{"id":14444,"date":"2025-12-22T15:12:44","date_gmt":"2025-12-22T12:12:44","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14444"},"modified":"2025-12-22T15:12:52","modified_gmt":"2025-12-22T12:12:52","slug":"aventuri-urbane","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14444","title":{"rendered":"Aventuri urbane"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Tr\u0103iesc de cinci decenii \u00een Oradea \u0219i, trebuie s\u0103 recunosc, ora\u0219ul continu\u0103 s\u0103 m\u0103 surprind\u0103 \u00een mod pl\u0103cut, mai cu seam\u0103 \u00een ultimii ani c\u00e2nd edilii s\u0103i au accelerat ritmul schimb\u0103rilor, acum devenite aproape diurne (azi se deschide o cafenea sau un restaurant, m\u00e2ine se \u00eenchide un parc sau o strad\u0103!!), schimb\u0103ri care au reconfigurat spa\u021biul urban sub numitorul comun al gentrific\u0103rii,  al eficientiz\u0103rii, al estetiz\u0103rii, al moderniz\u0103rii peisajului s\u0103u social \u0219i cultural. A\u0219a se face c\u0103, \u00eencet-\u00eencet,  re\/descoperirea  ora\u0219ului devine o provocare pentru reziden\u021bii s\u0103i \u00een \u00eencercarea de a recompune, din amintiri, locurile tradi\u021bional existente dar acum redimensionate printr-o arhitectur\u0103 urban\u0103 sau peisager\u0103 de actualitate, respectiv, de a imagina un viitor pentru zonele ascunse privirilor de ecranele  protectoare ridicate de constructori; \u00een ambele situa\u021bii ora\u0219ul este v\u0103zut mental, prin percep\u021bia uman\u0103, individual\u0103, asupra individualit\u0103\u021bii sale, care genereaz\u0103, astfel, o sintez\u0103 vizual\u0103 virtual\u0103, \u00een esen\u021b\u0103, un real \u201ebarometru al habitatului urban\u201d (Neac\u0219u, 2010, b: 18). Asemenea oric\u0103rui alt ora\u0219, Oradea are o structur\u0103 fizic\u0103 ce cuprinde \u201eo comunitate, o tehnologie, o ordine ecologic\u0103\u201d pe de o parte, iar pe de alt\u0103 parte, este un sistem de organizare social\u0103 care implic\u0103 \u201eo structur\u0103 social\u0103 specific\u0103, o serie de institu\u021bii sociale, o configura\u021bie tipic\u0103 a rela\u021biilor sociale\u201d (44), componente pe care un localnic sau un vizitator le poate descoperi fie str\u0103b\u0103t\u00e2nd str\u0103zile care sunt \u201eelementele predominante ale imaginii ora\u0219ului\u201d (Neac\u0219u, 2010, a: 97), fie \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 identifice actorii urbani care, \u00een mod constant, particip\u0103 \u201edirect sau indirect, activ sau pasiv, oficial sau neoficial, premeditat sau din subcon\u0219tient\u201d (92) la construc\u021bia unei imagini urbane care urmeaz\u0103, \u0219i merit\u0103, a fi decodat\u0103. C\u00e2nd autorii \u00ee\u0219i trimit personajele \u00een c\u0103utarea anumitor sec\u021biuni de spa\u021biu urban, de fapt, ei le cer acestora s\u0103 le interpreteze din perspectiva valen\u021belor lor socio-culturale \u0219i a valorilor lor subiective sau personale, mai exact, s\u0103 fac\u0103 un exerci\u021biu de lizibilitate urban\u0103, adic\u0103 de \u201eredescoperire a semnifica\u021biilor \u0219i sensurilor locurilor (genius loci) dintr-un ora\u0219\u201d (Neac\u0219u, 2010, b: 35).<\/p>\n\n\n\n

