{"id":13417,"date":"2025-07-21T18:33:52","date_gmt":"2025-07-21T15:33:52","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13417"},"modified":"2025-07-21T18:48:40","modified_gmt":"2025-07-21T15:48:40","slug":"macar-5-albume-cu-care-mi-am-tinut-in-frau-anxietatea-din-jumatatea-de-an-electorala","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13417","title":{"rendered":"M\u0103car 5 albume cu care mi-am \u021binut \u00een fr\u00e2u anxietatea din jum\u0103tatea de an electoral\u0103"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Pentru c\u0103 a venit desc\u0103tu\u0219area din 18 mai 2025 (chiar dac\u0103 tu cite\u0219ti acest text la ceva timp dup\u0103, tot vei \u00een\u021belege referin\u021ba), \u00eemi permit s\u0103 \u00ee\u021bi ofer acces la un mic secret din culisele rubricii Discografic. Am acumulat peste 20 de texte (\u00een principal interviuri, recenzii \u0219i analize mai ample) din 2022 \u0219i p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, de c\u00e2nd am \u00eenceput s\u0103 colaborez cu Revista de cultur\u0103 Familia<\/em>. \u0218i sunt dou\u0103 lucruri de care mi-am dat seama \u00een acest interval, una exterioar\u0103 \u0219i una care \u021bine de fiin\u021ba mea l\u0103untric\u0103 \u0219i intim\u0103. Prima dintre ele se refer\u0103 la faptul c\u0103 se scrie destul de pu\u021bin \u00een limba rom\u00e2n\u0103 despre muzicile de ni\u0219\u0103 pe care le abordez eu \u0219i nu de pu\u021bine ori textele mele r\u0103m\u00e2n singurele referitoare la un album sau la altul. A doua are leg\u0103tur\u0103 cu faptul c\u0103 rubrica mea, Discografic, acoper\u0103 mai pu\u021bin de 5% din materialele la care a\u0219 vrea s\u0103 m\u0103 refer \u00een cele 365 de zile ale unui an. \u00a0Ceea ce m\u0103 lini\u0219te\u0219te \u00eens\u0103 este faptul c\u0103 fiecare nou text reprezint\u0103 o reconectare cu un univers eclectic, \u00een care \u00eemi permit s\u0103-l las s\u0103 zburde pe cel mai autentic eu.<\/p>\n\n\n\n

Revenind la micul secret, \u021bin s\u0103 men\u021bionez c\u0103 \u00ee\u021bi va fi mai u\u0219or s\u0103 ajungi la el din versiunea online, deoarece nu \u0219tiu cum func\u021bioneaz\u0103 linkurile pe h\u00e2rtie (c\u00e2t\u0103 poezie \u00een aceste cuvinte). Este vorba de un super-tabel<\/a><\/strong> \u00een care mi-am notat cu religiozitate, din 2018 \u0219i p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, idei, date \u0219i p\u0103reri personale despre fiecare album pe care l-am parcurs o dat\u0103 sau de mai multe ori. Dac\u0103 nu \u0219tii ce s\u0103 ascul\u021bi \u00eentr-o zi c\u00e2nd e\u0219ti la birou sau \u00een care te relaxezi, po\u021bi merge \u00een fi\u0219ierul meu cu mii de albume. Te po\u021bi juca spun\u00e2nd un an \u0219i nu num\u0103r \u0219i astfel alegerea ta va fi aleatorie \u0219i presiunea inexistent\u0103. P\u00e2n\u0103 acum, am permis accesul la arhiva mea unui num\u0103r limitat de oameni, care au dorit neap\u0103rat asta.<\/p>\n\n\n\n

