{"id":12826,"date":"2025-04-24T08:41:06","date_gmt":"2025-04-24T05:41:06","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12826"},"modified":"2025-04-24T08:41:14","modified_gmt":"2025-04-24T05:41:14","slug":"maiorescu-confesiunile-unui-stoic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12826","title":{"rendered":"Maiorescu. Confesiunile unui stoic"},"content":{"rendered":"\n
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

\u201eHot\u0103r\u00e2toare pentru devenirea mea a fost excursia pe care am f\u0103cut-o, dup\u0103 absolvirea Academiei Theresiene, \u00een iulie 1859, la K\u00f6ln. Ora\u015ful m-a fascinat \u00eenc\u0103 de la sosire, c\u00e2nd, din tr\u0103sura \u00een care c\u0103l\u0103toream, am v\u0103zut str\u0103lucind, \u00een soarele arz\u0103tor al amiezii, impun\u0103toarele turle ale K\u00f6lner Dom. Dup\u0103 ce am traversat Hohenzollernbr\u00fccke, am cobor\u00e2t cu inima bubuindu-mi \u00een piept. E \u015fi acum vie acea impresie cople\u015fitoare dat\u0103 de curgerea n\u0103-valnic\u0103 a Rhinului, de zgomotul potcoavelor pe caldar\u00e2m, de vuietul mul\u0163imii adunate \u00een fa\u0163a catedralei \u015fi, mai ales, de imaginea strivitoare a fa\u0163adei gotice, pe care am \u00eencercat s\u0103 o cuprind dintr-o privire. \u00cen\u0103l\u0163\u00e2ndu-mi ochii, m-a lovit o senza\u0163ie stranie, un vertij inexplicabil. M-am a\u015fezat pe o banc\u0103 \u015fi mi-au trebuit minute bune s\u0103-mi revin din acea stare ciudat\u0103, amestec de ame\u0163eal\u0103 \u015fi beatitudine. A\u015fa ceva nu mai tr\u0103isem vreodat\u0103. Auzisem de acest edificiu impun\u0103tor, \u00eens\u0103 realitatea \u00eentrecea orice \u00eenchipuire. Am avut, atunci, revela\u0163ia Frumosului. Nu credeam c\u0103 exist\u0103 pe lumea asta o asemenea construc\u0163ie. Ea \u00eentruchipa m\u0103re\u0163ia spiritului uman \u015fi priceperea unor oameni capabili s\u0103 \u00eenal\u0163e o asemenea minun\u0103\u0163ie. \u00abExist\u0103 clipe \u00een via\u0163a omeneasc\u0103 \u00een care te afli mai aproape ca oric\u00e2nd de spiritul universal \u015fi \u00eei po\u0163i pune o \u00eentrebare destinului.\u00bb Asta am notat atunci \u00een jurnal, cit\u00e2ndu-l pe Schiller, care m\u0103 obseda la acea v\u00e2rst\u0103, c\u00e2nd c\u0103utam cu fervoare r\u0103spunsuri la \u00eentreb\u0103rile ce-mi pricinuiau insomnii.\u201d<\/p>\n\n\n\n

