E cu o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u00eenainte de Bookfest, \u00eentr-un Bucure\u0219ti \u00eennorat \u0219i ploios. \u00cen camera de interogatoriu a sec\u021biei 16 de poli\u021bie, un t\u00e2n\u0103r poli\u021bist \u0219i cu mine st\u0103m fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 la o mas\u0103 simpl\u0103 de lemn. Eu am cearc\u0103ne la ochi \u0219i o barb\u0103 de-o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103. L\u00e2ng\u0103 mine, poli\u021bistul, proasp\u0103t ras, trage cu nesa\u021b dintr-o \u021bigar\u0103 electronic\u0103 cu arom\u0103 de c\u0103p\u0219uni uitate \u00een frigider. Nu m-a \u00eentrebat dac\u0103 poate fuma. Dup\u0103 cinci minute de analiz\u0103 reciproc\u0103, \u00ee\u0219i pune coatele pe mas\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i apleac\u0103 trunchiul p\u00e2n\u0103 ce capul \u00eei ajunge la jum\u0103tatea mesei \u0219i m\u0103 prive\u0219te fix. Ochii lui c\u0103prui, de\u0219i \u00eencearc\u0103 s\u0103 fie hot\u0103r\u00e2\u021bi, au \u00een ei acea dezam\u0103gire a tinere\u021bii: via\u021ba te-a dus \u00een alt\u0103 parte dec\u00e2t \u021bi-ai fi dorit. Deschide gura s\u0103 zic\u0103 ceva, dar sunetele amu\u021besc. Parc\u0103 face un efort s\u0103 nu deranjeze lini\u0219tea dintre noi. M\u0103 aplec spre el ca s\u0103 aud, \u00eentorc\u00e2nd urechea st\u00e2ng\u0103 spre el. Dac\u0103 acum ne-ar face cineva o poz\u0103, s-ar zice c\u0103 poli\u021bistul \u00eemi face confiden\u021be.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Domnule Diaconescu, zice el, cu voce joas\u0103. Spune\u021bi-mi, v\u0103 rog, de ce crede\u021bi c\u0103 via\u021ba v\u0103 este pus\u0103 \u00een primejdie de domnul Mihai Buzea.<\/p>\n\n\n\n
Povestea a \u00eenceput acum patru ani, cu un anun\u021b pe Facebook care promova \u00eenscrierile la Wannabe 3.0, un fel de \u0219coal\u0103 de scris \u021binut\u0103 de un anume Mihai Buzea. Habar n-aveam cine era individul \u00een cauz\u0103. Dup\u0103 c\u00e2teva c\u0103ut\u0103ri pe net am aflat c\u0103 e scriitor, arborist (?), c\u0103 are musta\u021b\u0103 \u0219i c\u00e2teva c\u0103r\u021bi scrise. M-a intrigat un pic acest lucru, fiind totu\u0219i la curent cu autorii rom\u00e2ni contemporani, iar numele lui nu-mi spunea nimic. Asta \u0219i \u00een ideea \u00een care cursurile de scriere sunt \u021binute, \u00een mod normal, de autori cu ceva succes, iar aici, se pare, era deja a treia edi\u021bie. Am zis c\u0103 sigur e-o p\u0103c\u0103leal\u0103 pe undeva, dar hai s\u0103 dau testul de admitere, c\u0103 v\u0103d c\u0103-i gratis, \u0219i doar dac\u0103 e\u0219ti acceptat trebuie s\u0103 pl\u0103te\u0219ti. Am trimis, inten\u021bionat, un text mediocru. Rezultatul? Admis!<\/p>\n\n\n\n
Cursul \u00eencepea \u00eentr-o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, iar \u00eendemnul de a pl\u0103ti taxa p\u00e2n\u0103 atunci era, evident, la fel de subtil ca un anun\u021b de la metrou. Ini\u021bial am r\u00e2s. S\u0103 sco\u021bi ceva bun de aici? Mai degrab\u0103 cre\u0219te m\u0103lai \u00een palm\u0103.<\/em> \u0218i totu\u0219i\u2026 ce-ar fi dac\u0103? Poate c\u0103 s-ar fi putut extrage ceva, suficient\u0103 inspira\u021bie pentru un roman, o proz\u0103 scurt\u0103. Sau, \u0219i mai bine, un articol de investiga\u021bie care s\u0103 dema\u0219te un a\u0219a-zis guru literar ce f\u0103cea bani pe spatele unor tineri aspiran\u021bi naivi. Am pl\u0103tit \u0219i am trimis textul pentru prima tem\u0103.