{"id":13470,"date":"2025-07-25T12:31:59","date_gmt":"2025-07-25T09:31:59","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13470"},"modified":"2025-07-25T12:32:06","modified_gmt":"2025-07-25T09:32:06","slug":"copilaria-in-perioada-tranzitiei-ii-timisoara-lui-cristian-vicol","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13470","title":{"rendered":"Copil\u0103ria \u00een perioada tranzi\u021biei II \u2013 Timi\u0219oara lui Cristian Vicol"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Cristian Vicol, O mie nou\u0103 sute optzeci \u0219i opt<\/em>, Brumar, 2024<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

\u00cencepeam articolul trecut s\u0103 vorbesc despre noua genera\u021bie de scriitori ajun\u0219i la maturitate \u0219i despre c\u0103r\u021bile \u00een care ei \u00ee\u0219i evoc\u0103 perioada copil\u0103riei, marcat\u0103 de o tranzi\u021bie care p\u0103rea c\u0103 nu se mai termin\u0103 \u0219i c\u0103 nu duce nic\u0103ieri. Dup\u0103 Br\u0103ila lui Liviu G. Stan, vom traversa \u021bara dinspre est spre vest, pentru a ne opri \u00een Timi\u0219oara lui Cristian Vicol, autor cu numai un an mai t\u00e2n\u0103r \u0219i care \u00eemprumut\u0103 anul na\u0219terii sale pentru a-i servi drept titlu pentru volumul de proz\u0103 scurt\u0103 \u0219i foarte scurt\u0103 O mie nou\u0103 sute optzeci \u0219i opt<\/em>, ap\u0103rut \u00een 2024 la Editura Brumar.<\/p>\n\n\n\n

Cristian Vicol este cunoscut at\u00e2t ca autor, el semn\u00e2nd dou\u0103 volume de proz\u0103 scurt\u0103 SF \u0219i Fantastic\u0103, Sf\u00e2r\u0219itul inocen\u021bei<\/em> (Tracus Arte, Tritonic) \u0219i Anotimpul \u021b\u00e2n\u021barilor<\/em> (CDPL), un studiu istoric O scurt\u0103 istorie a Timi\u0219oarei p\u00e2n\u0103 \u00een 1716<\/em> (Eurostampa), dar adun\u00e2nd \u0219i texte ale confra\u021bilor autori timi\u0219oreni \u00een seria de volume de proz\u0103 scurt\u0103 pe care o coordoneaz\u0103, Underground TM \u2013 Ora\u0219ul care nu se vede<\/em> (Brumar), ajuns\u0103 la al treilea volum.<\/p>\n\n\n\n

La fel ca \u00een volumele sale precedente, leg\u0103tura lui Cristian Vicol cu ora\u0219ul natal este evident\u0103, ea fiind poten\u021bat\u0103 \u00een cazul de fa\u021b\u0103 \u0219i de faptul c\u0103 volumul posed\u0103 foarte puternice accente autobiografice, roman\u021bate doar c\u00e2t s\u0103 poat\u0103 fi catalogat drept fic\u021biune literar\u0103 \u0219i nu memorialistic\u0103 pur\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i aici, la fel ca \u00een volumul lui Liviu G. Stan, reg\u0103sim atmosfera de incertitudine \u0219i sentimentul pregnant de pierdere a busolei, specific anilor de dup\u0103 c\u0103derea regimului comunist, \u00een care visele se n\u0103ruiau rapid, iar blazarea \u00ee\u0219i f\u0103cea loc \u00een sufletele celor resemna\u021bi. \u00cens\u0103 copil\u0103ria nu e despre problemele p\u0103rin\u021bilor, chiar dac\u0103 le observ\u0103. Volumul de proz\u0103 scurt\u0103 O mie nou\u0103 sute optzeci \u0219i opt<\/em> e o c\u0103l\u0103torie prin Timi\u0219oara anilor \u201990 \u0219i 2000, o plimbare pe aleea amintirilor de tranzi\u021bie, dar evoc\u0103 \u00een sine \u00eens\u0103\u0219i via\u021ba. Aventuroase de\u0219i autobiografice, textele zugr\u0103vesc perioada copil\u0103riei, care are felul ei de a trece frumos, oricare ar fi lumea din jur, observ\u00e2nd-o, dar nicidecum lupt\u00e2ndu-se cu ea.<\/p>\n\n\n\n

