{"id":13238,"date":"2025-06-23T12:37:37","date_gmt":"2025-06-23T09:37:37","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13238"},"modified":"2025-06-23T12:37:44","modified_gmt":"2025-06-23T09:37:44","slug":"inca-un-oratoriu-de-bach","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=13238","title":{"rendered":"\u00cenc\u0103 un oratoriu de Bach?"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-full is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"875\" height=\"1000\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/06\/bach.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-13239\" style=\"width:500px\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/06\/bach.jpg 875w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/06\/bach-263x300.jpg 263w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/06\/bach-768x878.jpg 768w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/06\/bach-480x549.jpg 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 875px) 100vw, 875px\" \/><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<pre class=\"wp-block-preformatted has-background has-small-font-size\" style=\"background-color:#e5e4e4\">Johann Sebastian Bach (1685 - 1750) \u2013 \u201ePassionsoratorium\u201d BWV Anh. 169, ed. Alexander Grychtolik.<br>Miriam Feuersinger (Fiica Sionului), Jana Pieters (Maria), soprane; <br>William Shelton (Un suflet), contratenor; <br>Daniel Johannsen (Evanghelistul, Ioan), tenor; <br>Jonathan Sells (Petru), Tiemo Wang (Iisus), ba\u0219i.<br>Ripieni\u0219ti vocali: Heleen Goeminne, Sarah Van Mol, soprane; <br>Estelle Lucas, altist\u0103; <br>Jonathan De Ceuster, Pieter De Praetere, contratenori; <br>Nicolas Bachau, Simon Erasimus, Emilio Gutierrez, tenori; <br>Pieter Stas, Bart Vandewege, bas. <br>Ansamblul \u201eIl Gardellino\u201d, dirijor Alexander Grychtolik: <br>Dimos De Beun, Bart Coen, flaut drept; <br>Jan De Winne, Christine Debaisieux, flaut traversier; <br>Marcel Ponseele, Lidewei De Sterck, oboi, oboe d'amore; <br>Gordon Fantini, fagot; <br>Joanna Huszcza, Conor Gricmanis, Jacek Kurzydlo, Julie Rivest, Michiyo Kondo, Gabriele Mazzon, vioar\u0103; <br>Kaat De Cock, Amaryllis Bartholomeus, viol\u0103; <br>Lea Rahel Bader, Ira Givol, viola da gamba, violoncel; <br>Hen Goldshobel, contrabas; <br>Aleksandra Grychtolik, org\u0103. <br>\u00cenregistrare din 6-10 august 2023, \u00een biserica Augustinuskirche din Schw\u00e4bisch Gm\u00fcnd (Germania).<br>\u201ePassacaille\u201d (PAS 1152), 2024 (90 min. 7 s.). <br><\/pre>\n\n\n\n<p>Poetul Christian Friedrich Henrici (1700-1764), cunoscut sub pseudonimul literar Picander \u0219i unul dintre cei mai activi colaboratori ai lui Bach, a publicat \u00een 1725 un libret pentru un oratoriu pe tema Patimilor Domnului, influen\u021bat de celebrul (\u00een epoc\u0103) libret de Barthold Heinrich Brockes (1680-1747) cunoscut pe scurt drept \u201ePatimile dup\u0103 Brockes\u201d. Muzicologul german Philipp Spitta (1841-1894) a considerat c\u0103 libretul lui Picander apar\u021binea unui alt oratoriu pascal al lui Bach care s-a pierdut, iar cercet\u0103rile mai recente sugereaz\u0103 c\u0103 Georg Balthasar Schott (1686-1736), directorul muzical al <em>Neukirche<\/em> (Biserica Nou\u0103) din Leipzig, ar fi comandat textul respectiv. Cert e c\u0103 Picander a inclus apoi fragmente din acest libret \u00een cel pentru \u201ePatimile dup\u0103 Matei\u201d BWV 244, una dintre capodoperele lui Bach, a c\u0103rei prim\u0103 versiune \u0219i-a avut prima audi\u021bie \u00een 1727.