{"id":12970,"date":"2025-05-07T13:25:21","date_gmt":"2025-05-07T10:25:21","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12970"},"modified":"2025-05-07T13:25:28","modified_gmt":"2025-05-07T10:25:28","slug":"personaje-trialogice","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12970","title":{"rendered":"Personaje trialogice"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Trebuie s\u0103 admit c\u0103, \u00een fiecare roman pe care-l citesc, \u00eemi place s\u0103 explorez aspecte mai pu\u021bin evidente \u00een text, mai ascunse, mai pu\u021bin accentuate, uneori chiar absente (le-am tot spus studen\u021bilor mei c\u0103, de multe ori, cel mai interesant lucru \u00eentr-un demers literar este cel nespus…); m\u0103 atrag personajele obscure, episodice, care sunt adesea subtil strecurate, sau sunt aparent eclipsate de protagoni\u0219ti, de multe ori chiar f\u0103r\u0103 a fi identificate corespunz\u0103tor (m\u0103 rog, aceasta e regula scrierii literare, \u0219tiu, dar personajul principal e, \u00een multe cazuri, supraevaluat!), \u0219i care, \u00eentr-un anumit moment, devin provocatoare, pentru mine cel pu\u021bin, prin enigmatica lor trecere prin spa\u021biul nara\u021biunii. Se accept\u0103 unanim constatarea c\u0103 orice scriitor \u201ese traduce \u00een personaj\u201d (Battaglia, 1976: 401), precum \u0219i importan\u021ba eroului, respectiv, a povestitorului, unui roman pentru c\u0103 acesta \u201e\u00eentruchipeaz\u0103 \u201aeul\u2019 pove\u0219tii\u201d (Vr\u00e2nceanu et al., 2021: 128), iar motivarea lui, precum \u0219i a celorlalte personaje, este \u00eentotdeauna \u201eelementul care le justific\u0103 ac\u021biunile\u201d (153); \u00een fine, devine valid\u0103 concluzia lui Elliot Chase, mesagerul lui Alex Michaelides, anume c\u0103 \u201efiecare personaj are un eveniment declan\u0219ator \u2013 poate fi ceva ie\u0219it din comun \u0219i violent, ca o tornad\u0103 care te trimite \u00eenv\u00e2rtejit \u00een alt\u0103 lume, sau banal, ca un prieten care \u00ee\u021bi r\u0103sare \u00een prag pe nea\u0219teptate \u00eentr-o sear\u0103\u201d (Michaelides, 2024: 144).<\/p>\n\n\n\n

Am convingerea c\u0103 romancierii, \u00een logica inten\u021biilor lor auctoriale, realizeaz\u0103 o combina\u021bie util\u0103 \u00een distribuirea de roluri anumitor personaje, con\u0219tien\u021bi fiind c\u0103 \u201efirele narative interesante sunt pline de personaje interesante\u201d (Sepetys, 2024: 20) \u0219i c\u0103 toate personajele \u201eau personalitate, ritm, un trecut care le influen\u021beaz\u0103 comportamentul \u0219i deciziile \u0219i care ofer\u0103 un context \u0219i \u00eel ajut\u0103 pe cititor \u0219i pe scriitor s\u0103 le \u00een\u021beleag\u0103\u201d (52).<\/p>\n\n\n\n

