\u00cen prima zi de la \u00eentoarcerea noastr\u0103 m-am scufundat sub ap\u0103. F\u0103r\u0103 nicio avertizare, apa m-a tras iute, ca o s\u0103geat\u0103, \u00een jos. Teama \u00eemi str\u0103b\u0103tea corpul, frigul m\u0103 sf\u00e2\u0219ia pe m\u0103sur\u0103 ce m\u0103 scufundam tot mai ad\u00e2nc. C\u00e2teva momente mai t\u00e2rziu, am ajuns la fundul iazului. \u00cencet, \u00eemi sim\u021beam corpul lini\u0219tindu-se \u0219i am \u00eendr\u0103znit s\u0103-mi deschid ochii. \u00cen jurul meu, nimic altceva dec\u00e2t o ap\u0103 tulbure, o cea\u021b\u0103 brun-verzuie. \u00cen timp ce m\u0103 unduiam, a ap\u0103rut \u00een dep\u0103rtare o lumin\u0103 difuz\u0103. Am dat din m\u00e2ini \u0219i din picioare \u00eenot\u00e2nd spre ea \u0219i am ajuns la un pasaj pe jum\u0103tate acoperit. F\u0103r\u0103 s\u0103 stau pe g\u00e2nduri, m-am strecurat prin cr\u0103p\u0103tur\u0103. De cealalt\u0103 parte a tunelului a\u0219tepta un loc nou, mai bun, sau cel pu\u021bin asta speram. Tot ce aveam pentru c\u0103l\u0103torie era ultima \u00eenghi\u021bitur\u0103 disperat\u0103 de oxigen luat\u0103 \u00eenainte de a plonja \u00een ap\u0103.<\/p>\n\n\n\n
La doar c\u00e2teva zile dup\u0103 ce ne-am mutat a \u00eenceput \u0219coala. Am fost instant cople\u0219it de un val de noi reguli. Clase doar de b\u0103ie\u021bi. S\u0103 ne ridic\u0103m \u00een picioare la \u00eenceputul fiec\u0103rei lec\u021bii, c\u00e2nd intr\u0103 profesorul \u00een clas\u0103, s\u0103 ne facem cu to\u021bii cruce, obicei \u00eenso\u021bit uneori de un Tat\u0103l nostru <\/em>chiar \u0219i de trei ori pe zi. Cuvinte severe, amenin\u021b\u0103toare, precum \u201eexamen oral\u201d \u0219i \u201elucrare de control\u201d. Dup\u0103-amiaz\u0103, ciocolata cu lapte gras, c\u0103l\u00e2ie, servit\u0103 \u00eentr-un refectoriu \u00eentunecat, cu vitralii \u00eenalte ce se \u00een\u0103l\u021bau deasupra mea.<\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 \u00eemi imaginez acum acel tunel, \u00eel v\u0103d ca pe un gang iluminat slab. Din firidele pere\u021bilor m\u0103 privesc \u0219ters icoane de sfin\u021bi, \u00een timp ce preo\u021bi se holbeaz\u0103 dispre\u021buitor la mine din ramele fotografiilor \u00eeng\u0103lbenite de vreme. Dalele de beton gri-deschis \u0219i ro\u0219ii ca vinul tic\u0103ie reci sub pa\u0219ii mei, \u00een timp ce un nor de aburi \u0219i amidon se r\u0103sp\u00e2nde\u0219te dinspre buc\u0103t\u0103ria \u0219colii. Lucarnele sunt acoperite de condens, dincolo de ele neafl\u00e2ndu-se dec\u00e2t cerul gri, posomor\u00e2t. <\/p>\n\n\n\n \u00cen clas\u0103, am ridicat precaut m\u00e2na ca s\u0103 r\u0103spund la o \u00eentrebare, pentru prima dat\u0103 sigur de mine. F\u0103cusem o traducere nefericit\u0103 \u00een neerlandez\u0103, pe care profesorul a luat-o \u00een r\u00e2s din cauza r\u0103spunsului meu cu dublu \u00een\u021beles neinten\u021bionat. La englez\u0103 nu aveam voie s\u0103 folosesc cuvinte pe care ceilal\u021bi \u00eenc\u0103 nu le \u00eenv\u0103\u021baser\u0103. Cuvinte dragi ca soft-spoken<\/em>, to throb<\/em>, to stifle<\/em>sau a burst<\/em>le-am trecut sub t\u0103cere \u0219i le-am exilat. \u00cen timpul discu\u021biilor de la locul de joac\u0103 sim\u021beam c\u0103 se deschide un h\u0103u \u00eentre mine \u0219i ceilal\u021bi de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd venea vorba de anecdote din seriale de la televizor. M\u0103 uitam la fe\u021bele celorlal\u021bi \u0219i r\u00e2deam, dac\u0103 \u0219i ei o f\u0103ceau, \u0219i aprobam ocazional din cap, sim\u021bindu-l \u00een acela\u0219i timp cum mi se \u00eenv\u00e2rte.