<\/p>\n\n\n\n
M<\/strong><\/em>arta Hermanowicz<\/em><\/strong>\u00a0(n. 1982) este scriitoare \u0219i lucreaz\u0103 \u00een domeniul publicit\u0103\u021bii. Licen\u021biat\u0103 \u00een \u0219tiin\u021be politice, a urmat studii de filosofie \u0219i cursuri de istoria artei \u0219i a debutat cu romanul <\/em>P\u00e2n\u0103 la cap\u0103t (2024), din care este extras \u0219i fragmentul de mai jos, roman metafizic \u0219i blasfemator despre tragedia r\u0103zboiului care nu se \u00eencheie niciodat\u0103 printr-un tratat de pace, ci continu\u0103 purtat de victime de la o genera\u021bie la alta.<\/em><\/p>\n\n\n\n Trupul meu e o bucat\u0103 de opt hectare de cernoziom din Chrobrowicze, p\u0103m\u00e2nt din Vol\u00e2nia, \u00eengr\u0103\u0219at cu s\u00e2nge \u0219i gunoi, fertilizat cu flegma argatului, dar numai c\u00e2t nu-l vedea st\u0103p\u00e2nul, pentru ca apoi s\u0103-\u0219i \u00eenal\u021be g\u00e2tul tot mai sus, cer\u0219indu-\u0219i insistent cu\u021bitul p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, dus \u00een gulag, st\u0103p\u00e2nul l-a v\u0103zut. \u0218oldurile s-au rotunjit, pieptul e n\u0103valnic, ar fi p\u0103cat s\u0103 nu se treac\u0103 la rota\u021bia culturilor, dar eu nu voi rodi, c\u0103ci omul, la fel cum a fost creat pentru a da via\u021b\u0103, a fost creat pentru a muri. Port \u00een mine temele pentru acas\u0103. Iat\u0103 zestrea mea \u2013 cu\u021bitul \u0219i un spray cu piper. M\u0103 fr\u0103m\u00e2nt. Sunt un arunc\u0103tor de fl\u0103c\u0103ri, p\u0103m\u00e2nt ars, sterp, o amenin\u021bare cu r\u0103zbunarea rostit\u0103 \u00een v\u00e2nt, o p\u0103pu\u0219\u0103 ce nu se poate scufunda complet.<\/p>\n\n\n\n Merg pe strad\u0103 \u0219i v\u0103 v\u0103d mai clar dec\u00e2t m\u0103 vede\u021bi voi pe mine. Fiecare dintre voi este un c\u0103l\u0103u. \u0218tiu de ce sunte\u021bi \u00een stare. V\u0103 iau pe to\u021bi la r\u00e2nd. Un t\u00e2lhar, un piroman, un informator, un violator, un ho\u021b. \u00centre popoarele lumii. \u00cen lini\u0219tea nop\u021bii. Scula\u021bi, scula\u021bi, t\u00e2lhari mari, Domnul nu se na\u0219te. Spune\u021bi-le celor cu care au \u00eengr\u0103\u0219at p\u0103m\u00e2ntul c\u0103 binele \u00eenvinge \u00eentotdeauna. Probabil \u00een fiecare dintre voi p\u00e2lp\u00e2ie o sc\u00e2nteie, probabil, a\u0219a cum a\u021bi fost crea\u021bi pentru crime, a\u021bi fost crea\u021bi \u0219i pentru bine \u0219i adev\u0103r. \u00cen manuale ve\u021bi g\u0103si statui ale vitejilor, eroi dup\u0103 decapitare. Date pentru b\u0103t\u0103lii, extermin\u0103ri, noaptea cu\u021bitelor lungi, nop\u021bile f\u0103r\u0103 stele, c\u00e2nd s\u00e2ngele se infiltra \u00een p\u0103m\u00e2nt f\u0103r\u0103 s\u0103 se furi\u0219eze. Ceea ce a\u021bi f\u0103cut celor mai mici, a\u021bi f\u0103cut cu milioanele, cu miliardele. A\u021bi f\u0103cut-o cu voce tare. Cu lumina aprins\u0103. Dar cifrele se dizolv\u0103, se afund\u0103 tot mai ad\u00e2nc, se \u0219terg \u0219i amu\u021besc; romane, arabe, la fel de bune pentru a num\u0103ra p\u00e2inea \u0219i trupurile du\u0219manului.<\/p>\n\n\n\n \u0218i eu am cifrele mele. Sunt \u00eemp\u0103r\u021bit\u0103. M\u0103 compun din cincizeci \u0219i dou\u0103 de col\u021buri, unul mai \u00eentunecat dec\u00e2t altul. Nu \u0219tiu dac\u0103 sunt vie sau am murit, acoperi\u021bi-m\u0103 cu p\u0103m\u00e2nt. M\u0103 zbat \u00eentre atunci \u0219i acum, suflet b\u0103tr\u00e2n, obuz neexplodat din vremea r\u0103zboiului, un copil relicv\u0103 a trecutului.