{"id":13916,"date":"2025-10-20T11:59:35","date_gmt":"2025-10-20T08:59:35","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13916"},"modified":"2025-10-20T12:40:09","modified_gmt":"2025-10-20T09:40:09","slug":"in-memoriam-roger-norrington","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13916","title":{"rendered":"In memoriam<\/i> Roger Norrington"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

\u201eTradi\u021bia \u00eenseamn\u0103 neglijen\u021b\u0103 (Schlamperei).<\/em>\u201d (Gustav Mahler)<\/p>\n\n\n\n

Marele dirijor englez Sir Roger Norrington (16 martie 1934 \u2013 18 iulie 2025) a fost o personalitate muzical\u0103 uria\u0219\u0103 mai ales prin contribu\u021bia lui la mai nuan\u021bata \u00een\u021belegere a principiilor de interpretare corect informat\u0103 a muzicii vechi. Apropo, ce e muzica veche? Nu vom c\u0103dea \u00een prostia muzicii pop<\/em>, care consider\u0103 o pies\u0103 ce dateaz\u0103 de acum c\u00e2\u021biva ani (sau decenii, cu at\u00e2t mai mult) drept muzic\u0103 veche, implic\u00e2nd prin asta c\u0103 e dep\u0103\u0219it\u0103, deci slab\u0103 pentru c\u0103 noi ne-am n\u0103scut mai t\u00e2rziu. Dar, evident, valoarea n-are v\u00e2rst\u0103. \u00cen \u201emuzica cult\u0103\u201d, muzica veche reune\u0219te de fapt majoritatea lucr\u0103rilor din repertoriile curente, fiindc\u0103 muzica contemporan\u0103 e exilat\u0103 de obicei \u00een festivaluri specializate (pe vremea \u201emuzicii vechi\u201d se c\u00e2nta aproape exclusiv muzica nou\u0103 de atunci).<\/p>\n\n\n\n

Par\u021bial controversat (\u201eNu dai dec\u00e2t \u00een pomul cu roade\u201d), Norrington s-a f\u0103cut remarcat (\u0219i i-a iritat pe unii) \u00een primul r\u00e2nd prin insisten\u021ba cu care a pledat \u00een mod argumentat pentru reducerea frecven\u021bei \u0219i a amplitudinii vibrato-ului. Acesta nu e deloc un aspect minor \u0219i destinat speciali\u0219tilor. Imagina\u021bi-v\u0103 o pies\u0103 muzical\u0103 \u00een care orice sunet \u0219i pe toat\u0103 durata lui e emis cu o oscila\u021bie mai mare sau mai mic\u0103 \u00een ceea ce prive\u0219te frecven\u021ba acestuia. Evident, sunetul lui real (\u201etonul pur\u201d, cum se zicea pe vremuri) e mai mult ghicit de ascult\u0103tor, iar orice claritate a ansamblului e astfel sacrificat\u0103 (cu at\u00e2t mai mult \u00een p\u0103r\u021bile polifonice, care de multe ori sunt culmi ale muzicii vechi). Ei, exact a\u0219a e c\u00e2ntat\u0103 de obicei \u00een prezent muzica barocului, a clasicismului \u0219i a romantismului de c\u0103tre autoproclama\u021bii pontifi ai falsei tradi\u021bii. Dac\u0103 mai ad\u0103ug\u0103m la asta tempoul prea lent \u0219i frazarea monoton\u0103 sau uneori chiar absent\u0103 (\u201eobiectivitate\u201d), s\u0103 fim direc\u021bi: rezultatul ob\u021binut se nume\u0219te plictiseal\u0103<\/strong>. Bach, Handel, Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert, Berlioz, Brahms, Bruckner sau Mahler au fost oameni vii, plini de pasiune (mai ales pentru muzic\u0103). De ce ar mai trebui s\u0103 ne fie livra\u021bi \u00een mod contrar inten\u021biilor lor scrise sau deduse din documente contemporane lor?