{"id":13634,"date":"2025-08-30T16:28:19","date_gmt":"2025-08-30T13:28:19","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13634"},"modified":"2025-08-30T16:35:59","modified_gmt":"2025-08-30T13:35:59","slug":"viata-din-oricat-de-putin","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13634","title":{"rendered":"Via\u021b\u0103 din oric\u00e2t de pu\u021bin"},"content":{"rendered":"\n
\n
\"\"<\/figure>\n\n\n\n
\"\"<\/figure>\n\n\n\n
\"\"<\/figure>\n<\/figure>\n\n\n\n

Cum se dezvolt\u0103 o poveste? Po\u021bi s\u0103 le dai eroilor t\u0103i totul \u0219i apoi s\u0103 le iei tot \u0219i s\u0103 vezi ce r\u0103m\u00e2ne. Po\u021bi s\u0103 nu le dai nimic \u00een termeni materiali, dar s\u0103-i \u00eenzestrezi cu o inim\u0103 u\u0219oar\u0103 sau cu o inteligen\u021b\u0103 nativ\u0103 \u0219i ceva ambi\u021bie \u0219i s\u0103-i urm\u0103re\u0219ti cum \u00eencearc\u0103 s\u0103 ias\u0103 la mal; \u00een punctul \u0103sta po\u021bi s\u0103-i aju\u021bi \u2013 pe modelul from rags to riches<\/em> \u2013, \u0219i atunci ob\u021bii clasica poveste a progresului prin efort \u0219i ceva noroc, care presupune c\u0103 lumea e configurat\u0103 \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 permit\u0103 o \u00eennoire personal\u0103, dup\u0103 cum s\u0103-i p\u0103c\u0103le\u0219ti cu pu\u021bin\u0103 speran\u021b\u0103 \u0219i pe urm\u0103 s\u0103-i strive\u0219ti \u00eenainte s\u0103 apuce s-o tr\u0103iasc\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, ca s\u0103 vezi apoi ce fel de oameni sunt c\u00e2nd nu doar c\u0103 nu mai au nimic, dar au pierdut \u0219i speran\u021ba de a avea ceva.<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-una din ultimele poezii ale lui Yeats, poetul irlandez exprim\u0103 senza\u021bia aceasta de cap\u0103t de drum existen\u021bial \u00een felul urm\u0103tor: \u201eNow that my ladder\u2019s gone\/ I must lie down where all the ladders start\/ In the foul rag and bone shop of the heart\u201d. Adic\u0103 \u2013 \u0219i \u00een traducere liber\u0103 \u2013 dup\u0103 ce \u021bi-ai pierdut toate sc\u0103rile, nu mai ai de ales dec\u00e2t s\u0103 te \u00eentorci \u00eenapoi \u00een acel spa\u021biu din sine din care \u00eencepe oricum orice \u00een\u0103l\u021bare. Exist\u0103, dac\u0103 vre\u021bi, un soi de baseline<\/em> al individualit\u0103\u021bii, e spa\u021biul \u00een care recazi c\u00e2nd te confrun\u021bi cu e\u0219ecul. \u00cen viziunea lui Yeats, e un loc murdar \u2013 dar pozitivat prin aceea c\u0103 de-acolo \u00eencepi \u00eentotdeauna s\u0103 urci, \u0219i ca atare e mereu locul sincerit\u0103\u021bii ultime, spa\u021biul interior \u00een care nu mai po\u021bi s\u0103 te min\u021bi \u0219i, prin urmare, nici s\u0103 fugi. Asta poate fi \u00een\u021beles \u00een dou\u0103 feluri: ori \u00een termeni cre\u0219tini, c\u0103 acela e locul inimii pline de p\u0103cat la care n-ai de ales dec\u00e2t s\u0103 te \u00eentorci \u0219i a c\u0103rui mizerie \u00ee\u021bi pune \u00een perspectiv\u0103 orice succes, ori democratic \u0219i psihanalitic, c\u0103 este o experien\u021b\u0103 universal\u0103 a sinelui s\u0103 dea ochii cu sine \u0219i c\u0103 este experien\u021ba universal\u0103 a modestiei personale, fiindc\u0103 \u00een aceast\u0103 confruntare te vezi inevitabil drept cine e\u0219ti cu adev\u0103rat, fie \u0219i doar cu coada ochiului.