{"id":14274,"date":"2025-12-08T14:31:32","date_gmt":"2025-12-08T11:31:32","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14274"},"modified":"2025-12-13T22:22:50","modified_gmt":"2025-12-13T19:22:50","slug":"conditia-de-privitor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14274","title":{"rendered":"Condi\u021bia de privitor"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

La \u00eenceputul anului, \u00een cortul care g\u0103zduia spa\u021biul MINA Pop-Up, aflat \u00een Iulius Town din Timi\u0219oara, am asistat la un spectacol de art\u0103 imersiv\u0103 (pentru a doua oar\u0103 \u00een via\u021ba mea, prima fiind \u00een Tallinn, cu c\u00e2\u021biva ani \u00een urm\u0103), o experien\u021b\u0103 interesant\u0103 care, prin stimularea sim\u021burilor, ne poate transpune \u00eentr-un alt perimetru \u0219i timp, cre\u00e2nd un spa\u021biu virtual aproape realist, sus\u021binut vizual \u0219i sonor, ce devine astfel un model \u0219i un tur virtual 3D interactiv. Accept\u00e2nd maxima formulat\u0103 (conform surselor electronice consultate) \u00een 1878 de c\u0103tre romanciera irlandez\u0103 Margaret Wolfe Hungerford \u00een cartea sa Molly Bawn<\/em>, anume c\u0103  \u201efrumuse\u021bea este \u00een ochii privitorului\u201d, am tr\u0103it \u0219i atunci \u0219i de multe, multe alte ori, sentimental c\u0103 eu, privitorul, sunt cel care poate contribui major la definirea, aprecierea, complinirea unui tablou, c\u0103ci contribu\u021bia fundamental\u0103 a unui privitor este de a descoperi faptul c\u0103 \u201earta este incomplet\u0103 f\u0103r\u0103 implicarea perceptual\u0103 \u0219i emo\u021bional\u0103 a privitorului\u201d (Kandel, 2024: 9). Se consider\u0103 c\u0103 aceast\u0103 implicare presupune o subtil\u0103 colaborare cu artistul, atunci c\u00e2nd privitorul \u201etransform\u0103 o imagine bidimensional\u0103 de pe p\u00e2nz\u0103 \u00eentr-o reprezentare tridimensional\u0103 a lumii vizuale\u201d, c\u00e2nd \u201einterpreteaz\u0103 ceea ce vede pe p\u00e2nz\u0103 \u00een termeni personali\u201d \u0219i \u201eadaug\u0103 semnifica\u021bie tabloului\u201d, c\u00e2nd, \u00een fapt, \u201ecompleteaz\u0103 opera de art\u0103\u201d (33-4). Exist\u0103 multe \u00eemprejur\u0103ri \u00een care autorii decid ca personajele lor s\u0103 experimenteze impactul cu artele vizuale tocmai pentru a le trasa constitu\u021bia socio-cultural\u0103, con\u0219tien\u021bi fiind c\u0103 orice epoc\u0103 descris\u0103 (deci, \u0219i personajele care o populeaz\u0103) \u201ese exprim\u0103 \u00een ansamblul produc\u021biilor ce-i sunt contemporane\u201d (Onfray, 2000: 111) \u0219i c\u0103 fascina\u021bia imaginii, acest mister al percep\u021biei vizuale, stimuleaz\u0103, \u00een mod nea\u0219teptat \u0219i surprinz\u0103tor, redimensionarea profilului identitar al protagonistului-privitor.<\/p>\n\n\n\n

Personaje privitoare<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

