{"id":13591,"date":"2025-08-26T19:12:02","date_gmt":"2025-08-26T16:12:02","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13591"},"modified":"2025-08-26T19:18:12","modified_gmt":"2025-08-26T16:18:12","slug":"spatii-de-convivialitate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13591","title":{"rendered":"Spa\u021bii de convivialitate"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image is-style-default\">\n<figure class=\"aligncenter size-full is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"1000\" height=\"627\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/08\/Cremaillere.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-13596\" style=\"width:600px\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/08\/Cremaillere.jpg 1000w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/08\/Cremaillere-300x188.jpg 300w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/08\/Cremaillere-768x482.jpg 768w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/08\/Cremaillere-480x301.jpg 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 1000px) 100vw, 1000px\" \/><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p>Participarea mea ca membru \u00een proiectul tematic european ERASMUS CiCe (Children\u2019s Identity and Citizenship in Europe), destinat cercet\u0103rii, apoi implement\u0103rii unor strategii menite s\u0103 asigure o educa\u021bie cet\u0103\u021beneasc\u0103 a elevilor, adecvat\u0103 secolului nostru, a fost un adev\u0103rat exerci\u021biu de europenitate pentru mine, pentru c\u0103 \u00een acea perioad\u0103, 2002-2011, am ad\u0103ugat \u0219i o alt\u0103 dimensiune \u00eentreprinderii academice \u00een care eram implicat\u0103, anume, aceea de a cerceta, elabora, colabora cu colegi din alte universit\u0103\u021bi de pe continent, de a accepta diversitatea dintre noi \u0219i grupurile\/societ\u0103\u021bile c\u0103rora le apar\u021bineam individual, f\u0103c\u00e2nd ca aceast\u0103 diferen\u021b\u0103 s\u0103 fie apreciat\u0103 \u0219i evaluat\u0103 pozitiv cu fiecare ocazie \u0219i s\u0103 consolideze rela\u021biile dintre noi \u0219i dintre institu\u021biile pe care le reprezentam. Cele mai frecvente \u0219i mai reconfortante momente de a prezenta, compara \u0219i discuta anumite practici diurne, caracteristice locurilor de unde veneam, erau cele de socializare la mas\u0103, pentru c\u0103 atunci aveam sentimentul bucuriei de dup\u0103 munc\u0103, sentimentul c\u0103 putem savura \u0219i aprecia \u201epl\u0103cerile simple precum compania semenilor, natura, acele lucruri care satisfac nevoile corpului nostru\u201d \u0219i c\u0103 \u201eVia\u021ba Bun\u0103 apare prin descoperirea \u0219i folosirea virtu\u021bilor \u0219i a tr\u0103s\u0103turilor unice care ne caracterizeaz\u0103 pe noi\u201d (Mair, 2019: 33). O imagine analog\u0103 se ob\u021bine atunci c\u00e2nd personajele sunt trimise \u00een anumite spa\u021bii de restaura\u021bie colectiv\u0103 (restaurante, braserii sau baruri), astfel facilit\u00e2ndu-li-se etalarea abilit\u0103\u021bilor lor de a-\u0219i construi, al\u0103turi de semenii lor, o stare de bine \u0219i de a-\u0219i redimensiona personalitatea prin accentuarea componentei psihologice pozitive care le-a fost conferit\u0103 prin inten\u021bie auctorial\u0103, o stare generat\u0103 de experien\u021ba consumului pasionat, un moment de mare expresivitate \u00een definirea pl\u0103cerii (v. Tomlison, 1990: 17).