{"id":14377,"date":"2025-12-16T20:59:33","date_gmt":"2025-12-16T17:59:33","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14377"},"modified":"2025-12-16T21:08:19","modified_gmt":"2025-12-16T18:08:19","slug":"coborarea-in-cetate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14377","title":{"rendered":"Cobor\u00e2rea \u00een cetate"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"alignleft size-full is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"655\" height=\"1000\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/12\/Coborarea-in-cetate_Fiction-LTD-a.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-14378\" style=\"aspect-ratio:0.6550098466312586;width:300px;height:auto\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/12\/Coborarea-in-cetate_Fiction-LTD-a.jpg 655w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/12\/Coborarea-in-cetate_Fiction-LTD-a-197x300.jpg 197w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/12\/Coborarea-in-cetate_Fiction-LTD-a-480x733.jpg 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 655px) 100vw, 655px\" \/><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<div class=\"wp-block-group has-cyan-bluish-gray-background-color has-background\"><div class=\"wp-block-group__inner-container is-layout-constrained wp-block-group-is-layout-constrained\">\n<p>\u201ePrecum \u00een <em>Ultima cruciad\u0103<\/em>, \u00een care figura tutelar\u0103 a lui Iancu de Hunedoara este retras\u0103 \u00een planul mitului, \u0219i \u00een <em>Cobor\u00e2rea \u00een cetate<\/em> se \u00eent\u00e2mpl\u0103 la fel cu cea a lui Mihai Viteazul. Valahul e personajul men\u021binut, nu cu pu\u021bin efort auctorial, \u00een ipostaza contempl\u0103rii, l\u0103s\u00e2nd \u00een prim-plan, ca personaje principale, junii din \u0218cheii Bra\u0219ovului.<\/p>\n\n\n\n<p>Nu este romanul lui Mihai Viteazul, precum cel anterior se ar\u0103tase a fi al Chiajnei, ci romanul Bra\u0219ovului, \u00een care, mai mult ca niciodat\u0103, se remarc\u0103 rafinamentul scriitural \u0219i documentarea irepro\u0219abil\u0103, iar camera diegetic\u0103 proiectat\u0103 pe suma de personaje interpret\u00e2nd cumva o partitur\u0103 a istoriei, altcumva o partitur\u0103 a umanit\u0103\u021bii \u0219i bunului-sim\u021b arat\u0103 \u0219i cum se las\u0103 ele strunite de bagheta auctorial\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Cobor\u00e2rea \u00een cetate devine mai mult de at\u00e2t: romanul Bra\u0219ovului prin excelen\u021b\u0103. R\u0103m\u00e2ne doar ca Bra\u0219ovul s\u0103-\u0219i deschid\u0103 por\u021bile primirii acas\u0103 a acestui roman, cum se vor deschide, cu siguran\u021b\u0103, \u00een mod simbolic \u0219i c\u0103l\u0103uzitor, \u0219i celelalte pe care a intrat c\u00e2ndva Mihai Viteazul.\u201d (Adrian Lesenciuc)<\/p>\n\n\n\n<p>\u201e\u00cen timp ce majoritatea prozatorilor rom\u00e2ni contemporani prefer\u0103 s\u0103 abordeze provoc\u0103rile unui prezent adeseori mult prea familiar, Simona Antonescu resusciteaz\u0103 aproape de una singur\u0103 romanul istoric autohton. O carte este, printre altele, un refugiu din realitatea imediat\u0103, un mod de a tr\u0103i \u00een pielea altcuiva, poate \u00eentr-un alt loc, \u00eentr-un alt timp. 1600 se arat\u0103 a fi un an bun de explorat. Dup\u0103 excep\u021bionalele romane <em>Hanul lui Manuc<\/em> \u0219i <em>Chiajna din Casa Mu\u0219atinilor<\/em>, <em>Cobor\u00e2rea \u00een cetate<\/em> \u00eemi d\u0103 \u00eenc\u0103 un prilej s\u0103 sus\u021bin c\u0103 Simona Antonescu merit\u0103 succesul unor celebre creatoare de fic\u021biuni istorice, ca Philippa Gregory sau Tracy Chevalier.