C\u00e2\u0219tigarea statutului de privitor urmeaz\u0103 firesc momentului \u00een care personajul \u00een\u021belege c\u0103 arta \u201enu poate fi legat\u0103 numai de frumuse\u021be care reprezint\u0103 o consecin\u021b\u0103 a raport\u0103rii noastre la obiectul artei\u201d (S\u00eerbu, 1979: 141), ci c\u0103 ea \u00eenseamn\u0103 \u201eatitudinea fa\u021b\u0103 de lume, integrarea afectiv\u0103 a unei realit\u0103\u021bi neutre, indiferente\u201d, c\u0103 ea semnific\u0103 \u201eo modalitate contemplativ\u0103 de structurare a raportului nostru cu lumea \u00eenconjur\u0103toare \u0219i cea interioar\u0103\u201d (169); este lec\u021bia pe care studen\u021bii de la academie ar trebui s-o \u00eenve\u021be din explica\u021biile directoarei Muzeului de Art\u0103, Anamaria, \u00een turul lor virtual la Louvre, explica\u021bii referitoare, pe de o parte, la El Greco, la \u201ealbastrul de cerneal\u0103 din cerul \u00eentunecat pe care se profileaz\u0103 crucea r\u0103stignitului, trupul alb de marmur\u0103 f\u0103r\u0103 via\u021b\u0103 al lui Cristos (Ilis, 2002: 100), iar pe de alt\u0103 parte, la modul \u00een care pot contribui privitorii la construirea unei reprezent\u0103ri personalizate a oric\u0103rui tablou prin analizarea detaliilor \u0219i sintetizarea lor \u00een func\u021bie de \u201eopera\u021biunile creatoare intrinseci ale creierului nostru din via\u021ba de zi cu zi\u201d (Kandel, 2024: 37). Acest lucru \u00eenseamn\u0103 c\u0103, bun\u0103oar\u0103, c\u00e2nd vedem o reproducere, mintea noastr\u0103 \u201e\u00ee\u0219i pune \u00een propriile ei dimensiuni tabloul respectiv \u00een func\u021bie de amploarea viziunii pe care o putem st\u0103p\u00e2ni cu ajutorul imagina\u021biei\u201d (Ilis, 2002: 101), iar atunci \u201ec\u00e2nd ajungi \u00een fa\u021ba originalului e\u0219ti permanent surprins de adev\u0103ratele sale dimensiuni\u201d \u0219i, de cele mai multe ori, \u201ene imagin\u0103m ceva mai mare\u201d (102), a\u0219a cum i s-a \u00eent\u00e2mplat chiar ei (Anamariei) cu tabloul lui Bosch: \u201e\u00eemi imaginam ceva uria\u0219, ceva care s\u0103 m\u0103 cople\u0219easc\u0103 pin dimensiune, recunosc c\u0103 prima dat\u0103 c\u00e2nd am v\u0103zut acest tablou la Louvre nici nu l-am observat [\u2026]; dup\u0103 ce am trecut de tabloul lui Bosch mi-am dat seama c\u0103 nu-l v\u0103zusem \u0219i m-am \u00eentors.\u201d (102)<\/p>\n\n\n\n

Constat\u00e2nd  felul \u00een care un tablou poate asimila, metaforic, fire\u0219te, un anume univers, precum \u0219i faptul c\u0103 \u201epercep\u021bia operei este un fapt de organizare \u0219i se \u00eenva\u021b\u0103 \u00eentr-un context social-cultural\u201d (S\u00eerbu, 1979: 137), sau c\u0103 acest exerci\u021biu depinde de \u201econdi\u021biile pe care le ofer\u0103 un asemenea context\u201d, c\u0103ci \u201epercep\u021bia \u0219i asimilarea valorilor artistice sunt preponderent socializate\u201d (137), Philip Ivywood admite c\u0103 el are \u201e\u00eencredere \u00een ceea ce n-a fost niciodat\u0103 \u00eencercat\u201d \u0219i c\u0103 \u00eei place s\u0103 urm\u0103reasc\u0103 \u201eceea ce n-a fost niciodat\u0103 experimentat\u201d, \u00een vreme ce Dorian Wimpole afirm\u0103 c\u0103 \u201eaceast\u0103 pictur\u0103 [futurist\u0103] transform\u0103 \u00eens\u0103\u0219i natura artei [\u2026], c\u0103 \u00een tablourile astea nu v\u0103d nici