<\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 ce ne-am \u00eentors, euforia greceasc\u0103 i-a p\u0103r\u0103sit pe p\u0103rin\u021bii mei. Ca \u0219i cum ar fi ajuns din nou \u00een raza de ac\u021biune a unei surse radioactive obscure \u0219i trebuiau s\u0103 se supun\u0103 neputincio\u0219i puterilor sale. Serile calde, f\u0103r\u0103 griji, de pe teras\u0103, discu\u021biile lini\u0219tite \u0219i cititul se sf\u00e2r\u0219iser\u0103. Tata era aproape tot timpul plecat \u0219i, dac\u0103 era acas\u0103, \u00ee\u0219i \u00eendrepta aten\u021bia asupra mamei, ale c\u0103rei st\u0103ri de spirit oscilau din ce \u00een ce mai puternic.<\/p>\n\n\n\n Acas\u0103 st\u0103team \u00een banca mea, m\u0103 uitam la televizor \u0219i m\u0103 asiguram c\u0103 nu creez probleme: \u00eemi p\u0103stram camera c\u00e2t mai curat\u0103, la \u0219coal\u0103 \u021bineam pasul c\u00e2t de repede puteam, m\u0103 deplasam f\u0103r\u0103 zgomot dintr-un loc \u00een altul. Nu m\u0103 opuneam acestei noi situa\u021bii, \u00eemi lipseau curajul \u0219i imagina\u021bia. Voi trece \u0219i peste perioada asta, f\u0103r\u0103 speran\u021b\u0103 sau vreun indiciu despre ce m\u0103 a\u0219tepta. F\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tiu cu siguran\u021b\u0103 ce organe vor r\u0103m\u00e2ne \u00eentre timp f\u0103r\u0103 oxigen, ce straturi ale sufletului meu se pot atrofia.<\/p>\n\n\n\n \u00cencercam s\u0103-mi manevrez corpul c\u00e2t s\u0103 par agreabil pentru p\u0103rin\u021bii \u0219i colegii mei. S\u0103 nu fac sau s\u0103 nu zic ceva controversat, s\u0103 nu dezv\u0103lui nimic din tumultul care se dezl\u0103n\u021buia \u00een mine. \u00centre timp, mintea \u00eemi delira din ce \u00een ce mai tare. Zile \u00eentregi m\u0103 dedicam obsesiv calculului p\u0103tratelor din ce \u00een ce mai mari sau memor\u0103rii \u0219i recit\u0103rii tuturor capitalelor din lume. <\/p>\n\n\n\n Aveam prietenii superficiale cu b\u0103ie\u021bi care nu erau genul meu \u0219i rela\u021bii neechilibrate cu al\u021bii \u00een care deslu\u0219eam ceva vag, cu greu tangibil. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00eent\u00e2lneam un profesor pasionat sau un antrenor de fotbal indulgent. Ace\u0219tia m\u0103 luau scurt de-o parte \u0219i \u00eemi \u0219opteau c\u00e2teva vorbe de \u00eencurajare, cuvinte ca ni\u0219te bule pre\u021bioase de oxigen.