{"id":12908,"date":"2025-05-02T17:48:31","date_gmt":"2025-05-02T14:48:31","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12908"},"modified":"2025-05-02T17:53:20","modified_gmt":"2025-05-02T14:53:20","slug":"dream-theater-parasomnia-nesincronizari-personale-sincronizari-muzicale","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12908","title":{"rendered":"Dream Theater \u2013 Parasomnia. Nesincroniz\u0103ri personale & sincroniz\u0103ri muzicale"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Vin cu un DISCLAIMER \u00eenc\u0103 de la bun \u00eenceput. Dream Theater<\/strong> e una dintre trupele pe care le ascult cu religiozitate \u00eenc\u0103 din liceu \u0219i pe care m-am bucurat s\u0103 le v\u0103d live \u00een c\u00e2teva ocazii \u00een Bucure\u0219ti \u0219i Sibiu. Nu a fost an, \u00eencep\u00e2nd cu 2003, \u00een care s\u0103 nu savurez c\u00e2teva albume \u0219i s\u0103 nu revin la anumite pasaje ale americanilor, care au curs \u00een bucl\u0103 seri la r\u00e2nd. MP3-uri \u00een Winamp, CD-uri originale sau cump\u0103rate de la b\u0103ie\u021bii de la Pia\u021ba Unirii sau  Roman\u0103 care \u0219tiau cu internetul \u00een epoca DC++ sau Kazaa, casete, viniluri, mai recent re\u021belele de streaming, cu prec\u0103dere Spotify.<\/p>\n\n\n\n

Mai mult, dac\u0103 ar fi s\u0103 aleg un num\u0103r limitat de discuri \u00een format fizic pe care s\u0103 le iau cu mine pe o insul\u0103 pustie, acestea ar fi cu siguran\u021b\u0103 din catalogul Dream Theater \u0219i Pink Floyd. Iar pentru sloturile r\u0103mase ar fi o b\u0103t\u0103lie foarte grea, dar cinstit\u0103, \u00eentre Leprous, Katatonia, byron, Riverside, Steven Wilson, Iron Maiden, Metallica, Amy Winehouse, Pain of Salvation, Theodor Bastard, Red Hot Chilli Peppers sau Kalandra. Lista ar putea continua, \u00eens\u0103 asta ar \u00eensemna o penalizare pentru bagajul de la aeroport \u0219i c\u00e2teva sute de euro \u00een plus.<\/p>\n\n\n\n

Nicio rela\u021bie nu atinge perfec\u021biunea. Trei nesincroniz\u0103ri cu Dream Theater<\/h4>\n\n\n\n

Revenind la Dream Theater, pot spune c\u0103 nu m-am considerat niciodat\u0103 cel mai mare fan sau teribil de geek \u00een direc\u021bia cuno\u0219tin\u021belor despre trup\u0103. Sunt 110% sincer c\u00e2nd spun c\u0103 mi-a\u0219 dori s\u0103 scriu o carte (probabil fic\u021biune), pornind de la ce au realizat artistic oamenii \u0103\u0219tia \u00een mai mul\u021bi ani dec\u00e2t am eu de via\u021b\u0103. Reinventare dup\u0103 reinventare la fiecare nou album (16 \u00een total incluz\u00e2nd Parasomnia<\/strong>, materialul din 2025, despre care \u00eemi voi da cu p\u0103rerea \u00een continuare), plus o etic\u0103 a muncii fabuloas\u0103 \u0219i o putere compozi\u021bional\u0103, care g\u00e2dil\u0103 constant creierul \u0219i inima. Pentru c\u0103 da, m\u0103 consider dintre cei care au ajuns s\u0103 iubeasc\u0103 Dream Theater mai degrab\u0103 visceral dec\u00e2t din perspectiva complexit\u0103\u021bii fiec\u0103rei note de pe portativ. Un proces foarte lung, care nu poate fi simplificat la o metod\u0103 \u00een c\u00e2\u021biva pa\u0219i. Nerecomandat doomscrollerilor \u0219i speciali\u0219tilor SEO!<\/p>\n\n\n\n