<\/p>\n\n\n\n \u00cencerc s\u0103 m\u0103 recompun. Dumnezeu m-a aruncat, n-a nimerit \u021binta. Acum trebuie s\u0103 m\u0103 adun de pe jos, s\u0103 m\u0103 ridic, s\u0103 m\u0103 scutur, s\u0103 ajung undeva, s\u0103 fac ceva, mar\u0219, mar\u0219, D\u0105browski. Cobor, la jum\u0103tatea vie\u021bii, pe sc\u0103rile rulante, p\u00e2n\u0103 pe peronul al treilea al iadului, cercul \u00eent\u00e2i. M\u0103 uit la oamenii \u00eenghesui\u021bi unii \u00eentr-al\u021bii s\u00e2mb\u0103t\u0103 la patru \u0219i patruzeci diminea\u021ba, la patru \u0219i patruzeci \u00een noaptea de optsprezece iulie a anului f\u0103r\u0103 Dumnezeu dou\u0103 mii optsprezece. R\u0103t\u0103ci\u021bi prin Gara Central\u0103, \u00eencearc\u0103 s\u0103 urce \u00een vagonul potrivit. Mul\u021bimea se \u00eembulze\u0219te spre liniile de plecare a trenurilor \u201eKonopnicka\u201d, dinspre Wroc\u0142aw spre Lublin, \u201eS\u0142owacki\u201d, \u201eMickiewicz\u201d, \u201eOrzeszkowa\u201d. Oare cum se numea trenul cu vagoanele de vite de pe ruta Vol\u00e2nia-Siberia, poate \u201eDostoievski\u201d sau \u201eTolstoi\u201d?<\/p>\n\n\n\n Oameni cu bagaje, care se preg\u0103tesc \u00eenc\u0103 din iulie s\u0103 plece \u00een miezul iernii, se \u00eentorc \u00een provincie, la mamele lor; iar mamele au preg\u0103tit col\u021buna\u0219i, au f\u0103cut sup\u0103 de pui. \u00ce\u0219i vor \u00eent\u00e2mpina copiii spun\u00e2ndu-le te-a istovit capitala, nu pleca duminic\u0103. Copiii, \u00eens\u0103, oricum fug, \u00eentre casa p\u0103rinteasc\u0103 \u0219i gar\u0103 fumeaz\u0103 c\u00e2teva \u021big\u0103ri, cu un oftat ad\u00e2nc ocup\u0103 un loc la geam \u00een tren, ascunz\u00e2ndu-\u0219i la picioare merindele \u00eempachetate \u00een sticl\u0103 \u0219i ziare, se \u00eentorc la Var\u0219ovia s\u0103 r\u0103t\u0103ceasc\u0103 din nou, s\u0103 se desc\u0103tu\u0219eze, s\u0103 se risipeasc\u0103, s\u0103 se sf\u00e2\u0219ie \u00een buc\u0103\u021bi.<\/p>\n\n\n\n Toate trenurile merg azi \u00een direc\u021bia opus\u0103. Nowa S\u00f3l, conductorul ridic\u0103 din umeri, orarul s-a schimbat, unde-o mai fi \u0219i asta, nu \u0219tiu, habar n-am, telefonul f\u0103r\u0103 fir, nu, nu exist\u0103 un astfel de num\u0103r. Poate nici nu exist\u0103 un astfel de ora\u0219, poate de mar\u021bi p\u00e2n\u0103 miercuri au mutat grani\u021bele \u0219i ar trebui s\u0103 m\u0103 \u00eentorc \u00een Vol\u00e2nia, \u00een Chrobrowicze. Poate c\u0103 Lotka zace acolo, \u0219i nu \u00een spitalul din Nowa S\u00f3l, pe teritoriile recuperate, dar nu pentru ea, ea nu a recuperat nimic. Oriunde ar fi, Dumnezeu n-o vede. Oriunde ar fi, oricum nu o vor recompune. M\u0103 dau jos. Urc, schimb trenurile. La Gara de Vest sunt cozi. M\u0103 a\u0219ez la cap\u0103t. Inspir gazele de e\u0219apament ale autocarelor, au \u00eemb\u0103tr\u00e2nit ur\u00e2t de la at\u00e2ta circulat. Cineva strig\u0103: bere rece, ceai fierbinte. Cineva d\u0103 pe el ap\u0103 clocotit\u0103 \u2013 ai vrut kipiatok, o s\u0103-\u021bi r\u0103m\u00e2n\u0103 o cicatrice c\u00e2t Uniunea Sovietic\u0103, ca a lui Gorbaciov. Tac\u0103-\u021bi fleanca, se r\u0103ste\u0219te altcineva. \u0218to gavari\u0219, \u0219to. V pizdiet. Totul se amestec\u0103. Am ajuns numai bine. \u00cen autocar mai era doar un loc, \u00eenc\u0103 vreo c\u00e2teva ore \u0219i o s\u0103 fiu undeva \u00een provincia Lubusz, \u00een apropiere de Nowa S\u00f3l.<\/p>\n\n\n\n Lotka, vin la tine \u00een \u00eenghesuial\u0103 \u0219i foame. Lotka, vin, \u00eenchid cercul. Ai fost una dintre cei mor\u021bi ai mei, nu \u0219tiam atunci, te-am t\u0103iat bucat\u0103 cu bucat\u0103 din fotografia de familie, tu te-ai desprins mai bine \u2013 erai moart\u0103 de mult.