N\u0103scut \u00een 1840, Titus Liviu MAIORESCU<\/strong> ajunge, dup\u0103 studii primare \u015fi gimnaziale la Craiova \u015fi Bra\u015fov, la Academia Theresian\u0103 din Viena, a\u015fa cum visase tat\u0103l s\u0103u, profesorul Ioan (Trifu) Maiorescu. \u00ce\u015fi continu\u0103 formarea intelectual\u0103 \u00een capitala Imperiului Habsburgic, de unde trece la Berlin \u015fi Paris, \u00eentorc\u00e2ndu-se \u00een \u0163ar\u0103 dublu licen\u0163iat \u015fi cu un doctorat \u00een filosofie. Se implic\u0103 \u00een via\u0163a cultural\u0103 \u015fi politic\u0103 \u2013 domenii care aveau nevoie urgent\u0103 de modernizare. Este procuror, profesor, avocat, \u00eendrum\u0103tor cultural, critic de direc\u0163ie, eseist, logician \u015fi polemist redutabil. Mentor spiritual al Junimii \u015fi membru fondator al Academiei Rom\u00e2ne, face rapid carier\u0103, arz\u00e2nd etapele \u015fi fiind decan, rector, deputat, ministru \u015fi prim-ministru. Convins c\u0103 societatea rom\u00e2neasc\u0103 trebuie transformat\u0103 radical, pe baze solide, combate vechea direc\u0163ie, pun\u00e2nd \u00een circula\u0163ie cunoscuta teorie a formei f\u0103r\u0103 fond, prin care propune o alternativ\u0103 viabil\u0103, bazat\u0103 pe principii fundamentale: adev\u0103rul, binele \u015fi frumosul. Pasionat, sus\u0163in\u00e2ndu-\u015fi cu t\u0103rie opiniile, nu are cum s\u0103 evite conflictele, fiind atacat din toate direc\u0163iile. \u00ce\u015fi \u00eenfrunt\u0103 adversarii cu luciditate, recurg\u00e2nd, dup\u0103 caz, la cuv\u00e2nt sau condei \u015fi chiar la pistol. Tumultuoas\u0103 este \u015fi via\u0163a lui sentimental\u0103: de\u015fi c\u0103s\u0103torit (\u00eent\u00e2i cu Clara, apoi cu Ana), \u00eel g\u0103sim mereu \u00een c\u0103utarea unor experien\u0163e noi, intr\u00e2nd \u00een tot felul de \u00eencurc\u0103turi amoroase. Olimpian \u00een comportament, obsedat de imaginea public\u0103, deopotriv\u0103 admirat \u015fi invidiat, este m\u0103cinat de nelini\u015fti \u015fi \u00eendoieli, care nu-i dau pace. Acompaniat \u00een ultimii ani de via\u0163\u0103 de Olga, secretara-asistent\u0103, suferind de o boal\u0103 a inimii, Maiorescu se stinge \u00een 1917.<\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n

\n\n\n\n

Fragment<\/h4>\n\n\n\n

Pe Eminescu l\u2011am \u00eent\u00e2lnit relativ t\u00e2rziu, \u00een \u201972, la o \u0219edin\u021b\u0103 a Junimii, \u021binut\u0103 la mine. \u00cemi amintesc ca acum. Eram curios s\u0103\u2011i fac cuno\u0219tin\u021ba, mai ales c\u0103 publicase la noi, \u00een Convorbiri<\/em>, iar scrisul s\u0103u era cu totul altceva fa\u021b\u0103 de prostiile care se scriau pe atunci. Nu degeaba alergase Jacques, cu manuscrisul \u00een din\u021bi, vestindu\u2011m\u0103 c\u0103 a descoperit, \u00een sf\u00e2r\u0219it, un poet adev\u0103rat. Nu prea se pricepea, dar aici o nimerise. Corespondentul \u0103sta misterios se anun\u021ba a fi cu totul altceva. Habar n\u2011aveam cine e domnul Y.Z. A\u0219a erau semnate textele primite, scrise cite\u021b, u\u0219or aplecat spre dreapta. C\u00e2nd le\u2011am citit, m\u2011am sim\u021bit transportat \u00eentr\u2011o alt\u0103 lume. Mi s\u2011a t\u0103iat r\u0103suflarea. Nu mai v\u0103zusem a\u0219a ceva… Dup\u0103 zeci \u0219i sute de stele, floricele \u0219i filomele, poemele lui p\u0103reau de pe alt\u0103 planet\u0103… Profunzimea g\u00e2ndirii, cursivitatea versurilor, o u\u0219oar\u0103 pre\u021biozitate a limbajului… toate astea m\u2011au izbit \u0219i mi\u2011au dat o bucurie neb\u0103nuit\u0103. Le\u2011am publicat imediat, pe prima pagin\u0103 a revistei, ceea ce nu se mai \u00eent\u00e2mplase vreodat\u0103. Rara avis<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Iar Jacques i\u2011a r\u0103spuns curtenitor autorului \u0219i s\u2011a dus special la Viena s\u0103\u2011l cunoasc\u0103. Mi\u2011a povestit, la \u00eentoarcere, c\u0103 \u00eel g\u0103sise la Cafeneaua Troidl, locul de \u00eentrunire al studen\u021bilor bucovineni din capitala imperiului. \u0218edea la o mas\u0103, cufundat \u00een visare, dar s\u2011a aprins repede, vorbindu\u2011i cu aplomb despre visul de unitate al rom\u00e2nilor \u0219i str\u0103daniile sale de a uni cele dou\u0103 societ\u0103\u021bi studen\u021be\u0219ti ale bucovinenilor. Erau cu to\u021bii \u00een fierbere. Preg\u0103teau serbarea de la Putna, care s\u2011a am\u00e2nat din cauza R\u0103zboiului Franco\u2011Prusac. L\u2011a invitat, \u00eenc\u0103 de atunci, s\u0103 vie la Ia\u0219i, c\u00e2nd o termina studiile.<\/p>\n\n\n\n