De\u0219i public\u0103, suita mea de tabeluri a r\u0103mas \u00een backstage, pritocind mai degrab\u0103 la ce reprezint\u0103 pentru mine respectivele proiecte, dec\u00e2t ce ar reprezenta pentru un public din ce \u00een ce mai restr\u00e2ns fenomenul asociat cu rockul \u0219i metalul. Acesta nu trebuie s\u0103 fie un motiv de \u00eentristare, ci mai degrab\u0103 un argument pentru a aduce noi \u0219i noi adep\u021bi \u00een arena muzicilor progresive. Pentru lista mea de albume de mai jos, am mers pe principiul tradi\u021biilor de nunt\u0103, dup\u0103 cum urmeaz\u0103: ceva vechi (David Gilmour \u2013 Luck and Strange<\/em>), ceva nou (Malabriega \u2013 Frippada Andaluza<\/em>), ceva \u00eemprumutat (Naxatras \u2013 V) \u0219i desigur ceva albastru (aici am inclus cele mai recente discuri Leprous \u2013 Atonement <\/em>\u0219i Opeth \u2013 The Last Will and Testament<\/em>). Chiar dac\u0103 Discograficul meu nu e propriu-zis o comuniune a sunetelor, ci mai degrab\u0103 un haos reorganizat, a\u0219ezarea trupelor care mi-au \u021binut \u00een fr\u00e2u anxietatea din jum\u0103tatea de an electoral\u0103 are la baz\u0103 un ritm la care sper c\u0103 vei adera \u0219i tu.<\/p>\n\n\n\n

Naxatras \u2013 V (2025)<\/strong><\/p>\n\n\n

\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Povestea de azi \u00eencepe cu ceva \u00eemprumutat, \u00een cazul \u0103sta V de la Naxatras, un album foarte atmosferic \u0219i \u00een acela\u0219i timp oriental, care merit\u0103 mai multe reascult\u0103ri (nota\u021bia din tabel). Cum a ajuns aceasta trup\u0103 din Salonic, Grecia \u00een cutia mea cu muzici \u00eemprumutate? Printr-o confuzie, desigur. Cineva de pe internet (m\u00e2n\u0103 criminal\u0103 sau necunosc\u0103tor) a atribuit piesa Army Dreamers <\/em>a celebrei Kate Bush celor de la Naxatras. Ba mai mult, un fi\u0219ier de pe YouTube con\u021binea coperta albumului Naxatras din 2015 al\u0103turi de o versiune instrumental\u0103 a piesei artistei originar\u0103 din Kent, Anglia. Am \u00eemprumutat acel fake<\/em>, \u00eens\u0103 am mers mai departe cu s\u0103p\u0103turile arheologice \u0219i am urm\u0103rit \u00eendeaproape evolu\u021bia Naxatras, p\u00e2n\u0103 \u00een prezent, la discul V. Am \u0219i o pies\u0103 preferat\u0103 pe acest material \u0219i o recomand cu c\u0103ldur\u0103: Sand Halo, <\/em>un construct venit parc\u0103 din universul Out of the Blue<\/em> (1977) al celor de la Electric Light Orchestra. Numai c\u0103 atuul grecilor, pe care \u00eel exploateaz\u0103 la maximum, este pulsul folk al Heladei, pe care \u00eel reg\u0103sim de exemplu \u00een piesa Numenia<\/em>. Aceast\u0103 apropiere de muzica greceasc\u0103 tradi\u021bional\u0103 \u00eei \u00eenvecineaz\u0103 pe Naxatras cu Villagers of Ioannina City. Totu\u0219i, elementul psihedelic traseaz\u0103 destul de clar grani\u021ba terenului de joac\u0103 al Naxatras.<\/p>\n\n\n\n

David Gilmour \u2013 Luck and Strange (2024)<\/strong><\/p>\n\n\n

\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Ceva vechi, dar mereu de actualitate. Nota\u021bia din tabel: la prima audi\u021bie nu comentez \u0219i nici nu punctez. La a doua audi\u021bie se leag\u0103 firul ro\u0219u de ce am auzit pe precedentele discuri ale lui David Gilmour. \u00a0Mi-e aproape imposibil s\u0103 spun chestiuni negative despre orice produs muzical \u00een care se implic\u0103 britanicul. Chiar dac\u0103 Luck and Strange <\/em>e mai mult o colec\u021bie de piese, chiar dac\u0103 Between Two Points<\/em>, raza de soare a discului, e un cover dup\u0103 o forma\u021bie mult mai pu\u021bin cunoscut\u0103 dec\u00e2t Pink Floyd (The Montgolfier Brothers), chiar dac\u0103 am dat inimioare pe Spotify la mai pu\u021bin de jum\u0103tate din melodiile incluse pe materialul lui Gilmour \u0219i chiar dac\u0103 Dark and Velvet Nights <\/em>\u0219i Luck and Strange<\/em> puteau fi \u00een sine un punct de plecare pentru o abordare ceva mai dark-cabaret \u0219i \u00een care liricul \u0219i epicul s\u0103 se tolereze \u0219i mai ales s\u0103 se poten\u021beze unul pe altul. Dac\u0103 stau bine s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc, diferen\u021ba principal\u0103 pentru mine \u00een a consuma Pink Floyd \u0219i apoi David Gilmour \u00een varianta solo apare \u00een dihotomia album\/concept versus piese\/\u0219lag\u0103re. Voi \u00eencheia \u00eentr-o not\u0103 pozitiv\u0103 acest mic textule\u021b despre unul dintre zeii mei. \u0218i nu despre el, ci despre fiica lui, Romany, f\u0103r\u0103 a c\u0103rei voce a\u0219 fi abandonat Luck and Strange,<\/em> cum am f\u0103cut-o cu un an \u00eenainte cu The Dark Side of the Moon Redux, <\/em>mega-dubio\u0219enia lui Roger Waters. \u00cen cazul familiei Gilmour, proverbul cu a\u0219chia are o conota\u021bie pozitiv\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Malabriega \u2013 Frippada Andaluza (2025)<\/strong><\/p>\n\n\n