<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2teva dintre v\u00e2rfurile carierei dirijorale a lui Norrington au fost London Classical Players <\/em>(1978-1997), Camerata Salzburg (1997-2007) \u0219i Orchestra Simfonic\u0103 a Radiodifuziunii din Stuttgart (1998-2011). De remarcat c\u0103 ultimele dou\u0103 nu utilizeaz\u0103 instrumente de epoc\u0103, ci mai sigurele instrumente moderne, dar respect\u0103 principiile de muzicalitate a interpret\u0103rii lucr\u0103rilor din diferitele epoci trecute \u0219i sun\u0103 aproape la fel ca ansamblurile specializate \u00een muzica veche. De altfel, interpretarea c\u00e2t mai corect\u0103 stilistic a muzicii vechi nu e o marot\u0103 paseist\u0103, ci infuzeaz\u0103 via\u021b\u0103 \u0219i muzicalitate unor piese pe care toat\u0103 lumea crede c\u0103 le \u0219tie. N-o s\u0103 uit \u0219ocul pozitiv \u0219i entuziasmul pe care l-am avut c\u00e2nd am auzit prima dat\u0103 Simfonia a V-a<\/em> de Beethoven interpretat\u0103 de \u201eOrchestra Secolului al XVII-lea\u201d dirijat\u0103 de marele \u0219i regretatul Frans Bruggen (de ex., sunt doar doi corni, dar cum sun\u0103!).<\/p>\n\n\n\n

Apropo, \u00eenregistr\u0103rile dirijorului Norrington cu integrala simfoniilor de Beethoven cu London Classical Players<\/em> au f\u0103cut senza\u021bie mai ales prin cealalt\u0103 \u201eobsesie\u201d argumentat\u0103 a lui (pe l\u00e2ng\u0103 dispunerea oarecum antifonal\u0103 a instrumentelor pe podiumul orchestral, conform manierei din clasicism \u0219i romantism): respectarea tempoului prescris de compozitor. \u00cen cazul lui Beethoven, dincolo de eventualul fixism al lui Norrington \u00een materie, chestiunea merit\u0103 totu\u0219i m\u0103car discutat\u0103 (pentru c\u0103 unii contest\u0103 cu totul indica\u021biile metronomice din partiturile lui Beethoven, consider\u00e2nd c\u0103 acesta a gre\u0219it, c\u0103 avea metronomul defect sau c\u0103 nu st\u0103p\u00e2nea aritmetica); ce-i drept, Beethoven \u0219i-a metronomizat multe lucr\u0103ri abia la c\u00e2\u021biva ani dup\u0103 ce le compusese \u0219i pe c\u00e2nd \u00ee\u0219i pierduse auzul aproape complet, de\u0219i \u00een mod gradat. \u00cen plus, oricine are tendin\u021ba de a-\u0219i imagina muzica la un tempo mai rapid dec\u00e2t permit s\u0103lile \u0219i instrumentele\/ansamblurile din lumea real\u0103. Una peste alta, chiar dac\u0103 am sc\u0103dea vreo 10% din valorile prescrise de Beethoven (cum bine recomanda cineva ca regul\u0103 general\u0103), tot ar r\u0103m\u00e2ne acel caracter cursiv sau \u00eenfl\u0103c\u0103rat necesar muzicii lui (\u0219i aproape oric\u0103rei muzici). Dar nu-l putem c\u00e2nta aproape de dou\u0103 ori mai lent dec\u00e2t se practica pe vremea lui, adic\u0103 t\u0103r\u0103g\u0103nat, mai ales \u00een p\u0103r\u021bile mai mult sau mai pu\u021bin lente (Largo, Adagio<\/em>, chiar Andante<\/em>), cum fac acum mul\u021bi \u201emari interpre\u021bi\u201d. \u00cen plus, mai pu\u021bine instrumente cu corzi \u00een orchestr\u0103, cum era atunci, permit sufl\u0103torilor s\u0103 se aud\u0103, spre deosebire de \u201emarile noastre orchestre\u201d prea masive \u0219i dominate de prea multe viori, viole, violonceli \u0219i contraba\u0219i.<\/p>\n\n\n\n

Norrington are la activ \u00eenregistr\u0103ri cu lucr\u0103ri ale tuturor marilor compozitori din baroc, clasicim \u0219i romantism, dar, aten\u021bie, \u0219i cu orchestre cu instrumente de epoc\u0103, \u0219i cu orchestre cu instrumente moderne. Site-ul personal al regretatului dirijor (https:\/\/rogernorrington.co.uk\/), care transmite ceva \u0219i din pragmatismul \u0219i umorul lui, e plin de articole profund documentate despre interpretarea compozi\u021biilor orchestrale din diferitele epoci. Dar aceste articole le poate citi \u0219i asimila orice ascult\u0103tor care vrea s\u0103 aprofundeze \u00een\u021belegerea acestor principii artistice, nu numai speciali\u0219tii (mai ales dirijori \u0219i instrumenti\u0219ti). Nu e locul aici s\u0103 detaliem, de\u0219i ele merit\u0103 neap\u0103rat parcurse pentru densitatea \u0219i utilitatea lor.<\/p>\n\n\n\n

Deocamdat\u0103, doar c\u00e2teva spicuiri din ele, ca mic aperitiv pentru g\u00e2ndirea \u0219i cariera marelui dirijor (derulat\u0103 \u00eentre 1962 \u0219i 2021):<\/p>\n\n\n\n