o urm\u0103 de exagerare, pentru c\u0103 nu v\u0103d nici o urm\u0103 a ceea ce ar fi dorit pictorii s\u0103 exagereze\u201d (Chesterton, 1985: 218); cei doi privitori concluzioneaz\u0103 c\u0103 \u201ep\u00e2n\u0103 la un anumit punct, po\u021bi combina lucrurile; p\u00e2n\u0103 la un anumit punct, le po\u021bi distorsiona. Dar odat\u0103 dep\u0103\u0219it acest anumit punct, dispare identitatea; \u0219i c\u00e2nd dispare identitatea, dispare totul\u201d (218), pentru c\u0103, este unanim statuat\u0103 ideea c\u0103 \u201earta unific\u0103 realul cu idealul, concretul cu posibilul\u201d (S\u00eerbu, 1979: 184), astfel complet\u00e2nd realitatea cu ceea ce ar putea fi. Momentul \u00een care autorul alege ca protagonistul s\u0103u, Naratorul, copil fiind, s\u0103 vad\u0103 \u00eentr-o galerie de art\u0103 tabloul \u201e1656 Anno Mundi<\/em>, al unui pictor cu numele improbabil de Antioh Zeugma\u201d, o \u201escen\u0103 din diluviu, \u00een plan \u00eendep\u0103rtat, arca ridicat\u0103 de un val monstruos, \u00een plan mediu, un porumbel costeliv, \u00een plan apropiat, o insul\u0103 minuscul\u0103 pe care cre\u0219tea un m\u0103slin cu o singur\u0103 creang\u0103 verde, de care at\u00e2rna sp\u00e2nzurat un b\u0103rbat ro\u0219covan\u201d (Cornil\u0103, 2024: 61), cititorul este convins de mijloacele prin care arta ne faciliteaz\u0103 \u00een\u021belegerea resurselor \u201eexisten\u021biale \u0219i spirituale ale imaginilor artificial create de om, voite \u0219i realizate de c\u0103tre un creator\u201d, cum ajung ele s\u0103 \u201educ\u0103 la \u00eenfrumuse\u021barea existen\u021bei, la transformarea \u0219i chiar la uitarea ei\u201d \u0219i cum se desf\u0103\u0219oar\u0103 procesul prin care \u201eimaginea \u00eenlocuie\u0219te realul, brut, plat, trivial\u201d (Wunenburger, 2004: 360).<\/p>\n\n\n\n

Imaginea ca text(ualizare)<\/strong><\/h4>\n\n\n\n

C\u00e2nd Matei realizeaz\u0103 c\u0103 \u201e\u0219i pictura are un limbaj specific, un cod care trebuie descifrat\u201d (Ilis, 2002: 173), c\u0103 folosirea imaginii ne pune \u00eentr-o rela\u021bie, mai pu\u021bin comun\u0103, cu o absen\u021b\u0103, activat\u0103 de imaginea devenit\u0103 instrument \u201eprin intermediul c\u0103ruia mintea \u00ee\u0219i pune ordine \u00een con\u021binuturi\u201d (Wunenburger, 2004: 280), el simte constant provocarea de a urm\u0103ri cum \u201e\u00een imagine realul se distan\u021beaz\u0103, se \u00eendep\u0103rteaz\u0103\u201d (329) \u0219i cum  pictura reu\u0219e\u0219te s\u0103 ne conduc\u0103 \u00eentr-o dimensiune unde \u201erealitatea nu reu\u0219e\u0219te s\u0103 p\u0103trund\u0103\u201d (D\u2019Orazio, 2024:7), \u00eemping\u00e2ndu-ne \u201edincolo de pragul vie\u021bii noastre cotidiene\u201d (7). Este experien\u021ba pe care o are \u0219i Judith Rashleigh (alias Elizabeth Teerline) \u00een fa\u021ba picturii lui Caravaggio (1589) de la National Gallery din Londra, tablou \u201erealizat pe un scut convex din lemn de plop\u201d (Hilton, 2019: 36), de fapt, \u201eo reproducere a armei de bronz pe care a folosit-o Perseu pentru a reflecta privirea letal\u0103 a Gorgonei \u00een timp ce o ucidea\u201d, monstrul