<\/p>\n\n\n\n Pentru o clip\u0103, am sim\u021bit c\u0103 s-ar putea ascunde altcineva \u00een mine: cineva care auzea b\u0103t\u0103ile inimii dintr-un text \u00een latin\u0103 vechi de dou\u0103 mii de ani \u0219i care \u00eel putea declama, mai \u00eent\u00e2i cu o voce timid\u0103, apoi, treptat, plin de convingere. Un ocrotitor cu mintea ager\u0103, \u00een ciuda corpului meu fragil, b\u0103\u021bos. Ocazional, r\u0103m\u0103\u0219i\u021be de greac\u0103 ie\u0219eau bolborosind la suprafa\u021b\u0103, ca un puls de aburi dintr-un gheizer vechi, aflat \u00een repaus. Fr\u00e2nturi de conversa\u021bii, imnuri de microbi\u0219ti care batjocoresc echipa du\u0219man\u0103 de moarte din ora\u0219ul portuar vecin, melodii proste\u0219ti din reclamele la croasante cu ciocolat\u0103. Toate ie\u0219eau la suprafa\u021b\u0103 \u0219i se scufundau din nou la fel de nea\u0219teptat. Pentru scurt\u0103 vreme, mi s-a p\u0103rut c\u0103 recunosc mirosul de asfalt care se tope\u0219te molatic, sau c\u0103 simt gustul pitei coapte, aurii, umplute cu souvlaki<\/em> \u0219i tzatziki<\/em> condimentate picant.<\/p>\n\n\n\n Uneori \u00eemi imaginam c\u0103 stau din nou l\u00e2ng\u0103 un pin mediteraneean seme\u021b, \u00een timp ce un \u0219ir de omizi coboar\u0103 de-a lungul trunchiului. Am c\u0103utat un b\u0103\u021b \u0219i am \u00eengenuncheat l\u00e2ng\u0103 copac. \u00cen timp ce alaiul \u00eenainta, admiram trec\u0103torii curajo\u0219i, cilii lor care se unduiau \u0219i mar\u0219ul solidar. C\u00e2nd cortegiul a ajuns cam pe la mijloc, am pus v\u00e2rful b\u0103\u021bului prudent l\u00e2ng\u0103 \u0219ir \u0219i, pe c\u00e2t de \u00eencet puteam, i-am dat un br\u00e2nci uneia dintre omizi. Pentru o clip\u0103, a p\u0103rut dezorientat\u0103, prins\u0103 \u00eentre golul din fa\u021ba ei \u0219i presiunea celor care veneau din urm\u0103. Dup\u0103 doar o secund\u0103 \u0219i-a revenit. A prins curaj, a ales f\u0103r\u0103 nicio ezitare o nou\u0103 direc\u021bie \u0219i a p\u0103\u0219it netulburat\u0103 mai departe. C\u00e2t ai bate din palme, a devenit lider. Celelalte o urmau orbe\u0219te, la fel cum eu \u00eemi urmam p\u0103rin\u021bii. <\/p>\n\n\n\n Acas\u0103 \u00eemi lipsea afec\u021biunea \u0219i nu-mi g\u0103seam locul. Notele din carnet \u0219i cur\u0103\u021benia din camera mea, despre altceva nu se puneau \u00eentreb\u0103ri. Uneori mi se sugera o nou\u0103 activitate, obiecte pe care le-a\u0219 putea colec\u021biona pentru a supravie\u021bui mai u\u0219or urm\u0103toarei vacan\u021be de var\u0103. Monede, suporturi de pahare de bere, c\u0103r\u021bi po\u0219tale, exist\u0103 \u00eentotdeauna lucruri noi pe care s\u0103 le aduni, mai mult dec\u00e2t suficiente pentru a umple orice gol.<\/p>\n\n\n\n \u00cen preajma mamei m\u0103 potopeau triste\u021bea \u0219i sentimentul de vinov\u0103\u021bie. F\u0103r\u0103 inten\u021bie, dar cu m\u0103iestrie, ea mi le \u00eente\u021bea cu \u00eenfometarea, t\u0103cerea \u0219i transparen\u021ba ei. \u0218i acum mai trag de mine acele vechi maree. Pe timpul zilei o g\u0103seam st\u00e2nd nemi\u0219cat\u0103, pe g\u00e2nduri. T\u0103cea, dar o sim\u021beam clocotind. O lini\u0219te amenin\u021b\u0103toare ca a unui submarin care p\u00e2nde\u0219te de sub apele inamice. Seara r\u0103sunau prin sufragerie repro\u0219uri ne\u00eentemeiate. Fugeam sus, \u00eemi schimbam hainele \u0219i m\u0103 b\u0103gam \u00een pat.