{"id":12919,"date":"2025-05-03T11:37:59","date_gmt":"2025-05-03T08:37:59","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12919"},"modified":"2025-05-03T11:38:05","modified_gmt":"2025-05-03T08:38:05","slug":"obsesia-originalitatii-ii-cazul-lui-mozart","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12919","title":{"rendered":"Obsesia originalit\u0103\u021bii (II): cazul lui Mozart"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

\u201eCompozitorii mediocri \u00eemprumut\u0103, compozitorii mari fur\u0103\u201d (Igor Stravinsky).<\/em><\/p>\n\n\n\n

Imaginea comun\u0103 despre Mozart, bazat\u0103 doar pe \u00eenchipuiri roman\u021bioase \u0219i pe piesa lui Shaffer (sau pe filmul lui Forman), e de fiin\u021b\u0103 cvasi-eteric\u0103, naiv\u0103 \u0219i candid\u0103, inspirat\u0103 doar s\u0103 transcrie ca prin dicteu automat compozi\u021bii perfecte. Ca atare, chiar \u0219i cea mai mic\u0103 insinuare c\u0103 el a preluat din surse p\u0103m\u00e2ntene multe idei pentru muzica lui s-ar lovi de indignare din partea superficialilor care v\u00e2neaz\u0103 doar melodii frumoase. Din fericire, cercetarea muzicologic\u0103 serioas\u0103, bazat\u0103 pe fapte \u0219i documente de prim\u0103 m\u00e2n\u0103, a infirmat multe cli\u0219ee romantice, umaniz\u00e2ndu-l pe Mozart mai mult dec\u00e2t ar vrea cei care \u00eel mitizeaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen realitate, el a fost un produs al epocii sale \u0219i al mediului s\u0103u: iubitor \u0219i arogant, vesel \u0219i melancolic, idealist \u0219i pragmatic, plin de el \u0219i obiectiv, vis\u0103tor \u0219i muncitor. \u0218i, bine\u00een\u021beles, a produs \u0219i schi\u021be, cel pu\u021bin pentru lucr\u0103rile lui mai preten\u021bioase, iar maniera lui de a lucra se vede destul de clar \u00een partiturile manuscrise prin diferitele tipuri de cerneal\u0103 cu care ad\u0103uga \u201ecarne pe oase\u201d muzicii respective \u00een etape diferite. Adic\u0103 expresia lui faimoas\u0103 despre o lucrare c\u0103 \u201ee compus\u0103, dar \u00eenc\u0103 nu e scris\u0103 \u00een \u00eentregime<\/em>\u201d nu \u00eenseamn\u0103, cum cred idealizan\u021bii, c\u0103 el compunea totul detaliat \u00eent\u00e2i \u00een imagina\u021bie \u0219i apoi doar transcria din memorie, ci c\u0103 a compus \u0219i a notat \u00een linii mari toat\u0103 lucrarea (instrumenta\u021bia, tonalit\u0103\u021bile, modula\u021biile, forma, texturile \u0219i armonia), urm\u00e2nd s\u0103 adauge \u00een partitur\u0103 vocile intermediare \u0219i detaliile. Iar pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 de la el au r\u0103mas astfel \u0219i numeroase compozi\u021bii \u00een diferite stadii de incompletitudine, Mozart a preluat din lumea muzical\u0103 idei inclusiv pentru unele dintre cele mai importante lucr\u0103ri ale sale. Vom trece \u00een revist\u0103 succint aici doar trei cazuri: \u201eFlautul fermecat\u201d, Requiem<\/em>-ul \u0219i ultima simfonie.<\/p>\n\n\n\n

