u0219ert, desigur de alt\u0103 natur\u0103, \u00een care, \u00eens\u0103, cuvintele sunt cele care \u00ee\u0219i dizolv\u0103 oasele, apoi carnea \u0219i r\u0103m\u00e2n ni\u0219te carcase goale, splendide \u00een ininteligibilul lor. Porne\u0219ti \u00een acel de\u0219ert \u00eenchipuit, dar r\u0103m\u00e2i blocat \u00een el, ca-n ni\u0219te nisipuri mi\u0219c\u0103toare care te \u00eenghit. Iar din panica acestei capcane, mai ales \u00een anii tinere\u021bii, trebuie evadat numaidec\u00e2t, iar traiectoria acestei desprinderi duce la ceea ce Marcel Moreau nume\u0219te g\u00e2ndirea mongol\u0103<\/em>, eliberatoare, care caut\u0103 s\u0103 revitalizeze cuv\u00e2ntul, s\u0103 repun\u0103 \u00een func\u021biune verbul. Iar principiile aceste g\u00e2ndiri mongole structureaz\u0103 \u00eentregul itinerariu al textului de fa\u021b\u0103: \u201e…ceea ce am re\u021binut atunci din acel exerci\u021biu… era elogiul ritmului, incapacitatea de a se a\u0219eza, de a urma logica dominant\u0103 a acumul\u0103rii (de capital, de putere, de faim\u0103), a administra\u021biei obsesionale, a politicilor de acaparare. Ceea ce m-a fascinat de asemenea la acea form\u0103 de \u00eentreprindere nea\u0219teptat\u0103 era \u00abdemonul mi\u0219c\u0103rii\u00bb, creat \u00een r\u0103sp\u0103r, fugacitatea \u0219i perisabilul, combustia rapid\u0103, evanescen\u021ba ca lege…\u201d<\/p>\n\n\n\n

Ar mai fi multe de spus \u0219i de disecat despre \u0219i din acest eseu-c\u0103l\u0103torie al Laurei T. Ilea din care, recunosc, am r\u0103mas \u00eenainte de orice cu bucuria de a fi citit un text \u00een mod particular de curajos \u0219i de viu<\/em>. Te poart\u0103 cu el \u0219i-\u021bi arat\u0103 cum mi\u0219carea asta nomad\u0103 e roditoare \u0219i numai prin simplul fapt c\u0103 te a\u0219az\u0103 \u00een diferite puncte \u2013 culmi, scorburi sau dune de nisip \u2013 din care lumea va ar\u0103ta \u00eentotdeauna altfel. Cam ca \u00een interiorul unui caleidoscop mental. Pariul post-lectur\u0103 ar fi s\u0103 ne cultiv\u0103m propriul nostru nomadism \u2013 care desigur va ar\u0103ta diferit pentru fiecare dintre noi \u2013 \u0219i s\u0103 vedem unde ne conduce \u0219i ce vrea s\u0103 ne arate. Singura condi\u021bie? S\u0103 nu mai st\u0103m pe loc.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronica ideilor de M\u0103riuca Mihalcea-Eliade<\/p>\n","protected":false},"author":433,"featured_media":14496,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[77,2641,2579,2616],"coauthors":[2578],"class_list":["post-14495","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-cronica-ideilor","tag-laura-t-ilea","tag-mariuca-mihalcea-eliade","tag-nr-10-2025"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/12\/Ilea-Nomadism.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14495","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/433"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14495"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14495\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14497,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14495\/revisions\/14497"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/14496"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14495"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14495"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14495"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=14495"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}