<\/p>\n\n\n\n Locul de \u00eent\u00e2lnire pentru grup era o mansard\u0103 din centrul vechi, \u00eentr-un bloc cu bulin\u0103 ro\u0219ie, care la parter avea un sex shop \u0219i un gentlemen\u2019s club. Mansarda, se vedea clar, func\u021biona \u0219i ca dormitor al gurului Buzea: o saltea aruncat\u0103 direct pe podea, cu lenjerie mototolit\u0103, p\u0103tat\u0103 vag cu ceva ro\u0219u, posibil vin, sper c\u0103 vin. Pe scurt, un loc de un pitoresc aparte, o veritabil\u0103 scen\u0103 pentru aspira\u021bii literare de duzin\u0103.<\/p>\n\n\n\n Grupul era format din 13 persoane, cu tot cu domnia-sa, domnul profesor. Dup\u0103 ce ne-am prezentat fiecare \u0219i am zis c\u00e2te ceva despre motiva\u021biile noastre cu privire la curs, Buzea a preluat fr\u00e2iele. A \u00eenceput s\u0103 ne spun\u0103 c\u00e2t de greu este s\u0103 public\u0103m ceva f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tim pe cine trebuie \u00een domeniul \u0103sta. C\u0103 el i-a descoperit pe x, y \u0219i z, ba chiar \u0219i pe alfa \u0219i omega literaturii rom\u00e2ne\u0219ti, fie \u0219i indirect, la o bere, cu vreo vorb\u0103 de duh care a inspirat mari romane. \u0218i tot a\u0219a. Ascultam, jum\u0103tate amuzat, jum\u0103tate exasperat. Aluzia era clar\u0103: dac\u0103 voiam s\u0103 mergem pe drumul \u0103sta, ar fi trebuit s\u0103 st\u0103m pe l\u00e2ng\u0103 el, s\u0103 bem din palma lui de guru auto-proclamat. Apoi a \u00eenfierat editurile care l-au refuzat de-a lungul timpului, ca \u0219i \u00een prezent, \u0219i cum rateaz\u0103 ele romanele cu adev\u0103rat mari. Ne-a dat tema pentru urm\u0103toarea \u00eent\u00e2lnire de peste o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u0219i aia a fost, nicio vorb\u0103 despre textele noastre, despre tehnic\u0103, despre abord\u0103ri sau despre orice altceva.<\/p>\n\n\n\n Tiparul s-a repetat la fiecare \u00eent\u00e2lnire: Buzea \u021binea un monolog despre propriile frustr\u0103ri literare, \u00eenjur\u00e2nd editurile \u0219i l\u0103ud\u00e2ndu-se cu succese imaginare, \u00een timp ce noi, cursan\u021bii, am ajuns s\u0103 ne organiz\u0103m singuri pe un grup de WhatsApp pentru a ne putea da feedback real pe texte. Grupul s-a sub\u021biat treptat, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd doar c\u00e2\u021biva suficient de \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2na\u021bi s\u0103 ducem mascarada p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, mai mult din curiozitate dec\u00e2t din speran\u021b\u0103. La ultimele \u00eent\u00e2lniri fizice, el mo\u021b\u0103ia pe scaun, cu sticle goale aliniate \u00een spatele s\u0103u; probabil c\u0103 era ziua de reciclat.<\/p>\n\n\n\n Timpul a trecut, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 experien\u021ba nu mi-a dat ideea vreunui roman sau a unei proze scurte. Ideea unui articol s-a pierdut \u0219i ea \u00een neant. Am r\u0103mas doar cu un grup pe WhatsApp \u00een care ne mai trimiteam din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd fragmente din romanele la care lucram sau texte de proz\u0103 scurt\u0103, p\u00e2n\u0103 mi-am schimbat num\u0103rul din motive profesionale \u0219i am pierdut orice contact cu ei.