Statutul personajelor ter\u021biare<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Experien\u021ba de cititor confirm\u0103 aser\u021biunea lui Battaglia c\u0103 \u201e\u00een dezvoltarea literaturii \u0219i a genului narativ, personajul se deprinde s\u0103 cunoasc\u0103 alternativa de a fi a\u0219ezat \u00een centrul evenimentelor sau de a fi \u00eempins la marginea lor\u201d (Battaglia, 1976: 209), adic\u0103, s\u0103 fie eroul principal al nara\u021biunii sau  s\u0103 devin\u0103 un personaj ter\u021biar, acel \u201eal treilea personaj\u201d care \u201evede protagoni\u0219tii fic\u021biunii \u0219i este v\u0103zut de ei\u201d (Popovici, 1997: 23), sau este chiar c\u0103utat de ei, a\u0219a cum i se \u00eent\u00e2mpl\u0103 lui Ivan, \u201etraficant de droguri \u0219i un criminal extraordinar \u00een ochii legii\u201d; este cunoscut ca unul care \u201e\u00eenv\u0103\u021base multe de la \u0219i despre oameni\u201d prin competen\u021ba lui de a \u201epreciza exact nevoia de consum a fiec\u0103ruia, de la iarb\u0103 \u0219i Xanax p\u00e2n\u0103 la cristal \u0219i heroin\u0103\u201d, c\u0103ci \u201efiecare substan\u021b\u0103 \u00ee\u021bi ofer\u0103 alt\u0103 experien\u021b\u0103\u201d (\u0218tefan, 2024: 235). Acest gen de personaj inclus \u00een lista actan\u021bilor nara\u021biunii, aceast\u0103 prezen\u021b\u0103 oarecum str\u0103in\u0103, acest \u201edelegat al Socialului\u201d, cum \u00eel define\u0219te Vasile Popovici, se instituie ca \u201einstan\u021b\u0103 suprapus\u0103, autorizat\u0103 s\u0103-i sanc\u021bioneze sau s\u0103-i r\u0103spl\u0103teasc\u0103 pe protagoni\u0219ti\u201d (Popovici, 1997: 223), fiind preg\u0103tit s\u0103-\u0219i \u00eendeplineasc\u0103 misiunea corect, \u00een func\u021bie de condi\u021bia fiec\u0103ruia, asemenea lui Ivan care \u201e\u0219tia, de exemplu, c\u0103 cei care consumau \u00een special iarb\u0103 erau oameni cu anxietate, cei cu depresie \u0219i insomnii erau cei care sim\u021beau durerea mult mai intens dec\u00e2t  restul\u201d (\u0218tefan, 2024: 236); reac\u021bia lui este dictat\u0103 de starea individual\u0103 a solicitan\u021bilor s\u0103i pe care, sincer, putea s\u0103-i ajute doar \u201eprin a-i asculta, prin a le oferi ce avea, fiind mereu atent. De fapt, de multe ori se \u00eent\u00e2mpla s\u0103 spun\u0103 nu, s\u0103 spun\u0103 c\u0103 nu are, pentru c\u0103 citea omul \u0219i nu voia s\u0103 \u00eemping\u0103 pe nimeni spre suicid sau supradoz\u0103. V\u0103zuse destule cazuri, pierduse destui prieteni\u201d (235).<\/p>\n\n\n\n

Autorii opteaz\u0103 pentru marginalizarea, respectiv, relativa invizibilizare \u0219i banalizare a unor personaje\u00a0mai cu seam\u0103 \u00een literatura poli\u021bist\u0103, pentru c\u0103 acestea pot, la un moment dat, s\u0103 transforme o \u00eent\u00e2mplare \u00eentr-un eveniment, prin calitatea lor de martori, care \u201easist\u0103 ca un cititor \u0219i au, aparent, o func\u021bie pasiv\u0103, \u00eens\u0103, \u00een realitate, dinamismul \u0219i tensiunea agen\u021bilor povestirii \u00ee\u0219i au originea \u00een ac\u021biunile acestor factori pasivi\u201d (Popovici, 1988: 14); un asemenea personaj poate declan\u0219a \u201eo dinamic\u0103 febril\u0103 \u0219i complicat\u0103 a con\u0219tiin\u021belor multiplu reflectate\u201d (81), acoperind o realitate mai larg\u0103, mai cuprinz\u0103toare, deseori nea\u0219teptat\u0103, surprinz\u00e2nd cititorul cu un deznod\u0103m\u00e2nt imprevizibil, a\u0219a cum apare \u00een persoana pasagerului 1G (devenit Rowan, \u00een final), un activist de mediu din echipa Volg\u0103i; e cel care o sacrific\u0103 pe stewardesa Carmel \u0219i pe b\u0103rbatul de pe locul 1J din avionul aflat \u00een cursa sa inaugural\u0103 de 20 de ore de la Londra la Sydney, \u00een ac\u021biunea sa terorist\u0103 de a-l deturna pentru a-\u0219i face cunoscut mesajul, anume, \u201e\u00eencepuser\u0103m s\u0103 \u021bintim industria avia\u021biei, ob\u021bin\u00e2nd un succes notabil c\u00e2nd am blocat cel mai mare aeroport al Marii Britanii cu o singur\u0103 pereche de drone. Acoperirea mediatic\u0103 a fost extraordinar\u0103 \u2013 \u00een sf\u00e2r\u0219it oamenii ne ascultau\u201d (Mackintosh, 2022: 266). Rowan este personajul din realitatea \u00eenconjur\u0103toare selectat pentru sus\u021binerea demersului narativ \u0219i a argument\u0103rii acestuia, el fiind, a\u0219a cum \u00ee\u0219i aminte\u0219te micu\u021ba Sophia c\u0103 a recunoscut la un moment dat, \u201e\u00een spatele \u00eentregii pove\u0219ti. Deturnarea. Becca [bona], totul. I-a p\u0103rut r\u0103u c\u0103 am fost \u00een pivni\u021b\u0103 [ascuns\u0103] \u2013 a spus c\u0103 trebuie s\u0103 \u00een\u021beleg c\u0103 totul a fost pentru o cauz\u0103 mai important\u0103<\/em>\u201d (459).<\/p>\n\n\n\n