    \n
  • \u201eVreau s\u0103 ofer genera\u021biilor mai tinere c\u00e2te ceva din ceea ce am \u00eenv\u0103\u021bat \u00een 60 de ani de cercetare \u0219i interpretare.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201eInstrumentele de epoc\u0103 nu sunt necesare pentru aceste articole.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201ePremisa de baz\u0103 e c\u0103 trebuie s\u0103 ne str\u0103duim s\u0103 c\u00e2nt\u0103m muzica din toate epocile \u00een felul pe care l-ar fi dorit fiecare compozitor.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201ePractica interpretativ\u0103 informat\u0103 istoric (Historically Informed Practice<\/em>) este de fapt muzic\u0103 bazat\u0103 pe dovezi, ca \u0219i medicina bazat\u0103 pe dovezi.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201eC\u00e2nd abord\u0103m muzica trecutului, avem \u00een fa\u021b\u0103 dou\u0103 c\u0103i posibile \u0219i foarte diferite. Una e s\u0103 urm\u0103m pur \u0219i simplu tradi\u021bia profesorilor no\u0219tri \u0219i a \u00eenainta\u0219ilor imedia\u021bi ai acestora, presupun\u00e2nd c\u0103 o astfel de tradi\u021bie e \u00eenc\u0103 valabil\u0103. Cealalt\u0103 e s\u0103 c\u0103ut\u0103m dovezi ale practicii interpretative din vremea fiec\u0103rui compozitor, cercet\u00e2nd ce se a\u0219teptau s\u0103 aud\u0103 ace\u0219tia \u0219i publicul lor.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201eDe ce s-a schimbat interpretarea a\u0219a de mult \u00een timp? R\u0103spunsul scurt este: telefonul f\u0103r\u0103 fir (\u2026). Orice idee c\u0103 ar exista o tradi\u021bie ne\u00eentrerupt\u0103 din 1750, cum le-ar pl\u0103cea unor vienezi s\u0103 cread\u0103, e \u00een mod clar nefundamentat\u0103.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201e\u00cemi imaginez rela\u021bia dintre partitur\u0103 \u0219i interpretare ca pe un elastic care s-a tot \u00eentins p\u00e2n\u0103 s-a rupt pe la 1960. Eu am sim\u021bit atunci nevoia c\u0103 trebuie s-o lu\u0103m pur \u0219i simplu de la \u00eenceput, s\u0103 urm\u0103m nu tradi\u021biile noastre moderne, ci vechile tradi\u021bii din vremea fiec\u0103rui compozitor.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201eExist\u0103 tratate din secolele al XVIII-lea \u0219i al XIX-lea despre compozi\u021bie \u0219i interpretarea la vioar\u0103, flaut, voce, pian, trompet\u0103 \u0219i chiar despre dirijat, iar toate ne ofer\u0103 dovezile pe care le c\u0103ut\u0103m.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201eAcest studiu al tradi\u021biilor trecute face muzica s\u0103 apar\u0103 nu mai \u00eenvechit\u0103, ci mai str\u0103lucitoare, mai clar\u0103, poate chiar mai modern\u0103.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201e\u00cen orice interpretare sunt esen\u021biale dou\u0103 lucruri: dovezile \u0219i fantezia (\u2026). Prea mult accent pe dovezi e plictisitor, dar prea mult\u0103 fantezie neechilibrat\u0103 de dovezi poate u\u0219or s\u0103 tr\u0103deze inten\u021biile compozitorului.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201eGeorge Henschel (\u2026) spune c\u0103 \u00een vremea lui nu se a\u0219tepta s\u0103 interpreteze<\/em> o simfonie, ci s-o c\u00e2nte c\u00e2t mai bine posibil. Apoi el spune c\u0103 a venit Nikisch \u0219i a \u00eenceput s\u0103-\u0219i impun\u0103 fantezia personal\u0103.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201eDup\u0103 Wagner au fost dou\u0103 succesiuni de dirijori distincte, una subiectiv\u0103 \u0219i una obiectiv\u0103, personificate \u00een secolul XX de Furtw\u00e4ngler, fantezistul, \u0219i de Toscanini, adeptul disciplinei.