{"id":12754,"date":"2025-04-15T10:59:54","date_gmt":"2025-04-15T07:59:54","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12754"},"modified":"2025-04-15T11:35:34","modified_gmt":"2025-04-15T08:35:34","slug":"constiinta-neuitarii-han-kang","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12754","title":{"rendered":"Con\u0219tiin\u021ba neuit\u0103rii: Han Kang"},"content":{"rendered":"\n<p>Recunosc, smerit\u0103, nu citisem nimic de scriitoarea din Coreea de Sud, Han Kang, p\u00e2n\u0103 \u00een toamna lui 2024 c\u00e2nd a luat premiul Nobel pentru literatur\u0103 (motiva\u021bia juriului fiind: \u201epentru proza ei poetic\u0103 intens\u0103 care se confrunt\u0103 cu traume istorice \u0219i dezv\u0103luie fragilitatea vie\u021bii umane\u201d). Am aflat despre acordarea premiului \u00een timpul unei \u00eent\u00e2lniri cu elevii Colegiului Na\u021bional Pedagogic \u201eVasile Lupu\u201d din Ia\u0219i. Evident, am discutat pu\u021bin cu elevii despre Nobel, c\u00e2\u0219tig\u0103tori \u0219i opinia lor despre acest premiu. Nu o citise nimeni pe Han Kang. A doua zi, la o alt\u0103 \u00eent\u00e2lnire cu cititorii, o doamn\u0103 profesor de la liceul amintit mi-a d\u0103ruit <em>Cartea alb\u0103<\/em>. Ceva mai t\u00e2rziu, \u00een pauza dintre dou\u0103 lans\u0103ri, am citit-o.<\/p>\n\n\n<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"alignright size-full\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"260\" height=\"383\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/04\/cartea-alba.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-12755\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/04\/cartea-alba.jpg 260w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/04\/cartea-alba-204x300.jpg 204w\" sizes=\"auto, (max-width: 260px) 100vw, 260px\" \/><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p><strong><em>Cartea alb\u0103<\/em> (Editura Art, 2019, traducere de Iolanda Prodan)<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p>Concluzia nu a fost favorabil\u0103. Mai degrab\u0103, dezam\u0103gitoare. Scriam atunci pe Facebook c\u0103, la prima citire, cartea mi s-a p\u0103rut \u201etern\u0103\u201d \u0219i c\u0103, dac\u0103 nu ar fi cuv\u00e2ntul autoarei \u2013 a\u0219ezat \u00een finalul c\u0103r\u021bii \u0219i nu la \u00eenceput, a\u0219a cum suntem obi\u0219nui\u021bi \u2013 a\u0219 fi scris extrem de tern\u0103 (\u00eentreb\u00e2ndu-m\u0103 dac\u0103 pot exista grade de compara\u021bie pentru \u201etern\u201d). Poezie \u00een proz\u0103? m\u0103 \u00eentrebam \u0219i \u00eemi r\u0103spundeam c\u0103, poate, pe ici pe colo, subliniind c\u0103 cea mai poetic\u0103 proz\u0103 din aceast\u0103 carte mi s-a p\u0103rut cea numit\u0103 \u201eT\u0103cere&#8221;: \u201eLa cap\u0103tul unei zile lungi, e nevoie de un timp al t\u0103cerii. Ca \u0219i cum a\u0219 sta la gura unei sobe, \u00eemi \u00eentind m\u00e2inile spre t\u0103cere, desf\u0103c\u00e2ndu-mi instinctiv degetele amor\u021bite spre c\u0103ldura ei diafan\u0103\u201d (p. 165). Ad\u0103ugam c\u0103, pe acela\u0219i subiect, al re\u00eenvierii prin scris a unei surori care a decedat, am citit o carte cu mult mai bun\u0103 (<em>A doua via\u021b\u0103<\/em>, de <a href=\"https:\/\/www.facebook.com\/dabija.nico?__cft__%5b0%5d=AZWD3rM1HizBdonxK6ugOZmob_FS-_sp1pSeeciTU3eTZpCq0Dj5Sfkh1RW5grWyqpYA5lRX9M0sZgs-VWbyeymFUV69CQea5WGOYvB16306QDLjThwCHNgQXDT87F8Yiy16EbPxLoGaevInm4Amh_gf&amp;__tn__=-%5dK-R\">Nicoleta Dabija<\/a>).