av\u00e2nd propriul chip al artistului \u0219i ilustr\u00e2nd \u201eultima trezire agonizant\u0103 a Medusei exact \u00een clipa \u00een care capul adormit \u00eei era separat de trup de sabia lui Perseu\u201d (36). Privitorul atent descifreaz\u0103 \u00eens\u0103 \u0219i sugestia pictorului, anume, c\u0103 \u201espa\u021biul se curbeaz\u0103 la fel de sinuos ca perii de nurc\u0103 ai unei pensule, c\u0103 nu poate r\u0103m\u00e2ne nemi\u0219cat, \u0219i c\u0103 timpul accelereaz\u0103 sau \u00eencetine\u0219te \u00een func\u021bie de pozi\u021bia sa raportat\u0103 la gravita\u021bie\u201d (37), subtil redat\u0103 prin suprafa\u021ba convex\u0103 unde cele dou\u0103 planuri se intersecteaz\u0103 \u0219i unde, pentru o clip\u0103, \u201etimpul se opre\u0219te. \u00cen punctul de \u00eent\u00e2lnire dintre ochii no\u0219tri \u0219i cei ai Medusei, Caravaggio \u00eencremene\u0219te universul pentru a surprinde momentul mor\u021bii, sfid\u00e2nd legile artei. Noi suntem \u00een siguran\u021b\u0103, putem s\u0103 ne abatem privirea, apoi s\u0103 ne uit\u0103m din nou la aceast\u0103 oper\u0103 care transcende o simpl\u0103 pictur\u0103 pentru a deveni [\u2026] \u00eensu\u0219i obiectul care a fost pictat.\u201d (37)<\/p>\n\n\n\n

Imaginea poate fi privit\u0103 ca un text purt\u0103tor de cuno\u0219tin\u021be, informa\u021bii \u0219i semnifica\u021bii, at\u00e2t la nivel imediat c\u00e2t \u0219i la cel mediat, c\u0103ci atunci c\u00e2nd privim o lucrare de art\u0103, \u0219i noi \u0219i personajele din c\u0103r\u021bi, facem un exerci\u021biu de raportare la \u201eamintirile noastre despre alte lucr\u0103ri de art\u0103 pe care le-am privit, \u0219i la scene \u0219i oameni care au o semnifica\u021bie pentru noi\u201d, iar pentru a vedea \u201ece este reprezentat prin vopseaua de pe o p\u00e2nz\u0103, trebuie s\u0103 \u0219tim dinainte la ce fel de imagine ne putem a\u0219tepta s\u0103 vedem \u00eentr-o pictur\u0103\u201d (Kandel. 2024: 146). C\u00e2nd Sylvia Beach \u0219i Adrienne Monnier hot\u0103r\u0103sc s\u0103 redecoreze libr\u0103ria Shakespeare and Company, \u00ee\u0219i \u00eencep proiectul prin vizitarea s\u0103lilor cu pictori impresioni\u0219ti de la Muzeul d\u2019Orsay, unde, dup\u0103 o or\u0103, se opresc \u00een fa\u021ba \u201eprostituatei lui Manet, dezgolit\u0103 magnific, care le privea insolent din tablou\u201d (Maher, 2023: 25), de la care a pornit totul, \u201etoate celelalte picturi ale lui Morisot, Monet, Renoir, Bonnard, C\u00e9zanne. Ei \u00eei datoreaz\u0103 totul\u201d, acestei figuri \u201eca de alabastru [\u2026], alc\u0103tuit\u0103 \u201edin tu\u0219ele cele mai largi\u201d (25). Sylvia recunoa\u0219te aceast\u0103 imagine ca fiind \u00eenceputul artei moderne, identificat\u0103 \u00een lucr\u0103rile lui Picasso, \u0219i Marisse, \u0219i Man Ray, dar \u0219i la scriitorii care experimentau cu \u201eipostazele literare ale tehnicilor picturale\u201d, compar\u00e2nd propria lor \u201epreocupare pentru propriet\u0103\u021bile limbajului\u201d, cu fascina\u021bia pictorilor \u201epentru propriet\u0103\u021bile vopselei\u201d, obsesia comun\u0103 fiind aceea de