{"id":13980,"date":"2025-10-28T11:58:45","date_gmt":"2025-10-28T08:58:45","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13980"},"modified":"2025-10-28T11:59:17","modified_gmt":"2025-10-28T08:59:17","slug":"demonul-inutilitatii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13980","title":{"rendered":"Demonul inutilit\u0103\u021bii"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Nuccio Ordine, Utilitatea<\/em> inutilului<\/em>, Spandugino, Bucure\u0219ti, 2023, traducere de Vlad Russo<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Sunt mul\u021bi demonii care zg\u00e2nd\u0103resc a\u0219a-zisa bun\u0103stare a artei \u00een genere \u0219i a literaturii \u0219i studiului umanist \u00een particular, iar unul dintre cei mai b\u0103tr\u00e2ni \u0219i cu limba cea mai ascu\u021bit\u0103 este cel care ne vorbe\u0219te ne\u00eencetat despre inutilitatea acestor mai vechi sau mai noi \u00eendeletniciri. El nu \u021bine s\u0103 stea ascuns \u0219i deci cere a fi confruntat, a\u0219a cum va \u00eencerca s-o fac\u0103, printre al\u021bii, \u0219i Nuccio Ordine, \u00een manifestul Utilitatea inutilului<\/em>, care, dup\u0103 mine, e mai pu\u021bin un mani\u00adfest riguros \u0219i mai mult o pledoarie \u00eenfl\u0103c\u0103rat\u0103 \u0219i pe alocuri u\u0219or reveren\u021bioas\u0103 fa\u021b\u0103 de trecut.<\/p>\n\n\n\n

Cum \u00ee\u0219i propune Ordine s\u0103 negocieze cu acest demon? \u00ce\u0219i structureaz\u0103 manifestul \u00een trei p\u0103r\u021bi, unele mai solide dec\u00e2t celelalte: \u00een prima \u0219i \u00een cea de-a treia parte pune literatura \u00een centru, iar cea de-a doua parte, care e adev\u0103ratul punct fierbinte al argumenta\u021biei, o aloc\u0103 efectelor catastrofale produse de logica profitului \u00een domeniul educa\u021biei, al cercet\u0103rii \u0219i al activit\u0103\u021bilor culturale. Ca atare, \u00eencepe prin a jongla cu fragmente din diverse c\u0103r\u021bi de fic\u021biune, de filozofie, \u0219i te trece, mai cur\u00e2nd aleatoriu dec\u00e2t dup\u0103 o logic\u0103 bine stabilit\u0103, prin Aristotel, Platon, Ovidiu, Dante, Bacon, Kant, Montaigne etc., adic\u0103 printr-o serie de scriitori care au fost la un moment dat preocupa\u021bi, con\u0219tient sau nu prea, de problematica asta a (in)utilit\u0103\u021bii literaturii, care de fapt se traduce prin necesitatea literaturii de a fi liber\u0103 \u0219i neaservit\u0103 niciunui alt scop \u00een afara ei \u00eense\u0219i. C\u0103 autorul face aceast\u0103 trecere \u00een revist\u0103 ca s\u0103 sug\u00adereze vechimea problemei, c\u0103 apelul la clasici pare s\u0103 dea \u00eentotdeauna bine sau c-o face din pur\u0103 pl\u0103cere nu mi-e foarte limpede, dar a\u0219 putea s\u0103 accept c\u0103 tipul \u0103sta de abordare ar putea fi un prim pas spre acomodarea cititorului cu problem\u00adatica \u00een cauz\u0103.<\/p>\n\n\n\n