<\/p>\n\n\n\n<p>Interesant la <em>Cartea alb\u0103<\/em> este felul \u00een care construie\u0219te Han Kang doliul (sau, mai degrab\u0103, dorul de sora pe care nu a cunoscut-o): sub forma unor scrisori scurte \u00een care scrie dulce-amar despre multe lucruri albe, unele folosite \u00een ritualul \u00eenmorm\u00e2nt\u0103rii. Exist\u0103 un lirism \u00een u\u0219a scorojit\u0103 pe care naratoarea o vopse\u0219te neglijent: \u201eMai bine pete albe dec\u00e2t pete murdare\u201d (p. 15), \u00een trupurile mamei \u0219i al nou-n\u0103scutului \u201elega\u021bi unul de cel\u0103lalt de mirosul de s\u00e2nge\u201d \u0219i \u201edesp\u0103r\u021bite doar de scutecele albe\u201d (p. 18), \u00een laptele mamei care este \u201ealb \u0219i m\u0103t\u0103sos\u201d (p. 42), ca \u0219i \u00een alte r\u0103va\u0219e pe care autoarea le scrie surorii, decedat\u0103 la dou\u0103 ore de la na\u0219tere? Da, exist\u0103. La fel cum exist\u0103 \u0219i mult\u0103&nbsp; durere \u00een strig\u0103tul mamei (\u201eTe implor, nu muri!Te implor, nu muri!\u201d), un strig\u0103t reluat de mai multe ori pe parcursul c\u0103r\u021bii. Dar nici r\u0103va\u0219ele albe \u0219i nici strig\u0103tul mamei nu mi-au schimbat p\u0103rerea.&nbsp;&nbsp;<\/p>\n\n\n\n<p>Re\u00eentoars\u0103 acas\u0103, dup\u0103 dou\u0103 luni de lans\u0103ri, am cump\u0103rat \u0219i celelalte c\u0103r\u021bi ale scriitoarei sud-coreene, traduse \u00een limba rom\u00e2n\u0103: <em>Vegetariana<\/em> \u0219i <em>Disec\u021bie<\/em>. Nu mi se p\u0103rea corect s\u0103 \u00eemi formez o p\u0103rere definitiv\u0103 dup\u0103 citirea unei singure c\u0103r\u021bi.<\/p>\n\n\n<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"alignright size-full is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"600\" height=\"911\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/04\/Vegetariana.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-12756\" style=\"width:350px\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/04\/Vegetariana.jpg 600w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/04\/Vegetariana-198x300.jpg 198w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/04\/Vegetariana-480x729.jpg 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 600px) 100vw, 600px\" \/><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p><strong><em>Vegetariana<\/em> (Editura Art, 2017, traducere de Iolanda Prodan)<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p>\u00cent\u00e2mpl\u0103tor sau nu, a doua carte citit\u0103 a fost <em>Vegetariana<\/em>. De\u0219i premiat\u0103 cu Man Booker International Prize, am fost din nou dezam\u0103git\u0103. Nici <em>Vegetariana<\/em> nu m-a impresionat. Pe o linie de la 1 la 10, mi s-a p\u0103rut mai degrab\u0103 \u00een jum\u0103tatea care coboar\u0103 sub 5. Concluzia era asem\u0103n\u0103toare cu aceea pe care am avut-o citind <em>Cartea alb\u0103<\/em>. Mi s-a p\u0103rut c\u0103, dac\u0103 nu ar exista c\u00e2teva pagini de-a dreptul carnale (o imagine pictural\u0103 a goliciunii, a dorin\u021bei carnale \u0219i, \u00een fine, chiar a unei scene la grani\u021ba dintre sex acceptat de ambele p\u0103r\u021bi \u0219i viol), a\u0219 fi decretat c\u0103 este plictisitoare. Am c\u0103utat poezia \u0219i \u00een <em>Vegetariana<\/em>. Hm! C\u00e2teva imagini poetice \u2013 pu\u021bine \u2013 \u00een paginile despre visele care o fac pe Yeong-hye s\u0103 devin\u0103 vegetarian\u0103, pentru ca, \u00een final, s\u0103 refuze orice tip de hran\u0103 (\u201evale \u00eencremenit\u0103 sub pojghi\u021ba de ghea\u021b\u0103\u201d \u2013 p. 16,&nbsp; \u201eo cas\u0103 rece ca orezul fiert\u201d \u2013 p. 47, \u201evreau s\u0103 m\u0103 arunc dincolo de fereastra \u00eenghi\u021bit\u0103 de \u00eentunericul de smoal\u0103\u201d \u2013 p. 69).