<\/p>\n\n\n\n Am avut la un moment dat o tentativ\u0103 de a-i citi una dintre c\u0103r\u021bi, Gastarbeiter \u2013<\/em> un titlu, sunt convins, cu succes fulminant printre cititori. O c\u0103r\u0103mid\u0103 de 536 de pagini despre experien\u021ba lui de arborist. O corvoad\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u00cen timp, am uitat complet de experien\u021ba de mai sus. Lucram din greu la primul meu roman, \u00eentr-o lun\u0103 urma Bookfestul \u0219i editura tr\u0103gea tare de mine s\u0103 facem acolo lansarea. Atunci m-a contactat Alex, un fost coleg de suferin\u021b\u0103 din Wannabe 3.0, care m-a rugat s\u0103 ne vedem la o cafea \u00een centru. A insistat foarte mult s\u0103 ne vedem chiar \u00een ziua respectiv\u0103, cu o urgen\u021b\u0103 \u00een glas care nu i se potrivea cu firea, pe care o \u0219tiam calm\u0103. Nu aveam timp de el, dar am cedat p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, dup\u0103 ce mi-a f\u0103cut capul calendar.<\/p>\n\n\n\n Alex era terapeut de meserie \u0219i avusese ni\u0219te texte interesante \u00een cadrul atelierului de scris, foarte vizuale, adesea cu o not\u0103 macabr\u0103, prevestitoare. Men\u021binusem o oarecare leg\u0103tur\u0103 cu el dup\u0103 Wannabe, consult\u00e2ndu-m\u0103 ocazional \u00een privin\u021ba unor proceduri juridice legate de problemele lui cu pacien\u021bii, unii dintre ei d\u00e2ndu-l \u00een judecat\u0103 pentru malpraxis.<\/p>\n\n\n\n L-am g\u0103sit la o mas\u0103 pe teras\u0103. Tr\u0103gea compulsiv dintr-o pip\u0103 frumos lucrat\u0103, fumul gros \u00eenv\u0103luindu-l ca un nor de furtun\u0103. Dou\u0103 ce\u0219ti goale \u00eei confirmau deja cafelele b\u0103ute. Mi-am comandat una simpl\u0103 \u0219i l-am \u00eentrebat direct de ce fusese nevoie de o \u00eent\u00e2lnire at\u00e2t de urgent\u0103. Sim\u021beam nevoia s\u0103 m\u0103 \u00eentorc repede la roman.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Bookfest, deci… felicit\u0103ri! Unii dintre noi am r\u0103mas doar cu amintirile de la atelier \u0219i cu pacien\u021bi care ne dau \u00een judecat\u0103, a spus Alex u\u0219or ironic.<\/p>\n\n\n\n L-am \u00eentrebat dac\u0103 el a continuat s\u0103 mai scrie dup\u0103 curs, \u00een grup fiind considerat printre cei care vor publica rapid un roman sau o carte de proz\u0103 scurt\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Am \u00eencercat, dar n-am g\u0103sit p\u00e2n\u0103 acum editura potrivit\u0103, a spus, parc\u0103 u\u0219or mali\u021bios. Dar nu despre poten\u021biale succese literare voiam s\u0103 vorbim, a retezat scurt discu\u021bia.<\/p>\n\n\n\n M-a privit atent c\u00e2teva clipe, apoi m-a \u00eentrebat brusc dintr-un nor de fum.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Mai \u0219tii ceva de Buzea?<\/p>\n\n\n\n I-am zis c\u0103 nu, nu \u00een ultimii doi-trei ani. Auzisem la un moment dat, dup\u0103 ce terminasem cursul, c\u0103 lanseaz\u0103 o nou\u0103 carte, c-un titlul de genul D\u0103 diriga de b\u0103ut<\/em>. Era evident c\u0103 o s\u0103 scrie \u0219i o carte despre b\u0103utur\u0103, la ce experien\u021b\u0103 p\u0103rea s\u0103 aib\u0103 \u00een domeniu, iar b\u0103utul pe datorie p\u0103rea s\u0103 i se potriveasc\u0103. Dar \u00een rest, nimic.