\u201d (George Cornil\u0103)<\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator has-alpha-channel-opacity\"\/>\n\n\n\n<h4 class=\"wp-block-heading has-text-align-center\">Fragment<\/h4>\n\n\n\n<p>Ie\u0219ir\u0103 din p\u0103dure una \u00een spatele alteia, cu umerii l\u0103sa\u021bi \u0219i capetele plecate. Lumina lunii nu mai era la fel. Poate c\u0103 \u00eentunericul \u00eencepea deja s\u0103 se \u00eenmoaie, ori poate c\u0103 ochii lor nu mai erau vrednici s\u0103 vad\u0103, fapt era c\u0103 noaptea devenise una obi\u0219nuit\u0103. La r\u0103sp\u00e2ntie se oprir\u0103. Zada mai f\u0103cu un pas spre curtea ei cu f\u00e2nt\u00e2n\u0103-n poart\u0103, ar\u0103t\u00e2nd limpede cu aceasta c\u0103 aveau s\u0103 se despart\u0103 \u0219i s\u0103-\u0219i vad\u0103 fiecare de drumul ei. Supus\u0103, Ana f\u0103cu la r\u00e2ndul ei un pas spre cetate, spre moara din Poarta Ecaterinei, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 a \u00een\u021beles cum stau lucrurile \u00eentre ele. C\u00e2inii din am\u00e2ndou\u0103 capetele \u0218cheilor le sim\u021bir\u0103 \u0219i \u00eencepur\u0103 s\u0103 le latre.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2013 Ce vrei? o \u00eentreb\u0103 Zada, vorbind de data aceasta \u00eenvins\u0103, \u00een\u021beleg\u00e2nd c\u0103 for\u021be mult mai \u00eenalte dec\u00e2t bezmetica voie a fetei morarului o opriser\u0103 s\u0103-\u0219i culeag\u0103 ierburile \u00een noaptea aceasta.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2013 S\u0103 mi-l aduci pe Radu, spuse fata.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2013 Nu poate nimeni s\u0103 \u021bi-l aduc\u0103. Nu-i al t\u0103u. Se \u00eensoar\u0103. Caut\u0103 altul.<\/p>\n\n\n\n<p>Acas\u0103, Bursuc morarul o a\u0219tepta cu biciu\u0219ca-n m\u00e2n\u0103, m\u0103sur\u00e2nd b\u0103t\u0103tura cu pasul \u0219i lovind la r\u0103stimpuri car\u00e2mbul cizmei cu \u0219fichiul. O z\u0103ri venind pe drum, o n\u0103luc\u0103 abia ghicit\u0103 \u00een lumina stins\u0103 a zorilor, \u0219i porni c\u0103tre poart\u0103 ca s\u0103-i ias\u0103 \u00een cale. Din spatele lui, cu o mi\u0219care \u00eendem\u00e2natic\u0103 \u0219i iute, mor\u0103reasa \u00eei smulse biciu\u0219ca \u0219i disp\u0103ru cu ea \u00een cas\u0103, a\u0219a c\u0103 Bursuc ajunse \u00een fa\u021ba fetei sale cu m\u00e2na goal\u0103.&nbsp;<\/p>\n\n\n\n<p>C\u00e2nd o v\u0103zu c\u0103 apare dinspre Tocile, inima morarului se umplu de bucurie, pe care \u00eens\u0103 \u0219i-o st\u0103p\u00e2ni sub o \u00eencruntare. Ar fi dat s\u0103 o str\u00e2ng\u0103 la piept, pentru c\u0103 se speriase c\u00e2nd descoperise c\u0103 nu-i. Ar fi dat \u0219i s\u0103 o smotoceasc\u0103 de s\u0103-i mearg\u0103 fulgii, ca s\u0103 se \u00eenve\u021be minte s\u0103 mai umble noaptea creanga prin sat, ca s\u0103-l \u0219tie to\u021bi vecinii ce fat\u0103 are el. Trebuia m\u0103ritat\u0103 de \u00eendat\u0103! De acum \u00eenainte avea s\u0103 spele zilnic la v\u00e2ltoare, p\u00e2n\u0103 va da gerul, \u0219i nu o va ierta de hot\u0103r\u00e2rea aceasta p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu va veni cel dint\u00e2i pe\u021bitor ca s\u0103 o cear\u0103. Va lua lepedeiele din lacra de zestre la r\u00e2nd \u0219i le va tot plimba \u00een roab\u0103, iar \u0219i iar.