<\/p>\n\n\n\n Autocarul s-a oprit \u00een tunelul de sub Vistula, chiar acum ar putea izbucni un incendiu, sub p\u0103m\u00e2nt \u0219i sub ap\u0103 \u00een acela\u0219i timp, nimeni nu ar sc\u0103pa. La dou\u0103 zile de mers cu ma\u0219ina de aici, Siberia arde. Focul se vede din cosmos. Dumnezeu vede bine, se distreaz\u0103 de minune, patru milioane \u0219i jum\u0103tate de hectare. Poate chiar el a \u00eenceput totul, rugul aprins \u2013 s\u0103 ard\u0103, s\u0103 se mistuie naibii. La cele opt hectare de p\u0103m\u00e2nt ale tale nici nu s-a uitat, a trimis un argat \u00een locul lui. Dumnezeu nu i-a promis nimic nici fiului s\u0103u, care a fost r\u0103stignit pentru p\u0103catele tuturor, unul pentru to\u021bi, to\u021bi pentru nimeni, de ce \u021bi-ar fi promis \u021bie ceva. Cel ce crede \u00een mine va avea via\u021b\u0103 ve\u0219nic\u0103, a\u0219a c\u0103 poate fi \u0219i mai r\u0103u. Oamenii s-au lipit de via\u021ba ve\u0219nic\u0103 precum mu\u0219tele de hazna, dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de carantin\u0103 \u00een purgatoriu, apoi gata, la odihn\u0103, Doamne, \u0103sta-i iadul meu. Dumnezeu Tat\u0103l \u00eei trateaz\u0103 pe to\u021bi cu bocancul: st\u00e2lpul de sare, m\u0103celul, \u0219apte ani de foamete, ciuma vitelor. Doamne, Tu, care Polonia\u2026, dorin\u021be de\u0219arte \u2013 a unsprezecea plag\u0103.<\/p>\n\n\n\n Autocarul a ie\u0219it din tunel, to\u021bi tr\u0103im, ce nefericire. M-a sunat mama, nu am r\u0103spuns, c\u00e2t po\u021bi asculta sfaturi despre cur\u0103\u021benie dup\u0103 metoda Macondo sau Komari, totul rulat frumos, pulovere \u00eemp\u0103turite ca origami, apartamentul e o farfurie cu sushi, toaleta e un mic bol pentru cl\u0103tit degetele, \u00eemi vine s\u0103 vomit \u00een ea chiar acum, am tras o liniu\u021b\u0103 \u00eenainte s\u0103 ies din apartament, iar autocarul e \u00eemb\u00e2csit de la \u021big\u0103rile fumate p\u00e2n\u0103 la filtru, cump\u0103rate ieftin de cumna\u021bi. \u0218oferul morm\u0103ie \u00een difuzor, urmeaz\u0103 o sta\u021bie, iar eu m\u0103 pornesc spre propriul depou, deja \u00eencepe s\u0103 m\u0103 road\u0103 al cincizeci \u0219i doilea col\u021b. L\u00e2ng\u0103 mine st\u0103 un b\u0103ie\u021ba\u0219, s-a umplut de saliv\u0103 \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 fac\u0103 rime despre cum cur\u0103\u021b\u0103 b\u0103legarul unor cai de ras\u0103, undeva \u00een afara Var\u0219oviei. M-a servit cu fursecuri, n-am vrut, n-am mai m\u00e2ncat dulciuri din copil\u0103rie, da, de-aia sunt at\u00e2t de slab\u0103, i-am r\u0103spuns, somniferele s-au pus pe \u021b\u00e2\u021be. Nu vreau s\u0103-l ascult, \u00eei spun clar, abia dup\u0103 a treia oar\u0103 se opre\u0219te. M-a sunat mama ieri, bunica a c\u0103zut, zace \u00een spital. \u0218i eu z\u0103ceam, Er m\u0103 p\u0103r\u0103sise \u0219i l\u0103sase \u0219i rahatul \u0103la alb pe mas\u0103. Am rulat bancnota de o sut\u0103 de zlo\u021bi perfect, nimic nu ie\u0219ea din linie, mama ar fi fost m\u00e2ndr\u0103. M-a pus la p\u0103m\u00e2nt, ca de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd tragi praful singur \u0219i la necaz. Am dormit toat\u0103 ziua, m-a trezit sunetul de la mesajul mamei. S\u0103 scap, s\u0103 fug, chiar \u0219i \u00een locul din care am mai fugit o dat\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u00cen patru zile \u00eemplinesc treizeci \u0219i \u0219ase de ani, e o \u00eent\u00e2mplare c\u0103 tr\u0103iesc, o \u00eent\u00e2mplare c\u0103 \u00eenc\u0103. \u00cenc\u0103 un pic \u0219i m\u0103 voi \u00eencovoia. Nu vreau, dar m\u0103 t\u00e2r\u00e2i ca Lotka, mai \u00eent\u00e2i se duce capul, soldat greoi trimis \u00een recunoa\u0219tere, cu restul trupului t\u00e2r\u00e2ndu-se \u00een zgard\u0103 dup\u0103 el. Poate un chiropractician m-ar putea ajuta, s\u0103 pun\u0103 totul la loc, s\u0103 aranjeze de la \u00eenceput, chiar \u0219i cuvintele aruncate la nervi, glasul ce trece grani\u021ba de est \u00een timpul primelor \u00eent\u00e2lniri. Nu e glasul meu, eu nu am propria-mi voce. Totul e \u00eenc\u00e2lcit, chiar \u0219i limba. Sunt un pachet de nervi cu un accent nelimpezit.<\/p>\n\n\n\n Am ie\u0219it din raza vizual\u0103 a celorlal\u021bi, dar nu \u00een condi\u021biile mele \u2013 am fugit. \u0218i nu sunt singura. Autocarele \u0219i trenurile sunt supra\u00eenc\u0103rcate, ca vagoanele de vite din anii patruzeci. A treia genera\u021bie fuge spre Var\u0219ovia cu rucsacuri grele, car\u0103 borcane umplute p\u00e2n\u0103 la refuz cu inima mamei. Apoi ofteaz\u0103 la cozile de la cas\u0103, c\u00e2nd m-oi \u00eentoarce la ai mei, o s\u0103 m\u0103n\u00e2nc pe s\u0103turate p\u00e2ine adev\u0103rat\u0103. A mamei e cea mai bun\u0103.<\/p>\n\n\n\n Soarele \u00eencepe s\u0103 \u00eencing\u0103 geamurile, mi se usuc\u0103 g\u00e2tul, n-am luat nimic de m\u00e2ncare, g\u0103sesc \u00een rucsac ni\u0219te resturi de sandvi\u0219, lipite de c\u0103ciula din blan\u0103 de vulpe. \u0218efule, opre\u0219te, strig\u0103 unii, \u0219oferul \u00een sf\u00e2r\u0219it trage pe dreapta. Intr\u0103 la o benzin\u0103rie. Mu\u0219c o buc\u0103\u021bic\u0103, m\u0103 \u00eendrept spre ie\u0219ire. Fac plinul, autocarul \u0219i c\u0103l\u0103torii. Stau deoparte, \u00eenfipt\u0103 \u00een p\u0103m\u00e2nt, fumez o \u021bigar\u0103 \u0219i beau un Red Bull, dou\u0103 la pre\u021b de unu, mic-dejunul meu preferat. E rece, de\u0219i suntem \u00een mijlocul verii, m\u0103 \u00eentorc dup\u0103 pulover. Poate ar trebui s\u0103-mi pun \u0219i c\u0103ciula de blan\u0103. Ciorchini de oameni schimb\u0103 acelea\u0219i idei tocite, care unde locuie\u0219te, unde lucreaz\u0103, c\u00e2t au c\u00e2\u0219tigat, c\u00e2nd se \u00eentorc, nu, nu se \u00eentorc definitiv la cap\u0103tul Poloniei.<\/p>\n\n\n\n A\u0219 vrea s\u0103 adorm, gr\u0103jdarul nu m\u0103 las\u0103. \u00ce\u0219i drege glasul, se foie\u0219te pe scaun. A\u0219 lua un somnifer, dar nu vreau s\u0103 m\u0103 trezesc \u00een apartamentul \u0219oferului. Poart\u0103 o c\u0103ma\u0219\u0103 alb\u0103 cu dungi ro\u0219ii, \u0219ifonat\u0103, zici c\u0103-i steag, \u00ee\u0219i sufl\u0103 con\u021binutul capului \u00eentr-un \u0219erve\u021bel, \u00eel arunc\u0103 pe podea. \u00cen jur, c\u00e2mpuri, c\u0103su\u021be, mici demoni, \u00eenaint\u0103m, un cal troian de tabl\u0103 cu un tahograf dubios. Telefonul bip\u0103ie, mesaj de la mama, care \u00eentreab\u0103 dac\u0103 o s\u0103 fiu acolo. N-am fost niciodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n C\u0103r\u021bile vorbeau mai mult dec\u00e2t adul\u021bii, mai tare. C\u0103deau din m\u00e2n\u0103 \u0219i se loveau de podea, se deschideau la fotografiile celor mor\u021bi. Camera mea servea drept depozit, un copil mic nu are nevoie de mult spa\u021biu, el \u00eensu\u0219i este o pies\u0103 de mobilier, poate fi mutat de pe podea pe scaun, de pe scaun \u00een pat; dulapurile erau ticsite cu lucruri r\u0103mase de la cineva: por\u021belanuri de la nem\u021bi, haine de la bunicul, c\u00e2teva rochii de la str\u0103bunica, un manual de medicin\u0103 legal\u0103 cu fotografii cu oameni \u00eeneca\u021bi, mor\u021bi \u00een