<\/p>\n\n\n\n Alex \u0219i-a mai comandat o cafea \u0219i mi-a \u00eentins un dosar de plastic care con\u021binea ni\u0219te printuri din ziare. S-a uitat la mine cu ochi fic\u0219i, care nu p\u0103reau ancora\u021bi \u00een realitate.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Cred c\u0103 Buzea \u00ee\u0219i omoar\u0103 elevii de la curs \u00eenainte s\u0103 apuce s\u0103-\u0219i publice primul roman, mi-a zis pe ner\u0103suflate \u0219i mi-a f\u0103cut semn s\u0103 m\u0103 uit \u00een dosar.<\/p>\n\n\n\n Erau, aparent, ni\u0219te t\u0103ieturi din ziare, c\u00e2te una pentru fiecare din cei \u0219apte cursan\u021bi absolven\u021bi, \u00een afar\u0103 de noi doi, care p\u0103reau s\u0103 fi suferit diferite accidente mortale. Nu \u0219tiam ce s\u0103 cred despre autenticitatea lor. De\u0219i nu prea se mai g\u0103sesc ziare pe h\u00e2rtie, c\u00e2teva publica\u021bii obscure \u00eenc\u0103 mai tip\u0103reau edi\u021bii limitate, iar h\u00e2rtia t\u0103ieturilor p\u0103rea totu\u0219i tipic\u0103 printului de ziar.<\/p>\n\n\n\n T\u00e2n\u0103r clujean \u00een stare critic\u0103 la spital dup\u0103 ce a c\u0103zut de pe munte, av\u00e2nd ata\u0219ate pe el aripi asem\u0103n\u0103toare celor de pterodactil. Conform surselor, acesta filma pentru un trailer pe care-l preg\u0103tea pentru romanul s\u0103u cu dinozauri, care urma s\u0103 fie lansat \u00een cur\u00e2nd.<\/em><\/p>\n\n\n\n L.M. \u0219i-a g\u0103sit sf\u00e2r\u0219itul \u00een camera frigorific\u0103 a morgii, unde f\u0103cea cercetare pentru noul ei roman. Se pare c\u0103 a fost \u00eencuiat\u0103 accidental \u0219i uitat\u0103 acolo peste weekend, din cauza lipsei de personal.<\/em> Familia depl\u00e2nge \u00eencetarea din via\u021b\u0103 a acesteia \u0219i face apel la <\/em>apropia\u021bii ei pentru a identifica manuscrisul la care lucra pentru publicarea lui postum\u0103<\/em>.<\/p>\n\n\n\n Accident mortal la Teatrul Na\u021bional \u201eMarin Sorescu\u201d din Craiova. T\u00e2n\u0103ra C.E., asistenta de regie a lui Robert Lepage, a fost \u00eempu\u0219cat\u0103 \u00een timpul probelor cu recuzita teatrului. Pistolul aflat \u00een inventarul institu\u021biei nu ar fi trebuit s\u0103 con\u021bin\u0103 muni\u021bie letal\u0103. Potrivit <\/em>apropia\u021bilor, acesta urma s\u0103 publice un roman despre experien\u021ba ini\u021biatic\u0103 de pe El Camino. Conducerea teatrului transmite familiei sincere condolean\u021be. Poli\u021bia a \u00eenceput o anchet\u0103.<\/em><\/p>\n\n\n\n \u2014 Tragic, nu? a spus Alex, dar tonul lui era mai degrab\u0103 analitic, de parc\u0103 ar fi descris un studiu de caz. E ca un blestem al debutului. O poveste care se termin\u0103 exact \u00eenainte de final.<\/p>\n\n\n\n C\u00e2nd mi-am exprimat nedumerirea legat\u0103 de autenticitatea articolelor, Alex a \u00eenceput s\u0103-mi debiteze, cu o precizie aproape obsesiv\u0103, despre instabilitatea psihic\u0103 a lui Buzea, pe care el, ca terapeut, o documentase cu aten\u021bie \u00eenc\u0103 din timpul cursului, observ\u00e2nd tipare specifice.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Am \u00eencercat s\u0103 dau de elevii lui de la Wannabe 1.0 \u0219i 2.0. \u0218tii c\u0103 nu exist\u0103? Nu e niciunul real, de fapt. Toate scrierile publicate sub numele lor sunt de fapt pseudonimele lui Buzea. Am documente. Chiar \u0219i Yamamoto, despre care ne-a zis la curs c\u00e2te \u00een lun\u0103 \u0219i \u00een stele. Nu exist\u0103, e un nume inventat.