De ex., \u201eDervi\u0219ul binef\u0103c\u0103tor\u201d (1791) e un singspiel<\/em> (un fel de operet\u0103 sau musical<\/em> \u00een german\u0103, gen popular la sf\u00e2r\u0219itul sec. al XVIII-lea) care a fost produs de compozitori \u0219i c\u00e2nt\u0103re\u021bi anonimi din cercul de cuno\u0219tin\u021be al lui Mozart (printre care probabil Johann Baptist Henneberg, Emanuel Schikaneder, Benedikt Schack \u0219i Franz Xaver Gerl), iar libretul s\u0103u provine tot din volumul de pove\u0219ti pseudo-orientale al lui Wieland Dschinnistan<\/em>, ca \u0219i cel pentru \u201eFlautul fermecat\u201d KV 620 (1791) de Mozart. Sigur, \u201eFlautul fermecat\u201d e o capodoper\u0103 consfin\u021bit\u0103 p\u00e2n\u0103 azi \u00een repertoriile teatrelor de oper\u0103, dar \u0219i-a \u00eenceput via\u021ba tot ca singspiel,<\/em> \u00een acela\u0219i teatru popular (Theater auf der Wieden<\/em>) \u0219i \u00een regia aceluia\u0219i Schikaneder (primul interpret al lui Papageno din lucrarea lui Mozart).<\/p>\n\n\n\n

Mai mult, conform cercet\u0103rilor muzicologului David J. Buch de la University of Northern Iowa (SUA), bazate pe documente din epoc\u0103, \u201eDervi\u0219ul binef\u0103c\u0103tor\u201d precede \u201eFlautul fermecat\u201d, ambele au ca protagonist un prin\u021b pornit \u00een salvarea unei prin\u021bese \u0219i \u00eenso\u021bit de un fel de bufon (pescarul Mandolino cu clopo\u021beii lui \u00een \u201eDervi\u0219ul…\u201d, p\u0103s\u0103rarul Papageno cu clopo\u021beii lui \u00een \u201eFlautul…\u201d), iar ambii \u201ebufoni\u201d au c\u00e2te o contraparte feminin\u0103 (Mandolina, respectiv Papagena). Schikaneder a contribuit din plin la alc\u0103tuirea celor dou\u0103 librete, iar unele r\u0103sturn\u0103ri de situa\u021bie \u0219i transform\u0103ri bru\u0219te de caracter ale unor personaje (Regina Nop\u021bii \u0219i Sarastro \u00een \u201eFlautul…\u201d) s-ar putea s\u0103 aib\u0103 mai pu\u021bin semnifica\u021biile simbolice pe care le atribuie unii comentatori azi, c\u00e2t s\u0103 fie efectul de moment al teatralit\u0103\u021bii cotidiene cvasi-improvizate de atunci.<\/p>\n\n\n\n

Toate astea \u021bin doar de \u201escenariu\u201d, dar se pot g\u0103si similitudini \u0219i \u00een muzic\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 lucr\u0103ri (de\u0219i \u201eDervi\u0219ul…\u201d e mult mai pu\u021bin coerent, profund \u0219i grandios): ambele uverturi \u00eencep cu trei acorduri impozante (care la Mozart revin \u0219i pe parcursul lucr\u0103rii, ca aluzie la simbolistica num\u0103rului trei), o arie din \u201eDervi\u0219ul…\u201d e aproape identic\u0103 cu faimoasa \u201eDer Vogelf\u00e4nger bin ich, ja<\/em>\u201d a lui Papageno etc. \u2013 iar tema uverturii la \u201eFlautul fermecat\u201d e preluat\u0103 din Sonata \u00een Si bemol major pentru pianoforte op. 24 nr. 2 (1781) de Muzio Clementi. Pe scurt, Mozart nu e singurul autor al \u201eFlautului fermecat\u201d \u0219i nu a fost asasinat de masoni pentru c\u0103 le-a dezv\u0103luit pe scen\u0103 secretele ini\u021biatice, cum speculau unii c\u00e2ndva.<\/p>\n\n\n\n

