{"id":13713,"date":"2025-09-18T11:56:22","date_gmt":"2025-09-18T08:56:22","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13713"},"modified":"2025-09-18T11:56:30","modified_gmt":"2025-09-18T08:56:30","slug":"obsesia-originalitatii-iv-cazul-lui-beethoven","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13713","title":{"rendered":"Obsesia originalit\u0103\u021bii (IV): cazul lui Beethoven"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

\u201eCompozitorii mediocri \u00eemprumut\u0103, compozitorii mari fur\u0103.\u201d (Igor Stravinsky)<\/em><\/p>\n\n\n\n

Conform concep\u021biei comune (care de obicei bate c\u00e2mpii), Ludwig van Beethoven (1770 \u2013 1827) e primul compozitor al \u201emuzicii noi\u201d, cum \u00eei ziceau mai demult nem\u021bii, adic\u0103 \u201emoderne\u201d, iar caracteristicile principale implicitele a acesteia \u0219i, prin extensie, ale lui Beethoven, sunt absoluta originalitate \u0219i individualitate. Bine\u00een\u021beles, originalitatea absolut\u0103 nu exist\u0103 \u00een realitate, fiindc\u0103 fiecare e fiul spiritual al cuiva (sau al mai multora), iar ceea ce apare brusc drept complet original e de fapt o ruptur\u0103 cu tradi\u021bia, nefireasc\u0103 \u0219i steril\u0103. Sigur c\u0103 Beethoven are o doz\u0103 mare de originalitate, el aprofund\u00e2nd, extinz\u00e2nd \u0219i elev\u00e2nd enorm formele \u0219i genurile pe care le-a mo\u0219tenit de la predecesori. Dar publicul larg nu s-ar a\u0219tepta ca Beethoven s\u0103 fie \u00eendatorat componistic cuiva \u0219i s\u0103 nu fi ap\u0103rut prin genera\u021bie spontanee, de\u0219i f\u0103r\u0103 W. A. Mozart \u0219i J. Haydn n-ar fi fost posibil nici Beethoven.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 rela\u021bia cu J. Haydn, care i-a fost profesor, a fost ambivalent\u0103 o vreme, admira\u021bia lui Beethoven fa\u021b\u0103 de Mozart a fost ne\u00eencetat\u0103. Nici nu puteau exista modele componistice mai bune pentru adolescentul Beethoven, dar dup\u0103 c\u00e2\u021biva ani el a ajuns at\u00e2t de obsedat de originalitate \u00eenc\u00e2t se temea s\u0103 nu-l plagieze pe Mozart chiar \u0219i atunci c\u00e2nd nu era cazul. \u00cen 1790 a scris pe o schi\u021b\u0103 proprie: \u201e\u00centreg acest pasaj a fost furat din Simfonia \u00een Do<\/em> de Mozart, unde Andante<\/em>-le \u00een \u0219ase optimi din…\u201d (aici se \u00eentrerupe). Apoi l-a rescris u\u0219or diferit \u0219i l-a semnat (autoironic?) \u201eBeethoven \u00eensu\u0219i\u201d, dar pasajul respectiv n-a fost identificat \u00een vreo simfonie mozartian\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Ulterior, Beethoven a \u00eenceput s\u0103 se conformeze mai mult butadei lui Stravinsky, asimil\u00e2nd cu adev\u0103rat modelele mozartiene. Tema p\u0103r\u021bii a treia din Simfonia a V-a \u00een do minor op. 67<\/em> (1808) (o lucrare mult \u00eendatorat\u0103 muzicii franceze din perioada Revolu\u021biei) a fost modelat\u0103 dup\u0103 prima tem\u0103 a finalului din Simfonia \u201enr. 40\u201d \u00een sol minor K. V. 550<\/em> (1788) de Mozart, dup\u0103 cum o indic\u0103 \u00een mod clar schi\u021bele. De\u0219i e \u00een m\u0103sur\u0103 diferit\u0103 (trei p\u0103trimi, fa\u021b\u0103 de alla<\/em> breve <\/em>la Mozart), primele opt note sunt identice, cum observase \u00eenc\u0103 muzicologul german Gustav Nottebohm (1817 \u2013 1882). Sigur c\u0103 temele clasice principale, fiind construite de obicei pe arpegiul tonic, pot avea multe note comune, dar \u00een acest caz ele sunt prea multe ca s\u0103 fie o simpl\u0103 coinciden\u021b\u0103. Caracterul muzicilor respective e diferit, \u00eens\u0103 punctul de plecare e evident fiindc\u0103 primele schi\u021be ale p\u0103r\u021bii a treia a marii simfonii beethoveniene con\u021bin 20 de m\u0103suri copiate din finalul marii simfonii mozartiene.<\/p>\n\n\n\n