E interesant\u0103 \u0219i \u00een m\u0103sura \u00een care \u00ee\u021bi arat\u0103 parcursul unei idei \u00een diferitele stadii ale culturii (aproape exclusiv) europene. Alteori, \u00eens\u0103, ai stra\u00adnia senza\u021bie c\u0103 Ordine ori bate pasul pe loc, ori c\u0103 nu-\u0219i duce argumentele p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, prefer\u00e2nd s\u0103 lase aceste min\u021bi sclipitoare s\u0103 vorbeasc\u0103 \u00een locul lui. Altfel, \u00eemi pare c\u0103 \u00eencearc\u0103 aici o demonstra\u021bie a ceva deja evident: literatura este \u00een esen\u021ba ei gratuit\u0103 \u0219i dezinteresat\u0103 sau a\u0219a ar fi ideal s\u0103 fie (c\u0103ci ea poate fi aservit\u0103 \u0219i politic sau ideologic), fiindc\u0103 e limpede ca lumina amiezii c\u0103 niciun scri\u00aditor bun nu scrie \u021bin\u00e2nd cont, \u00eenainte de orice altceva, de criteriul economic al profitului. Motivele pentru care cineva se apuc\u0103 de scris \u021bin mai mult de anecdotic\u0103 \u0219i nu asta intereseaz\u0103 aici, de aceea mi se pare c\u0103 utilitarismul are efecte mult mai vizibile \u00een cadrul studiului umanist, al criticii \u0219i al cercet\u0103rii dec\u00e2t al practicii literare propriu-zise.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen linii mari, autorul \u00ee\u0219i plaseaz\u0103 din capul locul argumentul sub tutela unui paradox \u2013 acela al utilit\u0103\u021bii inutilului \u2013 aleg\u00e2ndu-\u0219i drept orizont discursiv o sfer\u0103 pe care a\u0219 numi-o mai degrab\u0103 spiritual\u0103, nu doar economic\u0103. Astfel, Ordine caut\u0103 s\u0103 cerceteze acele domenii de cunoa\u0219tere al c\u0103ror obiect \u00ee\u0219i este suficient sie\u0219i, deci un obiect desc\u0103tu\u0219at de poverile oric\u0103rui tip de utilitarism \u2013 iar tocmai acest tip de cunoa\u0219tere ar fi cel care ar conduce la cultivarea spiritului \u0219i care, implicit, ne-ar face mai buni. Din tonul general al manifestului, tind s\u0103 cred c\u0103 \u201ebun\u201d va avea aici un c\u00f4t\u00e9 moralist foarte pronun\u021bat, deci literatura v\u0103zut\u0103 ca o educa\u021bie moral\u0103 \u0219i chiar civic\u0103, viziune de care prefer s\u0103 m\u0103 despart \u00een favoarea unui \u201ebun\u201d amoral, care se apropie mai cur\u00e2nd de ideea unui drum c\u0103tre sine \u00eensu\u0219i, a unei c\u0103ut\u0103ri nu a Adev\u0103rului, ci a adev\u0103rurilor unui lucru, unei fiin\u021be, unei lumi. \u00cen genere observ c\u0103 discu\u021biile despre literatur\u0103 \u0219i implicit despre studiul umanist oscileaz\u0103 permanent \u00eentre aceste dou\u0103 terenuri, poate chiar trei, care \u00eencearc\u0103 s\u0103 se \u00eempace reciproc \u2013 cel spiritual (s\u0103 fim mai buni, mai empatici, s\u0103 ajungem mai aproape de esen\u021ba lucrurilor etc.), cel practic \u0219i cel economic (produc\u00adtivitate, profituri imediate). Azi, mai ales dac\u0103 vrei s\u0103 r\u0103m\u00e2i cu picioarele pe p\u0103m\u00e2nt, e deosebit de complicat s\u0103 excluzi dimensiunea economic\u0103 din dezbatere, fiindc\u0103 tocmai ea e cea care ajunge, de cele mai multe ori, s\u0103 orchestreze mi\u0219c\u0103rile studiului umanioarelor. Ceea ce Ordine nu aduce \u00een discu\u021bie dec\u00e2t foarte vag este faptul c\u0103 finan\u021barea serioas\u0103 a studiilor \u0219i a cercet\u0103rii poate s\u0103 asigure un anumit tip de libertate \u2013 economic\u0103, de data asta \u2013 fiindc\u0103 stabilitatea financiar\u0103 creeaz\u0103 un spa\u021biu excelent pentru concentrarea exclusiv\u0103 pe studiu ca atare.<\/p>\n\n\n\n

Eticheta de inutilitate pe care \u021bi-o lipe\u0219te societatea contemporan\u0103, neoliberal\u0103 e echivalent\u0103 \u00een primul r\u00e2nd cu o munc\u0103 continu\u0103 de a-\u021bi jus\u00adtifica existen\u021ba, ceea ce devine extenuant \u00een timp, \u0219i mai apoi cu \u00eencer\u00adcarea de a-\u021bi dovedi utilitatea. O tot vedem \u00een ultima vreme \u2013 iar cum, contrar idealismului unora dintre noi, muzica, literatura, arta \u0219i studiul lor nu se pot sus\u021bine numai din aer \u0219i cuvinte, ajungem \u00een situa\u021bia \u00een care actul cunoa\u0219terii sau al crea\u021biei nu mai poate fi nici gratuit, nici dezin\u00adteresat (a\u0219adar \u00eenceteaz\u0103 \u0219i s\u0103 mai fie complet liber) \u0219i \u00ee\u0219i asum\u0103 obliga\u021bia de a se face util. E drept c\u0103 \u00een lupta purtat\u0103 \u00eempotriva acestei utilit\u0103\u021bi practic-economice pare mai cuviincios s\u0103 invoci argumentul unui folos mai abstract, de tipul:<\/p>\n\n\n\n

