{"id":13999,"date":"2025-10-30T12:17:49","date_gmt":"2025-10-30T09:17:49","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13999"},"modified":"2025-10-30T12:17:56","modified_gmt":"2025-10-30T09:17:56","slug":"iarna","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13999","title":{"rendered":"Iarna"},"content":{"rendered":"\n<pre class=\"wp-block-preformatted has-background\" style=\"background-color:#eeecec;font-size:16px\">Eugenia Kuznetsova este o scriitoare, traduc\u0103toare \u0219i cercet\u0103toare ucrainean\u0103. A publicat trei romane: <em>\u00centreba\u021bi-o pe Miechka<\/em>, care a primit o men\u021biune special\u0103 din partea EUPL \u00een 2022, <em>Scara<\/em>, care a c\u00e2\u0219tigat premiul BBC pentru Cartea Anului \u00een 2023, \u0219i <em>Iarna<\/em>, din care este extras fragmentul de mai jos. De asemenea, a publicat o monografie despre politicile lingvistice \u0219i identitare sovietice.<\/pre>\n\n\n\n<p>Maxim a ie\u0219it pe strad\u0103. De-o parte \u0219i de alta a trotuarului erau gr\u0103mezi de z\u0103pad\u0103 murdar\u0103, care nu apucaser\u0103 s\u0103 se topeasc\u0103 ieri. Din farmacie a ie\u0219it o fat\u0103 \u00een papucei albi, care tr\u0103gea din r\u0103sputeri un generator. Generatorul, tres\u0103rind, a b\u00e2z\u00e2it. S-a dispersat un miros de benzin\u0103. Mai departe, de-a lungul str\u0103zii, zgomotele porneau unul dup\u0103 altul, devenind insuportabile, de parc\u0103 ai merge prin mijlocul unui \u0219antier \u0219i l\u00e2ng\u0103 tine se sparge asfaltul. Lui Maxim i s-a f\u0103cut dor de sat, dar nu ar fi vrut s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 cu Edik \u0219i Eliza, care trebuie s\u0103 fi plecat \u00een aceast\u0103 dup\u0103-amiaz\u0103, dup\u0103 ce venise \u0219i Liuba. De aceea, \u0219i-a continuat drumul prin ora\u0219ul care tot b\u00e2z\u00e2ia \u0219i tres\u0103rea. Nu avea idee cu ce s\u0103-\u0219i omoare timpul, \u00een apartamentul s\u0103u locuiau imigran\u021bii pe care el \u00eei l\u0103sase c\u00e2t timp era cu tat\u0103l lui \u00een sat. Ei a\u0219teptau ocazia s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 acas\u0103, dar acum a devenit evident faptul c\u0103 o astfel de ocazie nu va exista \u00een viitorul apropiat, iar casa lor, cel mai probabil, nu mai exist\u0103. Putea intra \u00eentr-o cafenea s\u0103 stea acolo c\u00e2teva ore citind o carte, dup\u0103 care s\u0103 afle cumva dac\u0103 e deja liber \u00een sat \u0219i s\u0103 plece. \u00cen vitrinele cafenelelor erau ni\u0219te scaune inconfortabile, cu un cadru sub\u021bire, evident, ca s\u0103 nu stai acolo cu orele. El a continuat s\u0103 mearg\u0103 pe strad\u0103 p\u00e2n\u0103 a ajuns vizavi de muzeul de art\u0103 care, spre surprinderea lui, era deschis. L\u00e2ng\u0103 casa de bilete at\u00e2rna un afi\u0219 \u201egratuit pentru pensionari \u0219i solda\u021bi\u201d. Maxim era \u00eenc\u00e2ntat c\u0103 fata de la cas\u0103 nu l-a \u00eentrebat dac\u0103 e pensionar. \u00cen sala mare cu pere\u021bii albi, st\u0103tea \u00een col\u021b, pe un sc\u0103unel, o doamn\u0103 \u00een v\u00e2rst\u0103. Pe umeri avea un fular mare de l\u00e2n\u0103, iar \u00een picioare, \u00eenc\u0103l\u021b\u0103minte c\u0103lduroas\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Maxim a salutat-o d\u00e2nd din cap, \u00een timp ce intra \u00een \u00eenc\u0103pere.<\/p>\n\n\n\n<p>Unul dintre pere\u021bii s\u0103lii era complet gol, avea doar ni\u0219te ag\u0103\u021b\u0103tori, \u00een timp ce al\u021bi doi pere\u021bi erau goi doar pe jum\u0103tate. A\u0219ezarea tablourilor era lacunar\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 O parte din expozi\u021bie a fost evacuat\u0103, a spus doamna, cu un glas stins. Ecoul vocii ei a umplut sala goal\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Adic\u0103 au r\u0103mas doar cele a\u0219a \u0219i a\u0219a? a \u00eentrebat Maxim.