<\/p>\n\n\n\n<p>Clavecinistul \u0219i dirijorul german Alexander Grychtolik (n. 1980) s-a \u00eencumetat la o \u00eencercare de reconstituire a Oratoriului Patimilor BWV Anh. 169, pe care Bach se presupune c\u0103 l-a \u00eenceput \u00een jurul anului 1725 \u0219i pe care apoi l-a abandonat sau a fost nevoit s\u0103-l abandoneze. Principala inten\u021bie a lui Grychtolik e s\u0103 demonstreze c\u0103, pe baza libretului lui Picander, Bach \u0219i-a planificat propria contribu\u021bie la genul oratoriului liber pe tema Patimilor, extrem de popular pe atunci \u00een spa\u021biul luteran german. Numeroase detalii despre aceast\u0103 compozi\u021bie bachian\u0103 neterminat\u0103 sau pierdut\u0103 vor r\u0103m\u00e2ne probabil f\u0103r\u0103 r\u0103spuns pentru totdeauna, dar reconstituirea ipotetic\u0103 datorat\u0103 lui Grychtolik vrea s\u0103 sondeze un nou aspect al esteticii lui Bach legate de subiectul Patimilor lui Hristos.<\/p>\n\n\n\n<p>P\u00e2n\u0103 pe la 1700, \u00een spa\u021biul luteran s-au compus multe lucr\u0103ri intitulate \u201ePatimi\u201d, bazate \u00een principal pe nara\u021biunea relatat\u0103 de cei patru evangheli\u0219ti. Apoi a ap\u0103rut un nou tip de oratoriu pascal, cunoscut drept <em>Passionsoratorium<\/em> (oratoriul Patimilor), \u00een care predominau de ast\u0103 dat\u0103 reflec\u021biile personajelor, nu relatarea biblic\u0103. Unii compozitori din Baroc (de ex., Telemann) au contribuit la ambele genuri, dar Bach pare s\u0103 se fi limitat la genul tradi\u021bional al Patimilor, prin cele dou\u0103 capodopere care s-au p\u0103strat (\u201ePatimile dup\u0103 Ioan\u201d BWV 245 \u0219i \u201ePatimile dup\u0103 Matei\u201d BWV 244), precum \u0219i prin \u201ePatimile dup\u0103 Marcu\u201d BWV 247 (a c\u0103ror muzic\u0103 s-a pierdut, dar a fost reconstituit\u0103 ipotetic \u00een mai multe versiuni moderne bazate pe alte lucr\u0103ri de Bach, a\u0219a cum probabil f\u0103cuse el \u00eensu\u0219i). Dar \u00een perioada lui final\u0103, de la Leipzig, Bach a dirijat oratorii ale Patimilor \u201ede tip modern\u201d compuse de Telemann \u0219i St\u00f6lzel \u0219i a de\u021binut un exemplar din \u201ePatimile dup\u0103 Brockes\u201d (1712) de Handel, cel mai faimos exemplu al acestui gen. Deci, cel mai probabil, Bach n-a avut nimic \u00eempotriva acestui gen \u201emodern\u201d \u0219i ar fi inten\u021bionat s\u0103 compun\u0103 el \u00eensu\u0219i o astfel de lucrare, pe libretul lui Picander.<\/p>\n\n\n\n<p>Nu se \u0219tie ce a preg\u0103tit Bach pentru Pa\u0219tele din 1725, doar c\u0103 \u0219i-a \u00eentrerupt ciclul de cantate duminicale fiindc\u0103 libretistul nu mai era disponibil, dar \u00een Vinerea Mare, \u00een locul unei compozi\u021bii noi, a reluat \u201ePatimile dup\u0103 Ioan\u201d (1724), cu unele modific\u0103ri. De exemplu, primul cor, ce deschidea acum acea capodoper\u0103, era marea fantezie pe coralul \u201e<em>O Mensch, bewein dein S\u00fcnde gross<\/em>\u201d, pe care \u00een 1727 a mutat-o \u00een \u201ePatimile dup\u0103 Matei\u201d. S-a presupus c\u0103 doar acest cor a mai r\u0103mas din proiectatul oratoriu al Patimilor pe care Bach nu l-a mai completat din cauza lipsei libretistului (acela\u0219i ca \u0219i cel indisponibil al cantatelor de atunci). Dar Grychtolik presupune c\u0103 ipoteticul oratoriu urma s\u0103 fie compus pe libretul din 1725 al lui Picander, cel care a scris apoi \u0219i textul pentru \u201ePatimile dup\u0103 Matei\u201d (1727). Grychtolik mai presupune c\u0103 \u00een 1725 Bach doar a reluat repede \u201ePatimile dup\u0103 Ioan\u201d, cu unele modific\u0103ri, \u00een mod similar cu Pa\u0219tele din 1739 (c\u00e2nd aceast\u0103 capodoper\u0103 n-a avut succes). Argumente \u00een acest sens pot fi cele \u0219ase piese din libretul din 1725 care au fost incluse ulterior \u00een \u201ePatimile dup\u0103 Matei\u201d (aria \u201e<em>Aus Liebe<\/em>\u201d, corul final \u201e<em>Wir setzen uns<\/em>\u201d etc.) \u0219i faptul c\u0103 Bach colabora pe atunci constant cu Picander. Acesta a alc\u0103tuit \u0219i libretul Oratoriului de Pa\u0219ti BWV 249 (1725), similar cu cel pentru Oratoriul Patimilor prin parafrazarea poetic\u0103 a textului biblic \u00een stilul cantatelor lui Bach \u0219i prin faptul c\u0103 personajele din Evanghelii apar \u0219i \u00een arii, spre deosebire de tratarea mai \u201etradi\u021bional\u0103\u201d din \u201ePatimile dup\u0103 Ioan\u201d \u0219i \u201ePatimile dup\u0103 Matei\u201d (\u00een care ariile sunt intermezzo-uri reflexive, din perspectiv\u0103 personal\u0103 \u0219i modern\u0103).<\/p>\n\n\n\n<p>Dar principalul impediment este lipsa muzicii lui Bach pentru libretul din 1725 al lui Picander, poate cu excep\u021bia corului \u201e<em>O Mensch, bewein dein S\u00fcnde gross<\/em>\u201d. O analogie cu \u201ePatimile dup\u0103 Marcu\u201d poate fi util\u0103 \u00een acest caz: se presupune c\u0103 Bach a parafrazat pentru aceast\u0103 compozi\u021bie pierdut\u0103 arii \u0219i coruri din lucr\u0103ri proprii anterioare (a\u0219a cum s-a \u0219i \u00eencercat \u00een cele c\u00e2teva reconstituiri ipotetice moderne, dintre care una e datorat\u0103 chiar lui Grychtolik). Pentru unele piese din aceste \u201ePatimi dup\u0103 Marcu\u201d, speciali\u0219tii chiar s-au pus de acord \u00een privin\u021ba sursei muzicale pe care ar fi folosit-o Bach, ceea ce e mare lucru. Dar pentru reconstituirea ipotetic\u0103 a Oratoriului Patimilor, Grychtolik a folosit compozi\u021bii bachiene ulterioare anului 1725: fie c\u0103 Bach n-a terminat, fie c\u0103 n-a prezentat \u00een public oratoriul pentru Pa\u0219tele din 1725, oricum muzica acestuia era practic necunoscut\u0103 contemporanilor. Corelarea de c\u0103tre Grychtolik a textelor din libret cu muzica pieselor bachiene ulterioare alese a necesitat \u00een unele cazuri anumite adapt\u0103ri. Interesant e c\u0103 libretul din 1725 al lui Picander nu e \u00eemp\u0103r\u021bit \u00een dou\u0103 p\u0103r\u021bi, cum se obi\u0219nuia pe atunci la Leipzig \u00een astfel de lucr\u0103ri, \u0219i include doar dou\u0103 corale, dar o versiune a sa de la N\u00fcrnberg din 1729 e \u00eemp\u0103r\u021bit\u0103 \u00een dou\u0103 p\u0103r\u021bi, include mai multe corale \u0219i omite corul \u201e<em>O Mensch, bewein dein S\u00fcnde gross<\/em>\u201d, deschiz\u00e2ndu-se \u00een schimb cu o arie pentru sopran\u0103 \u0219i cor (\u201e<em>Sammelt euch, getreue Seelen<\/em>\u201d).<\/p>\n\n\n\n<p>Totu\u0219i, care e utilitatea pentru via\u021ba de concert a acestei reconstituiri ipotetice? Prezent\u00e2nd prima ei \u00eenregistrare, Grychtolik scria: \u201eAv\u00e2nd \u00een vedere lipsa altor surse, r\u0103m\u00e2ne neclar dac\u0103 Bach a finalizat Oratoriul Patimilor sau dac\u0103 l-a abandonat, a\u0219a cum a f\u0103cut cu cea de-a patra versiune a \u201ePatimilor dup\u0103 Ioan\u201d. Versiunea care va fi ascultat\u0103 aici reprezint\u0103 o \u00eencercare de a reconstitui Oratoriul Patimilor \u2013 una care con\u021bine corurile \u0219i dou\u0103 p\u00e2n\u0103 la maximum patru arii \u2013 \u0219i de a-l prezenta ca lucrare coerent\u0103 din punct de vedere stilistic. Pentru celelalte arii ale sale au fost preluate piese din cantate de Bach care se potrivesc cu libretul lui Picander \u00een ceea ce prive\u0219te structura textului, afectul \u0219i simbolismul.