<\/p>\n\n\n\n Mi-a ar\u0103tat rapid ni\u0219te list\u0103ri de pe platforme de self-publishing \u0219i ni\u0219te analize stilistice comparative, sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 toate duc spre Buzea. Analizele p\u0103reau f\u0103cute \u00een grab\u0103, iar argumentele, de\u0219i ingenioase, puteau fi la fel de bine simple coinciden\u021be. Am obiectat, i-am zis, de exemplu, c\u0103 exist\u0103 poze pe internet de la lansarea romanului lui Yamamoto.<\/p>\n\n\n\n \u2014 E o actri\u021b\u0103 care a jucat rolul unei scriitoare. C\u00e2nd am aflat, l-am sunat pe Buzea, l-am confruntat la telefon. Mi-a zis c\u0103 m\u0103n\u00e2nc c\u0103cat \u0219i mi-a blocat num\u0103rul. Am \u00eencercat s\u0103 sun de pe alt num\u0103r, dar acum mi se zice c\u0103 num\u0103rul de telefon apelat este inexistent.<\/p>\n\n\n\n L-am l\u0103sat s\u0103 p\u0103l\u0103vr\u0103geasc\u0103, deja convins c\u0103 a luat-o u\u0219or pe ar\u0103tur\u0103. Mi-am terminat cafeaua, am pl\u0103tit \u0219i m-am scuzat c\u0103 am o \u00eent\u00e2lnire mai t\u00e2rziu. C\u00e2nd m-am ridicat s\u0103 plec, m-a prins de geac\u0103 \u0219i m-a tras u\u0219or spre el:<\/p>\n\n\n\n \u2014 Ai grij\u0103 de tine, doar noi doi am mai r\u0103mas din grup \u0219i doar tu ai o carte \u00een preg\u0103tire, a spus cu un z\u00e2mbet fugar care i-a traversat fa\u021ba, \u00een timp ce privirea i-a alunecat o secund\u0103 spre dosarul cu t\u0103ieturi. Ar fi p\u0103cat ca o poveste bun\u0103 s\u0103 n-aib\u0103 un sf\u00e2r\u0219it, nu crezi?<\/p>\n\n\n\n C\u00e2nd am ajuns acas\u0103 \u00een seara aceea, am g\u0103sit caca de c\u00e2ine pe pre\u0219ul de la u\u0219\u0103. Pentru c\u0103 aveam covora\u0219ul identic cu al vecinului, am f\u0103cut schimb cu acesta. Aveam un roman de scris, nu-mi ardea de c\u0103cat.<\/p>\n\n\n\n Cu dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00eenainte de Bookfest, cei de la editur\u0103 m-au sunat s\u0103-mi spun\u0103 c\u0103 primisem un colet la ei. Editura, o c\u0103su\u021b\u0103 cochet\u0103 de pe l\u00e2ng\u0103 parcul Ioanid, se m\u00e2ndrea cu o curte interioar\u0103 unde vara se organizau lecturi. Acum, curtea era o balt\u0103 noroioas\u0103, iar coletul meu ar\u0103ta de parc\u0103 ar fi \u00eenotat prin ea. Pe colet nu era men\u021bionat expeditorul, iar \u00een\u0103untru, pe un pat de frunze u\u0219or uscate, se g\u0103sea o variant\u0103 a manuscrisul meu \u00eenc\u0103 neterminat. Primele 30 de pagini erau m\u00e2zg\u0103lite cu cerneal\u0103 ro\u0219ie. Corecturi, sugestii, t\u0103ieturi, toate \u00eentr-un stil preten\u021bios \u0219i alambicat care imita perfect perora\u021biile lui Buzea de la curs. Pe prima pagin\u0103, scris cu majuscule, un singur cuv\u00e2nt: PLAGIAT<\/em>.<\/p>\n\n\n\n Am pufnit. S\u0103 fi avut dreptate Alex? Buzea s\u0103 o fi luat razna? Am respins ideea, sigur e o glum\u0103 din partea vreunui prieten c\u0103ruia i-am povestit la un moment dat experien\u021ba mea de la Wannabe 3.0.