{"id":12924,"date":"2025-05-03T21:29:36","date_gmt":"2025-05-03T18:29:36","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12924"},"modified":"2025-05-03T21:29:42","modified_gmt":"2025-05-03T18:29:42","slug":"trei-raspunsuri-despre-romanul-drumul-spre-soare-rasare-de-la-autoarea-lui-ioana-nicolaie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12924","title":{"rendered":"Trei r\u0103spunsuri despre romanul \u201eDrumul spre Soare-R\u0103sare\u201d de la autoarea lui, Ioana Nicolaie"},"content":{"rendered":"\n<h4 class=\"wp-block-heading\">1. Cum s-a conturat ideea romanului <em>Drumul spre Soare-R\u0103sare<\/em>?<\/h4>\n\n\n\n<p class=\"has-drop-cap\">Primul cuv\u00e2nt care mi-a venit \u00een minte e captivitate. Suntem captivi cu to\u021bii, \u00een lucrurile mici ale fiec\u0103rei zile, \u00een educa\u021bia primit\u0103, dar \u0219i \u00een propria biologie. Nu putem evada din trup c\u00e2nd nu ne place ceva. Suntem captivi \u0219i \u00een timp, nici din el nu putem fugi. C\u00e2t despre Istoria mare, de sub ea chiar nu te po\u021bi sustrage, din malaxorul ei nu te po\u021bi desprinde oric\u00e2t de mult te-ai zbate. Captivitatea e, prin urmare, starea noastr\u0103 natural\u0103. Cum evad\u0103m totu\u0219i din ea? Prin arte, prin puterea spiritului, prin felul \u00een care ne\u00eenchipuitul ajunge s\u0103 prind\u0103 form\u0103. \u00cen ce m\u0103 prive\u0219te, datorez foarte mult literaturii; ea m\u0103 ajut\u0103 s\u0103 plec nu doar \u00een realit\u0103\u021bi alternative, imaginare, ci \u0219i \u00een recuper\u0103ri biografice precum \u00een <em>Drumul spre Soare-R\u0103sare<\/em>. Eu evadez scriind. \u0218i m\u0103 str\u0103duiesc s\u0103 reconstitui pe pagini istorii sau lumi altfel scufundate. Povestea din <em>Drumul spre Soare-R\u0103sare<\/em> e despre via\u021ba tr\u0103it\u0103, dar \u0219i despre ce se petrece c\u00e2nd mori. \u0218ira spin\u0103rii romanului e o poveste de iubire, cu spoturile ei de lumin\u0103, unele orbitoare, dintre Radu \u0219i Helga, iar vertebrele sunt numeroase pove\u0219ti care fisureaz\u0103 sau, dimpotriv\u0103, cl\u0103desc destinul personajului. Am scris despre mine de aur, despre escrocherii incredibile, precum Caritasul, despre Ardealul de Nord, despre copil\u0103ria \u0219i adolescen\u021ba \u00een comunism, despre destructurarea post-comunist\u0103, despre via\u021ba de soldat \u00een anii optzeci, despre un prin\u021b, Rodnau, care face biserici sau despre munca la drumuri \u0219i poduri. Am \u00eendr\u0103znit s\u0103 ar\u0103t \u0219i ce se petrece dup\u0103 moarte, cum e acolo, ce e cu Cel Alb \u0219i Cel Galben, sau cum se \u00een\u0219iruie cele dou\u0103zeci de v\u0103mi ale v\u0103zduhului pe o biat\u0103 via\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n<h4 class=\"wp-block-heading\">2. Cum a decurs scrierea lui?