{"id":12932,"date":"2025-05-05T20:15:01","date_gmt":"2025-05-05T17:15:01","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12932"},"modified":"2025-05-05T20:15:09","modified_gmt":"2025-05-05T17:15:09","slug":"perfectiunea-suprafetei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12932","title":{"rendered":"Perfec\u021biunea suprafe\u021bei"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Nu citisem p\u00e2n\u0103 acum un roman care s\u0103 se ocupe de via\u021ba nomazilor digitali, a designerilor grafici \u0219i dezvoltatorilor web, a oamenilor care pot s\u0103 munceasc\u0103 de oriunde \u0219i pe care-i vezi uneori, rar, \u0219i prin marile ora\u0219e rom\u00e2ne\u0219ti, \u00een cafenele cu lumin\u0103 bun\u0103 \u0219i cafea scump\u0103, care par s\u0103 fi petre\u00adcut jum\u0103tate de or\u0103 \u00een fa\u021ba oglinzilor numai pentru a-\u0219i preg\u0103ti imperfec\u021biunile din haine \u0219i indiferen\u021ba studiat\u0103 din postur\u0103. Vincenzo Latronico \u2013 \u00eentr-un roman ap\u0103rut \u00een italian\u0103 \u00een 2022 \u0219i pe care eu l-am citit (de dou\u0103 ori) \u00een traducerea lui Sophie Hughes \u2013 se apleac\u0103 asupra acestei clase economice, cu aer interna\u021bional, descriindu-i cu rela\u00adtiv\u0103 deta\u0219are filozofic\u0103 perambul\u0103rile pe scena european\u0103, \u0219pagaturile personale pe care simte nevoia s\u0103 le fac\u0103 ca s\u0103-\u0219i conserve aceast\u0103 libertate, micile compromisuri, idiosincraziile \u0219i de\u0219ert\u0103ciunile. \u0218tim din literatura interbelic\u0103 anglofon\u0103 c\u0103 Parisul, Berlinul, Londra, \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103 \u0219i Spania de dinainte de Franco erau debu\u0219ee pentru americanii care voiau s\u0103 evadeze din str\u00e2nsoarea conservatoare a \u021b\u0103rii de ba\u0219tin\u0103; la cum arat\u0103 lucrurile politic ast\u0103zi, n-ar fi de mirare dac\u0103 o parte a lumii artei americane ar alege s\u0103 porneasc\u0103 iar \u00een acest peregrinaj transoceanic. Cine venea \u00een interbelic \u00een marile ora\u0219e europene era, poate, un pierde-var\u0103, \u00eens\u0103 din spe\u021ba ideali\u0219tilor cu idei \u0219i talent. Eroii lui Latronico sunt ideali\u0219ti de tip nou, care nu r\u0103scump\u0103r\u0103 boemia prin s\u0103r\u0103cie, oameni care pot s\u0103-\u0219i ia domiciliul cu ei oriunde se duc \u0219i care tr\u0103iesc mereu \u00een alt loc dec\u00e2t cel \u00een care se a\u0219az\u0103, fiindc\u0103 fac parte din genera\u021bia imprecis\u0103, abstract\u0103, a internetului \u0219i lumea afec\u021biunii lor e par\u021bial online<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

P\u0103rea c\u0103 lumea asta e prea recent\u0103, prea prins\u0103 \u00een v\u00e2ltoarea propriei sale evolu\u021bii continue ca s\u0103 poat\u0103 fi reprezentat\u0103 artistic, dar lui Latronico \u00eei iese. Cartea \u2013 Le perfezioni<\/em> \u2013 este jum\u0103\u00adtate roman, jum\u0103tate eseu \u0219i-\u0219i \u00eemprumut\u0103 strate\u00adgiile stilistice de la o carte atipic\u0103 \u0219i ea, din anii \u02bc60, a lui Georges Perec, pe care \u0219i stilistic, \u0219i narativ o urmeaz\u0103 \u00eendeaproape (Les choses<\/em>, care a \u0219i c\u00e2\u0219tigat atunci premiul Renaudot).<\/p>\n\n\n\n

