{"id":14393,"date":"2025-12-18T12:48:38","date_gmt":"2025-12-18T09:48:38","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14393"},"modified":"2025-12-18T12:48:45","modified_gmt":"2025-12-18T09:48:45","slug":"ultimul-lovinescian","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14393","title":{"rendered":"Ultimul lovinescian"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Dac-ar fi s\u0103-i socoteasc\u0103 cineva toate c\u00eete le face \u2013 cronicar la c\u00eeteva reviste, intervievator, editor (Arhipelag XXI<\/em> e a lui), tot felul de angarale universitare, c\u00eet doctorale, c\u00eet controale, coordonator a cel pu\u021bin dou\u0103-trei c\u0103r\u021bi colective pe an, plus managementul revistei Vatra<\/em> \u0219.a. \u2013, Iulian Boldea ar fi f\u0103r\u0103 dubiu printre cei mai harnici oameni din cultura rom\u00e2n\u0103 de azi. Poate n-are aceea\u0219i frenezie a prezen\u021bei precum cea a lui Radu Vancu, pe care-ar fi nefiresc s\u0103 nu-l \u00eent\u00eelne\u0219ti \u00een trei locuri deodat\u0103, dar \u00een dou\u0103 \u00eel po\u021bi \u00eent\u00eelni sigur \u0219i pe Iulian. \u00cen restul timpului \u00ee\u0219i scrie c\u0103r\u021bile, \u00eentr-un ritm sus\u021binut \u0219i ordonat. De regul\u0103, c\u00eend nu s\u00eent monografii, c\u0103r\u021bile lui str\u00eeng materialul cronic\u0103resc \u2013 sau studiile mai aprofundate dedicate unora dintre scriitori \u2013 de prin reviste. \u00cen ultima (p\u00een\u0103-n aceast\u0103 clip\u0103) \u2013 R\u0103t\u0103cind printre fic\u021biuni. Secven\u021be de literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103 contemporan\u0103 (<\/em>Eikon, 2024) \u2013 s\u00eent adunate \u0219i \u00eemp\u0103r\u021bite pe specii \u0219i genuri colabor\u0103rile de la Apostrof<\/em> din intervalul 2017-2023 (\u0219i nu-s, fire\u0219te, \u201er\u0103t\u0103ciri\u201d doar printre \u201efic\u021biuni\u201d). Cum s\u00eent de regul\u0103 c\u0103r\u021bile lui Iulian, \u0219i aceasta e panoramic\u0103 \u0219i mozaicat\u0103, cu privirea \u00eendreptat\u0103 \u00een toate p\u0103r\u021bile \u2013 \u0219i spre poezie, \u0219i spre proz\u0103, \u0219i spre memorialistic\u0103, \u0219i spre critic\u0103. Panoramic\u0103 \u00eens\u0103 \u0219i \u00een sensul c\u0103 Iulian prive\u0219te cu egal interes toate genera\u021biile, f\u0103r\u0103 discriminare \u0219i sine ira et studio<\/em>. Nu-l tulbur\u0103 deloc asocierile pe grupuri \u0219i grupule\u021be din via\u021ba literar\u0103 \u0219i prive\u0219te peste tot acest spectacol cu senin\u0103tate \u0219i deta\u0219are. Comentariile lui, fie c\u0103 s\u00eent doar cronici de carte, fie c\u0103 s\u00eent aplica\u021bii analitice focalizate pe un autor, s\u00eent riguros profesioniste. Iulian e un critic totdeauna \u00een dialog cu ceilal\u021bi \u0219i n-o ia, cum se \u00eent\u00eempl\u0103 \u00een mai totalitatea cazurilor, direct pe ar\u0103tur\u0103, recit\u00eend ale lui ca \u0219i cum despre c\u0103r\u021bile \u0219i autorii respectivi nu s-ar mai fi zis nimic. Dimpotriv\u0103, convins c\u0103 nici o interpretare nu epuizeaz\u0103 opera \u0219i c\u0103 totdeauna se pot g\u0103si lucruri nespuse, aspecte nev\u0103zute, mai \u00eent\u00eei \u00ee\u0219i face loc printre exegezele precedente, marc\u00eend locurile ocupate \u0219i abia apoi aduc\u00eend noi nuan\u021be interpretative. Po\u021bi fi sigur c\u0103 Iulian nu re-spune lucruri spuse \u2013 sau chiar r\u0103s-spuse \u2013 cu con\u0219tiin\u021ba \u201einocent\u0103\u201d a mai tuturor comentatorilor. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103, pentru el, critica e un edificiu dialogic \u0219i nu o tautologie a vorbelor de clac\u0103 critic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Mozaicul de aici (ca \u0219i cel din alte c\u0103r\u021bi) \u201eofer\u0103 \u2013 zice el \u00een Argument-<\/em>ul din deschidere \u2013 o imagine suficient de clar\u0103 asupra peisajului literaturii noastre\u201d (p. 9). Ofer\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, cu at\u00eet mai mult cu c\u00eet el e f\u0103cut \u201ecu premeditat\u0103 temperan\u021b\u0103 \u0219i abstragere de la jocurile mai mult sau mai pu\u021bin radicale ale arenei literare\u201d (p. 10). Peste asta se adaug\u0103 \u2013 poate structural\u0103 \u2013 o not\u0103 de pozitivitate receptiv\u0103, c\u0103ci Iulian nu spune r\u0103ut\u0103\u021bi despre nimeni, convins c\u0103 \u00een receptarea la zi \u201ee nevoie de mai mult echilibru, de o percep\u021bie matur\u0103 \u0219i echidistant\u0103\u201d \u0219i \u201ee o doz\u0103 mai mare de luciditate\u201d (p. 10). Privirea binevoitoare, bonomia general\u0103, de nu chiar principial\u0103, nu duce \u00eens\u0103 la entuziasme nemotivate \u0219i nici nu elimin\u0103 rezervele, m\u0103car c\u0103 expuse at\u00eet de civilizat \u00eenc\u00eet par vorbe de laud\u0103 dac\u0103 autorii vor s\u0103 se p\u0103c\u0103leasc\u0103. Poate c\u0103 o nuan\u021b\u0103 de combativitate mai pregnant\u0103 se vede \u00een inten\u021bia de a seda \u201ecomplexul de inferioritate\/superioritate legat de literatura provinciei\u201d (p. 11) \u0219i de a face mai mult\u0103 dreptate \u201evalorilor periferiei\u201d. \u00cen orice caz, geografia literar\u0103 pe care lucreaz\u0103 nu face partizanat regionalist \u0219i e echilibrat reprezentat\u0103. Ca \u0219i \u201egenera\u021biile\u201d creative, unde, bun\u0103oar\u0103, se poate trece de la Breban, Norman Manea \u0219i Gabriela Adame\u0219teanu la Dan Coman, Alina Nelega, Tudor Ganea, f\u0103r\u0103 a s\u0103ri peste C\u0103rt\u0103rescu, Cimpoe\u0219u, Vighi\u2026 Acela\u0219i comportament supra-genera\u021bionist \u0219i \u00een cazul criticilor, unde de la N. Manolescu, Ion Pop, Eugen Negrici se ajunge la Sanda Cordo\u0219, Alexandra Cioc\u00e2rlie sau Adrian Papahagi. Nu rezult\u0103 din catalogul autorilor comenta\u021bi c\u0103 Iulian ar face parte din vreo \u201egenera\u021bie\u201d, c\u0103ci d\u0103 impresia c\u0103 face parte din toate. Mandatul de echidistan\u021b\u0103 e, \u00een orice caz, \u021binut cu scrupul evident.<\/p>\n\n\n\n

Iulian e ultimul lovinescian din critica noastr\u0103, proced\u00eend \u00eentocmai dup\u0103 regulamentul analitic enun\u021bat de Lovinescu \u0219i s\u0103rind direct in medias res<\/em>, cum pretindea acesta. Primul lucru care-l intereseaz\u0103 pe Iulian e motorul ca atare al operei, principiul generator al acesteia \u2013 \u0219i abia apoi func\u021bionalitatea lui \u0219i efectele pe care le produce. De obicei face \u00een prealabil (\u00eendeosebi \u00een studiile mai \u00eentinse) un pelerinaj bibliografic, eviden\u021biind notele esen\u021biale remarcate de predecesori. Peste acest catalog de specificit\u0103\u021bi deja adnotate, grefeaz\u0103 propria interpretare, nu neap\u0103rat polemic\u0103 fa\u021b\u0103 de cele anterioare, dar aduc\u00eend totdeauna o noutate exegetic\u0103. Iulian nu e c\u00eertitor \u0219i nu le caut\u0103 predecesorilor acul din carul cu f\u00een; dimpotriv\u0103, din observa\u021biile lor face o baz\u0103 de lansare pentru propria interpretare. Cu un asemenea acord, \u00een care s\u00eent cuprinse at\u00eet referin\u021bele esen\u021biale, c\u00eet \u0219i nota \u201eesen\u021bial\u0103\u201d pe care o va dovedi analitic \u0219i \u00eencepe cartea de fa\u021b\u0103: \u201eUn adev\u0103rat ceremonial al dezn\u0103dejdii, alc\u0103tuit din scepticism, expresie abulic\u0103 \u0219i un anume \u00abalexandrinism\u00bb (Eugen Ionescu), materializat \u00een rafinamentul sumbru al dic\u021biunii lirice \u2013 acestea sunt, contrase, particularit\u0103\u021bile poeziei lui Emil Botta\u201d (p. 15). Astfel de propozi\u021bii sintetice (care pot figura deopotriv\u0103 la \u00eenceputul comentariului ori la sf\u00eer\u0219itul lui; sau \u0219i-\u0219i), \u201econtrase\u201d, s\u00eent dezvoltate apoi cu migal\u0103 demonstrativ\u0103 pe parcursul studiului. C\u00eend \u201etema\u201d acestuia e \u00eentreaga oper\u0103 a unui autor (pretextul fiind vreo