<\/p>\n\n\n\n<p><strong>Configura\u021bii spa\u021biale ale convivialit\u0103\u021bii<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p>Accept\u00e2nd constatarea c\u0103 \u201espa\u021biul este o practic\u0103 a locurilor\u201d \u0219i c\u0103, \u00een sine, el este \u201eun loc practicat\u201d (Mihali, 2001a: 7, 83), compus din mai multe elemente, profilate dup\u0103 evenimentele pe care le g\u0103zduie\u0219te, expunerea protagoni\u0219tilor la un mediu favorabil experimentelor gastronomice \u00eenlesne\u0219te cititorului descoperirea reac\u021biilor acestora la o ceremonie unde \u201enimeni nu se plictise\u0219te \u00een timpul primului ceas de \u0219edere\u201d (Brillat-Savarin, 1988:18) \u0219i a comportamentului lor fa\u021b\u0103 de semenii participan\u021bi la acest moment, precum \u0219i a cuno\u0219tin\u021belor legate de registrul culinar aferent. Pe vasul de croazier\u0103 <em>Aurora<\/em>, Tina \u0219i Alexander urm\u0103resc \u201esosirea a cinci farfurii p\u0103trate \u0219i \u00eentunecate, fiecare con\u021bin\u00e2nd p\u0103tr\u0103\u021bele mici \u0219i r\u0103zle\u021be \u00een culorile curcubeului \u0219i cocoloa\u0219e de spum\u0103 aranjate pe ceva ce sem\u0103na cu ni\u0219te iarb\u0103 tuns\u0103\u201d, apoi \u201escoici cu sfecl\u0103 murat\u0103 [\u2026], cu spum\u0103 de iarb\u0103 dulce \u0219i buc\u0103\u021bi uscate de br\u0103di\u0219or\u201d (Ware, 2018: 87), o scen\u0103 care le inspir\u0103 o discu\u021bie despre diferite feluri de m\u00e2ncare din lume, cum ar fi \u201etipul de sashimi pe care trebuie neap\u0103rat s\u0103-l \u00eencerci e fugu [\u2026]. Pur \u0219i simplu are cel mai delicios gust\u201d (91), apoi \u201epe\u0219tele \u0103la groaznic dar otr\u0103vitor\u201d, care \u201ede asta este o experien\u021b\u0103\u201d pentru c\u0103 \u201eextazul pe care \u00eel sim\u021bi dup\u0103 ce m\u0103n\u00e2nci fugu e o reac\u021bie similar\u0103 a neuronilor [ca \u00een cazul drogurilor]\u201d. (92)<\/p>\n\n\n\n<p>C\u00e2nd personajele descoper\u0103 pl\u0103cerea de a m\u00e2nca \u00eentr-un loc public, adic\u0103 pl\u0103cerea \u201ede a \u0219edea la mas\u0103 [\u2026] al\u0103turi de fapte, obiecte \u0219i persoane care \u00eenso\u021besc pr\u00e2nzul [bun\u0103oar\u0103]\u201d (Brillat-Savarin, 1988: 187), ele tr\u0103iesc spa\u021biul cotidian cu sentimentul unei ceremonii speciale, marcate de comunicarea care \u0219terge diferen\u021bele \u0219i sublimeaz\u0103 apropierea, a\u0219a cum observ\u0103m \u00een fragmentul de memorie al protagonistului lui George Cornil\u0103: \u201eo dat\u0103 pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, dup\u0103 ce ie\u0219eam de la <em>Gazet\u0103,<\/em> ne refugiam la o c\u00e2rcium\u0103, eu \u0219i c\u00e2\u021biva colegi. De cele mai multe ori, aceasta era \u0218oim\u0103ri\u021ba, tocmai \u00een partea cealalt\u0103 a Bucure\u0219tiului [\u2026]. \u0218oim\u0103ri\u021ba era o magherni\u021b\u0103 comunist\u0103 care supravie\u021buise cumva tranzi\u021biei, ghemuit\u0103 \u00eentre blocuri, o m\u0103rgea de chihlimbar \u021bin\u00e2nd prins\u0103 \u00een ea trecutul. Chelnerii de acolo erau mai to\u021bi sexagenari, \u00een jiletc\u0103 \u0219i c\u0103ma\u0219\u0103 apretat\u0103, meniul era acela\u0219i de pe vremea tinere\u021bii lor, nu s-ar fi riscat nimeni s\u0103 comande o ciorb\u0103 sau o toc\u0103ni\u021b\u0103, dar berea era ieftin\u0103 \u0219i de la o fleic\u0103 aruncat\u0103 pe gr\u0103tar nu murise \u00eenc\u0103 nimeni. Mai era \u0219i o dughean\u0103 cu <em>tombik<\/em>-uri turce\u0219ti