accidente, sp\u00e2nzura\u021bi, uci\u0219i \u0219i t\u0103ia\u021bi. Albumul familiei, a\u0219a \u00eel vedeam. Desenam rame \u0219i sori \u00een jurul fotografiilor, ad\u0103ugam coafuri \u0219i must\u0103\u021bi, haine asem\u0103n\u0103toare celor din \u0219ifonier, iar c\u00e2nd venea frigul, le puneam paltoane c\u0103ptu\u0219ite cu blan\u0103. Inventam pove\u0219ti despre rude, profesii, culori \u0219i m\u00e2nc\u0103ruri preferate \u0219i chiar explica\u021bii de ce nu ne vizitau. Unchiul, bunicul, str\u0103bunicul, veri\u0219orii, m\u0103tu\u0219a. Au plecat \u00eentr-o c\u0103l\u0103torie p\u00e2n\u0103 la cap\u0103tul lumii, dar se vor \u00eentoarce dintr-o clip\u0103 \u00een alta, cu autobuzul, nu \u00eencap \u00eentr-o ma\u0219in\u0103 obi\u0219nuit\u0103. Ne vom a\u0219eza la mas\u0103, va trebui s\u0103 \u00eemprumut\u0103m scaune de la vecini, cele trei ale noastre nu vor fi de ajuns. Poate ei sunt de vin\u0103. Poate totul e din cauza mor\u021bilor, \u0219i nu a bunicii. Poate m-au infectat cu ceva ce a\u0219tepta \u00eentre paginile manualului, o alergie la via\u021b\u0103, o inflama\u021bie acut\u0103. Voiam s\u0103 fiu ca ei, moart\u0103.<\/p>\n\n\n\n Am fost un corp viu pentru o clip\u0103, viu pentru toat\u0103 lumea, apoi s-a \u00eent\u00e2mplat ceva, s-a sl\u0103bit vreo roti\u021b\u0103, mecanismul s-a stricat, s-a terminat cu cele \u00eenv\u0103\u021bate p\u00e2n\u0103 atunci: te rog, mul\u021bumesc, s-a terminat cu: ce copil frumos \u0219i cuminte, \u0219tie s\u0103-\u0219i cear\u0103 scuze ca nimeni alta, am \u00eenceput s-o iau \u00een direc\u021bii gre\u0219ite, st\u0103team pe podeaua rece din buc\u0103t\u0103rie, pune-\u021bi \u0219ose\u021belele, Malwinka, pisoia\u0219, drag\u0103, iubito, comoara mea, pentru Dumnezeu, m\u00e2inile de temperatura pardoselii m\u0103 mutau pe covorul din fa\u021ba televizorului, uit\u0103-te la albinu\u021b\u0103, nu \u021bipa, co\u021bofana cea istea\u021b\u0103 multe aduce din pia\u021b\u0103, m\u00e2ncare la puicu\u021be, a-a-a, dou\u0103 pisicu\u021be. \u0218i apoi m\u00e2inile reci \u00eemi duceau corpul pe canapea, m\u0103 acopereau cu o p\u0103tur\u0103 grea, pliat\u0103 \u00een dou\u0103, prea scor\u021boas\u0103 pentru a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a \u0219i a-mi \u00eembl\u00e2nzi somnul. Visam chiar sub luciul apei, eram \u00eempins\u0103 la suprafa\u021b\u0103, m\u0103 trezeam g\u00e2f\u00e2ind \u00een aerul post-german, umezeala tr\u0103g\u00e2nd a p\u0103m\u00e2nt. Poate totul e din cauza lipsei de oxigen \u0219i nu din cauza bunicii.<\/p>\n\n\n\n Totul e din cauza bunicii, \u00eemi repetam prima propozi\u021bie. Nu e voie, \u00eemi spunea mama, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a m\u0103 contrazice. Pentru c\u0103 totul era din cauza bunicii Lotka: patul ud, vremea ur\u00e2t\u0103, c\u0103z\u0103tura de la joac\u0103, l\u0103tratul c\u00e2inelui. \u0218i ea m\u0103 numea pe mine copil r\u0103sf\u0103\u021bat, stricat, un fel de copil sovietic. Copile, pentru Dumnezeu, abia ai \u00eenceput s\u0103 vorbe\u0219ti \u0219i deja tragi a est, nimeni din familie nu a vorbit a\u0219a, str\u0103bunica a venit din Zamo\u015b\u0107, str\u0103bunicul din Pu\u0142awy, numai c\u0103 limba se aplatizase dup\u0103 r\u0103zboi, trecuse un tanc peste ea, melodia fusese \u00eempu\u0219cat\u0103, acum nu mai aveai despre ce c\u00e2nta, poate doar, dac\u0103 voia careva, despre ciocolata cu margarin\u0103.