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ambele explica\u021bii exist\u0103 un \u201ecine\u201d care este, chiar dac\u0103 condi\u021bia \u00een care se reg\u0103se\u0219te e aceasta dec\u0103zut\u0103, dar fundamental\u0103, condi\u021bia de fiin\u021b\u0103 creat\u0103 ori de membru al unei specii care trebuie s\u0103 se \u00eempace cu propria singur\u0103tate mai mult sau mai pu\u021bin abject\u0103. Pove\u0219tile \u00ee\u0219i \u00eemping de obicei eroii \u00een aceast\u0103 zon\u0103 de crepuscul, fiindc\u0103 ce-i aduce acolo e e\u0219ecul, durerea, deziluzia, proximitatea mor\u021bii, adic\u0103 toate st\u0103rile afective care te pun \u00eentr-un fel sau altul \u00een fa\u021ba \u00eentreb\u0103rii \u201ecine este cel care sufer\u0103, pl\u00e2nge, simte c\u0103 lumea \u00eel oprim\u0103 etc.\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u00centrebarea \u00eens\u0103\u0219i are sub\u00een\u021belesuri cre\u0219tine, iar r\u0103spunsurile pe care le \u0219tim din tradi\u021bia religioas\u0103, fie \u0219i cea popular\u0103, sau din cea umanist\u0103 sau din cea existen\u021bialist\u0103 pun mereu acolo un subiect, sau m\u0103car forma unui subiect, care-\u0219i caut\u0103 salvarea sau \u2013 dac\u0103 asta nu se poate \u2013 m\u0103car \u00eemplinirea. E o teorie important\u0103 \u0219i pentru filozofia cre\u0219tin\u0103 a iert\u0103rii, fiindc\u0103 spune \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103 c\u0103 ceea ce ier\u021bi este aceast\u0103 c\u00e2time de \u201ecine\u201d care are \u00een comun cu creatorul faptul c\u0103 este nepieritoare \u0219i care prin noble\u021bea ei, care poate nici nu se mai vede, \u00ee\u0219i r\u0103scump\u0103r\u0103 gre\u0219elile; adesea singurul lucru care-i mai asigur\u0103 noble\u021bea este capacitatea c\u0103in\u021bei, adic\u0103 \u00eentoarcerea \u00een acela\u0219i spa\u021biu \u00een care se poate privi pe sine \u00een ochi \u0219i poate recunoa\u0219te c\u0103 trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 o vreme acolo, \u201ein the foul rag and bone shop of the heart\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen epoca afirm\u0103rii de sine, \u00een care p\u00e2n\u0103 \u0219i pedagogii preiau limbajul industriei dezvolt\u0103rii personale, genul acesta de teorie a sinelui, cu toate inflexiunile ei cre\u0219tine, arde la temperaturi metafizice prea incandescente pentru a mai putea fi impus\u0103 ca standard public al \u00eendrept\u0103rii, cum s\u0103-i zicem, suflete\u0219ti<\/em>? P\u00e2n\u0103 \u0219i terminologia asta pare desuet\u0103. \u0218i nu e c\u0103 problema \u201edevenirii morale\u201d a disp\u0103rut din via\u021b\u0103 \u0219i art\u0103, ci doar c\u0103 vocabularul contemporan rezistent la metafizic\u0103, ironic, condi\u021bionat s\u0103 sparg\u0103 ideea de unitate natural\u0103 \u0219i pe cea de identitate personal\u0103 nu mai creeaz\u0103 loc altfel dec\u00e2t sarcastic pentru ideea veche, tare, acum aproape magic\u0103, de \u201esuflet\u201d, de\u0219i \u00een acela\u0219i timp nu renun\u021b\u0103 la cealalt\u0103 fa\u021bet\u0103 mo\u0219tenit\u0103 a ei, cea de \u201edemnitate uman\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-un roman al lui Coetzee din 1893, Via\u021ba \u0219i vremurile lui Michael K<\/em>, avem un personaj \u2013 cum ziceam la \u00eenceputul acestui text \u2013 care are foarte pu\u021bine \u00een afara unei firi binevoitoare \u0219i a unei leg\u0103turi de rudenie, \u0219i pierde \u0219i pu\u021binul pe care-l are. E \u0219i \u00eencet la minte, afl\u0103m, \u0219i are \u00een r\u0103spundere o mam\u0103 care nu mai poate s\u0103 lucreze, care depinde de bun\u0103voin\u021ba patronilor s\u0103i. Locuiesc am\u00e2ndoi \u00eentr-un Cape Town decimat de conflicte \u0219i revolte \u0219i mama simte c\u0103 e pe moarte \u0219i vrea s\u0103 se retrag\u0103 undeva \u00eentr-o provincie pa\u0219nic\u0103 \u0219i solar\u0103, ultimul vis idilic al bolnavilor. Michael K e hot\u0103r\u00e2t s\u0103-i fac\u0103 pe plac \u0219i pornesc am\u00e2ndoi printr-o