perete \u00een perete cu c\u00e2rciuma \u0219i \u00eenainte de salariu sau c\u00e2nd banii \u00eent\u00e2rziau, m\u00e2ncam mai \u00eent\u00e2i acolo, \u00een picioare, pe trotuar\u201d. (Cornil\u0103, 2024: 178-9) Cititorul asist\u0103 la un veritabil exerci\u021biu al personajelor de tr\u0103ire \u00een spa\u021biul \u0219i filosofia urban\u0103, acela de a le proba \u201elimitele \u0219i articula\u021biile interioare, precaritatea \u0219i falsificabilitatea lor\u201d, a\u0219a cum, probabil, ar remarca Ciprian Mihali (Mihali, 2001b: 11).<\/p>\n\n\n\n<p><strong>Subtilit\u0103\u021bi ale socializ\u0103rii la mas\u0103<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p>Mul\u021bi autori iau \u00een considerare aforismul \u201espune-mi ce m\u0103n\u00e2nci \u0219i \u00ee\u021bi voi spune cine e\u0219ti\u201d (Brillat-Savarin, 1988: 24), poate chiar cu o completare op\u021bional\u0103 de <em>cu cine, cum<\/em>,sau <em>unde<\/em> m\u0103n\u00e2nci (toate aceste dimensiuni fiind \u00een aten\u021bia studiilor asupra identit\u0103\u021bii\/comportamentului consumatorului), pentru c\u0103 acesta devine un element subtil dar definitoriu \u00een profilarea unui personaj \u00eentr-un anumit moment al desf\u0103\u0219ur\u0103rii epice, a\u0219a cum \u00een\u021belegem din dialogul gastronomic dintre Manfred \u0219i Adele, c\u00e2nd el opteaz\u0103 pentru \u201echoucroute garnie [\u2026] \u0219i \u00eenc\u0103 un pahar de vin\u201d (Macrae Burnet, 2017: 42), iar ea \u00eel urm\u0103re\u0219te cum \u201e\u00ee\u0219i m\u0103n\u00e2nc\u0103 supa \u00een lini\u0219te\u201d, urmat\u0103 de felul urm\u0103tor, servit de Marie, o por\u021bie de \u201ePotee Marocaine [\u2026] care consta dintr-un morman de cu\u0219cu\u0219, un c\u00e2rnat merguez, un copan de pui \u0219i o bucat\u0103 de carne pe care Manfred nu reu\u0219i s-o identifice, servite \u00een sos iute \u00eempreun\u0103 cu un castronel de sos iute\u201d (87); este un exemplu de convenien\u021b\u0103, adic\u0103 de \u201etotalitate a regulilor care dicteaz\u0103 felul \u00een care trebuie s\u0103 te por\u021bi cu vecinii\u201d [la mas\u0103] (Prost, 1997: 92), care, \u00een principiu, interzice anumite practici, dar reglementeaz\u0103 altele\u201d. (92) De\u0219i normele de convivialitate nu sunt explicit prezentate, \u00eentr-un decor gastronomic, bun\u0103oar\u0103, personajele pot fi analizate din perspectiva modului \u00een care \u00ee\u0219i dezv\u0103luie stilul personal prin manierele etalate la mas\u0103, maniere care sunt \u201eca o strad\u0103 cu dou\u0103 sensuri: depinde de toat\u0103 lumea ca lucrurile s\u0103 decurg\u0103 bine\u201d (Tower, 2017: 9) \u0219i care se materializeaz\u0103 \u00een reu\u0219ita de a-i trata pe ceilal\u021bi \u201ea\u0219a cum \u0219i-ar dori s\u0103 fie trata\u021bi\u201d (7). \u00cen acela\u0219i context, imaginea lor este augmentat\u0103 prin felul \u00een care \u00ee\u0219i satisfac gurmanderia (ei, dar \u0219i autorii lor!!), acea \u201epreferin\u021b\u0103 pasionat\u0103, ra\u021bional\u0103, intrat\u0103 \u00een obi\u0219nuin\u021ba pentru tot ceea ce face pl\u0103cere gustului\u201d (Brillat-Savarin, 1988: 153), a\u0219a cum putem deduce din reac\u021bia lui Jan Sigerson (alias Holmes), aflat, \u00eentr-o diminea\u021b\u0103, \u00een fa\u021ba bufetului familiei Hay, \u00eenc\u0103rcat cu \u201etoate cele necesare pentru un \u00eendestulat mic dejun englezesc, c\u00e2t \u0219i pentru unul fran\u021buzesc, u\u0219or, \u0219i pentru un copios