<\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 r\u0103m\u00e2neam nemi\u0219cat, \u00eentins pe spate, \u0219i a\u0219teptam \u00eendeajuns de mult, se \u00eent\u00e2mpla urm\u0103torul lucru: o lacrim\u0103 \u00eemi ap\u0103rea prudent \u00een col\u021bul ochiului. Silen\u021bios, se \u00eengro\u0219a p\u00e2n\u0103 d\u0103dea pe dinafara \u021b\u0103rmului ei \u0219i-mi curgea de-a lungul pometelui \u0219i \u00een jos pe obraz \u00eenspre g\u00e2t. Sim\u021beam o urm\u0103 sub\u021bire, rece, \u00een timp ce apa se evapora \u0219i r\u0103m\u00e2neau doar urmele de sare. D\u00e2re fine de cristal mi se lipeau de fa\u021b\u0103 \u0219i-mi str\u00e2ngeau pielea u\u0219or, ca o pan\u0103. St\u0103team \u00eentins, \u00eencremenit \u0219i \u00eencepeam s\u0103-mi mi\u0219c atent mu\u0219chii obrajilor \u0219i ai maxilarului. Dac\u0103 o f\u0103ceam destul de \u00eencet, sim\u021beam cum crustele de sare se crap\u0103. Str\u00e2nsoarea lor bl\u00e2nd\u0103 se desf\u0103cea \u0219i tensiunea disp\u0103rea de pe pielea mea. Cu v\u00e2rful degetului \u0219tergeam ultimele coji\u021be. Ochii mei usca\u021bi str\u0103luceau. \u00cei \u00eenchideam \u0219i alunecam \u00eentr-un somn ad\u00e2nc, cople\u0219itor.<\/p>\n\n\n\n La doar doi ani dup\u0103 ce m-am \u00eentors, unul dintre colegii mei s-a sp\u00e2nzurat, cu o lun\u0103 \u00eenainte de a \u00eemplini \u0219aisprezece ani. Trimestrul trecut st\u0103team \u00een fiecare dup\u0103-amiaz\u0103 unul l\u00e2ng\u0103 altul \u00een refectoriu. El povestea \u00eentruna despre aventurile lui de cerceta\u0219 \u0219i meciurile de korfball<\/em>. Eu r\u00e2deam politicos \u0219i-l mai \u00eentrebam cum fusese la petrecere \u00een weekend. Spre regretul meu, n-am g\u0103sit niciodat\u0103 pove\u0219ti de-ale mele cu care s\u0103 contribui.<\/p>\n\n\n\n Cu timpul, m-am limitat s\u0103 \u00eencuviin\u021bez din cap \u0219i s\u0103 parcurg \u00een minte conjug\u0103rile latine, \u00een vreme ce el continua s\u0103 vorbeasc\u0103 ca o moar\u0103 stricat\u0103, gesticul\u00e2nd larg. Pe la sf\u00e2r\u0219itul trimestrului ajunsesem s\u0103-l ignor, \u00een speran\u021ba c\u0103-l va cople\u0219i pe cel\u0103lalt vecin cu pove\u0219tile lui despre fete \u0219i bere, motiv pentru care, \u00een primele s\u0103pt\u0103m\u00e2ni dup\u0103 ce a murit m-am sim\u021bit profund vinovat.<\/p>\n\n\n\n La \u00eenmorm\u00e2ntare, m\u0103 uitam din corul bisericii la sutele de oameni. M\u0103 miram cum poate cineva s\u0103 aib\u0103 at\u00e2\u021bia apropia\u021bi \u0219i \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fie at\u00e2t de singur. Erau acolo zeci de fete \u0219i \u00eemi era ru\u0219ine de invidia u\u0219oar\u0103 pe care o sim\u021beam. \u00cemi imaginam c\u00e2t de diferit\u0103 va fi \u00eenmorm\u00e2ntarea mea. G\u00e2ndul se a\u0219eza \u00eentr-un strat de durere amar\u0103 peste masa amorf\u0103 de triste\u021be care domnea de s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00eentregi la \u0219coal\u0103.<\/p>\n\n\n\n Locul acesta era, deci, noua mea cas\u0103. Un t\u0103r\u00e2m pe care nu p\u0103rea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 nicio fat\u0103. Unde un b\u0103iat delicat, frumos gusta triste\u021bea nem\u0103rginit\u0103 \u0219i unde serile p\u0103rin\u021bii mei abia \u00ee\u0219i \u00eenecau propria disperare b\u00e2nd bere la juma\u2019 de litru \u0219i sticle cu vin.