Au existat o serie de nesincroniz\u0103ri, ca s\u0103 nu le spunem momente e\u0219uate, la care mi-ar fi pl\u0103cut s\u0103 contribui sau s\u0103 fiu \u0219i eu parte. Concertul de la Arenele Romane din 4 iulie 2002 (aveam 15 ani) e principala bub\u0103. Am cel pu\u021bin un prieten foarte bun, pe Cosmin, care are o poveste splendid\u0103 de la desc\u0103lecatul americanilor la Bucure\u0219ti cu prilejul World Tourbulence. Poate o voi relata cu o proxim\u0103 ocazie. Am citit despre acel Dream Theater din 2002 la Arenele Romane din Capital\u0103 \u00eentr-o revista dedicat\u0103 fenomenelor rock \u0219i metal (poate Maximum Rock, dar nu sunt 100%) \u0219i m-am proiectat acolo, \u00eentr-o epoc\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 pre-NATO \u0219i pre-Uniunea European\u0103, \u00een care concertele de orice fel erau o raritate. Ca s\u0103 \u00eenchid bucla, v\u0103 las cu o imagine care nu s-a petrecut niciodat\u0103: eu \u0219i tat\u0103l meu la un concert Dream Theater la inceputul mileniului al treilea.<\/p>\n\n\n\n

O a doua nesincronizare se refer\u0103 la faptul c\u0103 am scris doar trei texte despre Dream Theater \u00een mai bine de 20 de ani. Cale lung\u0103 p\u00e2n\u0103 la fic\u021biunea visat\u0103, dar cine \u0219tie? Explica\u021bia e totu\u0219i simpl\u0103. Fiind \u00eendr\u0103gostit de Portnoy & Co., mi-am pus firewall-uri care-mi d\u0103deau mesaje de tipul \u201ece pot afirma eu de\u0219tept despre virtuozitatea lui John Petrucci\u201d sau \u201ecum s\u0103 dai la o parte admira\u021bia \u0219i s\u0103 g\u0103se\u0219ti deopotriv\u0103 frumuse\u021be, \u00eenl\u0103tur\u00e2nd micile insule de balast\u201d. Primul text despre Dream Theater, pierdut pentru totdeauna \u00een grup\u0103rile de 0 \u0219i 1 ale internetului (nu mai apare online \u0219i nici nu mai am fi\u0219ierul \u00een laptopul personal), era despre discul Black Clouds & Silver Linings<\/strong>, lansat \u00een 2009. Se va dovedi ultimul material discografic din prima epoc\u0103 Mike Portnoy la Dream Theater. C\u00e2nd am scris recenzia nu \u0219tiam asta \u0219i poate c\u0103 a fost mai bine a\u0219a, nedevenind excesiv de sentimental.<\/p>\n\n\n\n

Al doilea text, extrem de subiectiv, a ap\u0103rut \u00een Observator Cultural<\/em> \u0219i vorbea despre ideea c\u0103 legendele nu nasc \u00eentotdeauna idolatrii sau sentimente duse la extrem. Un produs onest cu sine \u0219i cu cel care eram atunci. Al treilea, cel mai complex de p\u00e2n\u0103 acum, \u0219i n\u0103scut din privilegiul de a sta de vorb\u0103 \u0219i a-l asculta pe cl\u0103parul Jordan Rudess de la mai pu\u021bin de un metru la o teras\u0103 din Parcul Carol, scap\u0103 de magnetismul firewall-ului \u0219i vorbe\u0219te din suflet despre Ziua Dream Theater la Bucure\u0219ti, pe o o \u021bes\u0103tur\u0103 inspirat\u0103 de EP-ul A Change of Seasons din 1995, care a schimbat metalul progresiv pentru totdeauna.<\/p>\n\n\n\n

A treia nesincronizare e poate cea mai vulnerabilizant\u0103 \u0219i singura \u00een care riscul expunerii merit\u0103 to\u021bi banii. Cred c\u0103 a\u021bi ghicit, pentru c\u0103 am l\u0103sat mici indicii fine \u00een text. \u00cent\u00e2lnirea cu Mike Portnoy \u00een cadrul echipei Dream Theater.  E drept c\u0103 l-am v\u0103zut la Bucure\u0219ti \u00een 2012, al\u0103turi de Billy Sheehan, Tony MacAlpine \u0219i Derek Sherinian \u0219i c\u0103 am setlistul acelui concert \u00eentr-una dintre cutiile mele de amintiri. L-am mai v\u0103zut pe Mike Portnoy \u0219i-n 2022 la Sibiu, al\u0103turi de super-grupul Transatlantic, la o edi\u021bie splendid\u0103 de ARTmania. Dar Congrega\u021bia Dream Theater cu Mike Portnoy e cu totul alt\u0103 poveste \u0219i vreau s\u0103 m\u0103 imersez \u00een ea, cu prilejul venirii DT-ului la Sibiu, \u00een vara lui 2025. Iar dac\u0103 abiogeneza va prinde crust\u0103, poate voi \u00eencerca \u0219i concerte Dream Theater \u00een alte locuri din Europa. Asta \u0219i pentru c\u0103 nesincroniz\u0103rile mele au \u00eensemnat s\u0103 v\u0103d trupa doar c\u00e2nd au urcat pe scen\u0103 \u00een Rom\u00e2nia.<\/p>\n\n\n\n