<\/p>\n\n\n\n M\u0103 zb\u0103team mai ceva dec\u00e2t c\u00e2inele \u00een lan\u021b; la fel ca predecesorii lui, nu primise niciun nume, era doar un inventar viu, un animal de cas\u0103. Iar eu, pe jum\u0103tate moart\u0103. Puteai s\u0103 m\u0103 mu\u021bi de colo-colo, pl\u00e2nsul nu func\u021biona, bunica nu asculta astfel de lucruri. T\u0103cerea o enerva chiar mai mult. Odat\u0103 m-am ascuns de ea \u00eentr-un dulap, plin p\u00e2n\u0103 la sufocare de mirosul rochiilor colorate nepurtate. Ea s-a \u00eentors de la magazin, nu putea supravie\u021bui o zi f\u0103r\u0103 bu\u0219euri cu br\u00e2nz\u0103. Nu mi-a f\u0103cut jocul, n-a strigat: hei, hei, cucu-bau, am confundat-o cu bunica din manualul mor\u021bilor. Prin u\u0219a dulapului auzeam respira\u021bia grea, din ce \u00een ce mai accelerat\u0103 \u0219i mai tare. Se v\u00e2ntura din camer\u0103 \u00een camer\u0103. Am s\u0103rit din dulap \u021bip\u00e2nd: surpriz\u0103. \u0218i ea: de unde. S-a dus la buc\u0103t\u0103rie, n-a scos o vorb\u0103 toat\u0103 ziua \u0219i a m\u00e2ncat bu\u0219eul dup\u0103 ce deja se \u00eent\u0103rise.<\/p>\n\n\n\n A ie\u0219it seara, c\u00e2nd s-a \u00eentors mama de la bibliotec\u0103. Gata, la odihn\u0103, a zis, de parc\u0103 \u00ee\u0219i terminase tura. Pe mine, inventarul, m\u0103 puteai pune deoparte, at\u00e2ta timp c\u00e2t nu era \u00eentr-un dulap, acolo m\u0103 pierd \u0219i sar afar\u0103 \u00eentr-un moment nepotrivit. Pe u\u0219ile de la intrare se tot schimbau anun\u021burile cu avertismente, iar plou\u0103, iar e ger, bate v\u00e2ntul, a dracului de Polonie. A ie\u0219it s\u0103 prind\u0103 autobuzul cu jum\u0103tate de or\u0103 \u00eenainte de plecare, \u00eei era team\u0103 c\u0103 nu va ajunge. C\u0103ciula \u0219i m\u0103nu\u0219ile r\u0103mase \u00een hol n-au fost \u00een stare s-o \u00eentoarc\u0103 din drum. Am v\u0103zut-o pe Lotka, ziceau vecinii, st\u0103tea \u00een sta\u021bia de autobuz, tremur\u00e2nd de frig; bunicii i-e mereu frig, chiar \u0219i \u00een cea mai torid\u0103 zi de var\u0103, le-a r\u0103spuns mama. \u00cenghea\u021b\u0103 cu c\u0103ciul\u0103, f\u0103r\u0103 c\u0103ciul\u0103, totuna.<\/p>\n\n\n\n C\u00e2nd Lotka mi-a g\u0103sit manualul mor\u021bilor, m-a amenin\u021bat cu tata, iar eu am f\u0103cut pe mine sub masa din buc\u0103t\u0103rie. Apoi a r\u0103mas nemi\u0219cat\u0103 \u0219i se uita la b\u0103ltoac\u0103 de pe podeaua neuniform\u0103 \u0219i zg\u00e2riat\u0103. M-a trimis \u00een camer\u0103. Am stat \u00een hainele ude p\u00e2n\u0103 seara. Nu i-a spus tatei. P\u00e2n\u0103 a sosit el, a reu\u0219it s\u0103 uite. Se \u00eentorcea t\u00e2rziu sau deloc, un c\u00e2ine f\u0103r\u0103 nume l\u0103tra la el, de\u0219i se deosebeau doar prin aceea c\u0103 unul dintre ei avea lan\u021b \u0219i botni\u021b\u0103. M\u0103 trezeam c\u00e2nd venea acas\u0103, m\u0103 ab\u021bineam s\u0103 n-o strig pe mama, voiam s\u0103 m\u0103 fac nev\u0103zut\u0103. Pleca \u00een zori. L\u0103sa \u00een urm\u0103 busturi de oameni f\u0103r\u0103 via\u021b\u0103, tablouri cu b\u0103rba\u021bi gra\u0219i \u00een dantel\u0103, pe care le numea portrete ale str\u0103mo\u0219ilor s\u0103i. Mama \u00eenghesuia lucrurile tatei \u00een camera mea. Pe astea nu le-am colorat, am stat departe de cei mor\u021bi ai lui.<\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 plecarea tatei, mama rearanja mobila, muta dulapuri grele \u00een camere, nu scotea nimic din ele, era o pierdere de timp, prefera s\u0103-l piard\u0103 mas\u00e2ndu-\u0219i nervos g\u00e2tul \u00een\u021bepenit, poate asta e, poate s-a rupt ceva de data asta, ar merge la un medic, dar singurul \u00een care avea \u00eencredere era mort de mult\u0103 vreme. Intram \u00een camer\u0103 \u0219i nu \u0219tiam unde va fi patul meu. Viitorul era incert, \u00eemi era team\u0103 ca dup\u0103 urm\u0103toarea rearanjare camera mea s\u0103 nu-i fie repartizat\u0103 altcuiva. Poate c\u0103 am vrut s\u0103 dispar din cauza mamei, \u0219i nu din cauza bunicii. La nevoie. Pentru orice eventualitate.