{"id":13630,"date":"2025-08-29T18:54:47","date_gmt":"2025-08-29T15:54:47","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13630"},"modified":"2025-08-29T18:54:55","modified_gmt":"2025-08-29T15:54:55","slug":"30-de-ani-de-la-moartea-lui-cioran","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13630","title":{"rendered":"30 de ani de la moartea lui Cioran"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

\u00cen Fran\u021ba a fost lansat\u0103 cu mare tam-tam, \u00een anul \u00een care se \u00eemplinesc 30 de ani de la moarte (20 iunie 1995), o biografie a lui Cioran. Pasiona\u021bii eseistului rom\u00e2no-francez nu vor g\u0103si prea mari nout\u0103\u021bi \u00een aceast\u0103 carte scris\u0103 de Anca Visdei, autoare de origine rom\u00e2n\u0103 stabilit\u0103 \u00een Fran\u021ba, care are prostul obicei de a scrie biografii pe band\u0103 rulant\u0103.<\/p>\n\n\n\n

E bine c\u0103 exist\u0103 o biografie a lui Cioran \u2013 editorul francez se laud\u0103 c\u0103 e prima. Dar e cel pu\u021bin suspect\u0103 graba cu care, abia ap\u0103rut\u0103 (\u00een luna mai), Cioran ou le gai d\u00e9sespoir<\/em> a fost recompensat\u0103 cu premiul Goncourt pentru biografie \u201eEdmonde Charles-Roux\u201d. Spun asta fiindc\u0103 aceast\u0103 carte trebuie citit\u0103 cu circumspec\u021bie, aproape fiecare pagin\u0103 con\u021bin\u00e2nd afirma\u021bii \u00eendoielnice, aprecieri hazardate, r\u0103st\u0103lm\u0103ciri \u0219i nenum\u0103rate informa\u021bii de natur\u0103 factual\u0103 eronate, astfel c\u0103 e\u0219ti nevoit s\u0103 \u00eentrerupi lectura la tot pasul pentru verific\u0103ri. O adev\u0103rat\u0103 saraband\u0103 de erori, de-\u021bi vine s\u0103 zici c\u0103 asta nu e o biografie, ci o catastrof\u0103!<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

G\u0103sesc \u00een cartea Anc\u0103i Visdei despre Cioran o informa\u021bie (f\u0103r\u0103 surs\u0103) despre o scrisoare sosit\u0103 la Gallimard de la Tel Aviv, scris\u0103 pe 2 decembrie 1990. Destinatarul este Cioran, autorul scrisorii fiind un necunoscut care afirm\u0103: \u201eCioran, acest om mi-a salvat via\u021ba. Autorul trebuie s-o \u0219tie!\u201d Mai mult ca sigur, e unul dintre cititorii c\u0103rora Cioran le-a \u201esalvat via\u021ba\u201d prin c\u0103r\u021bile pe care le-a scris, mul\u021bi consider\u00e2ndu-le o lectur\u0103 tonic\u0103, t\u0103m\u0103duitoare, \u00een pofida faptului c\u0103 \u00een ele este vorba, \u00een repetate r\u00e2nduri, despre sinucidere. Lui Cioran i s-a repro\u0219at adesea c\u0103, de\u0219i propov\u0103duie\u0219te sinuciderea, n-a recurs la acest gest suprem. Din fericire, am putea spune: prin inconsecven\u021ba sa, a salvat via\u021ba altora.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd nu viseaz\u0103 cu ochii deschi\u0219i la un destin paralel \u2013 de fapt, o nou\u0103 \u00eentruchipare a paradisului pierdut al copil\u0103riei, Cioran admite c\u0103 are senza\u021bia c\u0103 munce\u0219te cu adev\u0103rat doar c\u00e2nd se \u00eentinde \u00een pat \u0219i \u00ee\u0219i las\u0103 g\u00e2ndurile s\u0103 r\u0103t\u0103ceasc\u0103 f\u0103r\u0103 scop, ca \u0219i cum simplul fapt de a exista ar fi singurul sens al vie\u021bii. \u00cen m\u0103sura \u00een care omul este capabil s\u0103 renun\u021be la f\u0103ptuire, la ac\u021biune, el se apropie de autenticitate \u2013 acesta pare s\u0103 fie credo-ul s\u0103u. Este atitudinea cea mai radical\u0103 cu putin\u021b\u0103, cu r\u0103d\u0103cini \u00een buddhism, pe care Cioran a sintetizat-o \u00een felul s\u0103u original, \u0219ocant \u0219i paradoxal: \u201eEu consider c\u0103 omul fiin\u021beaz\u0103 autentic doar atunci c\u00e2nd nu face nimic.\u201d<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