\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Ceva nou \u00een playlistul meu. Trupa asta din Sevilla, despre care nu am citit nimic \u0219i despre care nu am niciun element biografic la \u00eendem\u00e2n\u0103, a reu\u0219it s\u0103-mi d\u0103r\u00e2me c\u00e2teva stereotipuri: rockul \u00een spaniol\u0103 nu e tocmai fluid \u0219i te duce cu g\u00e2ndul la telenovele de Mexic sau Argentina (mai ales dac\u0103 ai copil\u0103rit \u00een Rom\u00e2nia post-comunist\u0103), nu po\u021bi amesteca orice stil cu orice stil (Malabriega combin\u0103 flamenco \u0219i post-rock, iar \u00een Frippada Andaluza (La mar limpia le iese de minune) \u0219i mai ales nu mai merge s\u0103 adaugi o etichet\u0103 (s\u0103 zicem prog) l\u00e2ng\u0103 un artist-cult \u0219i s\u0103-\u021bi construie\u0219ti propriul univers muzical. Uite c\u0103 Malabriega reu\u0219esc s\u0103 fie, \u00een 2025, Gipsy Kings de factur\u0103 progresiv\u0103. Cum reu\u0219eau \u0219i danezii de la Volbeat acum vreo 15 ani s\u0103 aduc\u0103 \u00een prim-plan un metal inspirat de muzica lui Elvis Presley. Autenticitatea p\u0103m\u00e2ntului andaluz se simte cel mai bine \u00een piesa El Duelo, <\/em>care scap\u0103 de hainele complexe \u0219i apeleaz\u0103 la glasul locului, parc\u0103 recicl\u00e2nd \u00een malaxor toate cli\u0219eele care ne-au fost servite despre Spania. Scurtul solo de chitar\u0103 are darul de a lega cele dou\u0103 lumi: cea ancestral\u0103 de acest prezent continuu. Malabriega e clar un nume la care voi reveni \u00een lunile \u0219i anii urm\u0103tori, av\u00e2nd multe elemente \u00een comun cu scandinavii de la Diablo Swing Orchestra, care au testat \u0219i ei las aguas calientes <\/em>pentru a construi muzica prog a anilor acestora.<\/p>\n\n\n\n