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 De ce \u201ea\u0219a \u0219i a\u0219a\u201d? a r\u0103spuns lini\u0219tit doamna, pur \u0219i simplu, cele care au o valoare artistic\u0103 mai mic\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Asta spun \u0219i eu, \u201ea\u0219a \u0219i a\u0219a\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Maxim a c\u0103zut pe g\u00e2nduri, medit\u00e2nd la c\u00e2t de nepl\u0103cut era, probabil, s\u0103 r\u0103m\u00e2i pe peretele acestui muzeu, \u00een timp ce colegii t\u0103i mai valoro\u0219i au fost evacua\u021bi. S-a g\u00e2ndit c\u00e2t de bine era c\u0103 tablourile lui se aflau doar \u00een colec\u021bii private. Dar au fost oare luate de proprietari, c\u00e2nd au plecat? Pu\u021bin probabil. Poate at\u00e2rn\u0103 ca acestea, cu o mai mic\u0103 valoare artistic\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>De cealalt\u0103 parte a ferestrei, abia auzindu-se prin pere\u021bii muzeului, urla alarma aerian\u0103. Doamna s-a ridicat \u0219i a spus: \u201econform instruc\u021biunilor autorit\u0103\u021bilor, le propunem vizitatorilor, dac\u0103 doresc, s\u0103 vin\u0103 \u00een subsol\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Maxim s-a sim\u021bit ca un elev la \u0219coal\u0103 \u0219i a urmat-o ascult\u0103tor.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen subsol era o banc\u0103 din lemn, un scaun cu tapi\u021berie verde \u0219i pere\u021bi din c\u0103r\u0103mid\u0103 v\u0103ruit\u0103. P\u00e2n\u0103 au cobor\u00e2t, fata de la cas\u0103 st\u0103tea deja acolo.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Bun\u0103 ziua din nou, a spus Maxim.<\/p>\n\n\n\n<p>Fata a dat din cap.<\/p>\n\n\n\n<p>Maxim s-a a\u0219ezat l\u00e2ng\u0103 ea pe banc\u0103. Doamna s-a a\u0219ezat \u00eentr-un jil\u021b, iar din cutia de sub el a luat acele de tricotat. Era pe ele o jum\u0103tate de ciorap galben. S-a apucat imediat de tricotat.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 O, simt c\u0103 \u00eei termin azi, a spus, zilele astea n-a fost nicio alarm\u0103 aerian\u0103 \u0219i n-am mai lucrat la ei. S\u0103pt\u0103m\u00e2na trecut\u0103 am reu\u0219it s\u0103 fac dou\u0103 perechi.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Ninel Kostiantynivna tricoteaz\u0103 pentru solda\u021bi, a spus fata.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 S\u0103 nu le \u00eenghe\u021be picioarele, a r\u0103spuns doamna, mu\u0219c\u00e2ndu-\u0219i buza. \u00cen fiecare pereche pun \u0219i o icoan\u0103. Nu a\u0219 spune c\u0103 sunt credincioas\u0103, dar fie.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Fie, \u00eencuviin\u021b\u0103 Maxim.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen subsol era lini\u0219te. P\u0103rea c\u0103 se aude cum firul de a\u021b\u0103 \u00ee\u0219i ocup\u0103 locul \u00een \u021bes\u0103tur\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Cum vi se pare muzeul? a \u00eentrerupt fata lini\u0219tea, sim\u021bind nevoia, din c\u00e2te se pare, s\u0103 acopere pauza.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Nu am apucat s\u0103 m\u0103 uit. Am v\u0103zut doar pu\u021bin din cele neevacuate.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Sunt frumoase \u0219i ele. Mie, de exemplu, peisajul nocturn din prima sal\u0103 mi se pare mult mai valoros dec\u00e2t multe dintre cele care au fost evacuate, a spus fata \u0219i a t\u0103cut din nou.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Da, a spus doamna, unele dintre cele evacuate nu mi-au pl\u0103cut deloc. Chiar m\u0103 bucur c\u0103 le-au luat.<\/p>\n\n\n\n<p>Imediat, la subsol, au ap\u0103rut un paznic \u0219i un trec\u0103tor. Paznicul avea must\u0103\u021bi c\u0103runte \u0219i o \u0219apc\u0103 de blan\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 V\u0103 salut, doamnelor, spuse el, iar v\u0103z\u00e2ndu-l pe Maxim, a ad\u0103ugat: \u0219i domnule.