\u201e[…] nu suntem con\u0219tien\u021bi c\u0103 literatura \u0219i disciplinele umaniste, cultura \u0219i educa\u021bia alc\u0103tuiesc lichidul amniotic ideal din care \u021b\u00e2\u0219nesc idei precum democra\u021bia, libertatea, laicitatea, egalitatea, dreptul la critic\u0103, toleran\u021b\u0103, solida\u00adritatea sau binele comun.\u201d<\/p>\n\n\n\n

E adev\u0103rat \u0219i c\u0103 invocarea acestei dimensiuni spirituale a literaturii o putem \u00eencadra tot \u00eentr-o specie de utilitarism mai soft \u2013 sau cel pu\u021bin \u00eentr-unul care nu se afl\u0103 sub c\u0103lc\u00e2iul economiei \u0219i care, articulat cu grij\u0103, se apropie de nucleul filozofic a ceea ce \u00eenseamn\u0103 umanioarele \u2013 \u00eens\u0103 \u00een momentul \u00een care afirm\u0103m c\u0103 literatura serve\u0219te la ceva (chiar dac\u0103 la ceva u\u0219or imprecis \u0219i greu de definit sau de cuantificat), r\u0103m\u00e2nem prin\u0219i \u00een aceea\u0219i veche plas\u0103 din care tot \u00eencerc\u0103m s\u0103 sc\u0103p\u0103m. Singurul argument cu adev\u0103rat gratuit ar suna cam a\u0219a: \u201e\u00cemi plac pove\u0219tile\u201d, a\u0219a cum a spus-o odat\u0103 un student al lui Nabokov atunci c\u00e2nd a fost \u00eentrebat motivul pentru care alesese s\u0103 urmeze cursul respectiv. Ceea ce nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 dou\u0103 lucruri nu pot fi adev\u0103rate \u00een acela\u0219i timp: pot coexista acel \u201e\u00cemi plac pove\u0219tile pentru ele \u00eensele\u201d \u0219i \u201e\u00cemi plac pove\u0219tile pentru x, y, z motiv\u201d. Primul caz pare aproape un lux acum. Am spus c\u0103 vrem s\u0103 sc\u0103p\u0103m din aceast\u0103 plas\u0103, dar dificultatea vine din confruntarea a dou\u0103 vocabu\u00adlare \u00eentruc\u00e2tva incompatibile: cum convingi o g\u00e2ndire de natur\u0103 strict economic\u0103 cu argumente de natur\u0103 aproape filosofic\u0103?<\/p>\n\n\n\n

Unde \u00eencep lucrurile s\u0103 se mi\u0219te este \u00een partea a doua a manifestu\u00adlui, mai interesat\u0103 de problemele efective ale \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului \u0219i cercet\u0103rii \u0219i care se r\u0103sfr\u00e2nge \u00een problema educa\u021biei, mai precis \u00een discutarea \u201euniversit\u0103\u021bilor-\u00eentreprinderi \u0219i a studen\u021bilor-clien\u021bi\u201d \u0219i-n care Ordine identific\u0103 c\u00e2teva dintre mi\u0219c\u0103rile \u0219ov\u0103ielnice ale studiului umanist: subfinan\u021barea, dinamitarea criteriilor de selec\u021bie \u0219i de evaluare, sc\u0103derea anilor de studiu \u0219i implicit a nivelului de dificultate al studiilor, preferin\u021ba pentru cantitate, \u0219i nu pentru calitate.<\/p>\n\n\n\n

Argumentul-forte a lui Ordine, cu care sunt \u0219i eu de acord, este c\u0103 universitatea a devenit o \u00eentreprindere, un business, iar studen\u021bii s-au transformat \u00een clien\u021bi, astfel c\u0103 rela\u021bia profesor-student func\u021bioneaz\u0103 pe baza unui principiu tranzac\u021bional, dac\u0103 nu chiar \u00eentr-o logic\u0103 a clientelei: universitatea nu mai e un spa\u021biu de \u00eent\u00e2lnire \u00eentre profesor \u0219i student, din care eman\u0103 cunoa\u0219terea ca atare, ci devine un spa\u021biu \u00een care se d\u0103 (sau se vinde) informa\u021bie, cu promisiunea evident\u0103 a unor locuri de munc\u0103 ime\u00addiate \u0219i a unor c\u00e2\u0219tiguri pe m\u0103sur\u0103. La fel de evident este \u0219i c\u0103 o facultate cu profil umanist nu a putut \u0219i nici n-o s\u0103 poat\u0103 promite a\u0219a ceva vreodat\u0103, astfel c\u0103 devine din ce \u00een ce mai greu s\u0103 justifici, din nou, existen\u021ba unei astfel de institu\u021bii, care pare c\u0103 func\u021bioneaz\u0103 pe complet alte criterii dec\u00e2t cele ale societ\u0103\u021bii de azi. Cam asta e premisa de la care pleac\u0103 Ordine \u0219i cam tot aici se \u0219i opre\u0219te, la suprafa\u021ba problemei.<\/p>\n\n\n\n

