{"id":13663,"date":"2025-09-05T14:46:56","date_gmt":"2025-09-05T11:46:56","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13663"},"modified":"2025-09-08T07:43:14","modified_gmt":"2025-09-08T04:43:14","slug":"echilibru-coordonare-cu-ajutorul-poeziei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13663","title":{"rendered":"Echilibru & coordonare cu ajutorul poeziei"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Tiberiu Neac\u0219u, Sindromul Joubert<\/em>, Cartier, 2023<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Filolog de forma\u021bie, poet \u0219i traduc\u0103tor, editor al revistei online Crevice<\/em>, autor tradus \u00een mai multe limbi str\u0103ine \u0219i publicat \u00een reviste precum The Shallow Ends<\/em>, Plume Poetry<\/em>, Poesis Interna\u021bional<\/em>, Crevice<\/em>, Dilema veche<\/em>, Tiberiu Neac\u0219u a publicat urm\u0103toarele volume de poezie: Nebuna<\/em> (Convorbiri literare, 2000), Acrobat \u00een zece pa\u0219i (Tracus Arte, 2013), Sindromul Joubert <\/em>(Cartier, 2023). A fost unul dintre moderatorii \u201eLit Out Loud – \u0219otron cu autori \u00een via\u021b\u0103 la Manasia Hub\u201d \u0219i este cofondator al Cenaclului Matca \u0219i moderator. Este, de asemenea, o prezen\u021b\u0103 la festivalurile literare. Recent, l-am auzit la FILIT recit\u00e2ndu-\u0219i poemele cu aerul c\u0103 este st\u0103p\u00e2n pe situa\u021bie, ceea ce, evident, ca la to\u021bi poe\u021bii autentici, era \u2013 \u0219i \u00een cazul s\u0103u \u2013 o masc\u0103.\u00a0<\/p>\n\n\n\n

O via\u021b\u0103 activ\u0103, a\u0219adar, de poet \u0219i scriitor al acestor timpuri, pe care, de altfel, le prinde \u00een versuri despov\u0103rate de ornamente. Cum se poate observa \u0219i \u00een cel mai recent volum al s\u0103u, Sindromul Joubert<\/em>, \u00een care cuvintele sunt aduse la zi, iar limbajul cap\u0103t\u0103 adesea acel caracter informal, direct \u0219i colocvial care poate trece de orice nivel de percep\u021bie: \u201eAt\u00e2ta \u0219tiu, c\u0103 p\u00e2n\u0103 jos\/ eram un v\u0103r de-al treilea\/ din Urzica mare. \u0218i ziceam\/\/ da doar ca s\u0103 fie drumul\/ mai u\u0219or. Grea pentru\/ c\u00e2t de slab\u0103. P\u0103tura \u2013\/\/ \u00een care mai c\u0103rasem\/ \u0219i Sony-ul din \u201990 c\u00e2nd\/ ne venise r\u00e2ndul\/\/ pe liste \u2013 rugoas\u0103\/ \u00eenf\u0103\u0219a un \u00eenveli\u0219\/ al cuiva care era\/\/ oriunde \u00een alt\u0103 parte.\/ \u0218i eu \u0219tiam c\u0103 nu eram\/ un v\u0103r\/ dar nu \u0219tiam exact cine.\u201d (P\u0103tura<\/em>)<\/p>\n\n\n\n

Iar aceast\u0103 adresare direct\u0103, pe care poetul o pre\u021buie\u0219te \u0219i o valorific\u0103 + (din \u0219tiin\u021b\u0103, dar \u0219i din intui\u021bia de poet) vine \u0219i pe linia umorului, \u00een doze fine, mici, c\u00e2t s\u0103 nu strice \u00eentreaga desf\u0103\u0219urare de for\u021be textual-emo\u021bionale \u00eentunecate: \u201eFemeile se mi\u0219c\u0103 prin \u00eenc\u0103pere \u0219i-s \u00eembr\u0103cate giugiuc\/ vorbind \u00eentr-una despre George Co\u0219buc.\u201d (C\u00e2ntecul de dragoste al lui Adrian T. Sandu<\/em>) \u00cen care \u0219i rimele au rolul lor \u0219tiut, amintind parc\u0103 de poemele ritmate \u0219i rimate ale unui congener de-ai s\u0103i, Tudor Cre\u021bu: \u201eCasa Regal\u0103 se adunase la o poveste cu t\u00e2lc.\/ prin\u021besa a t\u0103cut m\u00e2lc.\/\/ Dup\u0103 ce-am luat boabe ultima oar\u0103\/ am \u0219tiut cum \u0219i unde-o s\u0103 doar\u0103.\/\/ C\u00e2nd m\u00e2\u021ba \u0219i potaia se sim\u021beau\/ bine, am f\u0103cut o poz\u0103 cu tine.\u201d (Arghy<\/em>)<\/p>\n\n\n\n