Concertul nr. 3 \u00een do minor pentru pian \u0219i orchestr\u0103 op. 37<\/em> (1800) de Beethoven, care pare primul lui concert mai personal, a fost modelat \u00een mod evident dup\u0103 Concertul \u201enr. 24\u201d \u00een do minor K. V. 491<\/em> (1786), una dintre capodoperele lui Mozart. Prima tem\u0103 \u00eencepe tot misterios \u0219i cu acelea\u0219i note ale arpegiului tonic, dar \u00een m\u0103sura alla breve<\/em>, fa\u021b\u0103 de trei p\u0103trimi la Mozart (care o trateaz\u0103 \u00eens\u0103 imediat mai cromatic \u0219i instabil). Se zice chiar c\u0103, asist\u00e2nd la o interpretare a concertului mozartian (bine\u00een\u021beles, pe vremea c\u00e2nd mai auzea ceva), Beethoven i-ar fi spus pianistului \u0219i compozitorului englez de origine german\u0103 John Baptist Cramer (1771 \u2013 1858), pe care-l admira, de altfel: \u201eChiar dac\u0103 am fi topi\u021bi noi doi laolalt\u0103, tot n-am putea s\u0103 compunem a\u0219a ceva.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Apropo de Cramer, cunosc\u0103torii au remarcat de mult influen\u021ba acestuia \u0219i a altora, ca Muzio Clementi (1752 \u2013 1832), Luigi Cherubini (1760 \u2013 1842), Carl Philipp Emmanuel Bach (1714 \u2013 1788), Christoph Gluck (1714 \u2013 1787), \u00c9tienne M\u00e9hul (1763 \u2013 1817) \u0219i Fran\u00e7ois-Joseph Gossec (1734 \u2013 1829). Devine cumva Beethoven mai pu\u021bin genial dac\u0103 recunoa\u0219tem aceste influen\u021be asupra lui? Bine\u00een\u021beles c\u0103 nu. Fiecare are nevoie s\u0103 creasc\u0103 din bazele puse de predecesori (\u0219i uneori chiar de contemporani). Totul rezid\u0103, \u00eens\u0103, \u00een transfigurare: dac\u0103 am compara modelele mai mult sau mai pu\u021bin \u00eendep\u0103rtate pe care le-a implicat Beethoven (p\u00e2n\u0103 la a le face nerecognoscibile) \u00een formidabila sa Missa solemnis<\/em> \u00een Re major op. 123<\/em> (1823), de exemplu, am putea \u00een\u021belege multe despre ceea ce e important \u00een art\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Uneori, modelul se poate recunoa\u0219te nu \u00een teme, ci \u00een structura formal\u0103 general\u0103. De exemplu, Cvintetul \u00een Mi bemol major pentru pian \u0219i sufl\u0103tori op. 16<\/em> (1796) de Beethoven e modelat evident dup\u0103 lucrarea similar\u0103 a lui Mozart din 1784 (K. V. 452<\/em>), iar Cvartetul nr. 5 \u00een La major op. 18 nr. 5 <\/em>(1800) de Beethoven urmeaz\u0103 fidel structura sofisticatului Cvartet nr. 18 \u00een La major K. V. 464 <\/em>(1785) de Mozart. \u00cen leg\u0103tur\u0103 cu acest cvartet, pe care Beethoven \u00eel admira mult \u0219i pe care l-a copiat pentru studiu, se zice c\u0103 el i-ar fi spus elevului s\u0103u, pianistul \u0219i compozitorul austriac de origine ceh\u0103 Carl Czerny (1791 \u2013 1857), c\u0103 prin marele Cvartet \u00een La major <\/em>Mozart pare s\u0103 fi spus lumii: \u201eIat\u0103 ce a\u0219 putea s\u0103 fac dac\u0103 a\u021bi fi preg\u0103ti\u021bi pentru a\u0219a ceva.