<\/p>\n\n\n\n<p>Ana se apropia de casa p\u0103rinteasc\u0103 agale, cu umerii l\u0103sa\u021bi a triste\u021be spre p\u0103m\u00e2nt, cu p\u0103rul ie\u0219it din cozi, panglicile unuia dintre pumni rupte \u0219i m\u00e2neca at\u00e2rn\u00e2nd, ascunz\u00e2ndu-i degetele, rochia plin\u0103 de p\u0103m\u00e2nt pe poale \u0219i buzele vinete de frig. Morarului i se f\u0103cu mil\u0103 de ea, a\u0219a cum st\u0103tea dincoace de poart\u0103 \u0219i o a\u0219tepta s\u0103 ajung\u0103. Numele lui era Ieremie, dar din junie i se spusese Bursuc \u0219oldanul, din pricina trupului s\u0103u bondoc \u0219i a \u0219oldurilor rotunde, cu form\u0103 de par\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen trecut, \u0219oldurile lui femeie\u0219ti \u00eei modelaser\u0103 via\u021ba, f\u0103c\u00e2ndu-l \u021binta glumelor fo\u0219tilor juni, ast\u0103zi cu to\u021bii ta\u021bi de familie, negustori cu stare care \u021bineau din pungile lor \u0219coala protopopului Mihai \u0219i a popii Dan \u0219i biserica Sf\u00e2ntului Nicolae. Bl\u00e2nde\u021bea lui fusese mult pus\u0103 la \u00eencercare \u00een tinere\u021be. \u00cei spuneau gr\u0103su\u021bule, rotunjorule, frumu\u0219elule, vorbe sc\u0103pate c\u00e2nd se a\u0219tepta mai pu\u021bin, c\u00e2nd ar fi zis c\u0103 de data aceasta uitaser\u0103 de el, iar discu\u021biile curgeau prin alte p\u0103r\u021bi.<\/p>\n\n\n\n<p>Morarul avea \u00eens\u0103 un pronun\u021bat sim\u021b al corectitudinii, \u0219oldurile lui chiar erau late \u0219i rotunde, a\u0219adar nu se putea ap\u0103ra \u00eempotriva glumelor, de vreme ce erau adev\u0103rate. Tr\u0103ise cu visul \u0219i n\u0103dejdea c\u0103 odat\u0103 va putea abate aten\u021bia celorlal\u021bi asupra unui alt lucru al s\u0103u, ceva care s\u0103 fie mai \u00eensemnat dec\u00e2t l\u0103\u021bimea \u0219i rotunjimea \u0219oldurilor, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 schimbe porecla.<\/p>\n\n\n\n<p>Dup\u0103 ce se \u00eensurase, ridicase moara din Poarta Ecaterinei cu m\u00e2inile lui, iar acesta fusese mai apoi punctul de sprijin \u00een jurul c\u0103ruia \u00ee\u0219i construise ap\u0103rarea. Trudise at\u00e2t la ridicarea ei \u0219i pentru o alt\u0103 pricin\u0103, despre care \u00eens\u0103 nu vorbea: \u00een vr\u0103jm\u0103\u0219ia ne\u00eemp\u0103cat\u0103 pe care o avea cu foaterul fierarilor din cetate, Bursuc ar fi dorit s\u0103 se ridice de pe treapta de negustor de pe\u0219te pe cea de morar, de la care ar fi privit altfel pe blestematul de Johann, nelegiuitul \u0219i tic\u0103losul!<\/p>\n\n\n\n<p>Ori de c\u00e2te ori auzea oamenii chem\u00e2ndu-l Bursuc \u0219oldanul, el scotea moara \u00een ap\u0103rare.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2013 Tu cu ce te-ai \u00eenvrednicit? Ai g\u0103sit carele de negustorie \u00een curte, caii erau acolo, bresla\u0219ii din cetate a\u0219teptau cu marfa preg\u0103tit\u0103 \u00een pragul magaziilor. Numai s\u0103 vrei s\u0103 munce\u0219ti. Pe c\u00e2nd eu? Era p\u0103m\u00e2nt cu iarb\u0103 aici, unde st\u0103m acum, spunea Bursuc, \u0219i la vorba aceasta b\u0103tea \u00eentotdeauna m\u00e2ndru cu talpa \u00een p\u0103m\u00e2ntul plin de r\u0103d\u0103cini, care suna gol, ad\u00e2nc \u0219i amenin\u021b\u0103tor. \u0218i acum ave\u021bi to\u021bi moar\u0103 \u0219i v\u00e2ltoare, ca s\u0103 nu mai bate\u021bi drumul tocmai p\u00e2n\u0103 la Crucea Mo\u0219icoiului sau pe Malul Morilor sau pe Podul Cre\u021bului.