Dedesubturile ei mi se par mult mai interesante, \u00eens\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Problema mai grav\u0103 \u0219i mai periculoas\u0103 e ceva \u00een aparen\u021b\u0103 secundar principiului utilitarist, \u0219i anume criteriul imediatului, al vitezei. Ea decurge din utilitarism fiindc\u0103, de obicei, nu doar c\u0103 se urm\u0103re\u0219te un c\u00e2\u0219tig, un profit \u00een sine, ci mai important este ca acesta s\u0103 fie imediat, iar lucrurile care cer de regul\u0103 timp \u0219i r\u0103bdare (a\u0219a cum cere orice lucru greu \u0219i complex) nu-\u0219i mai g\u0103sesc, \u00een aceast\u0103 economie rigid\u0103, un loc sigur. Asta \u0219i pentru c\u0103 imediatul se transform\u0103 \u00eentr-o dovad\u0103 a eficien\u021bei ma\u0219in\u0103riei care l-a produs \u2013 termeni care, la drept vorbind, sunt aproape incompatibili cu umanioarele, care au acest \u201eneajuns\u201d de a avea b\u0103taie lung\u0103 \u0219i destul de greu de cuantificat \u00een rezultate. Iar tot ce cade \u00een afara sferei imediatului, a certului \u0219i a profitului are de suferit. Studiile umaniste \u0219i-au semnat condamnarea la moarte \u00een momentul \u00een care li s-a pretins \u0219i au crezut ele \u00eensele c\u0103 pot s\u0103 devin\u0103 o ma\u0219in\u0103rie produc\u0103toare de rezultate, de diplome \u0219i de reguli.<\/p>\n\n\n\n

Utilitarismul implic\u0103, printre altele, o doz\u0103 mare de eficientizare, \u0219i deci de creare a unor tipare, de unde nu mai este dec\u00e2t un pas mic c\u0103tre pierderea din vedere a nuan\u021belor \u0219i c\u0103tre disolu\u021bia curiozit\u0103\u021bii \u0219i a r\u0103bd\u0103rii, a\u0219adar c\u0103tre conformism. \u00cen unele zile am aceast\u0103 team\u0103 c\u0103, dac\u0103 continu\u0103m s\u0103 ap\u0103s\u0103m pedala utilitarismului, o s\u0103 ajungem s\u0103 ne pr\u0103bu\u0219im ori \u00een indiferen\u021b\u0103, ori \u00een ignoran\u021b\u0103, ori \u00eentr-un amestec toxic al celor dou\u0103, iar abia acesta mi se par adev\u0103ratul pericol. Bref, vedem cum obiectul studiului umanist nu se mai vrea a fi \u00een\u021belegerea, ci producerea. Nu mai e at\u00e2t de important procesul, drumul, ci rezultatul. Ne instal\u0103m con\u00adfortabil \u00een aceast\u0103 cultur\u0103 a grabei, cu toate implica\u021biile ei, printre care nu se mai poate crea un spa\u021biu pentru ritmul mai lent cu care \u00eenainteaz\u0103 motiva\u021biile vechiului umanism.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen fine, cu siguran\u021b\u0103 ar mai fi multe de spus despre problematica aceasta, care prin vastitatea ei se epuizeaz\u0103 greu. Poate c\u0103 ce-i lipse\u0219te c\u0103r\u021bii lui Ordine este \u00een primul r\u00e2nd curajul, iar mai apoi rigoarea; de ambi\u021bie nu duce lips\u0103, fiindc\u0103 se av\u00e2nt\u0103 entuziast \u00een multe direc\u021bii, pe care \u00eens\u0103 le las\u0103 de multe ori \u00een aer, odat\u0103 stins entuziasmul. Manifestul are meritele lui, desigur, iar cel mai evident este acela de a-\u021bi lansa o serie de idei pe care, vr\u00e2nd, nevr\u00e2nd, te sim\u021bi dator s\u0103 le duci tu p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, iar efortul de a umple golurile l\u0103sate de autor comport\u0103 un tip de anga\u00adjament care, atunci c\u00e2nd tragi linie, e benefic \u00een primul r\u00e2nd pentru cititor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronica ideilor de M\u0103riuca Mihalcea-Eliade<\/p>\n","protected":false},"author":433,"featured_media":13982,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[77,2579,2566],"coauthors":[2578],"class_list":["post-13980","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-cronica-ideilor","tag-mariuca-mihalcea-eliade","tag-nr-7-2025"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/10\/Ordine.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13980","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/433"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13980"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13980\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13984,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13980\/revisions\/13984"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13982"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13980"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13980"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13980"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=13980"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}