Afric\u0103 de Sud marcat\u0103 de apartheid, cu controale militare la fiecare col\u021b de strad\u0103 \u0219i bande de ho\u021bi pe drumurile l\u0103turalnice. Mama moare pe drum \u00eentr-un spital din Stellenbosch \u0219i eroul nostru r\u0103m\u00e2ne singur pe lume, cu un mic handicap facial \u0219i nimic altceva \u2013 e jefuit, b\u0103tut, internat \u00een colonii de munc\u0103, sufer\u0103 de foame \u0219i e tratat \u00een toate felurile nedemne imaginabile, dar \u0219i primit cu bun\u0103tate \u00een c\u00e2teva d\u0103\u021bi, iar Coetzee ni-l arat\u0103 \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 cumva intact sub toate aceste constr\u00e2ngeri.<\/p>\n\n\n\n

\u0218tie c\u0103 sufer\u0103 \u0219i aproape c\u0103-\u0219i vede suferin\u021ba din afar\u0103; la un moment dat, \u00eenchis \u00eentr-o colonie de munc\u0103, \u00een care interna\u021bii sunt folosi\u021bi ca ni\u0219te sclavi de c\u0103tre \u0219efii brutali de pe planta\u021biile locale, \u00ee\u0219i ia o distan\u021b\u0103 \u0219i se \u00eentreab\u0103: \u201e\u00abAsta este educa\u021bia de care am parte? Acum ajung \u0219i eu s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b cum e via\u021ba cu adev\u0103rat, aici, \u00een colonie?\u00bb I se p\u0103rea c\u0103 dinaintea ochilor lui se perindau scene diverse de via\u021b\u0103 \u0219i c\u0103 toate aveau un \u00een\u021beles tainic. Presim\u021bea c\u0103 toate converg, aproape amenin\u021b\u0103tor, \u00eenspre un singur sens, de\u0219i nu \u00eei era foarte clar care ar putea fi acela.\u201d Apoi intr\u0103 \u00eentr-o \u0219i mai mare spiral\u0103 a suferin\u021belor, p\u00e2n\u0103 \u00een punctul \u00een care chiar \u0219i mila oamenilor i se pare un lucru care nu merit\u0103 vrut. Ca Bartleby, tot ce mai caut\u0103 acum e un soi de nemi\u0219care \u00een pu\u021bin\u0103tatea propriei vie\u021bi. Nu e clar deloc pe parcursul pove\u0219tii de ce Coetzee \u00eel supune pe Michael K tuturor acestor \u00eencerc\u0103ri; multe dintre personajele lui au acest aer de individualit\u0103\u021bi trecute printr-o serie de patimi aproape hristice care \u00een proze mai vechi sf\u00e2r\u0219eau prin a fi transformatoare, alimentate de vechea filozofie \u2013 \u0219i ea apus\u0103 \u2013 a sufletului \u00eennobilat de durere (dar care, m\u0103car \u00een intui\u021bii, dac\u0103 nu \u00een bazele ei, pentru mine r\u0103m\u00e2ne valabil\u0103).<\/p>\n\n\n\n

De fapt, progresul lui moral e minim, iar cel geografic e circular \u0219i personajul ajunge \u00een exact apartamentul din Cape Town din care \u00eencercase s\u0103 se salveze \u0219i unde ni se d\u0103 de \u00een\u021beles c\u0103 ar putea la fel de bine s\u0103 moar\u0103. Dar \u00een ultimele pagini se imagineaz\u0103 \u00eentorc\u00e2ndu-se \u00eenso\u021bit de cineva la ferma unde se retr\u0103sese dup\u0103 ce fugise din colonia de munc\u0103 \u0219i unde plantase legume \u0219i dovleci, dar unde deopotriv\u0103 fusese aproape s\u0103 moar\u0103 de foame \u0219i cunoscuse letargia \u00eenfometa\u021bilor; \u0219i-\u0219i imagineaz\u0103 \u00een plus c\u0103 \u00eenso\u021bitorul lui l-ar \u00eentreba: dar cum o s\u0103 tr\u0103im aici, cu at\u00e2t de pu\u021bine lucruri, de unde lu\u0103m ap\u0103? \u0218i-atunci \u201eel, Michael K, ar scoate o linguri\u021b\u0103 de ceai din buzunar, o linguri\u021b\u0103 \u0219i un mosor cu a\u021b\u0103. Ar cur\u0103\u021ba gaura pu\u021bului de pietri\u0219, ar \u00eendoi coada linguri\u021bei p\u00e2n\u0103 ar face o bucl\u0103, ar lega a\u021ba cu ea \u0219i ar cobor\u00ee-o prin pu\u021b p\u00e2n\u0103 \u00een ad\u00e2ncul p\u0103m\u00e2ntului, iar c\u00e2nd ar ridica-o, ar fi ap\u0103 \u00een cupa linguri\u021bei; \u0219i astfel, ar zice, se poate tr\u0103i.