Ideile artistice circulau liber pe atunci \u00een lumea teatral\u0103 \u0219i muzical\u0103 vienez\u0103, totul \u021bin\u00e2nd, ca \u00een vremea barocului, de felul \u00een care erau ele tratate. Iar Mozart s-a l\u0103sat convins de prietenul (\u0219i \u201efratele\u201d mason) Schikaneder c\u0103 \u00eenc\u0103 un singspiel<\/em> pe teme orientalizante \u0219i cu cli\u0219ee verificate anterior \u00een \u201eDervi\u0219ul…\u201d le poate aduce bani frumo\u0219i \u2013 asta e originea \u201eFlautului fermecat\u201d. Mai mult, cirea\u0219a de pe tort sunt dou\u0103 referin\u021be (ironice sau omagiale?) la muzica lui Salieri: duetul Papageno-Papagena aminte\u0219te de o cavatin\u0103 din opera \u00eentr-un act \u201ePrima la musica, dopo le parole<\/em>\u201d (1786) a rivalului italian, iar semnalul lui Papageno e un motiv din Concertul \u00een Si bemol major pentru clavecin de acela\u0219i Salieri (care a avut o rela\u021bie ambivalent\u0103 cu Mozart, \u00een mod contrar cli\u0219eului cu otr\u0103virea care provine din delirul lui Salieri din perioada lui de demen\u021b\u0103 de la b\u0103tr\u00e2ne\u021be, pe care el \u00eel \u0219i dezmin\u021bise \u00een momentele de luciditate).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen leg\u0103tur\u0103 cu o alt\u0103 capodoper\u0103 din ultimul an al lui Mozart, Requiem<\/em>-ul \u00een re minor KV 626, r\u0103mas neterminat \u0219i apoi completat de al\u021bii (de atunci \u0219i p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre) \u00een moduri mai mult sau mai pu\u021bin fidele autorului, s\u0103 ne amintim doar c\u0103 aceast\u0103 compozi\u021bie inefabil\u0103, despre care au curs r\u00e2uri de cerneal\u0103, are surse \u0219i \u00een crea\u021bia lui Handel \u0219i Michael Haydn, printre al\u021bii. Prima ei parte, \u201eIntroitus\u201d<\/em>, aminte\u0219te de Cantata funebr\u0103 pentru regina Caroline<\/em> HWV 264 (1737), una dintre capodoperele lui Handel, \u0219i de Requiem<\/em>-ul \u00een do minor (1771) de Michael Haydn (Mozart \u0219i tat\u0103l lui au fost \u00een orchestr\u0103 la primele trei prezent\u0103ri ale Requiem<\/em>-ului de M. Haydn la Salzburg \u00een 1772). Fuga dubl\u0103 \u201eKyrie eleison<\/em>\u201d din Requiem<\/em>-ul de Mozart se bazeaz\u0103 pe corul \u201eAnd with His stripes we are healed<\/em>\u201d din oratoriul \u201eMesia\u201d (1742) de Handel (capodoper\u0103 pe care Mozart a reorchestrat-o pe gustul vienezilor \u00een 1789). De altfel, prima tem\u0103 a acelui cor mai fusese folosit\u0103 par\u021bial de Joseph Haydn \u00een Finalul contrapunctic al Cvartetului \u00een fa minor op. 20 nr. 5 (1772), dup\u0103 ce \u00eensu\u0219i J. S. Bach folosise o parte din ea \u00een Fuga \u00een la minor din volumul al doilea din \u201eClaviatura bine temperat\u0103\u201d (publicat \u00een 1742) (astfel de teme col\u021buroase erau un loc comun \u00een stilul polifonic fiindc\u0103 permiteau o tratare pregnant\u0103). Alte asem\u0103n\u0103ri \u00eentre Requiem<\/em>-ul de Mozart \u0219i cel de M. Haydn se g\u0103sesc \u00een sec\u021biunile \u201eQuantus tremor sit futurus<\/em>\u201d \u0219i \u201eConfutatis maledictis<\/em>\u201d, \u00een folosirea pentru \u201eTe decet hymnus<\/em>\u201d a aceluia\u0219i cantus planus<\/em> (coralul luteran \u201eMeine Seele erhebt den Herren<\/em>\u201d, adaptat de Luther dup\u0103 \u201eMagnificat<\/em>\u201d \u0219i folosit ulterior de mai multe ori \u0219i de J. S. Bach), precum \u0219i \u00een tema fugii \u201eQuam olim Abrahae promisisti<\/em>\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Se pot spune multe \u0219i despre ultima simfonie a lui Mozart, a\u0219a-zisa Simfonie \u201enr. 41\u201d(\u201eJupiter\u201d) \u00een Do major KV 551 (1788) (numerotarea e conven\u021bional\u0103 \u0219i se bazeaz\u0103 doar pe edi\u021biile din sec. al XIX-lea). Prima tem\u0103 a formidabilului Final din aceast\u0103 culme a muzicii orchestrale din sec. al XVIII-lea provine din melodia de cantus planus<\/em> \u201ePange lingua<\/em>\u201d de Toma din Aquino, din sec. al XIII-lea, pe care Mozart a mai folosit-o \u00een Simfonia \u201enr. 1\u201d \u00een Mi bemol major KV 16 (1764), \u00een \u201eCredo<\/em>\u201d-ul din Missa brevis<\/em> \u00een Fa major KV 192 (1774), \u00een Simfonia \u201enr. 33\u201d \u00een Si bemol major KV 319 (1779) \u0219i \u00een Sonata \u201enr. 33\u201d \u00een Mi bemol major pentru vioar\u0103 \u0219i pianoforte  KV 481 (1785). Dar similitudini \u0219i mai importante, texturale \u0219i formale, se pot g\u0103si cu siguran\u021b\u0103 mai ales cu Simfoniile nr. 28 \u00een Do major (1784) \u0219i nr. 39 \u00een Do major (1788) de M. Haydn, iar par\u021bial \u0219i cu Simfonia nr. 23 \u00een Re major (1779) de M. Haydn \u0219i Simfonia nr. 13 \u00een Re major (1764) de J. Haydn.<\/p>\n\n\n\n