\u00cenc\u0103 ceva: voi aplica disclaimer-ul \u00een toat\u0103 splendoarea lui. Tot la capitolul nesincroniz\u0103rii #3. Mike Portnoy, tobo\u0219arul americanilor, e singurul om fa\u021b\u0103 de care mi-a\u0219 mai permite, la aproape 39 de ani, s\u0103 m\u0103 comport ca un adolescent sau ca un fan-boy. \u0218i e vorba despre exact ceea ce simt, nimic mai mult. Iar acum, fiindc\u0103 am \u00een\u021beles c\u0103 nicio rela\u021bie nu atinge perfec\u021biunea, e timpul s\u0103 sap tran\u0219ee prin Parasomnia, LP-ul lansat \u00een 2025 de Dream Theater. F\u0103r\u0103 team\u0103 de ridicol. Bucat\u0103 cu bucat\u0103, \u00een maniera Discograficului cu care te-am obi\u0219nuit.<\/p>\n\n\n\n

Parasomnia, pies\u0103 cu pies\u0103 (1-4)<\/h4>\n\n\n\n

Din 1992, anul Images and Words<\/em>, \u0219i p\u00e2n\u0103 \u00een 2025, Dream Theater au lansat 15 albume de studio, plus alte produse live \u0219i individuale ale membrilor. O for\u021b\u0103 creativ\u0103 incredibil\u0103, care nu a sc\u0103zut nicio secund\u0103. Un bioritm cu care ascult\u0103torul fidel \u0219i obi\u0219nuit cu chitara lui John Petrucci, basul lui John Myung, claviatura lui Jordan Rudess, vocea lui James Labrie \u0219i tobele lui Mike Portnoy sau Mike Mangini se va fi acomodat \u00een timp. G\u0103sesc foarte laborios procesul de compozi\u021bie al lui Dream Theater \u00een mai mult de 35 de ani carier\u0103. Inova\u021biile au fost mai mereu aici, la nivel de versuri, ritm, poveste, iar laitmotivele DT au f\u0103cut mereu cas\u0103 bun\u0103 cu buc\u0103\u021bile la \u00eenceput ne\u0219lefuite, dup\u0103 care impecabil integrate. Dar hai s\u0103 intr\u0103m \u00een labirintul Parasomniei cu defini\u021bia de pe sfatulmedicului.ro a acestui termen \u0219tii\u021bific.<\/p>\n\n\n\n

Parasomnia reprezint\u0103 totalitatea tulbur\u0103rilor care \u00eenso\u021besc somnul, cu excep\u021bia apneei de somn. Se refer\u0103 la manifest\u0103ri care intervin \u00een timpul somnului: comportamente anormale sau manifest\u0103ri fiziologice. De regul\u0103, aceste tulbur\u0103ri apar \u00een copil\u0103rie \u0219i sunt considerate patologice doar atunci c\u00e2nd persist\u0103 la maturitate. Cele mai frecvente manifest\u0103ri din aceast\u0103 categorie sunt: pavorul nocturn, co\u0219marurile, somnambulismul, enurezisul, paralizia \u00een somn, bruxismul.<\/em><\/p>\n\n\n\n