<\/p>\n\n\n\n<p>Trec\u0103torul, un b\u0103rbat cu ochelari \u0219i palton gri scurt, s-a a\u0219ezat pe marginea b\u0103ncii. Maxim a \u00een\u021beles c\u0103 acesta era un str\u0103in care a venit la afi\u0219ul <em>shelter<\/em> de la intrare. \u021ainea \u00een m\u00e2n\u0103 telefonul pornit. Poate e colaborator la vreo misiune. Poate e un jurnalist, dar nu pare. Diplomat?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 V-am mai adus companie, s\u0103 egal\u0103m domnii cu doamnele, a spus r\u00e2z\u00e2nd paznicul.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Nu prea cred c\u0103 va trage cineva \u00een muzeul de art\u0103, \u00eencerca parc\u0103 s\u0103 se lini\u0219teasc\u0103 fata.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Ce conteaz\u0103 pentru ei locul? a spus paznicul, trag pe unde nimeresc. Vor raporta c\u0103 aici e o baz\u0103 NATO. Copiii mei au plecat \u00een Olanda, spun c\u0103 plou\u0103, dar e foarte frumos acolo. Dar tu, Miroslava, de ce nu pleci? Ai dou\u0103zeci de ani \u0219i toat\u0103 via\u021ba \u00eenainte.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Eu r\u0103m\u00e2n acas\u0103, a spus ea.<\/p>\n\n\n\n<p>Avea degetele \u0219i \u00eencheietura m\u00e2inii foarte sub\u021biri, parc\u0103 era de alt soi.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Iubitul ei e aici, a intervenit doamna.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Ooo, vei mai avea tu iubi\u021bi, a spus \u0219i s-a ridicat paznicul, m\u0103 duc afar\u0103 s\u0103 aflu ce e acolo.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 \u0218i ce o s\u0103 afla\u021bi acolo? a \u00eentors doamna ghemul de cealalt\u0103 parte a acelor, termin\u00e2nd r\u00e2ndul, cerceta\u0219ul de el. Sta\u021bi aici, a ad\u0103ugat ea, am o presim\u021bire rea. Pe telefonul str\u0103inului a venit notificarea de anulare a alarmei aeriene.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 E f\u0103r\u0103 rost presim\u021birea dumneavoastr\u0103, a spus paznicul. O voce din telefon a ad\u0103ugat: <em>May the force be with you.<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 L\u0103sa\u021bi femeia s\u0103-\u0219i termine lucrul, a spus Maxim \u00een timp ce se ridica. Ce oameni!<\/p>\n\n\n\n<p>Doamna \u0219i-a pus \u0219oseta \u00eenapoi \u00een cutie.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 O s\u0103 vede\u021bi, de s\u0103rb\u0103tori o s\u0103 trag\u0103 pe unde o s\u0103 apuce, a spus ea.<\/p>\n\n\n\n<p>Maxim privea urm\u0103toarele \u00eenc\u0103peri doar prin prisma dihotomiei tablouri evacuate\u2013tablouri neevacuate, iar la fiecare lucrare, sentimentul c\u0103 picturile lui nu ar fi fost evacuate pentru nimic \u00een lume cre\u0219tea.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Mul\u021bumesc, i-a spus el fetei de la intrare, am \u00een\u021beles multe despre mine.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 O zi frumoas\u0103, a r\u0103spuns ea scurt.<\/p>\n\n\n\n<p><a><\/a>Maxim a \u00een\u021beles c\u0103 ea era \u00een acel stadiu de \u00eendr\u0103gostire p\u00e2n\u0103 peste cap c\u00e2nd nu vezi pe nimeni \u0219i nimic \u00een jur. Ce fericire, s-a g\u00e2ndit el, s\u0103 te \u00eendr\u0103goste\u0219ti \u00een vremuri ca acestea. \u0218i ce trist, totodat\u0103. Dar fericirea e, totu\u0219i, mai mare, \u0219i-a spus lui \u00eensu\u0219i, dup\u0103 ce a ie\u0219it din muzeu. \u0218i-a amintit scena de ieri, l\u00e2ng\u0103 sob\u0103, cu Jana. \u201eZiua-n amiaza mare!\u201d, \u0219i-a spus Maxim, \u00een timp ce o c\u0103ldur\u0103 dat\u0103 uit\u0103rii i-a cuprins p\u00e2ntecele. Cred, a spus \u00een sinea lui, c\u0103 aceasta este prima sim\u021bire uman\u0103 tr\u0103it\u0103 \u00een ultima jum\u0103tate de an.