{"id":12555,"date":"2025-03-25T21:28:53","date_gmt":"2025-03-25T18:28:53","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12555"},"modified":"2025-03-25T21:31:17","modified_gmt":"2025-03-25T18:31:17","slug":"prea-e-spirt-falsa-cronica-la-asa-grait-a-zarathustra","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12555","title":{"rendered":"Prea e spirt. Fals\u0103 cronic\u0103 la A\u0219a gr\u0103it-a Zarathustra<\/i>"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Friedrich Nietzsche, A\u0219a gr\u0103it-a Zarathustra<\/em>, traducere de \u0218tefan Aug. Doina\u0219, Humanitas, Bucure\u0219ti, 2024<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Era \u00eenc\u0103 \u00een via\u021b\u0103 Nietzsche c\u00e2nd s-a scris o carte despre el \u00een afabila noastr\u0103 literatur\u0103 \u2013 \u0219i anume la 1897. Autorul ei era un t\u00e2n\u0103r studios cu experien\u021b\u0103 german\u0103 pe nume Constantin R\u0103dulescu-Motru \u0219i din filozoful german nu se tradusese p\u00e2n\u0103 atunci nimic \u00een integralitate. De-a lungul a c\u00e2teva luni, Motru publicase o serie de articole \u00een pres\u0103 la invita\u021bia lui Caragiale \u0219i le reunise \u00een forma unei bro\u0219uri \u00een anul urm\u0103tor (am aflat de asta dintr-un articol de-al lui Simion D\u0103nil\u0103 din Nietzsche Studien<\/em>, \u201eDie Rezeption Friedrich Nietzsches in Rum\u00e4nien\u201d, care-ar trebui ridicat odat\u0103 la nivel de carte). \u00cen mod interesant dar poate nu cu totul imprevizibil, Nietzsche apare pe scena mare a culturii rom\u00e2ne\u0219ti sub semnul avertismentului: ave\u021bi grij\u0103, ne spune Motru, e un filozof periculos. \u201eD\u00e2nd publicit\u0103\u021bii resumatul filosofiei lui Nietzsche, n-am de loc inten\u021biunea s-o recomand ca pe o direc\u021biune s\u0103n\u0103toas\u0103 a filosofiei contemporane. Sunt departe de a o aproba, necum doresc a-i face proseli\u021bi\u201d, afl\u0103m din prefa\u021b\u0103, unde ne anun\u021b\u0103 c\u0103 \u00eei este o \u201eteam\u0103 grozav\u0103\u201d ca filosofia lui s\u0103 nu se r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103 la noi. \u0218i totu\u0219i, iat\u0103-l prezent\u00e2ndu-l publicului, cu ateismul, cu ultrareac\u021bionarismul, cu relativismul lui, \u00eentr-o \u021bar\u0103 care nu tradusese \u00eenc\u0103 mai nimic din marea filozofie a lumii. Prima traducere integral\u0103 din A\u0219a gr\u0103it-a Zarathustra<\/em> apare \u00een 1916, dar filozofia rom\u00e2n\u0103 se hr\u0103ne\u0219te \u00een continuare din cea german\u0103 cum o f\u0103cuse \u0219i p\u00e2n\u0103 atunci, prin plecarea la studii.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen 1897, Caragiale se ocupa de edi\u021bia de duminic\u0103 a Epocii<\/em> \u0219i-i cere autorului s\u0103 colaboreze \u0219i s\u0103 scrie ceva despre filosofie: \u201edar, vezi tu, m\u0103 b\u0103iete\u201d, \u00ee\u0219i aduce aminte Motru c\u0103-i spusese nenea Iancu, \u201enu filosofie de aceea transcendental\u0103, cum \u00eenv\u0103\u021ba\u021bi voi prin Germania, \u0219i de care publicul rom\u00e2nesc nu o s\u0103 se intereseze nici peste o sut\u0103 de ani, \u00ee\u021bi cer eu, ci ceva pip\u0103rat, care s\u0103 fac\u0103 pe adormi\u021bii no\u0219tri s\u0103 str\u0103nute; o