a \u201ereprezenta \u00abvia\u021ba modern\u0103\u00bb, a\u0219a cum o numise Baudelaire, \u00een toat\u0103 gloria \u0219i grotescul ei\u201d (26). Observa\u021biile protagonistelor coincid cu ideea general\u0103 c\u0103 pentru a estima opera unui artist, este util s\u0103 \u201e\u0219tim ceva despre acel artist, cultura din care provine, ceilal\u021bi arti\u0219ti de la care a \u00eenv\u0103\u021bat \u0219i cu care a interac\u021bionat, diversitatea artei pe care a creat-o, cum reac\u021bioneaz\u0103 privitorii la arta lui.\u201d (Kandel, 2024: 67)<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

Referin\u021be<\/strong><\/h4>\n\n\n\n
    \n
  • Chesterton, G.K., 1985 (1914), Hanul zbur\u0103tor<\/em>, Bucure\u0219ti: Editura Univers (trad. Antoaneta Ralian)<\/li>\n\n\n\n
  • Cornil\u0103, George, 2024, Silex<\/em>, Ia\u0219i: Polirom<\/li>\n\n\n\n
  • D\u2019Orazio, Costantino, 2024 (2024), Arta \u00een \u0219ase emo\u021bii<\/em>, Bucure\u0219ti: Baroque Books & Arts (trad. Mircea Vasilescu)<\/li>\n\n\n\n
  • Hilton, L.S., 2019 (2017), Domina<\/em>, Bucure\u0219ti: Litera (trad. Alina Rogojan)<\/li>\n\n\n\n
  • Ilis, Florina, 2002, Chemarea lui Matei<\/em>, Cluj: Editura Echinox<\/li>\n\n\n\n
  • Kandel, Eric, R., 2024 (2024), Eseuri despre art\u0103 \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103<\/em>, Ia\u0219i: Polirom (trad. Adina Avramescu)<\/li>\n\n\n\n
  • Maher, Kerri, 2023 (2022), Libr\u0103reasa din Paris<\/em>, Ia\u0219i: Polirom (trad. Rodica \u0218tefan)<\/li>\n\n\n\n
  • Onfray, Michel, 2000 (1995), Ra\u021biunea gurmand\u0103. Filozofia gustului<\/em>, Bucure\u0219ti: Editura Nemira (trad. Claudia Dumitru \u0219i Lidia Simion)<\/li>\n\n\n\n
  • S\u00eerbu, Viorel, 1979, Arta \u0219i ac\u021biunea social\u0103<\/em>,Timi\u0219oara: Editura Facla<\/li>\n\n\n\n
  • Wunenburger, Jean-Jacques, 2004 (1997), Filosofia imaginilor<\/em>, Ia\u0219i: Polirom (trad. Mugura\u0219 Constantinescu)<\/li>\n<\/ul>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    de Magda Danciu<\/p>\n","protected":false},"author":8,"featured_media":14275,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[52,58],"tags":[85,2610,86],"coauthors":[1239],"class_list":["post-14274","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-rubrici","category-save-as","tag-magda-danciu","tag-nr-9-2025","tag-save-as"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/12\/Medusa.webp","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14274","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/8"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14274"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14274\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14331,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14274\/revisions\/14331"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/14275"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14274"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14274"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14274"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=14274"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}