\u00cen anii cei mai negri ai comunismului, Radu Enescu publica o carte neverosimil\u0103 pentru Rom\u00e2nia acelor vremuri: Ab urbe condita. Eseuri despre valoarea omului \u0219i umanismul valorilor<\/em> (Facla, Timi\u0219oara, 1985). S\u0103 vorbe\u0219ti la modul serios, filosofic, nu umanist-socialist, despre valoarea omului \u0219i umanismul valorilor putea fi considerat u\u0219or drept un atac la temelia sistemului. \u0218i chiar era. Puteam citi acolo, cu mult \u00eenainte ca cenzura s\u0103 aprobe apari\u021bia Eseurilor<\/em> franceze ale lui Cioran \u00een traducerea lui Modest Morariu, aceste r\u00e2nduri despre \u201eFascina\u021bia stilului\u201d cioranian: \u201e\u00eentreaga sa oper\u0103, scris\u0103 cu parcimonie, este un lan\u021b ne\u00eentrerupt de butade, o parad\u0103 de artificii, o serbare a paradoxului, o succesiune de aforisme n\u0103scut\u0103 parc\u0103 prin fisiune nuclear\u0103, \u00eentr-un spectacol care fascineaz\u0103, seduce \u0219i p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 te n\u0103uce\u0219te.\u201d Dup\u0103 ce ne purtase prin toat\u0103 cultura francez\u0103, cu calupuri de citate din Cioran, eseul lui Radu Enescu se \u00eencheia apocaliptic: \u201edac\u0103 ar fi s\u0103 scrie o monografie, atunci Cioran ar scrie cel pu\u021bin monografia lui Dumnezeu. Sau mai degrab\u0103, ca un autentic voluptuos al crepusculului \u0219i un voiajor prin tenebrele infernului moral, ar scrie o superb\u0103 \u0219i polemic\u0103 monografie a Diavolului!\u201d<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

