{"id":13707,"date":"2025-09-16T17:49:25","date_gmt":"2025-09-16T14:49:25","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13707"},"modified":"2025-09-16T17:49:32","modified_gmt":"2025-09-16T14:49:32","slug":"trei-raspunsuri-despre-volumul-teoria-lucrului-bine-facut-de-la-autoarea-lui-veronica-stanica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13707","title":{"rendered":"Trei r\u0103spunsuri despre volumul \u201eTeoria lucrului bine f\u0103cut\u201d de la autoarea lui, Veronica St\u0103nic\u0103"},"content":{"rendered":"\n<h4 class=\"wp-block-heading\"><strong>1. Cum s-a conturat ideea volumului <em>Teoria lucrului bine f\u0103cut<\/em>?<\/strong><\/h4>\n\n\n\n<p class=\"has-drop-cap\">Mai \u00eent\u00e2i a fost musca. Nu, nu o musc\u0103 \u00een carne \u0219i oase, ci povestirea cu acela\u0219i titlu (bine, titlul original era \u201ePoveste neterminat\u0103 cu musc\u0103 \u0219i alte personaje, printre care \u0219i autorii\u201d, da-i mult prea lung \u0219i-am zis s\u0103-l mai scurtez).<\/p>\n\n\n\n<p>Despre ce este vorba. Prin 2014 ajunsesem, nici eu nu mai \u0219tiu cum, \u00eentr-un grup privat de Facebook alc\u0103tuit din fani ai emisiunii R\u0103zboiul Sf\u00e2r\u0219itului S\u0103pt\u0103m\u00e2nii, emisiune care, pe vremea aceea, se difuza la Radio Guerrilla. Nu-mi amintesc contextul, nici nu \u0219tiu c\u00e2t conteaz\u0103, dar, la un moment dat, cineva a postat pe grup un \u00eenceput de poveste. Era un \u00eenceput bun, care avea de toate, umor, stranietate, plus componenta aceea, mai greu de definit, care te f\u0103cea s\u0103-\u021bi dore\u0219ti \u201es\u0103 dai pagina\u201d, s\u0103 afli ce se-nt\u00e2mpl\u0103. Pe scurt, ne-a cucerit. R\u00e2nd pe r\u00e2nd, to\u021bi am intrat \u00een joc. Porneai de la fraza \u00eenceput\u0103 de cel\u0103lalt, scriai c\u00e2t te \u021binea inspira\u021bia \u0219i apoi predai \u0219tafeta, fie \u00een mijlocul unei propozi\u021bii, fie \u00een mijlocul unui cuv\u00e2nt. De multe ori se \u00eent\u00e2mpla ca replicile s\u0103 se suprapun\u0103 \u0219i atunci firul narativ devia, povestea cre\u0219tea, se ramifica, devenea din ce \u00een ce mai greu de controlat. \u0218i pentru c\u0103 to\u021bi aveam joburi care, de la un punct \u00eencolo, riscau s\u0103 fie compromise, dup\u0103 o scurt\u0103 consf\u0103tuire cu principalii membri ai \u201eredac\u021biei\u201d: Irina Coco\u0219il\u0103 (capul r\u0103ut\u0103\u021bilor \u0219i autoarea \u00eenceputului mai sus men\u021bionat), Brigante Brigante (nu, nu-l chema a\u0219a), Jeni Miclo\u0219 (cunoscut\u0103 pentru modul radical \u00een care-\u0219i rezolva problemele cu o drujb\u0103), subsemnata \u0219i \u00eenc\u0103 vreo c\u00e2\u021biva, am decis c-ar fi timpul s\u0103 ne oprim. Ok, \u0219i-acum ce fac? Prea m\u0103 prinsese jocul, \u0219i parc\u0103 prea-mi pl\u0103cea. Ca s\u0103 nu rup de tot, \u00een lips\u0103 de altceva, m-am apucat de aranjat textul. L-am editat, l-am pus \u00eentr-o form\u0103 care s\u0103 fie u\u0219or de urm\u0103rit pentru un cititor din afara grupului, am f\u0103cut, practic, ce fac acum cu textele mele, doar c\u0103 intuitiv \u0219i f\u0103r\u0103 a\u0219tept\u0103ri. I-am f\u0103cut p\u00e2n\u0103 \u0219i ilustra\u021bii. Nu eu, c\u0103 n-am talent. Am mituit, \u00een acest scop, doi fo\u0219ti colegi de clas\u0103 ai fiic\u0103-mii. Le-am dat, scuza\u021bi, \u021big\u0103ri (\u0219tiu, nu-i educativ, dar \u0103sta a fost pre\u021bul).<\/p>\n\n\n\n<p>Numai c\u0103 munca asta de editare s-a terminat \u0219i ea, \u0219i-odat\u0103 terminat\u0103, am realizat c\u0103 mai vreau. Nici eu nu \u0219tiam ce, at\u00e2t doar, c\u0103 mai vreau. \u0102la a fost momentul. Atunci, cred, s-a n\u0103scut. A coincis cu o perioad\u0103 mai grea din c\u00e2teva (nu multe, dar esen\u021biale) puncte de vedere, suprapus\u0103 peste o posibil\u0103 criz\u0103 a v\u00e2rstei de 40 de ani, la care s-a ad\u0103ugat refuzul fiic\u0103-mii de a participa la un curs de scriere creativ\u0103 pe care ini\u021bial \u00eel g\u00e2ndisem pentru ea, \u0219i-am f\u0103cut primul pas. M-am dus \u00een locul ei. Pe urm\u0103, lucrurile au evoluat \u00een cascad\u0103.