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201e\u00cen anii 1970 credeam c\u0103 instrumentele potrivite erau cruciale. Acum e clar c\u0103 revolu\u021bia a putut avea loc mai mult \u00een min\u021bi dec\u00e2t prin instrumente.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201eSurse din toate epocile men\u021bioneaz\u0103 vibrato-ul pentru instrumente cu coarde drept ornament, dar deseori doar pentru a descuraja abuzarea de acesta (\u2026). Joachim afirma c\u0103 dac\u0103 un solist ar folosi vibrato-ul tot timpul, ar dovedi lumii c\u0103 nu poate c\u00e2nta la instrument \u0219i c\u0103 vibrato e un \u00eenlocuitor pentru sentimentul real care lipse\u0219te. Filarmonica din Viena n-a utilizat vibrato-ul p\u00e2n\u0103 \u00een 1938. Mahler murise de aproape 40 de ani.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201e\u00cen prezent, Andante<\/em> la Haydn \u0219i Mozart e termenul cel mai gre\u0219it \u00een\u021beles \u0219i se c\u00e2nt\u0103 deseori mult prea lent (\u2026). Adagio<\/em> era doar un Andante<\/em> relaxat, nu un tempo cu adev\u0103rat lent. Lento<\/em> \u00eenseamn\u0103 lent \u00een italian\u0103, dar nu apare niciodat\u0103 la Haydn \u0219i Mozart. Muzica lor trebuie s\u0103 se mi\u0219te, s\u0103 danseze, nu s\u0103 stagneze.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201eC\u0103utarea dovezilor e mai mult dec\u00e2t o datorie, e o bucurie.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201eBach \u0219i Handel, chiar \u0219i Purcell, merg destul de bine cu ansambluri moderne dac\u0103 st\u0103p\u00e2nim informa\u021bia stilistic\u0103 necesar\u0103.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201eC\u00e2nd Filarmonica din Viena s-a mutat \u00een noua Musikverein \u00een 1870, a crescut num\u0103rul corzilor de la opt viori prime \u0219i opt secunde la 12 prime \u0219i 12 secunde, dubl\u00e2nd imediat num\u0103rul sufl\u0103torilor. Am folosit cu succes 12 prime \u0219i 12 secunde, cu sufl\u0103torii dubla\u021bi, \u00een marile simfonii ale lui Mozart (\u2026). \u00cen pasajele notate piano<\/em> am redus ansamblul la perechile de sufl\u0103tori obi\u0219nuite \u0219i corzile 8+8+6+4+4. Efectul e grandios \u0219i poate fi un progres real pentru marile orchestre simfonice.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201eInterpretarea informat\u0103 istoric \u00eenseamn\u0103 de fapt c\u0103 unele note sunt mai importante dec\u00e2t altele.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201eToate aceste detalii au scopul de a face muzica s\u0103 sune mai elegant \u0219i de asemenea mai natural.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201eBeethoven, n\u0103scut \u00een 1770, e inevitabil un om al secolului al XVIII-lea.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201eUnele tratate de interpretare orchestral\u0103 nici nu men\u021bionau vibrato-ul!\u201d (pentru c\u0103 d\u0103uneaz\u0103 clarit\u0103\u021bii ansamblului \u2013 n. n.)<\/li>\n\n\n\n
  • \u201eIndica\u021biile metronomice (ale lui Beethoven \u2013 n. n.) ne arat\u0103 ceea ce era absolut tipic la sf\u00e2r\u0219itul secolului al XVIII-lea.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201eMozart \u0219i Haydn au mo\u0219tenit tradi\u021biile din baroc. Beethoven le-a mo\u0219tenit de la clasicism. De aceea, de\u0219i muzica<\/em> lui e nou\u0103, cea mai mare parte din stilul<\/em> lui r\u0103m\u00e2ne ca al lor. Trebuie s\u0103-l consider\u0103m \u00een principal drept compozitor din secolul al XVIII-lea.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201eLui Berlioz \u00eei pl\u0103cea s\u0103 fie multe corzi: cel pu\u021bin 15+15+10+11+9 \u00een Simfonia Fantastic\u0103<\/em> (\u2026). \u00cen mod ciudat, n-a dublat sufl\u0103torii. Poate fiindc\u0103 erau folosi\u021bi mai solistic dec\u00e2t la Beethoven. \u0218i poate c\u0103 pe podiumurile de concert pe care le-a folosit, sufl\u0103torii erau plasa\u021bi mai sus \u0219i proeminent.