<\/p>\n\n\n\n<p>Ar\u0103ta \u00een toate aceste direc\u021bii cu palma ridicat\u0103 \u0219i degetele lui gr\u0103sune \u021binute lipite \u00eentre ele, cum f\u0103ceau negustorii atunci c\u00e2nd vorbeau despre dep\u0103rt\u0103ri de dincolo de z\u0103ri. Nu t\u0103cea p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd ceilal\u021bi nu se recuno\u0219teau birui\u021bi.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2013 Bine, m\u0103 Bursucule, ai dreptate. Atunci s\u0103 nu-\u021bi mai spunem Bursuc \u0219oldanul? S\u0103 te chem\u0103m Ieremie?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2013 Nu. Eu sunt Bursuc morarul, \u00ee\u0219i ispr\u0103vea el cuv\u00e2ntarea cu mul\u021bumire, mai cu seam\u0103 atunci c\u00e2nd rostea cuv\u00e2ntul morar.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen lipsa biciu\u0219tii pe care i-o furase mor\u0103reasa din m\u00e2n\u0103, Bursuc str\u00e2ngea \u0219i desf\u0103cea pumnul \u00een gol, cu ochii la fata lui cea mare, care venea cu privirea \u00een p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2013 S\u0103 nu m\u0103 ba\u021bi, tat\u0103, spuse Ana cu un fir de voce atunci c\u00e2nd ajunse \u00een poart\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>C\u0103pi\u021bele de f\u00e2n de pe coasta cea mai apropiat\u0103 fumegau ca de fiecare dat\u0103 \u00een zori, din pricina c\u0103ldurii care ie\u0219ea din ele ca ni\u0219te suflete care se \u00eenal\u021b\u0103 la cer. Cosiri\u0219tea \u021bepoas\u0103, r\u0103mas\u0103 ca peria dup\u0103 cosa\u0219i, era albit\u0103 de prima brum\u0103, iar lumina \u00eenc\u0103 ne\u00eenceput\u0103 a zilei aceleia sticlea stins \u00een ea, ar\u0103t\u00e2ndu-i tot argintul. Pe miri\u0219te pluteau c\u00e2teva fuioare de ce\u021buri luminate din spate de soarele la r\u0103s\u0103rit, iar pe sub ele se \u00eenfiripau umbre parfumate. F\u00e2n de flori, \u00eei trecu prin minte morarului, apoi puse m\u00e2na pe z\u0103vorul de sus al por\u021bii, \u00eel scoase din loca\u0219ul lui, deschise poarta \u0219i apuc\u0103 fata de cot, tr\u0103g\u00e2nd-o \u00een curte cu o mi\u0219care prea iute, care o f\u0103cu pe Ana s\u0103 se \u00eempiedice \u0219i s\u0103 se aplece spre p\u0103m\u00e2nt, \u00eentinz\u00e2nd o m\u00e2n\u0103 \u00een fa\u021b\u0103, \u00een a\u0219teptarea c\u0103z\u0103turii.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2013 Unde umbli? d\u0103du drumul Bursuc morarul celor dint\u00e2i vorbe ale zilei aceleia, \u0219i din glasul lui a\u0219ezat Ana \u00een\u021belese c\u0103 furia i se domolise a\u0219tept\u00e2nd-o, iar acum mai r\u0103m\u0103sese numai datoria lui de tat\u0103 de a \u00eensemna fapta, ca ea s\u0103 nu o uite \u0219i s\u0103 o repete cumva.<\/p>\n\n\n\n<p>St\u00e2nga r\u0103m\u0103sese \u00eencle\u0219tat\u0103 pe cotul ei, iar cu dreapta \u00eencepu s\u0103 dea, nimerind peste ceaf\u0103, umeri sau spinare, pentru c\u0103 o \u021binea cu spatele la el. Se \u00eenv\u00e2rtea pe c\u0103lc\u00e2ie, \u00een vreme ce Ana se rotea \u00een jurul lui, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 se fereasc\u0103 de lovituri. Din mori\u0219ca aceasta ciudat\u0103 sc\u0103pau c\u0103tre lume vorbe amestecate, rostite unele peste altele, pentru c\u0103 niciunul nu se oprea ca s\u0103-l asculte pe cel\u0103lalt:<\/p>\n\n\n\n<p>\u2013 Unde umbli, n-auzi? N-am f\u0103cut nimic! Te omor, grijania ta de fat\u0103! T\u0103ticule! Spune unde ai fost! Iart\u0103-m\u0103, tat\u0103! Mam\u0103! De unde vii? Nu mai da, te rog eu! Unde ai fost?