{"id":14256,"date":"2025-12-04T19:22:42","date_gmt":"2025-12-04T16:22:42","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14256"},"modified":"2025-12-04T19:23:20","modified_gmt":"2025-12-04T16:23:20","slug":"stolul-2024-pe-urmele-minimaliste","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=14256","title":{"rendered":"Stolul 2024. <i>Pe urmele minimaliste\u2026<\/i>"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-large is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"745\" height=\"1024\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/12\/pept-745x1024.jpeg\" alt=\"\" class=\"wp-image-14257\" style=\"width:600px\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/12\/pept-745x1024.jpeg 745w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/12\/pept-218x300.jpeg 218w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/12\/pept-768x1056.jpeg 768w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/12\/pept-1117x1536.jpeg 1117w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/12\/pept-1489x2048.jpeg 1489w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/12\/pept-480x660.jpeg 480w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/12\/pept.jpeg 1700w\" sizes=\"auto, (max-width: 745px) 100vw, 745px\" \/><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p><\/p>\n\n\n\n<p>\u2026ale lui Andrei Bodiu calc\u0103 azi un alt Andrei \u2013 Peptine \u2013 cu <em>Sunt eu \u0219i criza mea temporar\u0103<\/em>, de la Cartex (2024). Cam jum\u0103tate placheta (c\u0103ci nu-i mai mult, minimalismul trebuie s\u0103 respecte, fire\u0219te, \u0219i regula cantitativ\u0103) se \u021bine scrupulos de poetica tautologist\u0103 a lui Bodiu, adic\u0103 de acele nota\u021bii f\u0103r\u0103 vibra\u021bie care s\u00eent o pur\u0103 tautologie a realului, nota\u021bii f\u0103r\u0103 nici o preten\u021bie de a semnifica ceva dincolo de ele sau de a ascunde ceva \u00een ele, ci care doar reproduc realul ca epifanie a opacit\u0103\u021bii. E stilistica lui \u201enu e nimic nici dincolo, nici dincoace, nici \u00een\u0103untru\u201d: doar imanen\u021ba \u00een propriul ei contur. Poemele s\u00eent ni\u0219te instantanee care se dezic de orice iluzie, resemnate deplin \u00een insignifian\u021ba imediat\u0103 \u0219i definitiv\u0103. Dar tocmai acesta e atentatul: la orice iluzie c\u0103 se poate ie\u0219i, cu cine \u0219tie ce <em>poietic\u0103<\/em>, din insignifian\u021b\u0103, cum sper\u0103 \u00eendeob\u0219te poe\u021bii. Nu se poate, a spus-o \u0219i Bodiu, o confirm\u0103 \u0219i Peptine: nota\u021bia e o capcan\u0103 \u00eenchis\u0103, o mandal\u0103 a nimicului: nu spune dec\u00eet ceea ce se vede, iar ceea ce se vede nu iradiaz\u0103, nu reverbereaz\u0103, nu e o litot\u0103 \u0219i nu are inten\u021bii alegorice clandestine; e opacitatea \u00een sine, realul f\u0103r\u0103 transparen\u021b\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 cod, f\u0103r\u0103 dedesubturi \u0219i f\u0103r\u0103 elan; doar cu lehamite. E <em>dec\u00eet<\/em> at\u00eet: un instantaneu. Nici o art\u0103 nu-l poate exorciza de vidul \u00een care e \u00eenchis \u0219i nu-l poate \u00eenzestra cu calit\u0103\u021bi semnificative ori semnificante. E o depresie definitiv\u0103 a poeticii, iar realul nu mai poate fi m\u00eentuit: e c\u00eet e \u0219i e doar ce e: \u201e8:45 diminea\u021ba\/ pe partea cealalt\u0103 a drumului\/ e o ra\u021b\u0103 maro cu aripile \u00eentinse,\/ prive\u0219te ma\u0219inile care trec\u201d (<em>Preocup\u0103ri obsesive<\/em>). Dac\u0103 poetica nu mai poate face eroisme, n-are nici un sens s\u0103 fac\u0103 eroisme cotidianitatea ca atare, a\u0219a c\u0103 materialul cel mai potrivit pentru aceast\u0103 deprimare \u2013 \u0219i estetic\u0103, \u0219i ontologic\u0103 \u2013 s\u00eent scenele cele mai banale (dac\u0103 se poate \u0219i u\u0219or provocatoare cu pudorile consacrate): \u201eTata renoveaz\u0103 baia\/ renoveaz\u0103 e un cuv\u00eent mare:\/ voia s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 gresia\/ \u0219i c\u00eend a dat s\u0103 scoat\u0103 buc\u0103\u021bile de l\u00eeng\u0103 perete,\/ a c\u0103zut toat\u0103 faian\u021ba\/ \u00een orice caz, la baie nu pot s\u0103 m\u0103 duc\/ a\u0219a c\u0103 ies \u00een curte s\u0103 m\u0103 pi\u0219\/ \u00eencerc s-o fac \u0219i pisica mi se tot pune \u00een fa\u021b\u0103\/ o iau \u0219i o arunc spre ma\u0219in\u0103\/ mai cu grij\u0103 mai cu nervi\/ e un motan special:\/ de\u0219i maic\u0103-sa nu e de ras\u0103,\/ a luat de la bunic\u0103-sa \u0219i e leit unei pisici birmaneze,\/ cu tot cu bl\u0103ni\u021b\u0103 cenu\u0219ie.