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201eP\u00e2n\u0103 la revolu\u021bia lui Mahler, muzica trebuia s\u0103 fie nobil\u0103 \u0219i \u00een\u0103l\u021b\u0103toare, nu vulgar\u0103 (\u2026). El e ultimul din vechea tradi\u021bie \u0219i primul din cea nou\u0103.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201eLeopold Auer (1845-1930), un mare violonist \u0219i profesor, admirat de Ceaikovski (\u2026): Gradul mortal de monotonie la care ajungi c\u00e2nd pui sosul vibrato-ului pe fiecare not\u0103 (\u2026). Trebuie s\u0103 te fere\u0219ti mereu de acest obicei.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201eC\u00e2nd lui Brahms i s-au oferit instrumenti\u0219ti suplimentari pentru prima audi\u021bie absolut\u0103 a Simfoniei a IV-a<\/em>, a refuzat: Opt viori prime \u0219i opt viori secunde sunt suficiente.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201eBruckner, scriindu-\u0219i simfoniile cu g\u00e2ndul la Filarmonica din Viena, avea la dispozi\u021bie sufl\u0103torii dubla\u021bi. \u0218i sunt cu siguran\u021b\u0103 necesari. Interpret\u0103rile moderne cu perechile de sufl\u0103tori obi\u0219nuite \u0219i cu mult mai multe corzi dec\u00e2t cele 12 viori prime (etc.) ale Filarmonicii din Viena fac un grav deserviciu muzicii lui. Am auzit multe interpret\u0103ri \u00een care for\u021ba corzilor \u0219i a al\u0103murilor acoper\u0103 complet sufl\u0103torii de lemn. Eu am folosit invariabil sufl\u0103torii dubla\u021bi. E ceva nu doar de bun sim\u021b, ci \u0219i bazat pe dovezi istorice. \u0218i Mahler, deseori cu aceea\u0219i orchestr\u0103, a scris de obicei pentru 16 sufl\u0103tori \u00een simfoniile lui.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201eBrahms e pasionat, dar e o pasiune nobil\u0103, nu isteric\u0103.\u201d<\/li>\n\n\n\n
  • \u201e\u00centotdeauna l-am c\u00e2ntat pe Ceaikovski dup\u0103 tradi\u021bia german\u0103, ca pe Brahms (\u2026). \u00cen Simfonia Patetic\u0103<\/em> (de Ceaikovski), de c\u00e2teva ori indica\u021bia metronomic\u0103 arat\u0103 mi\u0219care acolo unde a\u0219a-zisa tradi\u021bie \u00eencetine\u0219te. Pare c\u0103 el a anticipat sentimentalitatea lipsit\u0103 de gust a at\u00e2tor dirijori, tineri sau b\u0103tr\u00e2ni.\u201d<\/li>\n<\/ul>\n\n\n\n

    Et caetera<\/em>. R.I.P., Sir Roger.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    Muzica de Adrian Gagiu<\/p>\n","protected":false},"author":23,"featured_media":13917,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,55],"tags":[151,152,2566],"coauthors":[1116],"class_list":["post-13916","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-muzica","tag-adrian-gagiu","tag-muzica","tag-nr-7-2025"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/10\/Norrington.webp","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13916","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/23"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13916"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13916\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13924,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13916\/revisions\/13924"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13917"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13916"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13916"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13916"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=13916"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}