<\/p>\n\n\n\n<p>Aparent, subiectul trateaz\u0103 felul \u00een care Yeong-hye, o t\u00e2n\u0103r\u0103 c\u0103s\u0103torit\u0103, ajunge s\u0103 nu mai m\u0103n\u00e2nce deloc carne pentru ca mai apoi, internat\u0103 \u00eentr-un spital de boli nervoase, s\u0103 refuze orice tip de hran\u0103. \u00cen spatele aparen\u021bei stau, \u00eens\u0103, subiecte sensibile, pe care omenirea le r\u0103suce\u0219te de mii de ani: groaza femeii \u00een fa\u021ba propriului corp, reac\u021bia unei societ\u0103\u021bi conservatoare la nonconformism, consim\u021b\u0103m\u00e2ntul \u00eentr-un act sexual sau misoginismul.<\/p>\n\n\n\n<p>Prin prisma personajului narator, \u00een fiecare capitol altul, Han Kang reia aceea\u0219i istorie, respectiv felul \u00een care se transform\u0103 Yeong-hye \u00een ochii oamenilor din cercul apropiat. Dintr-o femeie simpl\u0103, comun\u0103, ne\u00eensemnat\u0103, devine o problem\u0103, un caz, o ciud\u0103\u021benie, iar despre toate aceste transform\u0103ri ne vorbesc domnul Chang \u2013 so\u021bul lui Yeong-hye; cumnatul lui Yeong-hye \u2013 un artist f\u0103r\u0103 prea mare succes \u0219i In-hye \u2013 sora lui Yeong-hye. Aparent, subiectul e simplu. \u00cen spatele aparen\u021bei, \u00eens\u0103, reg\u0103sim pove\u0219ti existen\u021biale: presiunea societ\u0103\u021bii de a avea un anume comportament (\u00eens\u0103\u0219i decizia de a renun\u021ba la carne este provocatoare \u00een Coreea de Sud), reac\u021bia societ\u0103\u021bii fa\u021b\u0103 de un om care alege s\u0103 fie diferit, se revolt\u0103, spaima celor din jur c\u00e2nd cineva d\u0103 jos masca \u201ecumin\u021beniei\u201d impus\u0103 de societate, violen\u021ba carnal\u0103, depresiile \u0219i, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, absurdul vie\u021bii care \u00ee\u021bi poate r\u0103pi bruma de ra\u021biune.<\/p>\n\n\n\n<p>Cu toate c\u0103 Yeong-hye este personajul principal, foarte rar \u00eei auzim vocea, ea apare ca o fantom\u0103 ale c\u0103rei contururi sunt schi\u021bate de cei din jur. Doar c\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 \u00eei ofere un contur, naratorii se privesc \u00eentr-o oglind\u0103 \u0219i cap\u0103t\u0103 \u0219i ei conturi. Pentru so\u021b, un monstru misogin \u0219i indiferent, Yeong-hye este un simplu obiect iar mai apoi, c\u00e2nd refuz\u0103 carnea, o jen\u0103 social\u0103 (\u201e<em>&#8230;<\/em>\u00eendeplinea cu u\u0219urin\u021b\u0103 rolul de femeie banal\u0103\u201d; \u201eM-am trezit incapabil s\u0103 o ating. Nici m\u0103car nu voiam s\u0103 ajung la ea cu cuvinte\u201d). Pentru cumnatul ei, faptul c\u0103 refuz\u0103 s\u0103 m\u0103n\u00e2nce orice produs din carne o transform\u0103, paradoxal, \u00eentr-un obiect carnal, pe care \u00eel folose\u0219te pentru a-\u0219i satisface propriile scopuri estetice \u0219i erotice. Doar In-hye r\u0103spunde cu o mic\u0103 doz\u0103 de compasiune la criza existen\u021bial\u0103 a lui Yeong-hye. Finalul este ambiguu, l\u0103sat la latitudinea cititorului; unii \u00eel vor interpreta cu optimism, al\u021bii cu pesimism.