Descoperiri cotidiene<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Un personaj pornit s\u0103 exploreze  spa\u021biul urban pentru a identifica acea simbioz\u0103 care exis\u0103 \u00eentre \u201eora\u0219ul efectiv \u0219i conceptul s\u0103u\u201d, respectiv, \u00eentre \u201edimensiunea sa metaforic\u0103 \u0219i dimensiunea urbanistic\u0103, planificat\u0103\u201d (Mihali, 2001: 81), o simbioz\u0103 ce permite \u201ea-l g\u00e2ndi ca pluralitate a realului\u201d \u0219i a-l defini  prin poten\u021bialul s\u0103u de \u201eproducere a unui spa\u021biu propriu\u201d,  va ajunge la o reprezentare a acelui spa\u021biu corespunz\u0103toare informa\u021biilor circulate p\u00e2n\u0103 atunci, atent filtrate \u0219i esen\u021bializate de el, a\u0219a cum le dezv\u0103luie naratorul r\u0103sfoind albumul familiei sale \u0219i oprindu-se la imaginea bisericii  Sf\u00e2ntul Vasile, \u201ecl\u0103dit\u0103 \u00een secolul trecut [\u2026], slu\u021bit\u0103 dup\u0103 primul r\u0103zboi, c\u00e2nd pridvorul i-a fost vopsit \u00een culori violente, \u0219i turlele acoperite cu tabl\u0103 nou\u0103. \u00cen curtea din jur \u2013 c\u00e2teva morminte elegante de piatr\u0103. Unul are o statuie ciudat\u0103, o fat\u0103 cu bra\u021bul fr\u00e2nt ar\u0103t\u00e2nd spre cer. Mormintele, c\u00e2ndva somptuoase, sclipesc \u0219i ele \u00een lumina crud\u0103 a amiezii\u201d (Zamfir, 2004: 236). Imaginea mental\u0103, generat\u0103 de  edificiul surprins \u00eentr-o poz\u0103, a\u0219a cum e recompus\u0103 de privitor din perspective prezentului, invit\u0103 cititorul s\u0103 reflecteze asupra unor texturi m\u0103runte, aproape \u00een\u021bepenite, p\u0103r\u0103site, cum sunt cele din gr\u0103dina din jurul bisericii, cu \u201emorminte disp\u0103rute sub iarb\u0103: c\u00e2teva pietre, \u00eensemnate cu litere chirilice, unele \u00eenconjurate de gardul ruginit, ce evoc\u0103 mai degrab\u0103 un muzeu \u00een aer liber, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t, \u00een fund, de-a dreapta bisericii, z\u0103resc un fel de sarcofag de marmur\u0103 \u00eencercuit cu lan\u021b de frunze crestate \u0219i de ghind\u0103 sculptat\u0103 \u00een piatr\u0103 cu o art\u0103 des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103\u201d (247).<\/p>\n\n\n\n