<\/h4>\n\n\n\n<p class=\"has-drop-cap\">Eroul c\u0103r\u021bii e Maxim Radu Niculai, primul n\u0103scut din cei doisprezece copii ai familiei mele, cel care, d\u0103ruit cu talent \u0219i cu inteligen\u021b\u0103, nu putea s\u0103 ajung\u0103 dec\u00e2t scriitor. \u00centr-un fel straniu chiar asta a fost, scriitor, de\u0219i n-a publicat nici o carte. I-au ap\u0103rut c\u00e2teva poezii \u00een ni\u0219te reviste literare, nimic altceva. A umplut, de-a lungul vie\u021bii, numeroase caiete cu versuri \u0219i, din adolescen\u021b\u0103, a scris continuu jurnal. \u00cemi amintesc c\u0103 avea un caiet format mare, A4, cu coperte cartonate, bej, \u00een care scria \u0219i proz\u0103. Cu toate acestea, \u00een acea a doua zi de Pa\u0219ti \u00een care l-am \u00eenmorm\u00e2ntat, nu mai exista aproape nimic din miile de pagini pe care trebuie s\u0103 le fi scris de-a lungul anilor. A r\u0103mas totu\u0219i o agend\u0103 neagr\u0103, cu aproape dou\u0103 sute de poeme ordonate de el \u0219i pe care zilele acestea, deci la o vreme dup\u0103 plecarea lui din lume, \u00eencep s\u0103 le culeg \u00een computer. \u00cen toamn\u0103 cel t\u00e2rziu sper s\u0103 ajung\u0103 publicate. De cur\u00e2nd, am g\u0103sit \u0219i titlul volumului. Se va numi <em>Pict\u00e2nd apa<\/em>.<\/p>\n\n\n\n<p>Prin urmare, romanul l-am scris cu un sentiment straniu, c\u0103 nu sunt singur\u0103, c\u0103 nu e cu adev\u0103rat teribil de greu. Uite c\u0103 literatura m\u0103 ajuta s\u0103 st\u0103vilesc sf\u00e2r\u0219itul fizic \u0219i s\u0103 r\u0103m\u00e2n pentru \u00eenc\u0103 un an \u0219i jum\u0103tate \u00een mintea fratelui meu.<\/p>\n\n\n\n<h4 class=\"wp-block-heading\">3. Cum v\u0103 dori\u021bi s\u0103 fie citit romanul <em>Drumul spre Soare-R\u0103sare<\/em>?<\/h4>\n\n\n\n<p class=\"has-drop-cap\">Cu g\u00e2ndul c\u0103 e un roman \u00een care te po\u021bi oglindi, c\u0103ci e vorba \u0219i despre cititor, despre pove\u0219tile, iubirile \u0219i bucuriile sale, despre puterea de-a pl\u0103smui atunci c\u00e2nd d\u0103 pagin\u0103 dup\u0103 pagin\u0103 \u0219i nu las\u0103 cartea din m\u00e2n\u0103, fiindc\u0103 vrea s\u0103 afle, s\u0103 descopere, s\u0103-\u0219i aminteasc\u0103. \u0218i dac\u0103 pe bietele mele pagini se va fi g\u0103sit, prin miracol, un r\u0103spuns bun pentru el, nu pot s\u0103 fiu altfel dec\u00e2t plin\u0103 de recuno\u0219tin\u021b\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u201eDatorez foarte mult literaturii; ea m\u0103 ajut\u0103 s\u0103 plec nu doar \u00een realit\u0103\u021bi alternative, imaginare, ci \u0219i \u00een recuper\u0103ri biografice precum \u00een <i>Drumul spre Soare-R\u0103sare<\/i>.\u201d<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":12925,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1616],"tags":[1617,2450,2018,132,100,168],"coauthors":[1278],"class_list":["post-12924","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cum","tag-cum","tag-drumul-spre-soare-rasare","tag-editura-humanitas","tag-interviu","tag-ioana-nicolaie","tag-roman"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/05\/CUM-Ioana-Nicolaie-Drumul.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12924","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12924"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12924\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12927,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12924\/revisions\/12927"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/12925"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12924"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12924"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12924"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=12924"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}