\u201d A\u0219a c\u0103, \u00een cel mai bun caz, o reconstituire at\u00e2t de ipotetic\u0103 e mai degrab\u0103 un fel de <em>pasticcio<\/em>, cum se zicea pe atunci, adic\u0103 o compilare din compozi\u021bii pre-existente pentru a alc\u0103tui un alt \u00eentreg. Recitativele <em>secco<\/em> (cu bas continuu) sau \u201eacompaniate\u201d (cu instrumente ale orchestrei) au fost compuse probabil de Grychtolik \u00eensu\u0219i \u00een stilul lui Bach, cu o mic\u0103 excep\u021bie bazat\u0103 pe un recitativ din \u201ePatimile dup\u0103 Matei\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Interpretarea din prima \u00eenregistrare a acestei reconstituiri speculative e excelent\u0103, dar, de\u0219i are foarte pu\u021bine elemente certe, lucrarea indic\u0103 disponibilitatea lui Bach (fie c\u0103 a fost concretizat\u0103 de el \u00eensu\u0219i, fie c\u0103 nu) de a se plia modei vremii (poate de influen\u021b\u0103 pietist\u0103, ca \u00een cantatele lui) de a compune o muzic\u0103 mai \u201epersonal\u0103\u201d pentru Patimile Domnului (o mod\u0103 pe care el o cuno\u0219tea cel pu\u021bin de c\u00e2nd dirija astfel de compozi\u021bii ale unor confra\u021bi, cum am ar\u0103tat mai sus). Oric\u00e2t ar fi de speculativ\u0103, reconstituirea realizat\u0103 de Grychtolik cu rigoare \u0219i modestie are un aer conving\u0103tor \u0219i autentic (\u00een fond, mai toat\u0103 muzica ei e de Bach) \u0219i merit\u0103 cunoscut\u0103 de orice iubitor al muzicii, mai ales a barocului \u0219i a lui Bach.<\/p>\n\n\n\n<p>Dar s-o privim \u0219i din punct de vedere strict pragmatic: cum zicea cineva mai demult, nu e neap\u0103rat nevoie ca orice firimitur\u0103 muzical\u0103 r\u0103mas\u0103 de la geniile din trecut s\u0103 fie completat\u0103 \u0219i valorificat\u0103 concertistic, fiindc\u0103 de multe ori partea ei autentic\u0103 e foarte redus\u0103 sau chiar insignifiant\u0103. \u00cen unele cazuri, clasicii respectivi au abandonat (pe bun\u0103 dreptate sau for\u021ba\u021bi de \u00eemprejur\u0103ri) lucrarea respectiv\u0103, deci continuarea \u0219i prezentarea ei sub numele acelui clasic ridic\u0103 probleme etice \u0219i estetice. Mai mult, sutele de lucr\u0103ri ale fiec\u0103rui clasic au atras oricum mult\u0103 aten\u021bie din partea speciali\u0219tilor, a interpre\u021bilor \u0219i a publicului, \u00een timp ce c\u00e2te o lucrare a unui compozitor din zilele noastre p\u0103trunde extrem de greu \u0219i de sporadic \u00een via\u021ba de concert. Compozitorii contemporani nu rivalizeaz\u0103 at\u00e2t unii cu al\u021bii, c\u00e2t cu marile figuri din trecut care alc\u0103tuiesc, de multe ori \u00een mod exclusiv, canonul concertistic actual.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>de Adrian Gagiu<\/p>\n","protected":false},"author":23,"featured_media":13239,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,55],"tags":[151,152,2485],"coauthors":[1116],"class_list":["post-13238","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-muzica","tag-adrian-gagiu","tag-muzica","tag-nr-4-2025"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/06\/bach.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13238","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/23"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13238"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13238\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13241,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13238\/revisions\/13241"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13239"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13238"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13238"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13238"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=13238"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}