Este colocvialitatea care \u021bine poezia departe de solemnitatea anti-liric\u0103, de stil vechi, felul firesc al oamenilor de a vorbi \u00een situa\u021bii de fiecare zi, cu mult\u0103 substan\u021b\u0103 \u201einvoluntar\u0103\u201d, maniera de a spune lucruri importante cu aerul c\u0103 nimic interesant, special sau important nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103, nici m\u0103car atunci c\u00e2nd este vorba despre timpuri trecute: \u201e\u00cen ziua aia nu \u0219tiu cine\/ pe cine a salvat. Ne salvam unii\/ pe al\u021bii, ne bolboroseau \u00een cap\/ fraze despre regii medievali,\/ u\u0219uraticele menajere care-\u0219i desf\u0103ceau\/ corsetele dup\u0103 antreu, clovnii\/ muribunzi la semnul opozabilului,\/ lum\u00e2n\u0103rile care duhneau a gr\u0103sime\/ de oaie, forfota servitorilor.\u201d (De ev mediu<\/em>)<\/p>\n\n\n\n

E mai degrab\u0103 o combina\u021bie de umor direct \u0219i ironie sub\u021bire, \u00eendatorat\u0103 \u2013 \u00eentr-un poem, de pild\u0103 \u2013 recurgerii la parodia la C\u00e2ntecul de dragoste al lui Alfred J. Prufrock<\/em> de T.S. Eliot, c\u00e2t s\u0103 nu dilueze \u201etonul profetic\u201d \u2013 pe care \u00eel observ\u0103, cu temei, \u00eentr-o cronic\u0103, Dana Zetu \u2013 \u0219i s\u0103 nu coboare poezia din podul metafizic \u00een salonul glumelor \u0219i giumbu\u0219lucurilor, al senin\u0103t\u0103\u021bii r\u00e2sului, care, totu\u0219i, \u00een poezie, \u00een opinia lui Sorin Despot, care a scris, de asemenea, despre acest volum, \u201eare darul de a destabiliza recept\u0103rile tradi\u021bionale \u0219i a angaja cititorul \u00een moduri inovatoare\u201c.<\/p>\n\n\n\n

Este ceva adev\u0103r aici, care se trage din discu\u021bia mai veche (pro vs. contra-umor \u00een poezie) a teoreticienilor, \u00een care primii sus\u021bin c\u0103 prin umor este protejat\u0103 vulnerabilitatea, iar poezia devine mai uman\u0103, \u00een timp ce aceia din a doua categorie, \u00eentre care \u0219i cunoscutul poet englez, au serioase rezerve sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 umorul, dac\u0103 nu e foarte bine controlat, poate dilua gravitatea, poate sabota tonalitatea ad\u00e2nc\u0103 a poeziei.<\/p>\n\n\n\n

Totu\u0219i, \u00een acest volum, Tiberiu Neac\u0219u merge mai degrab\u0103 pe o dominant\u0103 a dezechilibrului \u0219i fragilit\u0103\u021bii, nu una a comicului \u0219i, prin urmare, nu este cazul s\u0103 invent\u0103m probleme acolo unde nu sunt. \u0218i face asta nu \u00een sensul strict al unei boli, ci ca o condi\u021bie poetic\u0103 permanent\u0103, ca o idee de tr\u0103ire poetic\u0103 (heideggerian\u0103) \u00een timpurile date, ca o \u201einstabilitate neurologic\u0103\u201d a discursului, ca o ipostaz\u0103 himerist\u0103 a spulber\u0103rii spa\u021biului \u0219i timpului (la fel ca \u00een poemul \u00eendatorat motivului c\u0103l\u0103toriei, Scrisoare de pe Jabel Hafiz<\/em>), \u00een care memoria, percep\u021bia, identitatea \u0219i afectivitatea, cu trecutul \u0219i prezentul, cu viitorul chiar (al mor\u021bii), cu flash-urile actualit\u0103\u021bii, trec printr-un filtru aproape clinic: \u201eOamenii \u0219i mor\u021bii\/ nu zic nimic \u2013 ce s\u0103 zic\u0103.\/\/ M\u0103 apropii de tine \u0219i c\u00e2nt \u2013\/ a\u0219a prin p\u0103m\u00e2nt stau m\u00e2inile, a\u0219a\/ peste tine au s\u0103rit ca ni\u0219te taximetri\u0219ti be\u021bi\/ amintirile, \u0219i oriunde ai fi \u2013 ce s\u0103 zici.\/\/ Cineva obsedat de tine va vorbi despre oameni\/ \u0219i despre carnea lor perfect\u0103,\/ despre cum un procent \u00eensemnat au organe\/ atrofiate \u2013 mai ales organul poeziei, zici,\/ \u0219i eu nu zic mare lucru \u2013 ce s\u0103 zic.\u201d (E o sear\u0103 obi\u0219nuit\u0103<\/em>)<\/p>\n\n\n\n

Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, poate, titlul Sindromul Joubert<\/em> evoc\u0103 o maladie rar\u0103, cu efecte asupra coordon\u0103rii \u0219i echilibrului \u2013 dou\u0103 teme care, aduse \u00een poezie, pot desemna tocmai tensiunea multor contrarii, a formei cu dezordinea, a logicii cu incoeren\u021ba, a ceea ce se poate exprima cu ceea ce scap\u0103 mereu limbajului. Pentru c\u0103 Neac\u0219u exploreaz\u0103 \u00een acest volum nu doar limbajul colocvial \u0219i structurile poetice libere, ci \u0219i o form\u0103 de vulnerabilitate lucra\u00adt\u0103 poetic \u2013 aceea a unui eu instabil, par\u021bial dedublat, mereu con\u0219tient c\u0103 realitatea este mediul s\u0103u artificial.<\/p>\n\n\n\n

Uneori, formul\u0103rile nu-i ies, patineaz\u0103 ca pe ghea\u021b\u0103, g\u00e2f\u00e2ie ca \u00eentr-o curs\u0103 de trail montan, devin semnificant<\/em> f\u0103r\u0103 semnificat<\/em>, vorba structurali\u0219tilor, dar parc\u0103 \u0219i asta vine ca o confirmare a dezechilibrului pe care \u00eel pune inten\u021bionat \u00een ecua\u021bia poetic\u0103. E ca \u0219i cum poetul ar for\u021ba uneori limita sensului tocmai pentru a-i testa rezisten\u021ba, l\u0103s\u00e2nd cititorul s\u0103 caute echilibrul printre fragment\u0103ri, salturi de ton, sugestii \u0219i \u00eentreruperi de logic\u0103 ce \u021bin mai degrab\u0103 de un refuz deliberat (avangardist) al coeren\u021bei dec\u00e2t de lipsa ei: \u201e\u00centr-o cas\u0103 goal\u0103 se intr\u0103 cu o atitudine\/ proasp\u0103t\u0103. Lampa bubuie de insecte\/ \u0219i praful respir\u0103 din planta uscat\u0103. Parchetul\/ se casc\u0103 \u0219i rupe din pere\u021bi plinta de plastic\u2026\u201d (Strada Ofrandei<\/em>)<\/p>\n\n\n\n

Poezia devine o tehnic\u0103 de supravie\u021buire \u00eentr-un corp care nu mai st\u0103p\u00e2ne\u0219te comenzile, dar \u0219i o \u00eencercare, s\u0103 zicem, de a re\u00eenv\u0103\u021ba mersul \u0219i re-asamblarea p\u0103r\u021bilor, ca dup\u0103 o traum\u0103: \u201e\u00centr-o p\u0103turic\u0103 \u00eempr\u0103\u0219tiat\u0103 creierul\/ meu viseaz\u0103 dragline \u0219i skrepere.\/ M\u0103 \u00eentorc din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd spre el\/ mirosind a motorin\u0103\u2026\u201d. Aceast\u0103 dedublare a percep\u021biei pare una din laturile distinctive ale c\u0103r\u021bii \u2013 poetul se scruteaz\u0103 de la distan\u021b\u0103, ironic, dar \u0219i cu o re\u021binere melancolic\u0103, uneori chiar cu tandre\u021be fa\u021b\u0103 de propria neputin\u021b\u0103: \u201eStau pe marginea unui lac \u0219i privesc\/ ra\u021bele cum se canibalizeaz\u0103. Am pierdut\/ \u0219i nu mai \u0219tiu ce s\u0103 fac, a\u0219a\/ c\u0103 le hr\u0103nesc cu p\u00e2ine tare.\u201d (Sunetul industrial \u0219i apusul<\/em>)<\/p>\n\n\n\n