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Nu \u0219tiu de ce m\u0103 emo\u021bioneaz\u0103 acest final de carte. Este \u0219i finalul cel mai optimist pe care-l \u0219tiu la Coetzee, \u0219i poate \u0219i cel mai pu\u021bin ambiguu etic, pentru c\u0103 spune c\u0103 n-ai nevoie de mult ca s\u0103-\u021bi po\u021bi construi o via\u021b\u0103, a\u0219a cum plantele reziliente n-au nevoie de mult\u0103 lumin\u0103 \u0219i ap\u0103 ca s\u0103 creasc\u0103. \u00cen logica narativ\u0103 a romanului, care e religioas\u0103 prin patim\u0103 \u0219i revelatorie prin final, aceast\u0103 \u201epu\u021bin\u0103tate\u201d e piesa central\u0103 \u0219i locul \u00een care toate converg: Michael K sufer\u0103, dar nu degeaba, fiindc\u0103 la sf\u00e2r\u0219it \u201ese poate tr\u0103i \u0219i a\u0219a\u201d \u2013 ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 din \u201ecine\u201d-le care este a mai r\u0103mas o c\u00e2time care vede \u00een via\u021b\u0103, oric\u00e2t de diminuat\u0103, ceva ce poate fi construit cu demnitate sau scop, \u00een jurul oric\u0103rei pu\u021bin\u0103t\u0103\u021bi. \u00cen romanul imediat anterior, \u0219i anume \u00een A\u0219tept\u00e2ndu-i pe barbari<\/em>, eroul \u2013 un magistrat colonial \u2013 trece \u0219i el printr-o serie de patimi menite s\u0103 destructureze sentimentul c\u0103 este un \u201ecine\u201d, dar sf\u00e2r\u0219itul romanului ni-l las\u0103 de fapt la fel de absent \u0219i de nedumerit pe c\u00e2t era c\u00e2nd \u00eel cunoscuser\u0103m prima dat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen Dezonoare<\/em>, un roman scris aproape dou\u0103 decenii mai t\u00e2rziu, avem iar\u0103\u0219i un personaj care cade de foarte sus, din pozi\u021bia de profesor universitar, \u0219i ajunge foarte jos \u2013 ca lucr\u0103tor \u00eentr-un ecarisaj. \u0218i personajul de-aici, expert \u00een Byron \u0219i \u00een literatur\u0103 englez\u0103, \u00ee\u0219i \u00een\u021belege dec\u0103derea, dar romanul ni-l arat\u0103 \u00een toate etapele acestui declin, \u00eel pune fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 cu propria ipocrizie \u0219i, la final de tot, nu-l salveaz\u0103 nici m\u0103car prin optimismul precar prin care alesese Coetzee s\u0103-l salveze pe Michael K. Ambiguitatea moral\u0103 este de altfel marca romanelor sale \u2013 de la primul (\u021ainuturi \u00een crepuscul<\/em>), \u00een care un tat\u0103 pu\u021bin instabil, care aminte\u0219te de copistul din Dublul<\/em> lui Dostoievski, \u00ee\u0219i \u00eenjunghie propriul copil \u0219i se justific\u0103 delirant, p\u00e2n\u0103 la ultimul, Polonezul<\/em>, \u00een care protagoni\u0219tii merg prin lume f\u0103r\u0103 s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 cu adev\u0103rat \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i comunice \u2013, \u0219i e vorba de o ambiguitate care vine nu at\u00e2t din faptul c\u0103 lumea nu g\u00e2nde\u0219te moral, ci din aceea c\u0103 personajele nu \u00een\u021beleg ce mai \u00eenseamn\u0103 s\u0103 te schimbi<\/em>, stupefiate de violen\u021ba lumii sau de propria lor indiferen\u021b\u0103 sau inabilitate etic\u0103. Unii par s\u0103-\u0219i primeasc\u0103 pedepsele cu aceea\u0219i beatitudine determinist\u0103 cu care \u0219i-ar primi victoriile, de parc\u0103 ei \u00een\u0219i\u0219i n-ar depinde de ei \u00een\u0219i\u0219i. (\u00cent\u00e2mpl\u0103tor, asta era problema pe care \u0219i-o pusese Dostoievski \u00een \u00censemn\u0103ri din subteran\u0103<\/em>.)<\/p>\n\n\n\n