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Mai mult, chiar faimoasa Sonat\u0103 nr. 8 \u00een do minor (\u201ePatetica\u201d) op. 13<\/em> (1798), care a contribuit la consolidarea reputa\u021biei t\u00e2n\u0103rului compozitor Beethoven la Viena, pare modelat\u0103 dup\u0103 Sonata nr. 14 \u00een do minor K. V. 457<\/em> (1784) de Mozart (iar partea a doua \u00eencepe la fel \u00een ambele lucr\u0103ri). Un alt model pentru patosul sonatei beethoveniene pare s\u0103 fi fost Partita nr. 2 \u00een do minor pentru clavecin BWV 826 <\/em>(1727?) de J. S. Bach, cu o aluzie motivic\u0103 subtil infuzat\u0103 de Beethoven \u00een unele teme din prima \u0219i din a treia parte. \u00centr-o epoc\u0103 \u00een care Bach era \u00eenc\u0103 neglijat \u0219i considerat mai mult un \u201ecompozitor pentru compozitori\u201d, Beethoven \u00eei cuno\u0219tea \u0219i \u00eei interpreta \u00eenc\u0103 din copil\u0103rie mai multe lucr\u0103ri clavecinistice, printre care cu siguran\u021b\u0103 ciclul de preludii \u0219i fugi \u201eClaviatura bine temperat\u0103<\/em>\u201d BWV 846 \u2013 893<\/em> (volumul 1 publicat \u00een 1722, iar volumul 2 \u00een 1742).<\/p>\n\n\n\n

Dar ce s\u0103 mai zicem despre varia\u021biunea 22 din formidabilul ciclu de 33 de varia\u021biuni pentru pian pe un vals de Diabelli op. 120 <\/em>(1823), care \u00eencepe cit\u00e2nd \u00een mod umoristic aria lui Leporello \u201eNotte e giorno faticar<\/em>\u201d (S\u0103 te ostene\u0219ti zi \u0219i noapte) din marea oper\u0103 \u201eDon Giovanni\u201d K. V. 527<\/em> (1787) de Mozart? Aceast\u0103 apari\u021bie e cu totul surprinz\u0103toare \u00een cadrul unuia dintre cele mai impun\u0103toare \u0219i mai diverse cicluri de varia\u021biuni care s-au compus vreodat\u0103 (\u0219i pe care Romain Rolland \u00eel numea inspirat \u201eUniversul \u00eentr-o coaj\u0103 de nuc\u0103\u201d).<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 prima tem\u0103 din monumentala Simfonie a III-a \u201eEroica\u201d \u00een Mi bemol major op. 55 <\/em>(1804) provine din tema finalului lucr\u0103rii, dup\u0103 cum o indic\u0103 schi\u021bele (deci asem\u0103narea ei cu tema uverturii la mica oper\u0103 \u201eBastien \u0219i Bastienne\u201d K. V. 50<\/em> [1768] de Mozart e datorat\u0103 doar arpegiului tonic \u0219i aceleia\u0219i m\u0103suri \u00een trei p\u0103trimi), o tem\u0103 beethovenian\u0103 \u0219i mai faimoas\u0103 are surprinz\u0103tor de multe elemente comune cu alt\u0103 tem\u0103 mozartian\u0103. Ofertoriul \u00een re minor<\/em> \u201eMisericordias Domini\u201d <\/em>(Mila Domnului) K. V. 222 <\/em>(1775) de Mozart con\u021bine un pasaj central \u00een Re major care se repet\u0103 \u0219i care \u00eencepe identic cu tema Odei Bucuriei din Simfonia a IX-a \u00een re minor op. 125<\/em> (1824) de Beethoven. Av\u00e2nd \u00een vedere versiunile diferite ale acestei teme emblematice \u00een crea\u021bia beethovenian\u0103, de ex. \u00een liedul \u201eGegenliebe\u201d <\/em>(Iubire \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it\u0103) WoO 118 <\/em>(1794-1795) \u0219i \u00een Fantezia \u00een do minor pentru pian, cor \u0219i orchestr\u0103 op. 80<\/em> (1808), probabil c\u0103 Beethoven nu a cunoscut ofertoriul mozartian men\u021bionat, iar asem\u0103narea acelui pasaj cu prima fraz\u0103 din Oda Bucuriei se datoreaz\u0103 doar mersului treptat al melodiei, \u00eenceput pe treapta a treia (sau a fost o reminiscen\u021b\u0103 incon\u0219tient\u0103). Dar sigur c\u0103 nu similaritatea c\u00e2torva note conteaz\u0103 \u00een muzic\u0103, de aceea r\u0103m\u00e2n capodopere \u0219i Simfonia a VII-a \u00een Do major D. 944 <\/em>(1826) de Schubert, \u0219i Simfonia I \u00een do minor op. 68<\/em> (1876) de Brahms, de\u0219i finalurile lor con\u021bin tocmai aluzii la (sau reminiscen\u021be din) tema Odei Bucuriei.<\/p>\n\n\n\n