Formule\/formul\u0103ri ale trialogicului<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Referindu-se la metatipologia personajului (aici se disting categoriile de personaj monologic, dialogic \u0219i trialogic), Vasile Popovici subliniaz\u0103 faptul c\u0103 acesta din urm\u0103, recte, cel de-al treilea personaj, pe de o parte, \u201ese bazeaz\u0103 pe o alegere \u0219i\/sau o combinare a instan\u021belor discursive institu\u021bionalizate prin sistemul pronominal, acoperind \u0219i exprim\u00e2nd integral acest sistem\u201d (Popovici, 1997: 163), iar pe de alt\u0103 parte, reprezint\u0103 \u201esingura m\u0103sur\u0103 a realit\u0103\u021bii \u0219i singura percep\u021bie posibil\u0103, este singurul lucru pe care memoria \u00eel p\u0103streaz\u0103. Prin personajul-martor, \u00eent\u00e2mplarea devine o secven\u021b\u0103 \u00eentr-o scen\u0103 de teatru\u201d (Popovici, 1988: 15). Bun\u0103oar\u0103, personajul Viola Pettersson, interogat\u0103 de poli\u021bista Paula Morales asupra mor\u021bii lui Erik Frankel, acoper\u0103 un segment biografic detaliat al acestuia din urm\u0103, anume, cuv\u00e2ntarea \u021binut\u0103 la bibliotec\u0103, av\u00e2nd tema se lega de Bohuslan \u0219i cel de-al Doilea R\u0103zboi Mondial, apoi faptul c\u0103 \u201eErik locuia \u00een aceea\u0219i cas\u0103 \u00eempreun\u0103 cu fratele s\u0103u\u201d, c\u0103 \u201eera un profesor de istorie, ie\u0219it la pensie\u201d care \u201enu \u00abzugr\u0103ve\u0219te istoria\u00bb\u201d pentru c\u0103 \u201eera un istoric consacrat, minu\u021bios cu privire la informa\u021bii \u0219i extrem de preten\u021bios c\u00e2nd venea vorba de prezentarea adev\u0103rului \u00een forma sa real\u0103, \u0219i nu a\u0219a cum l-ar fi dorit el sau oricine altcineva. Erik nu zugr\u0103vea. El punea laolalt\u0103 puzzle-uri. \u00cencet-\u00eencet, bucat\u0103 cu bucat\u0103, rezolva enigmele trecutului [\u2026]; la final, \u00ee\u0219i putea expune rezultatele \u00een fa\u021ba noastr\u0103, a tuturor […]. Ce i s-a \u00eent\u00e2mplat fratelui s\u0103u [Axel] \u00een timpul r\u0103zboiului \u0219i-a pus amprenta asupra lui […]. Ceea ce p\u0103\u021bise acesta pe c\u00e2nd fusese prizonier. Modul \u00een care le afectase familia […]. S-a \u00eent\u00e2mplat pe cincisprezece iunie […]. \u00cemi aduc aminte c\u0103 fusesem la dentist \u00een dup\u0103-amiaza respectiv\u0103, deci sunt sigur\u0103 c\u0103 e ziua corect\u0103\u201d (Lackberg,\u00a0 2012: 186-7).<\/p>\n\n\n\n