<\/p>\n\n\n\n<p>Chiar dac\u0103 unele aspecte m-au pus pe g\u00e2nduri, chiar dac\u0103 am g\u0103sit \u0219i c\u00e2teva expresii poetice, nici <em>Vegetariana<\/em> nu r\u0103m\u00e2ne, \u00een opinia mea, pe o list\u0103 de c\u0103r\u021bi preferate. O p\u0103rere subiectiv\u0103? Cu siguran\u021b\u0103. Cred c\u0103 am mai spus (sau poate nu): nu \u021bin s\u0103 laud (cum se mai \u00eent\u00e2mpl\u0103) o carte doar fiindc\u0103 a luat nu \u0219tiu ce premiu \u0219i, dac\u0103 nu o lauzi, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 e\u0219ti un prost care nu pricepe fine\u021bea scriiturii.<\/p>\n\n\n\n<p>O recenzie detaliat\u0103 (tot nefavorabil\u0103, s\u00e2c!) despre <em>Vegetariana<\/em> pute\u021bi citi \u00een revista <em>Vatra<\/em>, scris\u0103 de \u0218tefan Borbely (\u201eUn Nobel axiogen\u201d).<\/p>\n\n\n<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"alignright size-full is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"600\" height=\"937\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/04\/Disectie.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-12757\" style=\"width:350px\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/04\/Disectie.jpg 600w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/04\/Disectie-192x300.jpg 192w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/04\/Disectie-480x750.jpg 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 600px) 100vw, 600px\" \/><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p><strong><em>Disec\u021bie<\/em> (Editura ART, 2018, traducere Ionela Prodan)<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p>Aproape c\u0103 \u00eemi era fric\u0103 s\u0103 \u00eencep <em>Disec\u021bie<\/em>. Dac\u0103 urma s\u0103 fiu din nou dezam\u0103git\u0103?<\/p>\n\n\n\n<p>Cartea asta mi-a r\u0103sucit toate opiniile despre scrierea lui Han Kang, m-a \u00eentors la 180 de grade. Nu a fost nevoie dec\u00e2t de c\u00e2teva pagini pentru a-mi da seama c\u0103 Han Kang putea s\u0103 scrie o singur\u0103 carte \u0219i tot ar fi meritat premiul Nobel. Cu condi\u021bia ca acea carte s\u0103 fi fost <em>Disec\u021bie<\/em>.&nbsp; \u0218i nu doar pentru c\u0103 trateaz\u0103 o \u00eent\u00e2mplare real\u0103 \u0219i terifiant\u0103 din Coreea de Sud (revolta din Gwangju din mai 1980, un protest \u00een mas\u0103 \u00eempotriva guvernului militar sud-coreean), ci pentru felul \u00een care autoarea scrie despre aceast\u0103 traum\u0103 colectiv\u0103, despre sentimentul de \u201evinov\u0103\u021bie al supravie\u021buitorului\u201d \u2013 cum se exprima autoarea \u00eentr-un interviu \u2013 pe care l-am sim\u021bit \u0219i eu citind. E o descriere aproape duioas\u0103 a unei violen\u021be cumplite \u0219i, tocmai din cauza acestui fel de scriere, cu at\u00e2t mai \u00eengrozitoare: \u201ecadavrele \u00eengr\u0103m\u0103dite \u00een sala de sport \u021bi-au dat senza\u021bia unei mul\u021bimi de oameni ce stabiliser\u0103 dinainte s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 acolo\u201d (p. 36); \u201esim\u021bi c\u0103 te sufoci ca \u0219i cum o minge de foc te-ar fi ap\u0103sat pe piept\u201d (p. 56); \u201eoare c\u00e2t timp z\u0103bovesc sufletele l\u00e2ng\u0103 propriile lor trupuri? Oare chiar flutur\u0103 din aripi ca o pas\u0103re? Asta s\u0103 fie ce vibreaz\u0103 \u00een v\u00e2rful lum\u00e2n\u0103rii\u201d (p. 71).