Prozele din volum, prea multe pentru a putea fi tratate individual \u00een aceast\u0103 cronic\u0103, se \u00eenscriu \u00een trei mari direc\u021bii, fiecare fiind indicat\u0103 de semnul regretului provocat de o pierdere: a primelor iubiri, a propriei inocen\u021be, a familiei sau celor dragi. Volumul nu respect\u0103 o anumit\u0103 cronologie, a\u0219a cum \u00eensu\u0219i autorul ne indic\u0103, \u00een textul omonim volumului \u0219i care \u021bine loc de prefa\u021b\u0103, \u201eO mie nou\u0103 sute optzeci \u0219i opt\u201d. Tot acolo suntem avertiza\u021bi \u0219i c\u0103 ceea ce vom citi nu e chiar memorialistic\u0103, de\u0219i se bazeaz\u0103 pe memorie, dar nu o face exclusiv.<\/p>\n\n\n\n

\u201eNu \u0219tiu dac\u0103 toate textele din acest volum sunt \u00eentru totul amintirile mele. Pe unele le-am scris pornind de la fr\u00e2nturi ale pove\u0219tilor pe care mi le-au spus p\u0103rin\u021bii mei, altele de la vreo \u00eent\u00e2mplare auzit\u0103 la vreun chef, sau de la necunoscu\u021bi, pe strad\u0103.<\/em><\/p>\n\n\n\n

[…]<\/p>\n\n\n\n

Contrar acestui prolog, restul textelor pe care urmeaz\u0103 s\u0103 le citi\u021bi nu urm\u0103resc logica cronologic\u0103, ci ordinea aleatorie a g\u00e2ndului melancolic, a visului de la miezul nop\u021bii, c\u00e2nd, cuprins de nostalgie \u0219i de tot ceea ce nu mai poate fi recuperat, nici retr\u0103it, \u00eencerc s\u0103 prind \u00een palme fr\u00e2nturi de amintiri, de sentimente, ce mai r\u0103m\u00e2ne din tot ce a fost.<\/em>\u201d<\/p>\n\n\n\n

Nu voi ordona nici eu pasajele pe care le voi men\u021biona nici cronologic, nici \u00een ordinea paginilor. Voi spune doar c\u0103, de\u0219i nu sunt dominante, prozele care evoc\u0103 pierderea persoanelor dragi, ca consecin\u021b\u0103 a implacabilei treceri a timpului, de cele mai multe ori, dar \u0219i altor cauze, mai tragice, sunt cele mai percutante. Cristian Vicol g\u0103se\u0219te un mod de a povesti despre bunici, bun\u0103oar\u0103, care-i apropie de cititor cu for\u021ba \u0219i naturale\u021bea evoc\u0103rii golului l\u0103sat \u00een realul concret:<\/p>\n\n\n\n

\u201eBunica a fost refugiat\u0103 din Basarabia. A fugit de furia ru\u0219ilor, care i-au luat, atunci \u00een \u201944, totul \u2013 p\u0103m\u00e2ntul, casa, animalele, trecutul \u0219i prezentul. Viitorul \u0219i l-a ref\u0103cut, cu chiu, cu vai, \u00een Timi\u0219oara, al\u0103turi de bunicul. Au prins r\u0103d\u0103cini aici, iar apartamentul pe care l-au primit a devenit \u00eentreaga ei via\u021b\u0103, gospod\u0103ria pierdut\u0103 \u0219i reg\u0103sit\u0103, chiar dac\u0103 \u00een cu totul alt\u0103 form\u0103, urban\u0103.<\/em>\u201d<\/p>\n\n\n\n