Nu voi merge \u00een aceast\u0103 direc\u021bie \u0219tiin\u021bific\u0103, nici nu voi analiza de-a fir a p\u0103r albumul, ci voi aplica deja obi\u0219nuita gril\u0103 free-style<\/em>, cu care te-am obi\u0219nuit la Discografic<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Plonjez direct \u00een lumea visurilor\/co\u0219marurilor prog-metal cu piesa introductiv\u0103 In the Arms of Morpheus<\/strong>, care,  \u00een primele 110 secunde seteaz\u0103 parametrii corporali ai  monolitului Parasomnia. Apoi, vedem, aproape imediat, dialogul pe mai multe voci \u00eentre chitara lui Petrucci \u0219i toba lui Portnoy, discu\u021bie atent mediat\u0103 de basul lui Myung \u0219i de clapele lui Rudess. \u00cenceputul Parasomniei e mesmerizant \u0219i func\u021bioneaz\u0103 pe alocuri precum o \u0219edin\u021b\u0103 de hipnoz\u0103, la care pacientul \u0219i-a dat acordul scris, \u00eens\u0103 nu cunoa\u0219te toate efectele secundare de pe traseu. Practic, nu a citit termenii \u0219i condi\u021biile. Binomul re\u00eentregit Petrucci\/Portnoy devine sinestezie cu c\u00e2t de apropiem de finalul melodiei In the Arms of Morpheus, ar\u0103t\u00e2ndu-ne parc\u0103 o fa\u021bet\u0103 unic\u0103 a Dream Theater: timpul nu exist\u0103, iar Mike Portnoy a lipsit 15 minute, nu 15 ani din trup\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Demonii prog sosesc \u00een acela\u0219i timp cu Night Terror<\/strong>, cel mai popular c\u00e2ntec de pe Parasomnia, conform cifrelor de pe Spotify. Suspansul e construit cu buc\u0103\u021bi splendide \u00een care conlucreaz\u0103 \u00een special clapa \u0219i toba, buc\u0103\u021bi ce amintesc de piese clasice, precum Home<\/strong> din 1999, de pe albumul Metropolis Pt. 2: Scenes from a Memory. <\/strong>Dac\u0103 Dream Theater ar scrie o coloan\u0103 de film de groaz\u0103 sau cu tematic\u0103 de Halloween, aceasta ar fi direc\u021bia creativ\u0103 \u00een care ar merge titanii prog-metalului. Versurile Night terror, hysteria\/Nocturnal trial by fire\/Eyes open wide but I can’t see <\/em>au r\u0103mas mult cu mine, la multiplele reveniri pe frecven\u021ba Parasomniei. Ele pot func\u021biona \u0219i ca un desc\u00e2ntec, dar \u0219i ca moment \u00een care toate sim\u021burile s-au blocat, iar visul nu-\u021bi permite s\u0103 ie\u0219i din zona sensibil-crepuscular\u0103. Solo-ul de claviaturi al lui Jordan Rudess poten\u021beaz\u0103 angoasa \u0219i teama oniric\u0103. S\u0103 fie paralezie \u00een somn sau bruxism? \u00cen oglind\u0103, chitara lui Petrucci ad\u00e2nce\u0219te \u0219i mai mult misterul terorii nocturne \u0219i ne face curio\u0219i s\u0103 continu\u0103m drumul prin labirintul muzical.<\/p>\n\n\n\n

Pentru ascult\u0103torul obi\u0219nuit cu sonorit\u0103\u021bile Dream Theater, A Broken Man <\/strong>e piesacare face reglajele fine \u0219i pe care o s\u0103 cad\u0103 centrul de greutate al multiplelor audi\u021bii de Parasomnia. Aceasta adun\u0103 seva istoricului DT \u0219i mai ales duce vocea lui James LaBrie spre zone pe care nu le mai reg\u0103siser\u0103m pe precedentele dou\u0103 albume, Distance Over Time<\/strong> (2019) \u0219i A View From the Top of the World<\/strong> (2021). Cu alte cuvinte \u0219i destul de simplist spus, canadianul se integreaz\u0103 (din nou) de minune \u00een siajul garniturii creative, el fiind \u0219i cel care a scris versurile melodiei A Broken Man. Elemente de dantel\u0103, dar \u0219i de for\u021b\u0103 \u00een osatura piesei sunt buc\u0103\u021bile de backing-vocals ale lui Mike Portnoy (good-old days are back!), un trademark de clape Jordan Rudess exact la jum\u0103tatea compozi\u021biei \u0219i mai ales un izvor de ging\u0103\u0219ie \u0219i vivacitate \u00een stil rock and roll marca John Petrucci, ucis imediat de un groove <\/em>specific aceluia\u0219i virtuos instrumentist american.<\/p>\n\n\n\n