<\/p>\n\n\n\n C\u00e2nd am plecat de la editur\u0103, destul de t\u00e2rziu, dup\u0103 ce am stabilit detaliile lans\u0103rii de la Bookfest, am luat-o prin parc. Rumegam dialogurile din romanul meu, c\u00e2nd un trosnet puternic, deasupra capului, m-a f\u0103cut s\u0103 \u00eenghe\u021b. O creang\u0103 masiv\u0103 s-a pr\u0103bu\u0219it la nici un metru \u00een fa\u021ba mea, zdrobind o banc\u0103 de lemn. M-am g\u00e2ndit, inevitabil, la experien\u021ba de arborist a lui Buzea, dar am zis c\u0103 sunt paranoic, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 fusese o vreme destul de ur\u00e2t\u0103 \u00een Bucure\u0219ti \u0219i nu era prima dat\u0103 c\u00e2nd mai pica c\u00e2te o creang\u0103 din copacii ne\u00eengriji\u021bi de prim\u0103rie.<\/p>\n\n\n\n Mi-am zis c\u0103 am nevoie de o schimbare de decor pentru ultima s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 de lucru la roman, a\u0219a c\u0103 am \u00eenchiriat o camer\u0103 la o pensiune din Azuga. Am stat aproape toat\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2na c\u00e2t mai izolat posibil, f\u0103r\u0103 telefon \u0219i internet, ie\u0219ind din camer\u0103 doar pentru nevoile fizice \u0219i pentru c\u00e2te un sandvi\u0219 plictisitor. Dar, \u00eentr-un final, manuscrisul a fost gata. Ultimele verific\u0103ri din partea editurii \u0219i avea s\u0103 plece spre print, dup\u0103 ce \u00eei d\u0103deam bunul de tipar.<\/p>\n\n\n\n C\u00e2nd s\u0103 plec de la pensiune, am observat c\u0103 aveam \u00eenfipt sub \u0219terg\u0103torul de la ma\u0219in\u0103 un pliant. La o privire mai atent\u0103, am observat c\u0103 era coperta unei c\u0103r\u021bi \u2013 Gastarbeiter<\/em>. Am f\u0103cut imediat o poz\u0103 \u0219i i-am trimis-o lui Alex. Reply-ul lui a fost un emoticon cu musta\u021b\u0103. Pentru o clip\u0103 m-am \u00eentrebat dac\u0103 nu cumva se amuza de toat\u0103 situa\u021bia.<\/p>\n\n\n\n Cum am ajuns acas\u0103, am c\u0103utat \u00een bibliotec\u0103 exemplarul meu din Gastarbeiter<\/em>. Nu l-am g\u0103sit, dar nici nu-mi mai aduceam aminte ce f\u0103cusem cu el, dac\u0103 \u00eel p\u0103strasem sau nu. C\u00e2nd am intrat \u00een buc\u0103t\u0103rie dup\u0103 o bere, pe blat se afla cartea, f\u0103r\u0103 copert\u0103. \u00cen mijlocul ei era un cu\u021bit care o str\u0103punsese complet, \u00eenfig\u00e2ndu-se \u00een blat. Am sim\u021bit un fior rece pe \u0219ira spin\u0103rii; \u00ee\u021bi trebuia ceva for\u021b\u0103 ca s\u0103 treci un cu\u021bit prin 535 de pagini, c\u00e2te mai r\u0103m\u0103seser\u0103.<\/p>\n\n\n\n Poli\u021bistul s-a scuzat \u0219i a ie\u0219it un pic din camer\u0103. S-a \u00eentors \u00een c\u00e2teva minute cu un dosar din care a \u00eenceput s\u0103 citeasc\u0103 cu voce egal\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u2014 \u201ePoli\u021bia italian\u0103 a confirmat c\u0103 numitul Buzea Mihai se afl\u0103 la Vene\u021bia de aproximativ trei ani. Oficial, se pare c\u0103 acesta lucreaz\u0103 la un roman a c\u0103rui ac\u021biune se petrece \u00een Vene\u021bia. Neoficial, se pare c\u0103 se bucur\u0103 de gra\u021biile unei vechi amice, \u00een prezent c\u0103s\u0103torit\u0103 cu un localnic. Nu a p\u0103r\u0103sit ora\u0219ul \u00een ace\u0219ti trei ani. Doamna Amalia, so\u021bia, \u0219i Diana, fiica, l-au vizitat de c\u00e2teva ori \u00een acest interval, dar deloc \u00een ultimul an.