<\/p>\n\n\n\n Aceast\u0103 perioad\u0103 avea s\u0103 dureze efectiv \u0219ase ani, de\u0219i \u00eentre timp uitasem de mult acea regul\u0103 inventat\u0103 de mine. Dup\u0103 un preambul precaut, \u00eenglobat \u00een ne\u00eencredere, se terminase.<\/p>\n\n\n\n \u00centr-o sear\u0103 de var\u0103 glorioas\u0103, m-am g\u0103sit deodat\u0103 \u00eenconjurat de fete care, pentru motive ce mi se p\u0103reau pe deplin imposibile, se ar\u0103tau cu adev\u0103rat interesate. Cu coada ochiului, vedeam cioburi de sticl\u0103 str\u0103lucind printre buc\u0103\u021bile de piatr\u0103 cubic\u0103 din pia\u021bet\u0103. Ca \u0219i cum a\u0219 fi ajuns la cap\u0103tul acelui tunel subacvatic \u0219i vedeam brusc lic\u0103riri de aur \u0219i argint la suprafa\u021ba apei. Cu ultimele puteri, m-am desprins din acea cavitate, am lovit cu picioarele fundul iazului \u0219i mi-am luat av\u00e2nt. Am \u021b\u00e2\u0219nit prin ap\u0103 \u0219i i-am str\u0103puns membrana. Ochii \u00eemi clipoceau \u0219i inspiram c\u00e2t de ad\u00e2nc puteam.<\/p>\n\n\n\n Ultimele prietene \u0219i-au luat \u00een acea sear\u0103 la revedere \u0219i au plecat spre cas\u0103 prin pia\u021bet\u0103. St\u0103team nemi\u0219cat, privindu-le. O coad\u0103 prins\u0103 \u00een v\u00e2rful capului flutura vesel\u0103 \u00een sus \u0219i \u00een jos, m\u00e2inile se leg\u0103nau exaltate, r\u00e2setele lor se r\u0103sfr\u00e2ngeau de fa\u021badele cafenelelor p\u00e2n\u0103 \u00eenapoi la mine. Briza serii \u00eemi m\u00e2ng\u00e2ia obrajii \u0219i m\u00e2inile \u0219i sim\u021beam cum o raz\u0103 delicat\u0103 lumineaz\u0103 fiecare fibr\u0103 din corpul meu.<\/p>\n\n\n\n Am supravie\u021buit anilor mei de plumb. N-am cunoscut o triste\u021be imens\u0103, durerea cre\u0219tea treptat \u0219i era persistent\u0103. \u00cemi era administrat\u0103 \u00een doze mici, obi\u0219nuindu-m\u0103 astfel cu ea. \u00cen primele luni c\u0103utam permanent capcane. Uneori eram convins c\u0103 ziua \u0219i noaptea se inversaser\u0103, c\u0103 \u00een orice clip\u0103 m\u0103 voi trezi \u00een vechea lume stearp\u0103. Mi-am dat seama, \u00eencetul cu \u00eencetul, ba chiar am \u00eendr\u0103znit s\u0103 cred c\u0103 de acum va fi diferit. Un \u021besut amorf, pietrificat era irigat cu s\u00e2nge pentru prima dat\u0103 dup\u0103 mul\u021bi ani. P\u0103r\u021bi din mine ce p\u0103reau s\u0103 fi murit respirau din nou, de\u0219i nu voi \u0219ti niciodat\u0103 ce a provocat lipsa de oxigen. Cum c\u00e2nt\u0103re\u0219ti serile amare, verile goale? Ce umbr\u0103 arunc\u0103 ceea ce a fost absent \u0219i imposibil? Primul schimb de priviri cu o fat\u0103. M\u00e2ini \u0219i buze tremur\u00e2nd \u00een timpul ie\u0219irilor nocturne secrete. Acas\u0103, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, o privire bl\u00e2nd\u0103, \u00een\u021beleg\u0103toare, c\u00e2\u021biva stropi de \u00een\u021belepciune. Tot ce a urmat apoi estompa triste\u021bea sau o ad\u00e2ncea \u0219i mai mult? Ce faci cu golurile din suflet? O \u00eent\u00e2rziere pe care nu o po\u021bi recupera niciodat\u0103. Din acel moment, asta a devenit noua mea deviz\u0103: voi ajunge \u00eentotdeauna prea t\u00e2rziu, voi descifra fiecare situa\u021bie cu o eternitate mai lent dec\u00e2t ceilal\u021bi.