Savuroase sunt \u0219i pasajele despre tat\u0103l, cel care-\u0219i vede lumea dat\u0103 peste cap odat\u0103 cu atacul NATO asupra Serbiei, un fenomen pe care nu doar c\u0103 nu-l \u00een\u021belege, dar \u00eel \u0219i respinge, mare parte din filosofia sa de via\u021b\u0103 fiind cl\u0103dit\u0103 pe ideea c\u0103 dincolo de Dun\u0103re e primul pas spre Occident, respectiv despre unchiul meloman, care \u00ee\u0219i face o datorie de onoare din a educa preferin\u021bele muzicale ale t\u00e2n\u0103rului Cristi. Vom trece aceste texte at\u00e2t la categoria durerii cauzate de pierderea celor dragi, c\u00e2t \u0219i a regretului dup\u0103 propria inocen\u021b\u0103 pierdut\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u201eAdrian, unchiul meu, a fost un pic punk, dar \u0219i un pic pop, a fost rebelul familiei. \u00cei pl\u0103cea Falco, Adam and the ants \u0219i Billy Idol, cu care \u0219i sem\u0103na un pic. C\u00e2nd ne \u00eent\u00e2lneam cu el \u00eel vedeam cu to\u021bii cum se juca cu degetele prin p\u0103r, de multe ori, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i dea seama. Din cauza asta avea o frez\u0103 mereu zburlit\u0103. Se \u00eembr\u0103ca la fel ca Billy Idol, \u00een geci de blugi \u0219i cizme de piele \u0219i asculta White Wedding \u0219i Rebel Yell<\/em>.\u201d<\/p>\n\n\n\n

\u00cen fine, cele mai captivante (nu \u0219i r\u0103scolitoare) pove\u0219ti r\u0103m\u00e2n, \u0219i \u00een cazul acestui volum, tot cele de dragoste, ceea ce ne poate face s\u0103 credem, av\u00e2nd \u00een vedere natura autobiografic\u0103 de care aminteam, c\u0103 Cristian Vicol a dus o via\u021b\u0103 croit\u0103 parc\u0103 special pentru literatur\u0103. \u00cendr\u0103gostirile la final de etape de via\u021b\u0103, fie c\u0103 vorbim de sf\u00e2r\u0219itul \u0219colii primare sau a liceului, sau pur \u0219i simplu \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, creioneaz\u0103 o simetrie \u0219i o caden\u021b\u0103 deopotriv\u0103, pentru c\u0103 resemnarea nu este complet\u0103, ea \u00eenglobeaz\u0103 o speran\u021b\u0103 niciodat\u0103 complet pierdut\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u201eNu \u0219tiu ce mai face fata brunet\u0103 cu ochi c\u0103prui, mijloc sub\u021bire \u0219i z\u00e2mbet blajin, pe unde mai e \u0219i cum i-a fost via\u021ba. Ne-am desp\u0103r\u021bit c\u00e2\u021biva ani mai t\u00e2rziu, la mijlocul unui februarie palid, lipsi\u021bi am\u00e2ndoi de lumina \u0219i de c\u0103ldura soarelui, dar \u00eentr-un fel sau altul (\u0219i) ei \u00eei datorez existen\u021ba acestei c\u0103r\u021bi.<\/em>\u201d<\/p>\n\n\n\n

Vom mai g\u0103si \u0219i alte teme, precum nedreptatea f\u0103cut\u0103 altora, tratat\u0103 \u00een povestiri despre orele de sport, despre bully<\/em>-ingul de pe vremea c\u00e2nd nici nu exista termenul, dar copiii erau tot cruzi unii cu al\u021bii, despre dorin\u021ba lor de a ie\u0219i \u00een fa\u021b\u0103 cu orice pre\u021b, chiar \u0219i prin mitoc\u0103nie. Toate judecate cu mintea adultului de acum, dar rev\u0103zute prin ochii copilului de atunci.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i nu pot \u00eencheia f\u0103r\u0103 a aminti de stilul care r\u0103m\u00e2ne coerent, indiferent dac\u0103 red\u0103 \u00eent\u00e2mpl\u0103ri la persoana \u00eent\u00e2i, despre sine, la persoana a treia, despre cunoscu\u021bi sau mai pu\u021bin cunoscu\u021bi, oameni despre care doar a auzit c-ar fi avut parte de cutare sau cutare \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, sau chiar la persoana a doua. Nostalgia este transmis\u0103 cu aceea\u0219i eficien\u021b\u0103, atmosfera epocii reverbereaz\u0103 la fel de vizual.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Alexandru Lamba<\/p>\n","protected":false},"author":93,"featured_media":13471,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[679,2517,106,2511],"coauthors":[1124],"class_list":["post-13470","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-alexandru-lamba","tag-cristian-vicol","tag-cronica-literara","tag-nr-5-2025"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/07\/Cristian-Vicol-o-mie.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13470","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/93"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13470"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13470\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13472,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13470\/revisions\/13472"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13471"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13470"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13470"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13470"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=13470"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}