Nuan\u021bele pe care le cap\u0103t\u0103 cel de-al treilea personaj sunt stabilite de modul \u00een care autorul s\u0103u inten\u021bioneaz\u0103 s\u0103 stabileasc\u0103 distan\u021ba dintre text \u0219i cititor \u0219i prin rolul atribuit trialogicului \u00een ecua\u021bia sa cu naratorul direct, a\u0219a cum se observ\u0103 \u00een momentul reflec\u021biei acestuia asupra condi\u021biei de periferizare: \u201evia\u021ba adev\u0103rat\u0103 nu distribuie celebrit\u0103\u021bi \u00een roluri secundare (…). Trebuie s\u0103 \u0219ti\u021bi c\u00e2teva lucruri despre Andy [unchiul naratorului]. Primul ar fi c\u0103 este horticultor, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 jobul lui este s\u0103 fac\u0103 s\u0103 creasc\u0103 iarba pe terenurile de fotbal. Poate c\u0103, \u00een contrast cu ritmul lent al meseriei, e dornic s\u0103-\u0219i fac\u0103 repede prieteni \u0219i tinde s\u0103 oglindeasc\u0103 personalitatea celui cu care vorbe\u0219te, \u00een loc s\u0103 fie el \u00eensu\u0219i, \u00een speran\u021ba c\u0103 asta-l va face mai dezirabil. Din nefericire, acest lucru nu reu\u0219e\u0219te dec\u00e2t s\u0103-l fac\u0103 cea mai g\u0103l\u0103gioas\u0103 voce, cu cea mai redus\u0103 putere de convingere. Este, \u00een acord cu profesia lui, un b\u0103rbat deseori c\u0103lcat \u00een picioare. Mai este \u0219i genul care crede c\u0103 tinere\u021bea e un pe\u0219te u\u0219or de prins iar \u00een undi\u021b\u0103. \u00cen ultima vreme ni s-a p\u0103rut c\u0103 a c\u0103zut la pace cu ideea c\u0103 s-a trecut (are cam 55 de ani) […], dar speran\u021ba asta a disp\u0103rut complet c\u00e2nd a ap\u0103rut cu p\u0103rul vopsit blond platinat\u201d (Stevenson, 2024: 47).<\/p>\n\n\n\n