Am citit-o de dou\u0103 ori fiindc\u0103 e o bun\u0103 des\u00adcriere a unei genera\u021bii mileniale care a crescut cu internetul \u0219i care se identific\u0103 uneori mai mult cu problemele ideologice ale politicii americane dec\u00e2t cu cele ale \u021b\u0103rii sale de ba\u0219tin\u0103, unde n-ar putea trasa o la fel de realist\u0103 hart\u0103 a dificult\u0103\u021bilor sociale, dar \u0219i fiindc\u0103 mi se pare c\u0103 surprinde ceva din mentalitatea superficial\u0103, narcisismul calm, indiferen\u021ba la lumea real\u0103 \u0219i predilec\u021bia pentru aparen\u021be a genera\u021biei din care fac \u0219i eu parte (Latronico e n\u0103scut \u00een 1984). Eroii din Perfec\u021biunea<\/em> sunt un cuplu de italieni dintr-un ora\u0219 relativ mar\u00adginal, care se mut\u0103 \u00een Berlin undeva prin anii 2000. Sunt \u201ecreative professionals\u201d care vorbesc limba interna\u021bional\u0103 a comer\u021bului \u0219i au crescut \u00een anii de \u00eenceput ai re\u021belelor sociale, \u00eenv\u0103\u021b\u00e2nd astfel aproa\u00adpe \u00eent\u00e2mpl\u0103tor ceva ce genera\u021biile mai noi pot face aproape spontan: \u0219i anume s\u0103 urci f\u0103r\u0103 \u00eencetare reprezent\u0103ri ale vie\u021bii tr\u0103ite \u00een flux \u0219i apoi, dup\u0103 o vreme, s\u0103 nu mai reu\u0219e\u0219ti s\u0103 faci distinc\u021bia dintre perfec\u021biunea imagistic\u0103 a unei vie\u021bi curatoriate online \u0219i experien\u021ba nestructurat\u0103 a lumii care nu poate fi trunchiat\u0103 \u00een instantanee \u0219i rezumat\u0103 \u00een statusuri.<\/p>\n\n\n\n

De-asta romanul acesta eseu, scurt, \u00een fond, dar \u00een care n-am reu\u0219it s\u0103 g\u0103sesc nici m\u0103car o not\u0103 fals\u0103, insist\u0103 at\u00e2t de mult pe imagine. Cum arat\u0103 casa lor din Berlin, cum \u0219i-o imagineaz\u0103 ei \u00een\u0219i\u0219i \u00een instantanee, cum \u2013 tr\u0103ind deja \u00een aceast\u0103 dimensiune informatic\u0103, algoritmic\u0103 \u2013 nu mai au nevoie de un nou sol local, fiindc\u0103 nu duc genul de via\u021b\u0103 care-\u0219i extrage legitimitate din r\u0103d\u0103cini. Lumea lor este o lume de obiecte dispuse \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 lase impresia unei fericiri calme, \u00eemp\u0103cate cu sine, \u201eun sentiment de libertate \u0219i decaden\u021b\u0103, cu o not\u0103 de erotism\u201d. \u201eVia\u021ba promis\u0103 de aceste imagini e clar\u0103 \u0219i cu scop, necomplicat\u0103.\u201d Nota ei cea mai preg\u00adnant\u0103 e un soi de veselie solar\u0103, regizat\u0103 chiar \u0219i c\u00e2nd nu se uit\u0103 nimeni. Albume Taschen, c\u0103ni de cafea, farfurii desperecheate, reviste glossy, cu ceva not\u0103 intelectual\u0103, galerii de art\u0103, petreceri \u00een subsoluri, droguri u\u0219oare, curiozit\u0103\u021bi erotice \u00eempinse p\u00e2n\u0103 \u00een pragul unei u\u0219oare, dar \u00eenc\u0103 suportabile indecen\u021be.<\/p>\n\n\n\n

Sunt am\u00e2ndoi exper\u021bi \u00een imagine, a\u0219a cum eroii lui Perec munceau \u00een v\u00e2nz\u0103ri. Curatorul de imagini, creatorul de site-uri, graficianul \u0219i ilus\u00adtratorul digital \u2013 oameni ai opticii care \u201esacrific\u0103 c\u00e2teva ore pentru a cumin\u021bi realitatea \u0219i a o face s\u0103 se potriveasc\u0103 imaginilor pe care le v\u00e2nd\u201d \u0219i care echivaleaz\u0103 punctul culminant al satisfac\u021biei existen\u021biale cu momentul \u00een care evenimentul \u0219i sentimentul sunt reproduse \u00eentr-un col\u021b al internetului pentru ca lumea s\u0103 poat\u0103 confirma c\u0103 imaginea ca atare merit\u0103 recompensat\u0103, \u00eent\u00e2i prin felicit\u0103ri, apoi printr-o des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 uitare, care este condi\u021bia \u00eens\u0103\u0219i a existen\u021bei fluxului lipsit de memorie \u0219i, ca atare, de istorie.<\/p>\n\n\n\n