Coetzee pare foarte interesat de ideea asta, cre\u0219tin\u0103 \u00een esen\u021b\u0103, c\u0103 exist\u0103 un loc liminal \u00een sine ale c\u0103rui u\u0219i se deschid numai prin suferin\u021b\u0103 \u0219i la care n-au acces dec\u00e2t cei care au trecut prin patimile vie\u021bii \u2013 dar nu mai poate s\u0103-l reclame cu fervoarea cu care o f\u0103ceau acum nici o sut\u0103 de ani prozatori pentru care era de la sine \u00een\u021beles c\u0103 via\u021ba nu te las\u0103 neschimbat \u0219i c\u0103, dac\u0103 r\u0103m\u00e2i tare pe picioare, ancorat \u00een credin\u021b\u0103, \u00een comunitate ori \u00eentr-o form\u0103 de curaj existen\u021bial, n-o s\u0103 te pierzi \u0219i via\u021ba te va transfigura, ridic\u00e2ndu-te. La Coetzee r\u0103m\u00e2ne intui\u021bia c\u0103 durerea poate s\u0103-\u021bi fac\u0103 ceva \u0219i \u00een virtutea acestei intui\u021bii \u00ee\u0219i supune personajele tuturor acestor patimi, dar \u00een final eliberarea e suspendat\u0103. (Sim\u021bim c\u0103 asta e foarte pu\u021bin \u0219i educa\u021bia politic\u0103 contemporan\u0103 \u00ee\u021bi cere s\u0103 te revol\u021bi \u00een fa\u021ba unei asemenea \u00eenjosiri. R\u0103m\u00e2ne ceva \u00een aer din intui\u021bia cre\u0219tin\u0103 c\u0103 suferin\u021ba e formativ\u0103, dar e vorba doar de o suferin\u021b\u0103 didactic\u0103, destins\u0103, care consolideaz\u0103 sinele, \u00eel face mai autentic \u0219i nu-l distruge.)<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd profesorul universitar din Dezonoare<\/em> se ata\u0219eaz\u0103 de unul dintre c\u0103\u021beii din ecarisaj, e \u00eentrebat chiar la finalul c\u0103r\u021bii dac\u0103 vrea s\u0103-l omoare, a\u0219a cum f\u0103cuse cu to\u021bi ceilal\u021bi \u0219i proprietara ecarisajului \u00eei cere: \u201eRenun\u021bi la el?\u201d Lurie \u2013 profesorul \u2013 nu r\u0103spunde dec\u00e2t: \u201eDa, renun\u021b la el.\u201d \u2013 care e ultima replic\u0103 a c\u0103r\u021bii. \u0218i asta e tot. Nu \u0219tii aici dac\u0103 aceast\u0103 renun\u021bare este pasul final spre completa lui dezumanizare, \u00een sensul c\u0103 \u00een sf\u00e2r\u0219it a devenit indiferent la orice form\u0103 de afec\u021biune, fie \u0219i una fa\u021b\u0103 de ni\u0219te fiin\u021be pe care pe parcursul c\u0103r\u021bii le consider\u0103 inferioare, sau dac\u0103 acesta e momentul \u00een care renun\u021b\u0103 la ultima iluzie c\u0103 via\u021ba lui ar mai putea-o lua \u00een sus \u0219i se re\u00eentoarce \u00een \u201ethe foul rag and bone shop of the heart\u201d a lui Yeats, \u00een care nu mai poate s\u0103 se mint\u0103 deloc \u0219i unde \u00een sf\u00e2r\u0219it va \u0219ti cine este.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronica ideilor de Iulian Bocai<\/p>\n","protected":false},"author":273,"featured_media":13638,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[77,1829,2376,2510],"coauthors":[1827],"class_list":["post-13634","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-cronica-ideilor","tag-iulian-bocai","tag-j-m-coetzee-2","tag-nr-6-2025"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/08\/978-606-779-220-1.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13634","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/273"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13634"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13634\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13642,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13634\/revisions\/13642"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13638"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13634"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13634"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13634"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=13634"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}