Ca s\u0103 evite riscul oric\u0103rei  ambiguit\u0103\u021bi sau al echivocului, Marian Coman transform\u0103 un personaj ter\u021biar \u00eentr-un instrument de reprezentare mental\u0103, care s\u0103 ghideze cititorul \u00eenspre descoperirea inten\u021biilor textului, \u00eentr-un exemplu al felului \u00een care \u201epersonajul \u0219i lumea lui urc\u0103 mereu \u00een prezentul reprezent\u0103rii\u201d (Popovici, 1997: 14); el opteaz\u0103 pentru pictorul Matei, profesor la Liceul de Art\u0103, instruit s\u0103 explice enigmele care \u00eel mascheaz\u0103 pe Alex Br\u0103nescu, tulburat de propria sa evolu\u021bie narativ\u0103: \u201eeu \u0219tiu cine e\u0219ti. Iar ceea ce cau\u021bi nu este aici [\u00eentr-un bar] […]. Tu cau\u021bi s\u0103 te r\u0103zbuni […]. Nu ai murit \u0219i nu te-ai n\u0103scut. De fapt, nu exi\u0219ti cu adev\u0103rat \u00een felul \u00een care crezi c\u0103 ai existat […]. Nu \u0219tiu cum s\u0103-\u021bi spun, a\u0219a c\u0103 o s\u0103 o fac direct: e\u0219ti un personaj \u00eentr-o poveste […]. Cineva scrie o carte, iar tu e\u0219ti personajul\u201d (Coman, 2024: 141-2); \u00eencorporarea lui \u00een firul povestirii este justificat\u0103 prin modul \u00een care poate el asigura coeren\u021ba imaginii generale a \u00eense\u0219i existen\u021bei personajului-c\u0103l\u0103tor-\u00een-timp, Alex, amintindu-i acestuia c\u0103 \u201erealitatea se dizolv\u0103 \u00een pove\u0219ti, adic\u0103 trecutul devine o poveste\u201d (152), iar cititorului, faptul c\u0103 trialogicul, prin delegatul s\u0103u, acest  al treilea personaj, \u00eenlesne\u0219te \u201eie\u0219irea din spa\u021biul restr\u00e2ns al dialogicului, recuper\u00e2nd \u201eSocialul ca autoritate direct prezent\u0103\u201d (Popovici, 1997: 162), identificarea sa put\u00e2nd schimba esen\u021bial perspectiva at\u00e2t a crea\u021biei c\u00e2t \u0219i a lecturii, extinz\u00e2nd orizontul de \u00een\u021belegere \u0219i interpretare a oric\u0103rui demers narativ.<\/p>\n\n\n\n

 <\/p>\n\n\n\n

Referin\u021be<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Battaglia, Salvatore, 1976 (1967), Mitografia personajului<\/em>,Bucure\u0219ti: Univers (trad. Alexandru George)<\/p>\n\n\n\n

Coman, Marian, 2024, Ultima carte<\/em>,Bucure\u0219ti: n\u2019autor (Nemira)<\/p>\n\n\n\n

Lackberg, Camilla, 2012 (2002), Copilul german<\/em>,Bucure\u0219ti: Trei (trad. Simona \u021aen\u021bea)<\/p>\n\n\n\n

Mackintosh, Clare, 2022 (2021), Ostatica, <\/em>Bucure\u0219ti: Trei (trad. Mihaela Ionescu)<\/p>\n\n\n\n

Michaelides, Alex, 2024, Furia<\/em>,Bucure\u0219ti: Litera (trad. Dana-Ligia Ilin)<\/p>\n\n\n\n

Popovici, Vasile, 1988, Eu, Personajul<\/em>,Bucure\u0219ti: Cartea Rom\u00e2neasc\u0103<\/p>\n\n\n\n

Popovici, Vasile, 1997, Lumea personajului. O sistematic\u0103 a personajului literar<\/em>,Cluj-Napoca: Echinox<\/p>\n\n\n\n

Sepetys, Ruta, 2024 (2023), TU e\u0219ti o poveste. Ghid de scriere creativ\u0103<\/em>,Bucure\u0219ti: Epica (trad. Irina Stoica)<\/p>\n\n\n\n

Stevenson, Benjamin, 2024 (2023), To\u021bi cei din acest tren sunt suspec\u021bi<\/em>,Bucure\u0219ti: Trei (trad. Mihaela Apetrei)<\/p>\n\n\n\n

\u0218tefan, Denisa, 2024, La fel ca mine<\/em>,Ia\u0219i: Polirom                                  <\/p>\n\n\n\n

Vr\u00e2nceanu, Sinica, Ghelu, Radu Bogdan, 2021, Storytelling: metoda \u201ePovestitorul\u201d<\/em>, Bac\u0103u: Panta Rhei<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Magda Danciu<\/p>\n","protected":false},"author":8,"featured_media":12971,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[52,58],"tags":[85,2429,86],"coauthors":[1239],"class_list":["post-12970","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-rubrici","category-save-as","tag-magda-danciu","tag-nr-3-2025","tag-save-as"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/05\/picasso.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12970","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/8"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12970"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12970\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12972,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12970\/revisions\/12972"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/12971"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12970"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12970"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12970"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=12970"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}