E onorant s\u0103-i iei ca modele componistice pe Mozart \u0219i Bach, dar sunt \u0219i situa\u021bii c\u00e2nd asem\u0103narea caracterial\u0103 dintre Beethoven \u0219i Handel (a c\u0103rui crea\u021bie o admira mult) se manifest\u0103 \u0219i \u00een muzic\u0103, prin transfigurarea genial\u0103 a unor modele obscure (vorba lui Handel, \u201esunt prea bune pentru ei, ei nu \u0219tiu cum s\u0103 le foloseasc\u0103, dar eu \u0219tiu\u201d). Simfonia nr. 6 \u00een Fa major \u201ePastorala\u201d op. 68<\/em> (1808) e identic\u0103 prin \u201escenariul\u201d elementelor programatice \u0219i prin structura \u00een cinci p\u0103r\u021bi cu Simfonia pastoral\u0103<\/em> \u201eLe Portrait musical de la Nature\u201d <\/em>(Portretul muzical al naturii) (1784) de un anume Justin Heinrich Knecht (1752 \u2013 1817). Totu\u0219i, tendin\u021ba spre coeren\u021b\u0103 a simfonistului Beethoven nu se dezminte, a\u0219a c\u0103 partea a patra, \u201eGewitter, Sturm<\/em>\u201d (Vijelie, furtun\u0103), e de fapt la el doar introducerea la seninul final, exact ca \u00een marele Cvintet nr. 4 \u00een sol minor K. V. 516<\/em> (1878) de Mozart.<\/p>\n\n\n\n

Evident, \u0219i Beethoven, \u0219i Mozart r\u0103m\u00e2n geniali, de\u0219i sunt mai mult sau mai pu\u021bin diferi\u021bi unul de cel\u0103lalt. Cine vrea s\u0103 perceap\u0103 ce e important \u00een muzic\u0103 poate asculta succesiv modelele \u0219i lucr\u0103rile beethoveniene pe care le-au inspirat acestea. Dar dac\u0103 nu se va putea desprinde de pl\u0103cerea sau frustrarea infantil\u0103 de a recunoa\u0219te c\u00e2teva mici elemente comune, relativ marginale, el nu va vedea p\u0103durea din cauza copacilor. Vorba lui Beethoven: \u201eCine p\u0103trunde sensul muzicii mele scap\u0103 din mizeria \u00een care se t\u00e2r\u0103sc ceilal\u021bi oameni.\u201d<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Muzica de Adrian Gagiu<\/p>\n","protected":false},"author":23,"featured_media":5994,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,55],"tags":[151,153,152,2510],"coauthors":[1116],"class_list":["post-13713","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-muzica","tag-adrian-gagiu","tag-beethoven","tag-muzica","tag-nr-6-2025"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/11\/ludwig-van-beethoven.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13713","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/23"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13713"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13713\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13716,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13713\/revisions\/13716"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/5994"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13713"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13713"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13713"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=13713"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}