\u00cen 1932, ap\u0103rea \u00een traducere francez\u0103 Trait\u00e9 du d\u00e9sespoir<\/em> (La Maladie mortelle) a lui Kierkegaard. Cioran \u0219i-a intitulat prima sa carte, ap\u0103rut\u0103 \u00een 1934, Pe culmile disper\u0103rii<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen esen\u021b\u0103, la Kierkegaard este vorba de religie. Disperarea este p\u0103catul; \u201eel a atins numai \u00eent\u00e2iul grad al credin\u021bei, disperarea \u0219i prin ea o dorin\u021b\u0103 arz\u0103toare a religiei.\u201d Filosoful danez se refer\u0103 la poet (\u201edin punct de vedere cre\u0219tin, orice existen\u021b\u0103 de poet, cu toat\u0103 frumuse\u021bea sa estetic\u0103, este p\u0103cat\u201d), dar descrierea i se potrive\u0219te ca o m\u0103nu\u0219\u0103 \u0219i t\u00e2n\u0103rului Cioran, care dorea cu disperare s\u0103 cread\u0103, f\u0103r\u0103 a reu\u0219i \u00eens\u0103 (Lacrimi \u0219i sfin\u021bi<\/em>).<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Sculptorul Ion Vlasiu relateaz\u0103 \u00een cartea \u00cen spa\u021biu \u0219i timp<\/em> (Dacia, 1970) prima sa \u00eent\u00e2lnire cu Cioran, care tocmai ajunsese la Paris cu o burs\u0103 acordat\u0103 de Alphonse Dupront, directorul Institutului Francez din Bucure\u0219ti. Conform relat\u0103rii lui Vlasiu, Cioran era decis \u00eenc\u0103 din 1938 s\u0103 nu se mai \u00eentoarc\u0103 \u00een \u021bar\u0103: \u201e[\u2026] l-am \u00eent\u00e2lnit pe Emil Cioran, autorul unei c\u0103r\u021bi intitulate Pe culmile disper\u0103rii<\/em> \u0219i altele. Filozof existen\u021bialist. Mic, blond \u0219i gr\u0103suliu, este \u0219i el bursier. (Al statului francez). [\u2026] Cioran nici nu se g\u00e2nde\u0219te s\u0103 se mai \u00eentoarc\u0103 \u00een \u021bar\u0103. Nici n-are de ce.\u201d Motivul e explicat c\u00e2teva pagini mai \u00eencolo: \u201eCioran zice c\u0103 e mai nobil s\u0103 fii cer\u0219etor la Paris dec\u00e2t rege \u00een Bucure\u0219ti.\u201d O exprimare tipic\u0103 pentru Cioran, care avea o pl\u0103cere deosebit\u0103 s\u0103-\u0219i \u0219ocheze contemporanii cu paradoxurile sale sclipitoare. Vlasiu e ne\u00eencrez\u0103tor: \u201ePoate c\u0103 exagereaz\u0103 totu\u0219i. \u00cei vine u\u0219or s\u0103 fie paradoxal cu un venit de 2000 fr. primi\u021bi de-a bodea prostea.\u201d De fapt era invidios pe bursierul Cioran, care cu bursa de 2000 de franci pe lun\u0103, era vesel \u0219i f\u0103r\u0103 griji. \u201eDac\u0103 a\u0219 fi cel pu\u021bin filozof, poate a\u0219 avea \u0219i eu o burs\u0103. \u00cemi vine s\u0103 r\u00e2d c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc la meandrele norocului\u201d, noteaz\u0103 amar Vlasiu, care, f\u0103r\u0103 nici un fel de mijloace de subzisten\u021b\u0103, tr\u0103ia de pe o zi pe alta, \u00eenchipuindu-\u0219i c\u0103 Cioran va ajunge membru al Academiei Franceze (!). Nu-i mai r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 fie ironic: \u201eCioran se dispre\u021buie\u0219te, dar nu ca Epictet, nici ca Socrate, ci ca un \u0219ef de cabinet, sup\u0103rat c\u0103 \u00eenc\u0103 nu e ministru. Poate va ajunge!\u201d Cioran ministru! Vedem \u0219i din acest exemplu c\u00e2t de gre\u0219it a fost judecat Cioran de c\u0103tre contemporani, indu\u0219i \u00een eroare de aparenta sa jovialitate \u00een conversa\u021bie.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Tot de la Ion Vlasiu afl\u0103m \u0219i c\u00e2teva am\u0103nunte pre\u021bioase privind celebra burs\u0103 a lui Cioran, pentru care nu a muncit deloc, prefer\u00e2nd s\u0103 se plimbe cu bicicleta prin toat\u0103 Fran\u021ba. \u201eCeea ce-mi place la Cioran este c\u0103 nu face parad\u0103 de cultur\u0103 ca Grigore Popa. Despre lecturile sale vorbe\u0219te ca despre un peisaj prin care a trecut \u00eent\u00e2mpl\u0103tor. Are ceva de artist boem, \u00een sensul c\u0103 pare dezlegat de via\u021b\u0103, bine\u00een\u021beles \u00een afar\u0103 de grija lui pentru burs\u0103. A trimis un reportaj despre \u00abcartierul latin\u00bb, la o revist\u0103 din Rom\u00e2nia, care n-a pl\u0103cut directorului Institutului Francez din Bucure\u0219ti, \u0219i i s-a suspendat bursa. F\u0103r\u0103 s\u0103 fie prea alarmat, c\u00e2tva timp Cioran \u0219i-a pierdut umorul. Din fericire pentru el, directorul a venit la Paris \u0219i Cioran i-a cerut o audien\u021b\u0103, din care s-a ales cu o burs\u0103 \u0219i mai mare. Argumentul lui a fost c\u0103, la nivelul unei burse mici, optimismul nu func\u021bioneaz\u0103 normal. Prob\u0103 c\u0103 linia de orizont \u00eentre \u0219iretenie \u0219i filozofie e foarte sub\u021bire.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Desigur, nu trebuie s\u0103 lu\u0103m tot ce spune Vlasiu drept liter\u0103 de lege, versiunea pe care o prezint\u0103 Cioran \u00een interviuri despre prelungirea bursei sale fiind u\u0219or diferit\u0103. \u00cen plus, \u00een Caiete<\/em> se arat\u0103 extrem de nemul\u021bumit atunci c\u00e2nd, \u00een 1970, ajunge s\u0103 citeasc\u0103 r\u00e2ndurile scrise de Vlasiu despre el: \u201eA.A. (Ar\u0219avir Acterian, n.n.<\/em>) \u00eemi trimite Jurnalul<\/em> lui Vlasiu, \u00een care se vorbe\u0219te mult de mine, a\u0219a cum eram \u00een 1938-1939. Degeaba m\u0103 str\u0103duiesc, nu reu\u0219esc s\u0103-l reg\u0103sesc pe cel care eram, pe cel despre care vorbe\u0219te Vlasiu; \u00eemi scap\u0103, are consisten\u021ba unui spectru. E adev\u0103rat c\u0103 nu-i prea limpede cum ai putea s\u0103 te reg\u0103se\u0219ti c\u00e2nd e\u0219ti evocat de un tip neserios, de un escroc plin \u0219i de fiere, \u0219i de farmec, \u021b\u0103ran \u0219mecher \u0219i cabotin cum nu e altul.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Deloc m\u0103gulitor acest mic portret pe care i-l face Cioran lui Vlasiu. \u0218i cam nedrept.<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