<\/p>\n\n\n\n C\u00e2teodat\u0103 b\u0103tea cineva la poart\u0103, soneria nu mergea \u0219i nu avea cine \u0219i de ce s-o repare. Copiii vecinilor din Cap\u0103t trei strigau: Malwina, Malwa. Bunica se apropia f\u0103r\u0103 grab\u0103 \u0219i de fiecare dat\u0103 credeam c\u0103 va l\u0103sa oaspe\u021bii s\u0103 intre. Nu, le r\u0103spundea ea, uit\u00e2ndu-se la fe\u021bele lor nesp\u0103late. Ea nu voia mizerie, convins\u0103 c\u0103 eram cea mai fericit\u0103 plin\u0103 de pipi sub mas\u0103. Oribila bunic\u0103, mi-am zis, totul din cauza bunicii. \u00cel sim\u021bea imediat pe po\u0219ta\u0219, cu coada ochiului defect p\u00e2n\u0103 la minus cinci z\u0103rea o bucat\u0103 din \u0219apca albastr\u0103 cu vulturul cu aripi fr\u00e2nte i\u021bindu-se pentru o clip\u0103 \u00een spatele unei por\u021bi verzi scorojite. \u00cel recuno\u0219tea dup\u0103 l\u0103tratul c\u00e2inelui, mai fioros. Venea o dat\u0103 la c\u00e2teva luni cu factura de ap\u0103 \u0219i de dou\u0103 ori pe an, imediat dup\u0103 s\u0103rb\u0103tori, cu o felicitare \u00een care Iisus era copil sau r\u0103stignit, \u00eenso\u021bit de regina britanic\u0103 pe un timbru, \u00eentotdeauna \u00eentr-o culoare diferit\u0103, \u0219i cu acelea\u0219i ur\u0103ri \u2013 nici m\u0103car virgula nu-\u0219i schimba locul. S\u0103rb\u0103tori fericite de la Tadek \u0219i familie. A\u0219a luau leg\u0103tura cu mine mor\u021bii mei. Dar o dat\u0103 domnul de la po\u0219t\u0103 a venit la dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni dup\u0103 ce a adus factura de ap\u0103, \u00een iunie, nici m\u0103car Isus nu-\u0219i putea am\u00e2na at\u00e2t de mult venirea cu slav\u0103. Bu\u0219eul cu br\u00e2nz\u0103 nu s-a irosit \u00een ziua aceea, bunica \u0219i-a luat av\u00e2nt, caloriile au ars ca o \u0219ur\u0103 c\u00e2nd a zburat prin gr\u0103din\u0103 asemeni Olg\u0103i Bondarenko la trei mii de metri. Po\u0219ta\u0219ul, nu mai pu\u021bin curios, a predat un colet \u00eenvelit \u00een h\u00e2rtie gri, zdren\u021buit\u0103 din neglijen\u021b\u0103 sau prea pu\u021bin\u0103 r\u0103bdare, cu o \u0219tampil\u0103 \u00een englez\u0103 \u0219i adresa scris\u0103 de m\u00e2n\u0103 pe numele bunicii \u0219i Cap\u0103t zece. Po\u0219ta\u0219ul \u00eei d\u0103dea t\u00e2rcoale ca un motan \u00een tandre\u021buri, dar ea se \u00eendep\u0103rta, deloc doritoare de leg\u0103turi mai apropiate. A luat pachetul sub bra\u021b \u0219i a tr\u00e2ntit poarta. Po\u0219ta\u0219ul trebuie c\u0103 a stat mai mult timp dup\u0103 gard, c\u0103ci c\u00e2inele s-a umplut de bale de la at\u00e2ta l\u0103trat. S-a \u00eentors \u00een cas\u0103, a pus pachetul pe mas\u0103. Se \u00eenv\u00e2rtea \u00een jurul lui, tot schimb\u00e2nd direc\u021bia pe potecile bine b\u0103t\u0103torite. Am \u00eentrebat ce este cu pachetul, p\u0103rea c\u0103 nu aude; auzul ei era bun numai atunci c\u00e2nd trebuia. S-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 deschid\u0103 pachetul abia c\u00e2nd s-a \u00eentors mama. A luat un cu\u021bit din sertar \u0219i i-a f\u0103cut o cezarian\u0103, ca moa\u0219\u0103 certificat\u0103 \u00een managementul durerii. A aruncat h\u00e2rtia \u00een sob\u0103 \u0219i focul a mistuit-o. Mama a deschis cutia. Din ea a c\u0103zut o bucat\u0103 de blan\u0103. Bunica a \u0219uierat, animalul mort t\u0103cea, fire de p\u0103r \u0219i praf se r\u0103sp\u00e2ndeau prin buc\u0103t\u0103rie \u0219i pluteau \u00een aer. Imediat dup\u0103 aceea, sora geam\u0103n\u0103 a ie\u0219it din cutie. Pe fiecare c\u0103ciul\u0103 din blan\u0103 de vulpe era \u00eenfipt un ac cu g\u0103m\u0103lie de sticl\u0103 albastr\u0103 ce str\u0103pungea un bilet. Mic \u0219i str\u00e2mb. Pe unul scria: Lotka, pe cel\u0103lalt: Ula. Bunica mea \u0219i mama. Ambele subliniate cu o m\u00e2n\u0103 tremur\u00e2nd\u0103, ca scrisul de m\u00e2n\u0103 al unui copil. Nu te smiorc\u0103i, spuse bunica. A \u00eenv\u00e2rtit \u00een m\u00e2n\u0103 c\u0103ciula n\u0103p\u00e2rlit\u0103, mut\u00e2nd-o de colo colo ca pe o oal\u0103 cu sup\u0103 stricat\u0103. A \u00eenchis-o \u00een comod\u0103, a scos-o, a a\u0219ezat-o \u00een sertar. Nu \u0219tiu unde s\u0103 o las, morm\u0103i.<\/p>\n\n\n\n traducere din limba polon\u0103 de Andreea Stoe<\/em><\/p>\n\n\n\n Oana-Andreea Stoe<\/em><\/strong>\u00a0(n. 1985) este profesoar\u0103 de limba rom\u00e2n\u0103 ca limb\u0103 str\u0103in\u0103. A absolvit Facultatea de Litere a Universit\u0103\u021bii \u201eAl. I. Cuza\u201d din Ia\u0219i \u0219i a studiat limba polon\u0103 la Institutul Polonez.<\/em><\/p>\n\n\n\n Aceast\u0103 traducere a fost posibil\u0103 datorit\u0103 programului CELA (Connecting Emerging Literary Artists), <\/strong>program \u00eenfiin\u021bat \u00een 2017 care aduce \u00eempreun\u0103 66 de scriitori emergen\u021bi \u0219i 99 de traduc\u0103tori la \u00eenceput de drum din 11 limbi europene (bulgar\u0103, ceh\u0103, italian\u0103, neerlandez\u0103, polonez\u0103, rom\u00e2n\u0103, s\u00eerb\u0103, sloven\u0103, spaniol\u0103 \u0219i ucrainean\u0103), oferind, vreme de patru ani, programe de mentorat, ateliere masterclass, \u00eent\u00eelniri cu editori str\u0103ini, precum \u0219i prezen\u021be la t\u00eerguri de carte \u0219i festivaluri literare. Programul CELA \u00ee\u0219i propune, astfel, s\u0103 pun\u0103 \u00een valoare diversitatea literaturii europene, oferind literaturilor scrise \u00een limbi mai mici \u0219anse mai bune de promovare pe marile pie\u021be de carte din Europa. Pentru mai multe detalii despre acest program, precum \u0219i pentru accesul la peste 800 de fragmente literare scrise\/traduse \u00een\/din cele 11 limbi europene, accesa\u021bi www.cela-europe.com<\/a>.<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Proz\u0103 de Marta Hermanowicz<\/p>\n","protected":false},"author":451,"featured_media":14485,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[27],"tags":[2640,2616,47,157],"coauthors":[2639],"class_list":["post-14486","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-traduceri","tag-marta-hermanowicz","tag-nr-10-2025","tag-proza","tag-traduceri"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/12\/Marta-Hermanowicz.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14486","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/451"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14486"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14486\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14491,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14486\/revisions\/14491"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/14485"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14486"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14486"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14486"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=14486"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\n\n\n