Asta s\u2011a \u00eent\u00e2mplat abia dup\u0103 vreo doi ani. Terminase e un fel de a spune, fiindc\u0103 Eminescu n\u2011a terminat niciodat\u0103 nimic… Avea \u00eencurc\u0103turi cu actele \u0219colare, nu\u2011\u0219i ispr\u0103vise bacalaureatul \u0219i nu s\u2011a putut \u00eenscrie la universitate. Audiase ni\u0219te cursuri, ca student extraordinar, dar o diploma ca tot omul n\u2011avea. Degeaba am \u00eencercat s\u0103\u2011l aduc cu picioarele pe p\u0103m\u00e2nt! Deloc practic, r\u0103t\u0103cise h\u00e2rtiile \u0219i a trebuit s\u0103 for\u021bez nota, trimi\u021b\u00e2ndu\u2011l, pe barba mea, la Berlin, s\u0103\u2011\u0219i fac\u0103 un doctorat. Voiam s\u0103\u2011l pun profesor de filosofie la Universitate… Era singurul din \u021bar\u0103 care ar fi putut s\u0103\u2011mi \u021bin\u0103 locul. Citea enorm, cu prec\u0103dere filosofi germani, dar se \u00eenfruptase \u0219i din \u00een\u021belepciunea oriental\u0103 sau din clasicismul greco\u2011latin, cu o putere de p\u0103trundere uimitoare pentru un ins care p\u0103rea mai degrab\u0103 t\u0103ietor de lemne: scurt \u0219i v\u00e2njos, cu hainele cam ponosite \u0219i cu o privire mai mereu \u00eencruntat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

A\u0219! Mi\u2011am b\u0103tut gura degeaba! Eminescu \u0219i profesoratul! A cheltuit banii din burs\u0103, scotocind prin arhive, \u00een c\u0103utare de informa\u021bii despre istoria rom\u00e2nilor, dar doctoratul nu \u0219i l\u2011a trecut niciodat\u0103. P\u0103strez \u0219i acum coresponden\u021ba din acei ani \u0219i z\u00e2mbesc: amabilit\u0103\u021bi, tergivers\u0103ri nesf\u00e2r\u0219ite, scuze de tot felul… Acum z\u00e2mbesc, dar atunci mi\u2011am f\u0103cut griji, fiindc\u0103 neglijen\u021ba lui m\u2011a costat scump: un proces intentat de canaliile de liberali, care m\u2011au acuzat de risip\u0103 din banul public, demiterea de la catedr\u0103. O sum\u0103 de complica\u021bii… Ce nenoroci\u021bi! Nu mai puteau ei de grija c\u00e2torva stipendii pe care le\u2011am acordat unor tineri cu frumoase perspective! Ei, care \u0219i\u2011au b\u0103tut joc de \u0219coala rom\u00e2neasc\u0103, \u00eencuraj\u00e2nd tot felul de nule, s\u2011au trezit s\u0103 m\u0103 reclame pentru Eminescu \u0219i Slavici! M\u2011a scandalizat atunci lipsa lui de sim\u021b practic, dar mi\u2011am dat seama c\u0103 era incorijibil. Degeaba am c\u0103utat s\u0103\u2011l motivez, degeaba l\u2011am zorit cu scrisul, ar\u0103t\u00e2ndu\u2011i frumoasele perspective pe care i le\u2011ar deschide un doctorat. N\u2011aveai ce\u2011i face! \u0102sta era: un vis\u0103tor, tr\u0103ind \u00een lumea fic\u021biunii ideale, dincolo de mizeriile lumii… L\u2011a\u0219 fi str\u00e2ns de g\u00e2t, dar acum \u00eemi dau seama c\u0103 nu putea fi altfel… C\u0103 era scris s\u0103 e\u0219ueze lamentabil…<\/p>\n\n\n\n