&nbsp;<\/p>\n\n\n\n<p>Niciunul nu striga. Vorbeau cu glas sc\u0103zut ca focul mocnit, astfel \u00eenc\u00e2t din pridvorul casei mor\u0103reasa \u0219i celelalte dou\u0103 fete, \u00een\u0219irate de-a lungul p\u0103limarului, nici nu-i auzeau. C\u00e2nd ispr\u0103vi cu ea \u00eei f\u0103cu v\u00e2nt, despletit\u0103 \u0219i cu straiele h\u00e2ite, spre mam\u0103-sa. Mor\u0103reasa o lu\u0103 \u00een primire, deschiz\u00e2nd pentru ea porti\u021ba scund\u0103 a pridvorului, apuc\u00e2nd-o de o ureche \u0219i v\u00e2r\u00e2nd-o \u00een cas\u0103 a\u0219a, aplecat\u0103 ca s\u0103 mai \u00eenmoaie durerea.<\/p>\n\n\n\n<p>Din mijlocul cur\u021bii, Bursuc morarul mai privi o dat\u0103 pridvorul cu acoperi\u0219 \u00eentr-o singur\u0103 ap\u0103, f\u0103cut pe sub coama casei ca s\u0103 lase loc lucarnei, cote\u021bul c\u00e2inelui ridicat pe patru butucei ca s\u0103 nu-l vat\u0103me z\u0103pezile din munte atunci c\u00e2nd se topesc, lemnele pentru iarn\u0103 stivuite pe peretele casei, pietrele de moar\u0103 puse deoparte, la p\u0103strare, \u0219i doni\u021bele cu capac, r\u00e2nduite sub scara casei.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2013 Spal-o, schimb-o, \u00eemplete\u0219te-o \u0219i scoate-o afar\u0103, s\u0103 op\u0103reasc\u0103 toate doni\u021bele din curte cu fiertur\u0103 de izm\u0103! strig\u0103 c\u0103tre cas\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen plus peste vorba aceasta a so\u021bului s\u0103u, mor\u0103reasa d\u0103du fetei \u0219i de m\u00e2ncare, puse pe surorile ei s\u0103-i fiarb\u0103 ceai de mu\u0219e\u021bel \u0219i s\u0103 arunce dou\u0103 felii de ghimbir \u00een el, ca s\u0103 ias\u0103 frigul din ea, \u0219i-i frec\u0103 t\u0103lpile cu alifie, ca s\u0103-i pun\u0103 s\u00e2ngele \u00een mi\u0219care. \u00cei trase apoi \u00een picioare ciorapii lungi de l\u00e2n\u0103, \u00eei ridic\u0103 bine p\u00e2n\u0103 sub genunchi, \u00eei cobor\u00ee poalele rochiei groase din dimie s\u00e2ngepie cu care o schimbase \u0219i pecetlui toate acestea cu dou\u0103 palme zdravene trase peste pulpele ei, a\u0219a cum st\u0103tea, la picioarele cuf\u0103rului pe care a\u0219ezase fata.<\/p>\n\n\n\n<p>Ana str\u0103nut\u0103 de trei ori la r\u00e2nd \u0219i-\u0219i trase nasul, d\u00e2nd semne c\u0103 guturaiul totu\u0219i o prinsese.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Fragment din romanul omonim de Simona Antonescu<\/p>\n","protected":false},"author":115,"featured_media":14378,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[2626,1764,1850,169,168,789],"coauthors":[1281],"class_list":["post-14377","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-coborarea-in-cetate","tag-editura-polirom","tag-fiction-ltd-2","tag-fragment","tag-roman","tag-simona-antonescu"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/12\/Coborarea-in-cetate_Fiction-LTD-a.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14377","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/115"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14377"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14377\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14384,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14377\/revisions\/14384"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/14378"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14377"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14377"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14377"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=14377"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}