antologie), Iulian parcurge, concis, pas cu pas evolu\u021bia acestuia, marc\u00eend deopotriv\u0103 cristalizarea formulei \u0219i eventualele transgresiuni ori ie\u0219iri \u00een afar\u0103 ale acesteia. Un astfel de exerci\u021biu e folosit \u00eendeosebi \u00een cazul poe\u021bilor cu o ruptur\u0103 a drumului sau cu o cotitur\u0103 flagrant\u0103 (cum e, de pild\u0103, cazul lui Ioan Alexandru, care trece de la \u201elirismul confesiv, [\u2026], tensionat \u00een spirit expresionist\u201d al \u00eenceputului, la \u201egravitatea\u201d care ia locul patosului (p. 21) \u0219i ajunge, cu Imnele<\/em>, la \u201eo muta\u021bie de accent \u0219i de registru liric\u201d (p. 22). Traseele pe care le parcurg poe\u021bii s\u00eent reconstituite, de fapt, \u0219i atunci c\u00eend avem de-a face cu o simpl\u0103 cronic\u0103 dedicat\u0103 unui volum, c\u0103ci Iulian reface \u00eentotdeauna contextul evolutiv. Mai elaborat \u00een cazul lui Ioan Alexandru, Valeriu Anania, Aurel R\u0103u sau Ion Pop, dar suficient de conturat \u0219i c\u00eend e vorba de Eugen Suciu, Radu Sergiu Ruba, Mihai M\u0103niu\u021biu \u0219.a. Analizele nu s\u00eent redundante, ci evolueaz\u0103 din observa\u021bie \u00een observa\u021bie (cu o singur\u0103 excep\u021bie, unde, din neaten\u021bie, la Mark\u00f3 B\u00e9la e o fraz\u0103 care se repet\u0103 aproape identic, la pp. 48 \u0219i 52: \u201eO carte cu suflu elegiac, scris\u0103 \u00een tonalitate melancolic\u0103 \u0219i reflexiv\u0103, Iart\u0103-ne, Ginsberg<\/em>\u201detc.) \u0219i din argument \u00een argument, leg\u00eendu-se \u00eentr-o interpretare coerent\u0103. El \u00eensu\u0219i \u0219i poet, Iulian e unul dintre cei mai aplica\u021bi anali\u0219ti ai poeziei la zi (dar nu chiar \u0219i a celei din ultima zi).<\/p>\n\n\n\n

Dialogurile cu criticii propriu-zi\u0219i s\u00eent afabile toate, c\u0103ci Iulian se opre\u0219te la descrierea metodei \u0219i a procedurilor folosite de fiecare, f\u0103r\u0103 s\u0103 le fac\u0103 \u00eent\u00eempin\u0103ri directe. Le rezum\u0103, de regul\u0103, concep\u021bia critic\u0103 \u2013 sau le prezint\u0103 conceptul \u2013, ori le reface liniile interpretative, admi\u021b\u00eendu-le. Nu face opozi\u021bii de metod\u0103 \u2013 chiar dac\u0103 nu seam\u0103n\u0103 cu a lui \u2013 \u0219i nici nu intr\u0103 \u00een dispute teoretice. E un practician care se folose\u0219te de tot ce-i poate fi util, dar nu se ia la har\u021b\u0103 teoretic\u0103 deschis\u0103 cu nimeni. Crede \u00een spiritul comunit\u0103\u021bii critice \u0219i-l promoveaz\u0103 cu st\u0103ruin\u021b\u0103. A\u0219a cum se prezint\u0103, ca panorame fragmentare, c\u0103r\u021bile lui par baza unei istorii literare a contemporaneit\u0103\u021bii. Una care, de va fi, va avea o axiologie neperturbat\u0103 de afecte, fie ele pozitive, fie dimpotriv\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Carnete critice de Al. Cistelecan<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":14394,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[376,52],"tags":[82,375,2629,2616],"coauthors":[1120],"class_list":["post-14393","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-carnete-critice","category-rubrici","tag-al-cistelecan","tag-carnete-critice","tag-iulian-boldea","tag-nr-10-2025"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/12\/Boldea.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14393","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14393"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14393\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14395,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14393\/revisions\/14395"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/14394"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14393"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14393"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14393"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=14393"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}