Reduc toate astea ceva din genialitatea capodoperelor mozartiene? Bine\u00een\u021beles c\u0103 nu, dar ele ne pot aminti c\u0103 to\u021bi, chiar \u0219i geniile, sunt urma\u0219ii sau contemporanii cuiva \u0219i c\u0103 exist\u0103 un ocean de muzic\u0103 din care fiecare ia \u0219i asimileaz\u0103 c\u00e2t poate. Ne mai pot pune pe g\u00e2nduri \u0219i libertatea cu care compozitorii din sec. al XVIII-lea, inclusiv un geniu ca Mozart, tratau ideile \u0219i locurile comune, mai ales atunci c\u00e2nd erau presa\u021bi de termene de predare (\u0219i \u00een contextul mult mai redusei circula\u021bii a muzicii pe atunci), dar \u0219i lipsa de dogmatism din folosirea unui cantus planus<\/em> gregorian catolic de c\u0103tre luterani (tonus peregrinus<\/em>, \u201eMeine Seele erhebt den Herren<\/em>\u201d) \u0219i a unei compozi\u021bii pentru cultul anglican (cantata lui Handel) pentru un requiem<\/em> catolic, precum \u0219i a unor imnuri biserice\u0219ti \u00een compozi\u021bii pentru concert.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Adrian Gagiu<\/p>\n","protected":false},"author":23,"featured_media":12920,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,55],"tags":[151,2449,2407],"coauthors":[1116],"class_list":["post-12919","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-muzica","tag-adrian-gagiu","tag-mozart","tag-nr-2-2025"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/05\/mozart.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12919","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/23"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12919"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12919\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12922,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12919\/revisions\/12922"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/12920"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12919"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12919"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12919"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=12919"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}