\u201eAma nesciri<\/em>, spune Imitatio<\/em>. S\u0103-\u021bi plac\u0103 s\u0103 fii ne\u0219tiut. Nu e\u0219ti mul\u021bumit de tine \u0219i de lume dec\u00e2t dac\u0103 te conformezi acestui precept.\u201d (Despre neajunsul de a te fi n\u0103scut<\/em>)<\/p>\n\n\n\n

Cioran voia s\u0103-\u0219i ascund\u0103 trecutul, spun comentatorii s\u0103i, ni\u021bel cam obtuzi, fiindu-i team\u0103 de consecin\u021bele unor dezv\u0103luiri privind adeziunea sa din tinere\u021be la fascism, la ideile legionare. E doar par\u021bial adev\u0103rat, c\u0103ci aceast\u0103 escamotare a trecutului s\u0103u s-a transformat treptat \u00eentr-o dorin\u021b\u0103 mai general\u0103 de a fi ne\u0219tiut, de a trece prin via\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 a l\u0103sa prea multe urme (cu excep\u021bia scrisului, desigur, practicat, zice el, din motive \u201eterapeutice\u201d). \u201eAma nesciri\u201d nu se refer\u0103 la ascunderea trecutului, ci a prezentului. Cioran e stoic, chiar dac\u0103 \u00eel citeaz\u0103 pe Epicur: \u201e\u00abSunt nimeni, mi-am \u00eenvins numele!\u00bb exclam\u0103 cel care, nemaivr\u00e2nd s\u0103 se \u00eenjoseasc\u0103 l\u0103s\u00e2nd urme, \u00eencearc\u0103 s\u0103 se conformeze sfatului lui Epicur: \u00abAscunde-\u021bi via\u021ba!\u00bb\u201d (C\u0103derea \u00een timp<\/em>)<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Jeannine Worms, \u00een M\u00e9moires d’une \u00e9tourdie<\/em> (2021), relateaz\u0103 c\u00e2teva chestii simpatice despre Cioran, pe care \u00eel idolatriza de-a dreptul, fiind \u00eenc\u00e2ntat\u0103 de talentul acestuia de a \u00eentre\u021bine conversa\u021bia. Printre altele, Cioran sus\u021binea c\u0103 motivul pentru care s-au v\u00e2ndut foarte multe exemplare din L<\/em>\u2019<\/em>\u00catre et le N\u00e9ant<\/em> <\/em>e faptul c\u0103 avea fix un kilogram. B\u0103canii o foloseau pe post de greutate la c\u00e2ntar. \u201eNimeni n-a citit-o! exclama Cioran. E mortal de plicticoas\u0103! La un an dup\u0103 publicare, Gallimard a primit o scrisoare de la o domni\u0219oar\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103 din Fribourg, Elve\u021bia, \u00een care aceasta semnala faptul c\u0103, la pagina 387, se g\u0103sesc trei cuvinte tip\u0103rite invers. Niciun cititor nu ajunsese p\u00e2n\u0103 acolo! Eu \u00een niciun caz.\u201d Tipic pentru Cioran, care avea un dinte contra lui Sartre. Nu degeaba se \u00eentreba, la un moment dat: \u201eS\u0103 fie oare pentru noi existen\u021ba un exil \u0219i neantul o patrie?\u201d<\/p>\n\n\n\n

*<\/p>\n\n\n\n

Am scris primul meu articol despre Cioran la trei ani dup\u0103 moartea sa. \u00cen total, am publicat vreo 70 de articole despre el \u2013 eseuri, studii, cronici \u2013 \u0219i o carte. Cioran era obsedat de boal\u0103, moarte, sinucidere, eu sunt obsedat de Cioran. O obsesie \u00eentins\u0103 pe parcursul a aproape 30 de ani. I-am citit \u0219i recitit c\u0103r\u021bile, \u00een special Caietele<\/em>, de mai multe ori. Nu pot s\u0103 spun nici acum c\u0103 \u00eel \u00een\u021beleg mai bine. Dar poate c\u0103 asta nici nu conteaz\u0103. Sunt \u0219i eu de p\u0103rerea lui Cioran: \u00eei cite\u0219ti pe al\u021bii ca s\u0103 te \u00een\u021belegi pe tine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Alexandru Seres<\/p>\n","protected":false},"author":20,"featured_media":13631,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1006,52],"tags":[137,229,2510,1008],"coauthors":[1126],"class_list":["post-13630","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-reconstituiri","category-rubrici","tag-alexandru-seres","tag-cioran","tag-nr-6-2025","tag-reconstituiri"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/08\/Cioran.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13630","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/20"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13630"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13630\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13632,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13630\/revisions\/13632"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13631"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13630"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13630"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13630"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=13630"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}