Se crede c\u0103, \u00een principiu, fiecare peisaj urban este \u201eo colec\u021bie de simboluri care activeaz\u0103 memoria \u0219i emo\u021biile\u201d, c\u0103 \u201eorice pia\u021b\u0103, parc, fa\u021bad\u0103 arhitectonic\u0103 trimite mesaje despre cine suntem\u201d (Montgomery, 2017: 159), respectiv, cine au fost actorii urbani care \u0219i-au l\u0103sat amprenta geniului lor asupra unei por\u021biuni de spa\u021biu, cum este casa lui H.G. Wells, Hanover Terrace, \u201ede pe latura vestic\u0103 din Regent\u2019s Park\u201d, av\u00e2nd \u201eun aspect vizibil deteriorat de r\u0103zboi\u201d, cu fa\u021bada din stuc \u201emurdar\u0103, cr\u0103pat\u0103\u201d, care \u201ese scoroje\u0219te\u201d, cu \u201emulte ferestre, a c\u0103ror sticl\u0103 a fost spulberat\u0103 de exploziile bombelor ori de undele de \u0219oc ale tunurilor antiaeriene de pe Primrose Hill\u201d, cu  eleganta arcad\u0103 ce \u201ese \u00eentinde pe toat\u0103 lungimea construc\u021biei, servind drept verand\u0103 comun\u0103 pentru u\u0219ile principale ale locuin\u021belor\u201d, acum ciobit\u0103, gata s\u0103 se f\u0103r\u00e2mi\u021beze (Lodge, 2011: 9). Spa\u021biul urban cotidian, impactat de practica locului \u0219i de abilitatea cu care face fa\u021b\u0103 provoc\u0103rilor fiec\u0103rui moment pentru a asigura coeren\u021ba existen\u021bei reziden\u021bilor s\u0103i, este oglinda raporturilor sociale \u0219i a energiilor umane, creative, din comunitatea respectiv\u0103, sugestiv sintetizate de Makoto \u00een imaginarea metropolei Tokyo, c\u00e2nd admite c\u0103: \u201euneori simt c\u0103 acest \u00eentreg ora\u0219 este un vast organism. E ca o fiin\u021b\u0103 uman\u0103 din care to\u021bi suntem parte. Dar suntem limita\u021bi de drumuri, de canale, de tuneluri, de trenuri. E ca \u0219i cum c\u0103r\u0103rile noastre sunt b\u0103t\u0103torite pentru noi \u0219i nu exist\u0103 nici o modalitate de a devia de la ele [\u2026]. Noi, oamenii, suntem prin\u0219i \u00een soarta ora\u0219ului. Nimeni nu poate s\u0103 scape de str\u00e2nsoarea lui [\u2026]. Ora\u0219ul are nevoie de noi, \u0219i noi avem nevoie de ora\u0219. Un nenorocit de tonaj simbiotic\u201d (Bradley, 2021: 80-1), confirm\u00e2nd \u0219i o observa\u021bie a teoreticienilor cum c\u0103 mereu \u201esuntem str\u0103b\u0103tu\u021bi de multiple spa\u021bii \u00een timp ce tocmai construim \u0219i str\u0103batem spa\u021bii\u201d (Mihali, 2001: 27).<\/p>\n\n\n\n