<\/p>\n\n\n\n<p>Practic, romanul \u00ee\u021bi pune \u00een fa\u021b\u0103 o \u00eentrebare: po\u021bi tr\u0103i \u00eentr-o societate nedemocratic\u0103 (societate \u00een care reg\u0103se\u0219ti frica \u00een fa\u021ba celor care te pot ucide, durerea palmelor pentru c\u0103 ai tradus o carte interzis\u0103, brutalitatea c\u0103l\u0103ilor din \u00eenchisoare, suferin\u021ba celor r\u0103ma\u0219i s\u0103-\u0219i pl\u00e2ng\u0103 mor\u021bii \u0219i amintirile despre masacru care te b\u00e2ntuie)? Cite\u0219ti \u0219i te sim\u021bi \u0219i tu victim\u0103, al\u0103turi de victimele masacrului, sim\u021bi toat\u0103 durerea lor \u00een porii pielii, \u00ee\u021bi inund\u0103 mintea \u0219i inima (\u201eNimic \u0219i nimeni nu va fi iertat. Nici m\u0103car pentru mine nu va exista iertare\u201d \u2013 p. 72).<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen descrierea durerii reale, exist\u0103 cu adev\u0103rat poezie: pic\u0103turile de ploaie sunt \u201esuspendate \u00een f\u00e2\u0219ii de aer\u201d (p. 17); \u201et\u0103cute, umbrele de la fl\u0103c\u0103rile lum\u00e2n\u0103rilor a\u0219ezate \u00een sticle goale se unduiesc \u00een fa\u021ba fiec\u0103rui mort\u201d (p. 23); \u201emirosul mor\u021bii arde \u00een v\u00e2rful translucid al fl\u0103c\u0103rii minuscule\u201d (p. 24); \u201eumbra mea sim\u021bea atingerile t\u0103cute ale altor suflete\u201d (p. 76).&nbsp;&nbsp;<\/p>\n\n\n\n<p>Deranjante nu sunt elementele fantastice din roman (capitolul 2 \u2013 \u201eR\u0103suflarea de smoal\u0103\u201d), ele chiar mi s-au p\u0103rut necesare, au dat mai mult\u0103 for\u021b\u0103 subiectului, ci unele relu\u0103ri ale ideilor din celelalte c\u0103r\u021bi ale autoarei: dezgustul fa\u021b\u0103 de m\u00e2ncare \u201eactul de a m\u00e2nca are ceva umilitor, degradant\u201d (p. 126) \u2013 sau \u201eDezgustat\u0103, \u00eentorcea capul \u00eentr-o parte c\u00e2nd vedea s\u00e2nge amestecat cu zeam\u0103 \u021b\u00e2\u0219nind din bucata de carne\u201d (p. 107) \u2013, teme pe care le reg\u0103sim \u0219i \u00een <em>Vegetariana<\/em>. La fel de deranjant, pentru o autoare de Nobel, mi s-au p\u0103rut \u0219i expresia \u201eNu muri, te rog, nu muri\u201d (p. 248) \u2013, ori compara\u021bia fulgilor de nea ce par \u201eu\u0219ori \u0219i m\u0103t\u0103so\u0219i ca o f\u0103in\u0103 de orez\u201d (p. 144), expresii \u0219i compara\u021bii folosite des \u0219i \u00een <em>Cartea alb\u0103<\/em>.<\/p>\n\n\n\n<p>Totu\u0219i, <em>Disec\u021bie<\/em> este o carte fenomenal\u0103. Descriind scene de o violen\u021b\u0103 extrem\u0103, te vezi prins \u00een mijlocul acestor fire de p\u0103ianjen inumane care conduc la masacru, la victime, la traum\u0103 individual\u0103 \u0219i colectiv\u0103. Scrisul este clinic, chirurgical, rece \u0219i duios deopotriv\u0103, \u00eel po\u021bi asemui cu dovezile pe care le prezin\u021bi \u00een fa\u021ba unei instan\u021be: \u201eA\u0219 fi vrut s\u0103 urlu de durere, dar durerea mea era imposibil de articulat \u00een lipsa unui glas \u0219i a unei limbi\u201d (p. 78).