<\/p>\n\n\n\n<p>Iarna se hr\u0103nea cu r\u0103m\u0103\u0219i\u021bele zilelor, f\u0103c\u00e2ndu-le tot mai scurte, timpul zbura p\u00e2n\u0103 la solsti\u021biul de iarn\u0103 \u0219i, \u00eencep\u00e2nd cu ora 15, cerul se \u00eentuneca, iar ora\u0219ul se cufunda \u00eentr-o bezn\u0103 rece. Aproape c\u0103 nu exista iluminat public, singurele surse de lumin\u0103 r\u0103m\u00e2neau vitrinele magazinelor \u0219i ale cafenelelor, care l\u0103sau ni\u0219te pete lucioase nedefinite pe trotuarul lunecos. Odat\u0103 ie\u0219it din muzeu, Maxim se deplasa de la o pat\u0103 la alta, privind vitrinele cu o fals\u0103 atmosfer\u0103 de Cr\u0103ciun. Acesta era primul Cr\u0103ciun de la \u00eenceputul marelui r\u0103zboi \u0219i erau de ne\u00een\u021beles necesitatea \u0219i modul de desf\u0103\u0219urare a unei s\u0103rb\u0103tori. Totu\u0219i, ghirlandele luminau aproape toate ferestrele, prin menirea bateriilor, for\u021b\u00e2nd o atmosfer\u0103 festiv\u0103 \u0219i trezind amintirile s\u0103rb\u0103torilor trecute, care acum p\u0103reau imposibile \u0219i inutile.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"has-text-align-right\">traducere din limba ucrainean\u0103 de <strong>Jessica Bilcec<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p style=\"font-size:16px\"><strong><em>Jessica Bilcec <\/em><\/strong><em>(n. 2002) a studiat limbile ucrainean\u0103 \u0219i rus\u0103 la Facultatea de Litere a Universit\u0103\u021bii Babe\u0219-Bolyai. Public\u0103 articole, proz\u0103 scurt\u0103 \u0219i traduceri \u00een dou\u0103 reviste literar-culturale importante pentru minoritatea ucrainean\u0103 din Rom\u00e2nia: <\/em>Ecouri ucrainene<em> (\u00een limba rom\u00e2n\u0103) \u0219i <\/em>Na\u0219 holos <em>(\u00een limba ucrainean\u0103).<\/em><\/p>\n\n\n\n<p style=\"font-size:16px\"><em>Aceast\u0103 traducere a fost posibil\u0103 datorit\u0103 programului <strong>CELA (Connecting Emerging Literary Artists)<\/strong>,program \u00eenfiin\u021bat \u00een 2017 care aduce \u00eempreun\u0103 66 de scriitori emergen\u021bi \u0219i 99 de traduc\u0103tori la \u00eenceput de drum din 11 limbi europene (bulgar\u0103, ceh\u0103, italian\u0103, neerlandez\u0103, polon\u0103, rom\u00e2n\u0103, s\u00e2rb\u0103, sloven\u0103, spaniol\u0103 \u0219i ucrainean\u0103), oferind, vreme de patru ani, programe de mentorat, ateliere masterclass, \u00eent\u00e2lniri cu editori str\u0103ini, precum \u0219i prezen\u021be la t\u00e2rguri de carte \u0219i festivaluri literare. Programul CELA \u00ee\u0219i propune, astfel, s\u0103 pun\u0103 \u00een valoare diversitatea literaturii europene, oferind literaturilor scrise \u00een limbi mai mici \u0219anse mai bune de promovare pe marile pie\u021be de carte din Europa. Pentru mai multe detalii despre acest pogram, precum \u0219i pentru accesul la peste 800 de fragmente literare scrise\/traduse \u00een\/din cele 11 limbi europene, accesa\u021bi <\/em><a><em>www.cela-europe.com<\/em><\/a><em>.<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Proz\u0103 de Eugenia Kuznetsova (Ucraina)<\/p>\n","protected":false},"author":435,"featured_media":13998,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[27],"tags":[2582,2566,47,157],"coauthors":[2581],"class_list":["post-13999","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-traduceri","tag-eugenia-kuznetsova","tag-nr-7-2025","tag-proza","tag-traduceri"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/10\/Eugenia-Kuznetsova.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13999","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/435"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13999"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13999\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14000,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13999\/revisions\/14000"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13998"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13999"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13999"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13999"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=13999"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}