mic dejun american, [chiar \u0219i] norvegian, c\u0103ci se aflau acolo \u0219i buc\u0103\u021bi de somon afumat, felii de morun, o omlet\u0103 cu somon, heringi mura\u021bi \u0219i castraveciori engleze\u0219ti [\u2026] \u00een amestec cu ardei ro\u0219ii \u0219i verzi [\u2026],&nbsp; Syltetoy, un fel de jeleu norvegian, foarte dulce, pentru cornuri. Al\u0103turi de br\u00e2nzeturile fran\u021buze\u0219ti, elve\u021biene \u0219i americane se aflau \u0219i alte sortimente [\u2026]: Jarlsberg, Gouda, Nokkelost, Pultost \u0219i Grunost. Aceasta din urm\u0103 era o br\u00e2nz\u0103 norvegian\u0103 foarte dulce, produs\u0103 din lapte de capr\u0103\u201d. (Simmons, 2015: 94) Sub auspiciile nev\u0103zute ale Gastereei, \u201ea zecea muz\u0103\u201d, care \u201epatroneaz\u0103 pl\u0103cerile gustului\u201d (Brillat-Savarin, 1988: 331), fictivul Sherlock Holmes \u201e\u00ee\u0219i umplu farfuria cu feluri fran\u021buze\u0219ti, americane \u0219i norvegiene \u2013 de\u0219i atunci c\u00e2nd locuia pe Baker Street 221 B, micul lui dejun consta doar dintr-un croasant fran\u021buzesc \u0219i o cafea turceasc\u0103, foarte tare\u201d. (Simmons, 2015: 95)<\/p>\n\n\n\n<p>Spiritul de comuniune pe care \u00eel poate genera un spa\u021biu de convivialitate, semnificativ dominat de pl\u0103cerea de a m\u00e2nca, \u00eembinat\u0103 armonios cu alte pl\u0103ceri (de a conversa, de exemplu), spiritul pe care eu \u00eel re\/descopeream la fiecare \u00eent\u00e2lnire cu colegii din CiCe, \u00een ambian\u021ba unui restaurant \u2013 din hotel sau unul specializat \u2013, este aidoma celui tr\u0103it de Contele Rostov \u00een restaurantul de l\u00e2ng\u0103 Piazza, conceput ca un loc \u201e\u00een care s\u0103 se str\u00e2ng\u0103 toat\u0103 Moscova\u201d \u0219i, drept urmare, \u201e\u00een ultimii patruzeci de ani [\u2026], ru\u0219i din toate p\u0103turile sociale se adunau s\u00e2mb\u0103t\u0103 seara \u00een jurul f\u00e2nt\u00e2nii \u0219i st\u0103teau de vorb\u0103 cu oricine st\u0103tea la masa de al\u0103turi [\u2026]. O \u00eenc\u0103pere este, b\u0103nuiesc, suma tuturor lucrurilor care s-au \u00eent\u00e2mplat acolo\u201d. (Towles, 2018: 397) F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, se poate lesne concluziona c\u0103 to\u021bi actan\u021bii procesului narativ \u00een\u021beleg c\u0103 at\u00e2t rafinamentele culinare, c\u00e2t \u0219i manierele \u201eau rolul de a aduce oamenii \u00eempreun\u0103\u201d (Tower, 2017), \u0219i de a dep\u0103\u0219i limite culturale sau geografice, chiar \u0219i \u00een noile condi\u021bii de <em>techiquette<\/em>, aceast\u0103 juxtapunere a etichetei cu noile tehnologii, c\u00e2nd tehnologia \u0219i social media par s\u0103 fi \u00eentrerupt \u201ecursul firesc al rela\u021biilor interumane\u201d (115), c\u00e2nd \u201ebunele maniere nu mai conteaz\u0103\u201d \u0219i c\u00e2nd \u201enim\u0103nui nu-i mai pas\u0103 de altceva \u00een afar\u0103 de el sau ea\u201d (115); sunt condi\u021biile care o determin\u0103 pe Sally Ransom la acest moment de reflec\u021bie: \u201edoar pentru c\u0103 ceva este nou nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 este mai bun, de multe ori, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 este mai r\u0103u. S\u0103 spui \u00abte rog\u00bb \u0219i \u00abmul\u021bumesc\u00bb este de mod\u0103 veche. S\u0103 te c\u0103s\u0103tore\u0219ti \u0219i s\u0103 cre\u0219ti copii este de mod\u0103 veche. Tradi\u021biile, chiar mijloacele prin care ajungem s\u0103 \u0219tim