<\/p>\n\n\n\n<p>Pornind de la un fapt istoric din Coreea de Sud, <em>Disec\u021bie<\/em> este o carte universal\u0103, reprezint\u0103 un simbol al recunoa\u0219terii durerii pricinuit\u0103 de lipsa democra\u021biei, de inumanul din om, indiferent \u00een ce parte a lumii s-ar \u00eent\u00e2mpla, poate fi definit\u0103 ca o invita\u021bie la neuitare dar \u0219i la speran\u021b\u0103: \u201eTrebuia s\u0103 fac astfel \u00eenc\u00e2t amintirile mele s\u0103 nu se termine niciodat\u0103\u201d (p. 85); \u201eMoartea lor a \u021binut locul mor\u021bii altora\u201d (p. 169); \u201eabia atunci c\u00e2nd ne-am sf\u0103r\u00e2mat \u00een mii de buc\u0103\u021bele am ar\u0103tat tuturor c\u0103 avem suflete \u00een noi\u201d (p. 187); \u201eM\u0103 lupt cu g\u00e2ndul c\u0103 moartea este singura cale de a evada din aceast\u0103 realitate\u201d (p. 194).<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cemp\u0103r\u021bit \u00een \u0219apte capitole, romanul este construit ca un puzzle, \u00eens\u0103 \u00een fiecare capitol reg\u0103se\u0219ti o p\u0103rticic\u0103 din piesa principal\u0103: Dongo-Ho, un elev \u00een clasa a treia de gimnaziu, ucis \u00een masacrul de la Gwangjiu. Dongo-Ho, care locuise \u00een casa familiei autoarei, mutat\u0103 \u00een alt ora\u0219 cu c\u00e2teva luni \u00eenainte de masacru, este elementul care une\u0219te nu doar istoria celorlalte personaje din roman ci \u00eentreaga lume a nedrept\u0103\u021bii, \u00eentruc\u00e2t fiecare purt\u0103m \u00een suflet amintirea unui Dong-ho.<\/p>\n\n\n\n<p><em>Disec\u021bie<\/em> nu \u00ee\u0219i dore\u0219te s\u0103 vindece, Han Kang te invit\u0103 s\u0103 pl\u00e2ngi al\u0103turi de cei care au c\u0103zut prad\u0103 uciga\u0219ilor, s\u0103 \u00een\u021belegi c\u00e2t de invizibil\u0103 este linia ce desparte via\u021ba de moarte, democra\u021bia de lipsa acesteia, morala de imoral\u0103, nefericirea de fericire, s\u0103 afli c\u00e2t de u\u0219or se pot \u00eentoarce oamenii la o istorie a animalit\u0103\u021bii, a monstruozit\u0103\u021bii, violen\u021bei \u0219i mor\u021bii. Nu este confortabil felul \u00een care Han Kang a ales s\u0103 scrie despre con\u0219tiin\u021ba unei traume istorice, dar tocmai scrisul inconfortabil face din <em>Disec\u021bie<\/em> o capodoper\u0103 pe care nu trebuie s\u0103 o ratezi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cronica traducerilor de Lili Cr\u0103ciun<\/p>\n","protected":false},"author":344,"featured_media":12757,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[2153],"tags":[1796,2418,2061,2407],"coauthors":[2220],"class_list":["post-12754","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-traducerilor","tag-cronica-traducerilor","tag-han-kang","tag-lili-craciun","tag-nr-2-2025"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/04\/Disectie.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12754","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/344"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12754"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12754\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12758,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12754\/revisions\/12758"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/12757"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12754"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12754"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12754"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=12754"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}