<\/p>\n\n\n\n C\u00e2teva luni mai t\u00e2rziu, \u00een aceea\u0219i pia\u021bet\u0103 cu cioburile sclipitoare aveam s\u0103 v\u0103d pentru prima dat\u0103 fata cu bucle. \u00cencep\u00e2nd cu acel moment, aveam s\u0103 cred cu adev\u0103rat c\u0103 exilul meu s-a terminat \u0219i sunt liber.<\/p>\n\n\n\n traducere din limba neerlandez\u0103 de Andreea B\u0103lteanu<\/strong><\/em><\/p>\n\n\n\n Andreea B\u0103lteanu<\/em><\/strong> (n. 2001) a studiat neerlandez\u0103 \u0219i german\u0103 la Facultatea de Limbi \u0219i Literaturi Str\u0103ine din Bucure\u0219ti \u0219i a absolvit ulterior un masterat \u00een acela\u0219i domeniu la Universitatea din Gent.<\/em><\/p>\n\n\n\n Proz\u0103 de Lieven Stoefs<\/p>\n","protected":false},"author":429,"featured_media":13803,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[27],"tags":[2560,2510,199],"coauthors":[2559],"class_list":["post-13804","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-traduceri","tag-lieven-stoefs","tag-nr-6-2025","tag-traducere"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/10\/Lieven-Stoefs.png","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13804","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/429"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13804"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13804\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13805,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13804\/revisions\/13805"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13803"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13804"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13804"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13804"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=13804"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}*Aceast\u0103 traducere a fost posibil\u0103 datorit\u0103 programului CELA <\/strong>(Connecting Emerging Literary Artists),program \u00eenfiin\u021bat \u00een 2017 care aduce \u00eempreun\u0103 66 de scriitori emergen\u021bi \u0219i 99 de traduc\u0103tori la \u00eenceput de drum din 11 limbi europene (bulgar\u0103, ceh\u0103, italian\u0103, neerlandez\u0103, polonez\u0103, rom\u00e2n\u0103, s\u00e2rb\u0103, sloven\u0103, spaniol\u0103 \u0219i ucrainean\u0103), oferind, vreme de patru ani, programe de mentorat, ateliere masterclass, \u00eent\u00e2lniri cu editori str\u0103ini, precum \u0219i prezen\u021be la t\u00e2rguri de carte \u0219i festivaluri literare. Programul CELA \u00ee\u0219i propune, astfel, s\u0103 pun\u0103 \u00een valoare diversitatea literaturii europene, oferind literaturilor scrise \u00een limbi mai mici \u0219anse mai bune de promovare pe marile pie\u021be de carte din Europa. Pentru mai multe detalii despre acest pogram, precum \u0219i pentru accesul la peste 800 de fragmente literare scrise\/traduse \u00een\/din cele 11 limbi europene, accesa\u021bi <\/em>www.cela-europe.com<\/em><\/a>.<\/em><\/pre>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"