Opeth \u2013 The Last Will and Testament (2024)<\/strong><\/p>\n\n\n

\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Ceva albastru care sondeaz\u0103 perioade diferite din istoria suedezilor. Albastru mai mult culoarea dec\u00e2t sentimentul asociat culorii. Opeth are mereu acest atu al metamorfoz\u0103rii \u0219i reinvent\u0103rii. Pu\u021bine trupe prog se pot l\u0103uda cu un salt de poten\u021bial \u0219i stilistic at\u00e2t de ascu\u021bit de la un material discografic la altul. \u00a0C\u00e2nd pe zona clean<\/em>, c\u00e2nd pe zona growl, <\/em>c\u00e2nd \u00een ambele direc\u021bii. \u00cen func\u021bie de starea liderului grupului \u0219i a compozitorului principal Mikael \u00c5kerfeldt. <\/em>De multe ori m-am \u00eentrebat dac\u0103 a\u0219 recomanda un album Opeth pentru cineva aflat foarte la \u00eenceput \u00een zona de progressive \u0219i de metale \u00een genere. Sau dac\u0103 m-a\u0219 opri doar la anumite piese sau a\u0219 merge \u00een cu totul \u0219i cu totul alt\u0103 direc\u021bie. R\u0103spunsul mi s-a cristalizat ascult\u00e2nd pe repeat The Last Will and Testament.<\/em> Acest disc se a\u0219az\u0103 de minune l\u00e2ng\u0103 alte realiz\u0103ri clasice ale muzicienilor din Stockholm: Blackwater Park<\/em> (2001), Damnation <\/em>(2003) \u0219i Sorceress <\/em>(2016). The Last Will and Testament<\/em> e ca un condiment pe care \u00eel presari peste fiecare dintre aceste materiale discografice, care au construit, \u00eentr-un fel, parcursul curajos al metalului din Scandinavia ultimilor 35 de ani. \u00c5kerfeldt e genul de muzician de la care nu \u0219tii exact la ce s\u0103 te a\u0219tep\u021bi, dar care nu te dezam\u0103ge\u0219te niciodat\u0103, debord\u00e2nd de o \u00eencredere absolut natural\u0103. Albumul din 2024 vine cu atmosfer\u0103, schimb\u0103ri de ritm nea\u0219teptate \u0219i mai ales cu multe posibile interpret\u0103ri ale pieselor, care sunt doar numerotate.<\/p>\n\n\n\n

Leprous \u2013 Melodies of Atonement (2024)<\/strong><\/p>\n\n\n

\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Altceva albastru, mai ad\u00e2nc \u0219i mai aproape de o fotografie a triste\u021bii \u0219i a nelini\u0219tii din dic\u021bionarul ilustrat Larousse. C\u00e2nd ai propriul subgen de metal progresiv (neproclamat desigur, norvegienii \u00ee\u0219i v\u0103d de drumul lor clar, dar sinuos), fiecare nou material discografic \u00eenseamn\u0103 o reinventare \u00een interiorul fenomenului. \u0218i asta se tot \u00eent\u00e2mpl\u0103 consecvent de la The Congregation <\/em>(2015) \u00eencoace. Malina<\/em> (2017) a fost invita\u021bia la dans dintr-un univers eterogen, \u00een care mirosul florilor e pronun\u021bat, dar Pitfalls <\/em>te love\u0219te direct \u00een moalele capului, ar\u0103t\u00e2ndu-\u021bi cele mai \u00eentunecate tr\u0103iri ale individului. Aphelion<\/em>, copilul (ne)dorit al pandemiei (2021) ne ofer\u0103 pu\u021bin\u0103 claritate \u0219i speran\u021b\u0103 dup\u0103 ie\u0219irea din abisul doliului \u0219i al suferin\u021bei. Cu aceste instrumente, lupa din Melodies of Atonement <\/em>(2024) e cu at\u00e2t mai greu de manevrat. Nostalgia? Poate. Dorin\u021ba de a p\u0103stra melosul dincolo de complexitate? Bifat\u0103 cu siguran\u021b\u0103 pe mai multe piese, cu prec\u0103dere pe Faceless. <\/em>Mici solo-uri pl\u0103p\u00e2nde de chitar\u0103 ici-colo, f\u0103r\u0103 a friza virtuozitatea? Progul evolueaz\u0103. \u0218i \u00een metal \u0219i \u00een rock. Iar Melodies of Atonement<\/em> ne arat\u0103 o posibil\u0103 cale pentru un viitor \u00een care vocea lui Einar Solberg nu va fi egalat\u0103 de nicio form\u0103 de inteligen\u021b\u0103 artificial\u0103. Nu c\u00e2t voi tr\u0103i eu!<\/p>\n\n\n\n

Mai vreau albume care s\u0103 m\u0103 st\u00e2rneasc\u0103 \u00een felul acesta, \u00eens\u0103 anxietate electoral\u0103 nu-mi mai trebuie.<\/p>\n\n\n\n

Data viitoare vei citi un interviu cu o legend\u0103 a rockului rom\u00e2nesc. Ghice\u0219ti cine e?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Discografic de Andrei Zb\u00eernea<\/p>\n","protected":false},"author":179,"featured_media":13423,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,1405],"tags":[997,1406,2511],"coauthors":[1291],"class_list":["post-13417","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-discografic","tag-andrei-zbirnea","tag-discografic","tag-nr-5-2025"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/07\/turntable-5978113_1920.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13417","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/179"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13417"}],"version-history":[{"count":9,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13417\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13437,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13417\/revisions\/13437"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13423"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13417"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13417"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13417"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=13417"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}