cine suntem sunt de mod\u0103 veche\u201d. (Towles, 2023: 135-6)<\/p>\n\n\n\n<p><strong>Referin\u021be<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p>Brillat-Savarin, Jean Arthelme, 1988 (1982, 1825), <em>Fiziologia gustului<\/em>,Bucure\u0219ti: Editura Meridiane (trad. Doina Pasca-Harsanyi)<\/p>\n\n\n\n<p>Cornil\u0103, George, 2024, <em>Silex<\/em>,Ia\u0219i: Polirom<\/p>\n\n\n\n<p>Macrae Burnet, Graeme, 2017 (2014), <em>Dispari\u021bia lui Adele Bedeau<\/em>,Bucure\u0219ti: Grupul Editorial Art (trad. Tatiana Dragomir)<\/p>\n\n\n\n<p>Mair, Carolyn, 2019 (2018), <em>FASHION<\/em>. <em>Psihologia modei<\/em>, Bucure\u0219ti: Prior (trad. Andreea Dana Corbeanu)<\/p>\n\n\n\n<p>Mihali, Ciprian, 2001a, <em>Inventarea spa\u021biului. Arhitecturi ale experien\u021bei cotidiene<\/em>, Bucure\u0219ti: Paideia<\/p>\n\n\n\n<p>Mihali, Ciprian, 2001b, \u201e\u00cen loc de introducere. Spa\u021biul urban: diseminat, miniaturizat, polivalent\u201d \u00een Mihali, Ciprin (coord.), <em>Altfel de spa\u021biu. Studii de heterotopologie<\/em>, Bucure\u0219ti: Paideia (pp. 5-14)<\/p>\n\n\n\n<p>Prost, Antoine, 1997, \u201eFrontierele \u0219i spa\u021biile privatului\u201d, \u00een Aries, Philippe, Duby, Georges, coord., 1997 (1987),&nbsp;<em>Istoria vie\u021bii private. De la primul r\u0103zboi mondial p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre<\/em>, Bucure\u0219ti: Editura Meridiane (trad. Constan\u021ba T\u0103n\u0103sescu) (pp. 11-124)<\/p>\n\n\n\n<p>Simmons, Dan, 2015, <em>A cincea cup\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti: Nemira (trad. Ruxandra Toma)<strong><\/strong><\/p>\n\n\n\n<p>Tomlison, Alan, editor, 1990, <em>Consumption, Identity, and Style. Marketing, meanings, and the packing of pleasure<\/em>, Londra: Routledge<\/p>\n\n\n\n<p>Tower, Jeremiah, 2017 (2016), <em>Bunele maniere la mas\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti: Baroque Books&amp;Arts (trad. Loredana Bucuroaia)<\/p>\n\n\n\n<p>Towles, Amor, 2023 (2021), <em>Autostrada Lincoln<\/em>, Bucure\u0219ti: Nemira (trad. Mina Decu)<\/p>\n\n\n\n<p>Towles, Amor, 2018 (2016), <em>Un gentleman la Moscova<\/em>, Bucure\u0219ti: Nemira (trad. Dana Ionescu)<\/p>\n\n\n\n<p>Ware, Ruth, 2018 (2016), <em>Femeia din cabina 10<\/em>, Bucure\u0219ti: Editura Trei (trad. Ciprian \u0218ulea)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>de Magda Danciu<\/p>\n","protected":false},"author":8,"featured_media":13596,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[52,58],"tags":[85,2510,86],"coauthors":[1239],"class_list":["post-13591","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-rubrici","category-save-as","tag-magda-danciu","tag-nr-6-2025","tag-save-as"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/08\/Cremaillere.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13591","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/8"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13591"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13591\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13599,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13591\/revisions\/13599"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13596"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13591"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13591"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13591"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=13591"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}