<\/p>\n\n\n\n<h4 class=\"wp-block-heading\"><strong>2. Cum a decurs scrierea lui?<\/strong><\/h4>\n\n\n\n<p class=\"has-drop-cap\">Practic, volumul \u0103sta e rezultatul atelierelor la care am participat dup\u0103 aventura cu musca. Unele dintre texte s-au n\u0103scut la cursul \u021binut de Florin Iaru \u0219i Marius Chivu, pe urm\u0103 am continuat s\u0103 le lucrez \u00een cadrul \u00eent\u00e2lnirilor Creative Writing Sundays. Dar despre asta am tot povestit. Ce vreau s\u0103 spun acum, cu riscul de a nu r\u0103spunde la \u00eentrebare, e c-am participat zilele trecute la o \u00eent\u00e2lnire cu cititorii din comunitatea Reading is Cool \u0219i cineva m-a \u00eentrebat c\u00e2t e realitate \u0219i c\u00e2t e fic\u021biune \u00een prozele mele. \u0218i atunci am realizat c\u0103 singurul lucru pe care mi-l amintesc din perioada \u00een care am lucrat la fiecare text e doar ideea de la care am pornit, bucata aia de realitate pe care o adaugi \u00een poveste \u0219i-o la\u0219i s\u0103 fermenteze. \u00cen rest, am uitat tot. M-au \u00eentrebat de unde mi-a venit ideea cu greierele din \u201eAdio, C\u2026\u201d. N-am \u0219tiut s\u0103 r\u0103spund. M-am \u00eentrebat, la r\u00e2ndu-mi, de unde Alba Giulia. Sincer, habar nu am. Ce pot totu\u0219i s\u0103 spun este c\u0103 cele mai multe din ideile care au stat la baza povestirilor mele mi-au venit \u00een timp ce m\u0103 plimbam. Plimb\u0103ri lungi, ture dup\u0103 ture de parc cu muzica \u00een c\u0103\u0219ti \u0219i mintea-n ac\u021biune. Pe mal erau pescarii cu undi\u021bele-n lac, prin spate treceam eu, cu telefonu-n m\u00e2n\u0103, mereu vigilent\u0103, gata s\u0103 prind ideea, s\u0103 o notez pe loc, s\u0103 nu cumva s\u0103-mi scape. Asta \u00eemi amintesc. E o carte plimbat\u0103, poate de-aici \u0219i ritmul, despre care mult\u0103 lume mi-a spus c\u0103-i destul de alert. O fi, la c\u00e2t am mers.<\/p>\n\n\n\n<h4 class=\"wp-block-heading\"><strong>3. Cum v\u0103 dori\u021bi s\u0103 fie citit volumul <em>Teoria lucrului bine f\u0103cut<\/em>?<\/strong><\/h4>\n\n\n\n<p class=\"has-drop-cap\">\u00cemi doresc s\u0103 fie citit \u0219i at\u00e2t. Dac\u0103 se poate, integral. Dac\u0103 se poate (bis), \u00een ordinea \u00een care le-am pus eu acolo (dar nu-i obligatoriu). \u0218i de nu cer prea mult, m-a\u0219 bucura s\u0103-mi scrie, s\u0103-mi spun\u0103 ce vor ei, nici nu conteaz\u0103 ce, s\u0103 \u0219tiu doar c-au citit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u201eE o carte plimbat\u0103, poate de-aici \u0219i ritmul\u2026\u201d<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":13708,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1616],"tags":[2140,1898,105,132,98,2547,2499],"coauthors":[1278],"class_list":["post-13707","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cum","tag-colectia-pantazi","tag-cum-2","tag-editura-litera","tag-interviu","tag-proza-scurta","tag-teoria-lucrului-bine-facut","tag-veronica-stanica"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/09\/CUM-Veronica-Stanica-Teoria.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13707","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13707"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13707\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13710,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13707\/revisions\/13710"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13708"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13707"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13707"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13707"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=13707"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}