\u201d<\/p>\n\n\n\n A \u00eenchis dosarul, s-a uitat spre mine \u0219i a zis pe un ton u\u0219or superior:<\/p>\n\n\n\n \u2014 Domnule Diaconescu, cred c\u0103 ar trebui s\u0103 p\u0103stra\u021bi pentru romanul dumneavoastr\u0103 pove\u0219tile pe care le \u00eencerca\u021bi cu noi. Dac\u0103 avea\u021bi nevoie de documentare, putea\u021bi s\u0103 zice\u021bi de la \u00eenceput. V\u0103 doresc o zi bun\u0103!<\/p>\n\n\n\n Am ie\u0219it ca un somnambul din sec\u021bia 16 de poli\u021bie. Aerul umed \u0219i rece al Bucure\u0219tiului mi-a lovit fa\u021ba, dar eu n-am sim\u021bit nimic. Am mers pe pilot automat, f\u0103r\u0103 direc\u021bie. Arhitectul fricii mele din ultimele s\u0103pt\u0103m\u00e2ni era un biet scriitor aflat \u00een criza v\u00e2rstei a doua care se bucura de soarele Vene\u021biei \u0219i de nurii amantei, f\u0103r\u0103 s\u0103 aib\u0103 idee de rolul malefic pe care i-l atribuisem.<\/p>\n\n\n\n \u0218i, totu\u0219i, atunci… cine?<\/p>\n\n\n\n Atunci am sim\u021bit totu\u0219i c\u0103 frigul \u00eencepea s\u0103 taie, a\u0219a c\u0103 am luat geaca pe mine. \u00cen buzunarul drept am g\u0103sit un plic \u00eendoit. Degetele mi-au tremurat u\u0219or c\u00e2nd l-am deschis. Era o t\u0103ietur\u0103 dintr-un ziar, pe care am reu\u0219it s\u0103 o citesc la lumina unor faruri care b\u0103teau spre mine, apropiindu-se \u00eempreun\u0103 cu un miros pestilen\u021bial.<\/p>\n\n\n\n Debut literar fr\u00e2nt<\/em>. A. Diaconescu a suferit un accident fatal, fiind lovit de o vidanj\u0103 a prim\u0103riei sector 4 \u00een timp ce traversa strada. Vidanja s-a r\u0103sturnat, con\u021binutul acesteia \u201eparfum\u00e2nd\u201d strada pentru mult timp, parc\u0103 \u00een memoria sa. Conform surselor noastre, A. Diaconescu, absolvent al lui Mihai Buzea la Wannabe 3.0, trebuia s\u0103 lanseze un roman la Bookfest s\u0103pt\u0103m\u00e2na viitoare, \u00eens\u0103 nu a apucat s\u0103 dea bunul de tipar.<\/em><\/p>\n\n\n\n \u00cen schimb, cu aceast\u0103 ocazie, anun\u021b\u0103m debutul literar al lui Alex G. Acesta scrie pentru pl\u0103cerea pe care i-o ofer\u0103 procesul \u00een sine, dar \u0219i pentru a-\u0219i \u00eent\u00e2lni \u0219i lini\u0219ti sufletul. Este singurul absolvent din Wannabe 3.0 care a publicat un roman.<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Proz\u0103 scurt\u0103 de Andrei Diaconescu<\/p>\n","protected":false},"author":418,"featured_media":13474,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[2519,1775,98],"coauthors":[2518],"class_list":["post-13475","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-andrei-diaconescu","tag-exclusiv-online","tag-proza-scurta"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/07\/Andrei-Diaconescu.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13475","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/418"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13475"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13475\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13477,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13475\/revisions\/13477"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13474"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13475"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13475"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13475"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=13475"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\n\n\n
\n\n\n\n
\n\n\n\n
\n\n\n\n