Eroii lui Latronico n-au istorie pentru c\u0103 n-au, \u00een primul r\u00e2nd, loc, apoi pentru c\u0103 perfec\u021biunea pe care o caut\u0103 este ea \u00eens\u0103\u0219i abstract\u0103; ei caut\u0103 s\u0103 reprezinte via\u021ba \u00een imagini \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t imaginile s\u0103 fie cele dup\u0103 care via\u021ba va fi mai t\u00e2rziu validat\u0103. Ca \u00eentr-un soi de Platon inver\u00adsat, copia este lucrul dup\u0103 care se stabile\u0219te pertinen\u021ba formei. \u201eTr\u0103iau o via\u021b\u0103 dubl\u0103\u201d, spune cartea despre ei. \u201eEra realitatea tangibil\u0103 din jurul lor \u0219i apoi erau imaginile, \u00een jur \u0219i ele.\u201d Dar tocmai aceast\u0103 realitate tangibil\u0103 le scap\u0103 \u0219i caut\u0103 s-o fac\u0103 s\u0103 se potriveasc\u0103 celei a imaginilor.<\/p>\n\n\n\n

Romanul nu face nicio remarc\u0103 negativ\u0103 \u00een privin\u021ba eroilor \u2013 doar \u00eei descrie. Dar ceva din r\u0103ceala stilistic\u0103 a propozi\u021biilor \u0219i din taxonomia obiectelor \u0219i gesturilor lor cotidiene d\u0103 de \u00een\u021beles c\u0103 ce \u00eencearc\u0103 s\u0103 scoat\u0103 la iveal\u0103 este o s\u0103r\u0103cie care nu este nici material\u0103, nici cu totul ideologic\u0103. \u00cen mare, Anna \u0219i Tom sunt de partea bun\u0103 a lucrurilor. Merg la ber\u0103riile progresiste, se scandalizeaz\u0103 \u00een toate cauzele nobile, fac dona\u021bii, \u00ee\u021bi dau o m\u00e2n\u0103 de ajutor dac\u0103 vrei s\u0103 te mu\u021bi \u0219i n-are cine s\u0103-\u021bi care fotoliul pe sc\u0103ri. \u0218i totu\u0219i, \u201eprieteniile lor se legau surprinz\u0103tor de u\u0219or, dar aveau deopotriv\u0103 \u0219i ceva precar \u0219i fragil. Anna \u0219i Tom fuseser\u0103 primi\u021bi cu un nivel de interes \u0219i deschidere aproape suspecte, dovada unei singur\u0103t\u0103\u021bi pe care to\u021bi \u00eencercau s-o exorcizeze. Nu le-ar fi trecut prin cap s\u0103 apeleze la prietenii ace\u0219tia la nevoie. Existau subiecte despre care nu discutau niciodat\u0103, cum ar fi banii. Exista c\u00e2te o dispari\u021bie ciudat\u0103, spontan\u0103, dar niciodat\u0103 rupturi adev\u0103rate \u2013 nu erau suficient de apropia\u021bi c\u00e2t s\u0103 merite s\u0103-\u0219i fac\u0103 r\u0103u. \u00cen schimb, grupul suferea realinieri interne, schimb\u0103ri oportuniste de alian\u021be. \u00cenc\u0103 se mai \u00eent\u00e2lneau unii cu al\u021bii la deschiderile de galerie, dar nu schimbau dec\u00e2t saluturi scurte, care \u00eensemnau c\u0103 n-aveau s\u0103 mai \u00eempart\u0103 un taxi p\u00e2n\u0103 la Bar Drei.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Ca s\u0103 te distan\u021beze de eroi, cartea nu-i las\u0103 s\u0103 vorbeasc\u0103 \u0219i mai face acest lucru straniu, pe care-l f\u0103cea \u0219i Perec: vorbe\u0219te despre ei la plural. E mereu un \u201eei\u201d impersonal. Ei fac asta, ei fac ailalt\u0103, ei decid, \u0219i \u00een toate aceste repeti\u021bii ui\u021bi c\u0103 ai de-a face cu dou\u0103 persoane \u0219i devine mai degrab\u0103 un pronume reprezentativ pentru o \u00eentreag\u0103 clas\u0103 social\u0103 obi\u0219nuit\u0103 cu sentimentul instabilit\u0103\u021bii, care refuz\u0103 spa\u021biul din care vine \u0219i totu\u0219i nu poate s\u0103 accead\u0103 dec\u00e2t la un spa\u021biu intermediar, al unei st\u00e2ngi politice \u201eimprecise\u201d, \u00een care gentrificarea e un termen \u201efolosit aproape exclusiv de oamenii care-o cauzeaz\u0103\u201d. Eroii lui Perec \u201eiubeau averea mai mult dec\u00e2t iubeau via\u021ba\u201d \u0219i acolo alegoria era ceva mai transparent\u0103. Ai lui Latronico au \u00eenv\u0103\u021bat c\u0103 e bine s\u0103 dispre\u021buie\u0219ti siguran\u021ba financiar\u0103, \u00eens\u0103 foarte pu\u021bin. Miza lor nu e at\u00e2t s\u0103 fie boga\u021bi; de\u0219i le place s\u0103 aib\u0103 bani \u0219i vor ca lucrurile s\u0103 nu se schimbe, miza e ceva mai echivoc\u0103: vor s\u0103 devin\u0103 repre\u00adzentare \u0219i s\u0103 se poat\u0103 spune despre ei a\u0219a cum se spune despre o camer\u0103 la un hotel de cinci stele sau despre un restaurant bine cotat, da, \u201ee per\u00adfect. Sunt exact ca-n imagini\u201d.<\/p>\n\n\n\n