Discursul se fragmenteaz\u0103 \u00een secven\u021be scurte, detalii aparent nesemnificative, imagini bru\u0219te. Exist\u0103, pe alocuri, o impresie de haiku urban, unde poezia se reduce la un minimum necesar, p\u0103str\u00e2nd totu\u0219i impactul, adesea chiar mai puternic: \u201eAtunci am auzit, \u00een sf\u00e2r\u0219it\/ ora\u0219ul megaloman cu toate\/ organele bolnave aranjate frumos.\u201d (De ev mediu<\/em>)<\/p>\n\n\n\n

Interesant este felul \u00een care Tiberiu Neac\u0219u \u00eembin\u0103 fragmente de cultur\u0103 popular\u0103, deopotriv\u0103 rural\u0103 \u0219i urban\u0103 (reminiscen\u021be din anii \u201990-2000, Sony-ul, listele de a\u0219teptare, m\u0103rcile de ma\u0219ini sau de aparatur\u0103) cu un ton aproape profetic, dar golit de emfaz\u0103. Acest metisaj \u2013 consemnat \u0219i de \u0218tefan Manasia pe coperta a patra \u2013 nu este acela al unui \u201epoet vizionar\u201d \u00een sens romantic (el chiar spune \u00eentr-un interviu c\u0103 ar trebui s\u0103 sc\u0103p\u0103m de romantism \u0219i de concepte precum geniul<\/em>), ci mai degrab\u0103 al unui \u201epoet disfunc\u021bional\u201d, care traduce st\u0103rile de dezechilibru ale unei epoci \u00een limbaj personal, f\u0103r\u0103 s\u0103 ridice vocea, chiar dac\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 evite tensiunea. Cu o sensibilitate care refuz\u0103 patetismul, Neac\u0219u \u00ee\u0219i creeaz\u0103 un spa\u021biu poetic cu destul nuan\u021be originale, \u00een care fragilitatea e recunoscut\u0103, dar nu depl\u00e2ns\u0103: \u201eDintr-un Ford se-aude Rihanna \u00een boxe\/ \u0219i-un \u0219ofer de autobuz pe care scrie Gara de Nord<\/em> vorbe\u0219te\/\/ cu so\u021bia sa Ana…\u201d (Poem de diminea\u021b\u0103<\/em>)<\/p>\n\n\n\n

De\u0219i s-ar mai fi putut lucra la unitate, cartea nu este, totu\u0219i, o simpl\u0103 colec\u021bie de poeme, ci mai degrab\u0103 un jurnal liric al dezechilibrului cotidian, al \u00eencerc\u0103rii de a men\u021bine mersul, ritmul \u0219i sensul \u00eentr-o lume unde orice urm\u0103 de coeren\u021b\u0103 e subminat\u0103. Este o poezie \u201ede margine\u201d, ca a unui concitadin craiovean al s\u0103u nou\u0103zecist, Nicolae Coande, una care face din instabilitate o form\u0103 de luciditate poetic\u0103 sau ontologic\u0103, oricum ar fi. Este \u0219i organic-visceral-maladiv\u0103, ca a altui \u00eenainta\u0219 concitadin contemporan, Ionel Ciupureanu.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen Sindromul Joubert<\/em>, Tiberiu Neac\u0219u nu pune la b\u0103taie o liric\u0103 a confesiunii directe, nici o poetic\u0103 a gesturilor mari, ci un fel de asumare a dezechilibrului ca stare a omului de azi \u2013 \u00een care limbajul poeziei, \u00een loc s\u0103 repare, pune \u00een lumin\u0103 fisurile, le \u00eenconjoar\u0103 cu umor, ironie, dar \u0219i cu luciditate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Vasile Baghiu<\/p>\n","protected":false},"author":396,"featured_media":13664,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[106,2510,2544,1966],"coauthors":[2387],"class_list":["post-13663","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-cronica-literara","tag-nr-6-2025","tag-tiberiu-neacsu","tag-vasile-baghiu"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/09\/Tiberiu-Neacsu.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13663","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/396"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13663"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13663\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13671,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13663\/revisions\/13671"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13664"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13663"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13663"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13663"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=13663"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}