Practici urbane<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Al\u0103tur\u00e2ndu-i-se personajului \u00een aventura acestuia de re\/descoperire a unui tablou urban, cititorul este deseori invitat s\u0103 intre \u00een cotidianul pe care autorul l-a proiectat pentru a individualiza un spa\u021biu tr\u0103it, acel \u201espa\u021biu hibrid\u201d al experien\u021belor directe (vezi Neac\u0219u, 2010, a: 91) \u0219i, totodat\u0103, pentru a testa modul s\u0103u de operare cu imaginibilitatea unui loc, acea capacitate de a \u201egenera imagini mentale bine conturate la nivel de individ sau grup social\u201d (87), a\u0219a cum \u00eei cere autorul Rebecc\u0103i s\u0103 fac\u0103, impresionat\u0103 de Hotelul General Washington, \u201esituat pe Main Street, \u00eentr-un cvartal deluros\u201d, cu \u201eholul aglomerat de la intrare, cu pardoseala lui sc\u00e2nteietoare de gresie neagr\u0103, cu mobilier de piele \u0219i accesorii de alam\u0103, ghivece cu ferigi, candelabre \u0219i oglinzi ornamentale\u201d (Oates, 2008: 229); are un interior surprinz\u0103tor de impun\u0103tor, mai cu seam\u0103, c\u00e2nd ajunge, \u00een explor\u0103rile sale, s\u0103 \u00eel compare cu Hanul Beardstown, \u201emai mic dec\u00e2t Generalul Washington, \u00eens\u0103 de o vechime comparabil\u0103. Asemenea hotelului, fusese la origine [\u2026] popas pentru diligen\u021be\u201d (264). Orice spa\u021biu social urban invit\u0103 la ac\u021biune, la mi\u0219care, c\u0103ci, la urma urmei, \u201evia\u021ba urban\u0103 este despre a te mi\u0219ca, a fi \u00een peisaje, prin peisaje\u201d (Montgomery, 2017: 175), a tr\u0103i temporar \u00een acel spa\u021biu, asemenea lui George \u0219i Mari, \u00een cafeneaua din Koenji, unde \u201est\u0103teau am\u00e2ndoi la un Mister Donuts [\u2026], b\u00e2nd cafea neagr\u0103 din ce\u0219ti ro\u0219ii [\u2026]. Erau la ultimul etaj al cafenelei, iar de la fereastr\u0103 se vedea gara [\u2026]. Soarele \u00ee\u0219i trimitea razele \u00een\u0103untru, f\u0103c\u00e2nd ca \u00een cafenea s\u0103 fie destul de cald pentru o diminea\u021b\u0103 de toamn\u0103. Afar\u0103 cerul era albastru, iar aerul condi\u021bionat b\u00e2z\u00e2ia, \u00eenec\u00e2ndu-se c\u00e2teodat\u0103, dup\u0103 o lung\u0103 var\u0103 \u00een care \u021binuse mii de clien\u021bi \u00een r\u0103coare\u201d (Bradley, 2021: 135); acelea\u0219i revela\u021bii le are \u0219i Flo Dunthorpe \u00een tentativele sale de a-\u0219i impune anumite obiceiuri zilnice deprinse \u00een perioada sa de \u0219edere \u00een Japonia, exersate acum \u00een excursia sa la Onomichi, anume: \u201eseara s-a plimbat pe aleile \u00eenguste, pierz\u00e2ndu-se pe str\u0103du\u021be care duceau \u00eencoace \u0219i \u00eencolo pe munte [\u2026]. Pentru cin\u0103, s-a dus la o izakaya <\/em>\u0219i l-a l\u0103sat pe chelner s\u0103-i recomande meniul bucur\u00e2ndu-se de pre\u021burile mai mici \u0219i de ingredientele locale mai proaspete dec\u00e2t orice ar fi putut oferi Tokyo. \u00cencet-\u00eencet, a \u00eenceput s\u0103-\u0219i savureze vacan\u021ba, uit\u00e2nd de stresul vie\u021bii care o a\u0219tepta \u00eenapoi \u00een ora\u0219. \u00cen diminea\u021ba urm\u0103toare, s-a trezit devreme \u0219i a luat un tren spre Hiroshima. A cutreierat pe str\u0103du\u021be, a m\u00e2ncat okonomiyak<\/em> la restaurantul pe care Kyoko \u0219i Makoto i-l recomandaser\u0103, a vizitat Domul Bombei Atomice \u0219i a spus o rug\u0103ciune pentru cei care muriser\u0103.\u201d (Bradley, 2025: 228-9)<\/p>\n\n\n\n