\u201d \u00cen realitate Andrei n-are, totu\u0219i, inima s\u0103 lase incidentele \u00een total\u0103 inutilitate a\u0219a c\u0103, pe u\u0219a ironiei, le d\u0103 o moral\u0103 \u2013 una pe care, fire\u0219te, o compromite, dar care nu-i lipsit\u0103 de o ilicit\u0103 nostalgie dup\u0103 compasiune \u0219i camaraderie (care, oric\u00eet de caricate \u0219i \u0219arjate, supravie\u021buiesc): \u201ecum m\u0103 amuz la aburii ridic\u00eendu-se din locul \u021bint\u0103,\/ intr\u0103 din nou \u00een c\u00eempul meu vizual\/ se \u00eencordeaz\u0103 \u0219i la scurt timp se pi\u0219\u0103 \u0219i el\/ c\u00eend taic\u0103-meu o s\u0103 a\u021bipeasc\u0103,\/ \u00eel voi lua \u00een camer\u0103\/ \u0219-am s\u0103-i dau din bobi\u021bele scumpe\/ ale ciob\u0103nescului de Berna\u201d (<em>Chi non piscia in compagnia o \u00e8 un ladro o \u00e8 una spia<\/em>). \u201eValori\u201d puse \u00eentr-o situa\u021bie compromi\u021b\u0103toare \u0219i tratate cu desconsidera\u021bie, dar reactivate chiar \u00een asemenea climat necorespunz\u0103tor, cultiv\u0103 Andrei. Regula e ca mai \u00eent\u00eei s\u0103 fie ofensate, c\u00eet de c\u00eet terfelite, spre a-\u0219i releva rezilien\u021ba. \u00cen principiu \u00eens\u0103 lumea e tratat\u0103 sarcastic tocmai prin reduc\u021bia ei la insignifian\u021b\u0103. Opacitatea realului nu e un amendament al depresiei, ci o condi\u021bie aprioric\u0103 prin care ea cap\u0103t\u0103 o consisten\u021b\u0103 de-a binelea metafizic\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen concisul <em>cuv\u00eent-\u00eenainte<\/em> al plachetei, Alex Higyed vorbe\u0219te de \u201eautoportretele denigrante\u201d pe care le expune Andrei. E cealalt\u0103 linie de front pe care combate Andrei, dubl\u00eend depresivitatea celei care denun\u021b\u0103 orice preten\u021bie de sens \u0219i semnifica\u021bie. \u00cen mod tradi\u021bional (aproape inevitabil), poe\u021bii se proiecteaz\u0103 ca un cumul de virtu\u021bi ori baremi ca un exces de calit\u0103\u021bi. Andrei procedeaz\u0103 \u00een r\u0103sp\u0103r \u0219i se reprezint\u0103 ca un cumul de sl\u0103biciuni \u0219i inabilit\u0103\u021bi. Nu e o re\u021bet\u0103 neap\u0103rat nou\u0103 aceast\u0103 re\u021bet\u0103 a \u201eiubitei locotenentului francez\u201d, prin care se triumf\u0103 tocmai prin sl\u0103biciuni. Pe toate sl\u0103biciunile \u2013 epopeice \u00een felul lor \u2013 s-a bizuit Mircea Iv\u0103nescu, iar Angela Marinescu a practicat de-a dreptul patetic denigrarea de sine, \u00een ideea c\u0103 autodenigrarea spore\u0219te\/garanteaz\u0103 autenticitatea angoaselor. Dar \u00eentr-o poezie care nu poate face altceva dec\u00eet s\u0103 consemneze realul mortific\u00eendu-l \u00eentr-o imagine nu se putea face parad\u0103 de sensibilitate, de compasiune, de idealit\u0103\u021bi \u0219.cl. Dimpotriv\u0103, trebuie credibilizate, nu doar m\u0103rturisite toate precarit\u0103\u021bile. E ceea ce chiar face Andrei, ad\u0103ug\u00eend nota\u021biilor inerte un ghem destr\u0103mat de psihisme sau f\u0103c\u00eend apoteoza nostalgic\u0103 a degrad\u0103rii cotidiene, m\u00eentuit\u0103 \u00een inocen\u021b\u0103 afectiv\u0103: \u201ecincizeci de ore lucrate\/ sute de pahare sp\u0103late\/ haine mirosind a b\u0103utur\u0103,\/ deteriorate \u0219i p\u0103tate de \u00een\u0103lbitorul\/ pentru cur\u0103\u021barea veceurilor.\/ M\u00eeini scorojite, ru\u0219inate,\/ ce abia a\u0219teapt\u0103\/ s\u0103 \u00ee\u021bi m\u00eeng\u00eeie corpul catifelat,\/ str\u0103in mizerabilei vie\u021bi\/ de noapte\u201d (<em>Patru zile<\/em>). Bine\u00een\u021beles c\u0103 Andrei lucreaz\u0103 poemele pe dos, f\u0103c\u00eend apologia romantismului tocmai c\u00eend \u00eel declaseaz\u0103: \u201eproblema principal\u0103 a Romantismului\/ e c\u0103 nu este contemporan\/ asta pentru c\u0103 n-am mai citit pe undeva\/ c\u0103 iubirea ar \u00eensemna\/ s\u0103-i cuno\u0219ti p\u0103rin\u021bii transpirat flea\u0219c\u0103\/ pentru c\u0103 ai alergat doi kilometri\/ doar ca s\u0103 cumperi ni\u0219te pic\u0103turi de nas\u201d etc. \u00cen orice caz, dac\u0103 zice ceva de r\u0103u, sigur nu-i cum zice. \u0218i nici el nu crede.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Carnete critice de Al. Cistelecan<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":14257,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[376,52],"tags":[82,2617,375,2610],"coauthors":[1120],"class_list":["post-14256","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-carnete-critice","category-rubrici","tag-al-cistelecan","tag-andrei-peptine","tag-carnete-critice","tag-nr-9-2025"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/12\/pept.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14256","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14256"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14256\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14259,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14256\/revisions\/14259"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/14257"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14256"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14256"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14256"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=14256"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}