Ce soart\u0103 trist\u0103 \u0219i totu\u0219i ce destin m\u0103re\u021b! Cap ca al lui nu avea nimenea… Un car de minte \u0219i numai necazuri. Un adev\u0103rat copil h\u0103r\u0103zit durerii… Certat cu toat\u0103 lumea, \u00eemb\u0103tr\u00e2nit prematur, predispus nebuniei, dup\u0103 cum s\u2011a \u0219i v\u0103zut. S\u0103 fi fost de vin\u0103 firea lui? Neputin\u021ba de a se adapta lumii \u00een care tr\u0103ia? Lecturile? Sau toate la un loc? Bietul Eminescu!.. Asta \u00eenseamn\u0103 s\u0103 nu \u0219tii ce vrei de la via\u021b\u0103! S\u0103 fi avut eu talentul lui… Eu a trebuit s\u0103 trag din greu, s\u0103 m\u0103 strunesc \u00eenc\u0103 din adolescen\u021b\u0103 \u0219i s\u0103 m\u0103 \u021bin de traseul fixat. Altfel, Praful s\u2011ar fi ales de mine… Pe c\u00e2nd el a tr\u0103it la o alt\u0103 intensitate, dup\u0103 placul inimii, citind pe apucate \u0219i permi\u021b\u00e2ndu\u2011\u0219i libert\u0103\u021bi mie str\u0103ine… Eu am intrat \u00een jug, cu profesoratul \u0219i avocatura, mai apoi cu politichia \u0219i diploma\u021bia, c\u0103, deh, Primum<\/em> vivere deinde philosophari… <\/em>Lui nu i\u2011a p\u0103sat nici c\u00e2t negru sub unghie de toate astea. Eu am fost procuror, profesor universitar, rector, academician, avocat cu procese \u0219i parale, politician influent, om de tain\u0103 al regelui \u0219i c\u00e2te \u0219i mai c\u00e2te… El, bibliotecar, gazetar \u0219i poet. Eu am primit omagii \u0219i decora\u021bii, el, mila opiniei publice \u0219i, dup\u0103 moarte, admira\u021bia cresc\u00e2nd\u0103 a cititorilor. Eu am mers pe s\u00e2rm\u0103 mereu, cu sabia deasupra capului, el a f\u0103cut ce a vrut. Steaua lui cre\u0219te, a mea parc\u0103 scade… N\u2011o fi fost el mai c\u00e2\u0219tigat? Versurile lui vor r\u0103m\u00e2ne peste veacuri. Dar munca mea? Dar ideile mele? Dar toat\u0103 aceast\u0103 nesf\u00e2r\u0219it\u0103 lupt\u0103? Dar acest bolovan la care am \u00eempins din r\u0103sputeri? \u00ce\u0219i va mai aminti cineva de b\u0103tr\u00e2nul Maiorescu?…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Editura Polirom v\u0103 prezint\u0103 un fragment din volumul Maiorescu. Confesiunile unui stoic<\/i><\/a> de Adrian Jicu, ap\u0103rut de cur\u00e2nd \u00een colec\u021bia \u201eBiografii roman\u021bate\u201d, coordonat\u0103 de Adrian Botez.<\/p>\n","protected":false},"author":404,"featured_media":12827,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[1624,625,2437,1764,169,2436],"coauthors":[2435],"class_list":["post-12826","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-adrian-jicu","tag-biografii-romantate","tag-confesiunile-unui-stoic","tag-editura-polirom","tag-fragment","tag-maiorescu"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/04\/Maiorescu_Biografii-romantate-a.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12826","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/404"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12826"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12826\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12831,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12826\/revisions\/12831"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/12827"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12826"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12826"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12826"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=12826"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}