Practicile cotidiene contribuie semnificativ la profilul identitar urban, acel set unitar de \u201ecaracteristici capabil s\u0103 poarte aceea\u0219i semnifica\u021bie pentru fiecare locuitor al ora\u0219ului\u201d (Neac\u0219u, 2010,a: 118), reflectat mental, prin simboluri adoptate, construite, a\u0219a cum i se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 tokiotul Kyo, pe parcursul aceleia\u0219i excursii la Onomichi, unde putea \u201eobserva schimbul liber de m\u0103rfuri din ora\u0219, \u0219i din nou sim\u021bea c\u0103 era ceva cu totul diferit de izolarea rece din Tokyo. Aici, \u00een Onomichi, oamenii nu p\u0103reau s\u0103 \u00eenceteze vreodat\u0103 a da \u0219i a primi daruri cu produse sezoniere, pe care le cultivau la fermele lor \u2013 orez, cartofi, mikan<\/em>, portocale, l\u0103m\u00e2i, kaki. Apoi mai erau \u0219i obiectele de artizanat produse manual, pe care oamenii le f\u0103ceau ca hobby, precum obiecte de ceramic\u0103 \u0219i de lemn cioplit. To\u021bi aveau grij\u0103 unii de al\u021bii.\u201d (Bradley, 2025: p. 247) Activitatea, preocup\u0103rile, \u00eendeletnicirile diurne reprezint\u0103 cea mai mare atrac\u021bie a unui ora\u0219, ale c\u0103rui spa\u021bii publice, unde acestea au loc, \u201efunc\u021bioneaz\u0103 ca o scen\u0103\u201d (Montgomery, 2017: 145), deschis\u0103 pentru toate instrumentele urbane create printr-un proiect comun, construit \u0219i acceptat unanim, anume, \u201ecafeneaua, centrul comunitar, cluburile sociale \u0219i sportive, gr\u0103dinile din cartier\u201d (135); ele constituie modalit\u0103\u021bi de transformare a unor intimit\u0103\u021bi inconfortabile \u00een oportunit\u0103\u021bi de comunicare, ca parte a unui efort de a se ajunge la ceea ce Charles Montgomery nume\u0219te \u201efericire urban\u0103\u201d, cea care determin\u0103 \u201efelul \u00een care ora\u0219ul ne influen\u021beaz\u0103 starea, amplific\u0103 aspecte pozitive, \u0219i influen\u021beaz\u0103 psihologia mediului\u201d (34).<\/p>\n\n\n\n

Referin\u021be<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Bradley, Nick, 2025 (2023), Patru anotimpuri \u00een Japonia<\/em>, Bucure\u0219ti: Humanitas Fiction (trad. Magdalena Ciub\u0103ncan)<\/p>\n\n\n\n

Bradley, Nick, 2021 (2020), Pisica \u0219i ora\u0219ul<\/em>, Bucure\u0219ti: Humanitas Fiction (trad. Magdalena Ciub\u0103ncan)<\/p>\n\n\n\n

Lodge, David, 2011(2011), B\u0103rbatul f\u0103cut din buc\u0103\u021bi<\/em>, Ia\u0219i: Polirom (trad. Ona Frantz)<\/p>\n\n\n\n

Mihali, Ciprian, 2001, Inventarea spa\u021biului. Arhitecturi ale experien\u021bei cotidiene<\/em>, Bucure\u0219ti: Paideia <\/p>\n\n\n\n

Montgomery, Charles, 2017 (2013), Ora\u0219ul fericit. Transform\u00e2ndu-ne vie\u021bile prin design urban<\/em>, Bucure\u0219ti: Igloo (trad. Manuela Zipi\u0219i)<\/p>\n\n\n\n

Neac\u0219u, Marius-Cristian, 2010, a, Imaginea urban\u0103 \u2013 element esen\u021bial \u00een organizarea spa\u021biului<\/em>,Bucure\u0219ti: ProUniversitaria<\/p>\n\n\n\n

Neac\u0219u, Marius-Cristian, 2010, b, Ora\u0219ul sub lup\u0103: concepte urbane. Abordarea geografic\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti: ProUniversitaria<\/p>\n\n\n\n

Oates, Joyce, Carol, 2008 (2007), Fiica groparului<\/em>, Bucure\u0219ti: Curtea Veche Publishing (trad. Mircea Pric\u0103jan)<\/p>\n\n\n\n

Zamfir, Mihai, 2004, Poveste de iarn\u0103. Acas\u0103<\/em>, Ia\u0219i: Polirom<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Magda Danciu<\/p>\n","protected":false},"author":8,"featured_media":14445,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[52,58],"tags":[85,2616,86],"coauthors":[1239],"class_list":["post-14444","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-rubrici","category-save-as","tag-magda-danciu","tag-nr-10-2025","tag-save-as"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/12\/Oradea.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14444","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/8"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14444"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14444\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14447,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14444\/revisions\/14447"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/14445"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14444"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14444"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14444"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=14444"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}