Nu te po\u021bi numi fan de metal progresiv \u0219i mai ales de Dream Theater dac\u0103 printre favoritele tale nu e m\u0103car o pies\u0103 de peste 10 minute. Desigur c\u0103 aceasta e doar o glum\u0103 de geek, chiar dac\u0103 \u00een catalogul lor vom g\u0103si numeroase astfel de piese. Dead Asleep <\/strong>pare din filmul Octavarium (2005),<\/strong> un album poate nu at\u00e2t de prizat ca altele din colec\u021bia extins\u0103 de Dream Theater. \u00cens\u0103 al patrulea c\u00e2ntec aduce pe l\u00e2ng\u0103 un feeling de Octavarium \u0219i un n\u0103vod care a cules un puzzle format din buc\u0103\u021bi muzicale incluse pe A View From the Top of the World<\/strong> (2021). Paradoxal pentru autorul acestor r\u00e2nduri, melodia cu poveste inspirat\u0103 dintr-un caz tragic real (f\u0103r\u0103 spoliere pentru subiectul de pres\u0103 care i-a dat ideea lui Petrucci) e cea care ofer\u0103 luminozitatea de care aveau nevoie audiofilii pentru a se reconecta cu fiul r\u0103t\u0103citor Mike. Solo-ul lui Petrucci (\u00eenc\u0103 unul) nu face dec\u00e2t s\u0103 dea amplitudine, iar cel al lui Rudess cre\u0219te v\u00e2scozitatea spa\u021biului muzical. Co\u0219marescul din Dead Asleep e atenuat de frumuse\u021bea compozi\u021biei \u0219i execu\u021biei.<\/p>\n\n\n\n

Amprenta lui Mike Portnoy \u0219i reconcilierea (5-8)<\/h4>\n\n\n\n

Midnight Messiah, <\/strong>al treilea extras pe single, cu versuri de Mike Portnoy, ne trimite la alte comtribu\u021bii ale tobo\u0219arului, precum Strange Deja Vu<\/strong> de pe Metropolis Pt. 2: Scenes from a Memory<\/strong> sau la Constant Motion <\/strong>de pe Systematic Chaos (2007).<\/strong> E una dintre propunerile mele pentru un mix-tape Dream Theater 101 pentru Genera\u021bia Z de viitori fani de rock progresiv. Midnight Messiah  are amplitudine, complexitate, suflet, tensiune, elemente \u00eentunecate \u0219i face parte din orice film Dream Theater pe care l-am derula \u00een anii mileniului al treilea. Dac\u0103 e Mike Portnoy un Mesia de la Miezul Nop\u021bii, cum am g\u0103sit Reddit, unde se dezbat tot felul de teorii, prea pu\u021bin conteaz\u0103. A\u0219 remarca mai degrab\u0103 versurile de la refren, care par c\u0103 taie \u00een carne vie ermetismul cu care ne-au obi\u0219nuit anumite trupe de rock \u0219i metal progresiv \u00een anii din urm\u0103. Nu o s\u0103 dau nume, doar voi cita refrenul:<\/p>\n\n\n\n

Midnight Messiah\/Darkness descends\/Eternally wired\/The dream never ends\/Twilight desires\/Midnight Messiah<\/em><\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 at\u00e2ta intensitate \u0219i vulnerabilitate, era nevoie \u0219i de un intermezzo care s\u0103 chestioneze diferen\u021bele dintre vis \u0219i realitate. Are We Dreaming? <\/strong>te las\u0103 s\u0103 respiri, s\u0103 scoti capul de sub ap\u0103, dar doar pentru un minut \u0219i 28 de secunde. Preg\u0103ti\u021bi sau nu, vine partea final\u0103 din Parasomnia.<\/p>\n\n\n\n

Chiar \u0219i un album care exploreaz\u0103 partea \u00eentunecat\u0103 a somnului \u0219i tulbur\u0103rile acestuia, ne va propune un refren de leag\u0103n sau o-a\u0219a-zis\u0103-balad\u0103-rock. Vorbim despre Bend the Clock<\/strong>, a \u0219aptea intrare de pe Parasomnia. Vocea lui James LaBrie poate func\u021biona \u0219i ca o medita\u021bie ghidat\u0103, cel pu\u021bin \u00een primele dou\u0103 minute, moment \u00een care Bend the Clock intr\u0103 \u00een groove<\/em>-ul clasic de Dream Theater. De pe forumurile Reddit am cules o opinie potrivit c\u0103reia Barstool Warrior (de pe Distance over Time) e unul dintre c\u00e2ntecele foarte apropiate ca textur\u0103 \u0219i vibra\u021bie de Bend the Clock. \u0218i asta nu e pu\u021bin lucru. Pasajele vocale ale solistului canadian amintesc de the good old days<\/em> ale Dream Theater, iar Petrucci mai scoate un iepure din p\u0103l\u0103ria lui cu boruri. Cu elemente de d\u00e9cor rococo, dar men\u021binute \u00eentr-un cadru al prezentului, f\u0103r\u0103 reminiscen\u021be ale solo-urilor davidgilmouriene sau joesatriene. Un element foarte fain \u00eel constituie faptul c\u0103 trecerea spre ultima piesa se face direct prin acest moment marca John Petrucci.<\/p>\n\n\n\n