La un moment dat \u00een roman, istoria d\u0103 \u00eens\u0103 peste ei, cu ocazia cri\u00adzei refugia\u021bilor din 2015. Atunci micul lor grup de expa\u021bi se ambaleaz\u0103 \u0219i vrea s\u0103 participe la ac\u021biunile umanitare, dar \u00ee\u0219i dau seama c\u0103 niciunul dintre ei nu \u0219tie s\u0103 fac\u0103 nimic util. P\u00e2n\u0103 atunci v\u0103zuser\u0103 realitatea cu coada ochiului, dar putuser\u0103 s-o fenteze. Acum, pu\u0219i \u00een mi\u0219care de foto\u00adgrafiile cu copii mor\u021bi pe plaj\u0103, ar vrea s\u0103 ajute, dar nu \u0219tiu cum. Unul dintre ei face un ghid de conversa\u021bie arab-german \u00eentr-un tabel excel. Ei \u00een\u0219i\u0219i ajut\u0103 \u00een buc\u0103t\u0103rie patru ore pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u0219i pun poze pe Instagram cu cozile la m\u00e2ncare, num\u0103r\u00e2ndu-\u0219i like-urile. C\u00e2ndva dup\u0103 episodul \u0103sta \u00ee\u0219i dau seama c\u0103 i-a prins pu\u021bin istoria din urm\u0103, c\u0103 se apropie vertiginos de patruzeci de ani, c\u0103 spa\u021biul social pe care \u0219i-l construiser\u0103 este funda\u00admental instabil \u0219i doar \u201eeconomic\u201d \u0219i \u00eencep s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 c\u0103 ce credeau c\u0103 fusese libertate e mai degrab\u0103 captivitate.<\/p>\n\n\n\n

Dar revela\u021bia nu e genul de revela\u021bie care zdruncin\u0103 un fel de via\u021b\u0103, pentru c\u0103 eroi pove\u0219tii \u00eencearc\u0103 s\u0103 scape f\u0103c\u00e2nd ce \u0219tiu cel mai bine: fugind \u00eentr-un alt loc a c\u0103rui istorie nu le apar\u021bine dec\u00e2t \u00eentruc\u00e2tva \u0219i c\u0103ut\u00e2nd s\u0103-\u0219i continue via\u021ba lor f\u0103r\u0103 ancor\u0103, via\u021ba lor de intersti\u021biu. Citit ca roman, e o declara\u021bie artistic\u0103 pesimist\u0103. Citit ca eseu descriptiv des\u00adpre un \u201eei\u201d impersonal, care am putea la fel de bine s\u0103 fim noi \u00een\u0219ine, nu se opre\u0219te s\u0103 ne ofere solu\u021bii, ci doar s\u0103 ne arate, poate, c\u0103 e pe punctul s\u0103 se termine istoria asta neutr\u0103, \u00een care po\u021bi s\u0103 r\u0103m\u00e2i \u00een siguran\u021b\u0103 \u00een afara lumii, proiect\u00e2ndu-te compensatoriu \u00een cloud ca \u00eentr-un soi de refugiu \u0219i c\u0103 ideea metaversului e doar ultima mare utopie apolitic\u0103, spa\u021biul cu suprafe\u021be netede \u0219i perfecte, unde realitatea d\u0103 bine \u00een orice poz\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronica ideilor de Iulian Bocai<\/p>\n","protected":false},"author":273,"featured_media":12933,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[77,1829,2429],"coauthors":[1827],"class_list":["post-12932","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-cronica-ideilor","tag-iulian-bocai","tag-nr-3-2025"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/05\/Perfection.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12932","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/273"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12932"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12932\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12934,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12932\/revisions\/12934"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/12933"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12932"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12932"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12932"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=12932"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}