Ce-ar fi un disc Dream Theater f\u0103r\u0103 o piesa de aproape 20 de minute? Pentru o ureche neexperimentat\u0103 e ca urcarea unui munte \u00een condi\u021bii de vreme rea \u0219i f\u0103r\u0103 echipament de protec\u021bie. The Shadow Man Incident<\/strong> comunic\u0103 aproape telepatic cu piesa care d\u0103 titlul precedentului disc, A View from the Top of World. Dac\u0103 mi se permite compara\u021bia, a\u0219 spune c\u0103 e o reactualizare a ceea ce \u00eenseamn\u0103 arta poetic\u0103 pentru Dream Theater.<\/p>\n\n\n\n

Harta prog e plasat\u0103 pe o mas\u0103 mare, rotund\u0103, din care ne putem alege instrumentul favorit din universul DT. S\u0103 fie toba \u00een crescendo a lui Mike Portnoy, chitara duios-cerebral\u0103 a lui Petrucci, basul consecvent al lui Myung, misterioasa voce a lui LaBrie sau claviatura pitoreasc\u0103 a lui Rudess? The Shadow Man Incident e genul de compozi\u021bie despre care e greu s\u0103 vorbe\u0219ti altfel dec\u00e2t la superlativ. \u0218i iat\u0103 c\u0103 firewall-ul \u0219i sindromul impostorului revin \u00een plin\u0103 str\u0103lucire, d\u00e2nd cu pumnul \u00een mas\u0103. Voi spune doar c\u0103 The Shadow Man Incident \u00eencorporeaz\u0103 multe elemente din neuro\u0219tiin\u021be, dar \u0219i buc\u0103\u021bi muzicale \u0219i de versuri, care seteaz\u0103 \u0219i o ambian\u021b\u0103 amintind de Edgar Alan Poe sau de HP Lovecraft. Practic, dac\u0103 parcurgi aceste aproape 20 de minute, po\u021bi vedea un DT comprimat, cu fiecare membru la propriul banc de lucru, \u00eentr-un syncretism prog.<\/p>\n\n\n\n

Versurile de mai jos pot fi o oglind\u0103 pentru ce reprezint\u0103 Dream Theater \u00een 2025, f\u0103r\u0103 a omite pilonii evolu\u021bionari ai grupului \u00een aproape 40 de ani.<\/p>\n\n\n\n

Not a soul will hear you scream
And you never will escape
From the devil in your dreams
Endless night
Endless night
Endless night<\/em><\/em><\/p>\n\n\n\n

Concluzia: aloc\u0103-\u021bi m\u0103car 71 de minute s\u0103 descoperi Parasomnia de la Dream Theater. S-ar putea s\u0103-\u021bi dilueze prejudec\u0103\u021bile pe care le ai fa\u021b\u0103 de americani \u0219i s\u0103 vrei s\u0103 revii.<\/p>\n\n\n

\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Setlist Parasomnia<\/h4>\n\n\n\n

In the Arms of Morpheus<\/p>\n\n\n\n

Night Terror<\/p>\n\n\n\n

A Broken Man<\/p>\n\n\n\n

Dead Asleep<\/p>\n\n\n\n

Midnight Messiah<\/p>\n\n\n\n

Are We Dreaming?<\/p>\n\n\n\n

Bend the Clock<\/p>\n\n\n\n

The Shadow Man Incident<\/p>\n\n\n\n

(Casa de discuri Inside Out, 2025)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Andrei Zb\u00eernea<\/p>\n","protected":false},"author":179,"featured_media":12909,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,1405],"tags":[997,1406,2448,2429],"coauthors":[1291],"class_list":["post-12908","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-discografic","tag-andrei-zbirnea","tag-discografic","tag-dream-theater","tag-nr-3-2025"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/05\/dream-theater-net-worth-in-2021.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12908","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/179"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12908"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12908\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12918,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12908\/revisions\/12918"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/12909"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12908"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12908"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12908"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=12908"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}