g\u00e2dil\u0103tur\u0103 stra\u0219nic\u0103 pentru creierul prea suculent \u00een apetituri \u0219i prea s\u0103rac \u00een idei, al parvenitului de la noi; \u0219tii tu, b\u0103iete, ceva care s\u0103 ne amuze dar s\u0103 ne \u0219i dea \u00able rire jaune\u00bb\u201d. C\u00e2nd \u00eei aduce articolele, poveste\u0219te tot Motru \u00een cartea lui de memorii, Caragiale e pl\u0103cut surprins: \u201e,M\u0103i\u201d, zice, \u201eneam\u021b cu adev\u0103rat s\u0103 fie acesta? Prea e spirt. \u0218i totu\u0219i, spirt care nu st\u0103 la suprafa\u021b\u0103; neam\u021b trebuie s\u0103 fie!\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Tot Caragiale i-a adunat interven\u021biile \u00een bro\u0219ur\u0103 \u2013 dar se pare c\u0103 volumul n-a ajuns dec\u00e2t foarte pu\u021bin \u00een libr\u0103rii. Cum nu existau traduceri \u0219i cum publicul rom\u00e2nesc citea mai cu seam\u0103 \u00een francez\u0103, au trebuit s\u0103 vin\u0103 \u0219i s\u0103 treac\u0103 anii r\u0103zboiului pentru ca Nietzsche s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00een lumea cult\u0103 de la noi prin traduceri fran\u021buze\u0219ti. Caragiale \u00eensu\u0219i nu-l putea citi \u00een original \u0219i, \u00een mod interesant, Motru remarc\u0103 o mefien\u021b\u0103 de c\u00e2te ori aduce numele lui \u00een discu\u021bie \u0219i \u00eenva\u021b\u0103 s\u0103 nu-l mai pomeneasc\u0103. P\u00e2n\u0103 \u0219i regele Carol se arat\u0103 sceptic: \u201ePu\u021binul interes pe care l-a de\u0219teptat atunci \u00een unele cercuri a fost defavorabil. Filosofia lui Nietzsche p\u0103rea pu\u021bin serioas\u0103 \u0219i c\u00e2\u021biva nu-\u0219i ascundeau mirarea c\u0103 un candidat la profesorat, cum eram eu, putea s-o propage! Dup\u0103 c\u00e2teva aluziuni pe care mi le f\u0103cu regele Carol I, cu ocazia vizitelor sale la Funda\u021bie, unde m\u0103 g\u0103seam \u00een vremea aceea ca bibliotecar, decisei s\u0103 nu mai pomenesc numele lui Nietzsche.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Mefien\u021ba asta fa\u021b\u0103 de Nietzsche pare \u00eentr-adev\u0103r generalizat\u0103 (Gherea \u00eel nume\u0219te undeva \u201edezechilibrat\u201d, Delavrancea \u201enefericit bolnav\u201d), dar ea dispare u\u0219or, u\u0219or dup\u0103 r\u0103zboi, c\u00e2nd filozofia lui ajunge \u0219i-n s\u0103lile universit\u0103\u021bilor. Fire\u0219te c\u0103 pentru conservatorismul de-atunci al lumii rom\u00e2ne\u0219ti erau \u00eentr-adev\u0103r multe lucruri \u00een Nietzsche care s\u0103 enerveze; cred c\u0103 unele mai enerveaz\u0103 \u0219i azi. Ateismul f\u0103\u021bi\u0219, intransigent trebuie s\u0103 fi fost cel mai frapant. Cei mai mul\u021bi se opresc oricum aici chiar \u0219i ast\u0103zi \u0219i p\u00e2n\u0103 \u0219i cei mai ignoran\u021bi \u00een filozofie \u0219tiu m\u0103car c\u0103 a spus at\u00e2ta lucru: c\u0103 \u201eDumnezeu a murit\u201d \u2013 de\u0219i asta e poate partea lui cea mai plictisitoare \u0219i cea mai banal\u0103. C\u00e2nd scrie Nietzsche asta la 1882, zeii muriser\u0103 deja pe continent, de multe ori \u00een mitologie, de c\u00e2teva ori \u00een filozofie. Heidegger \u2013 \u00eentr-o interpretare canonic\u0103 \u2013 sus\u021bine c\u0103 Dumnezeul pe care-l respinge Nietzsche este mai degrab\u0103 un dumnezeu moral \u0219i c\u0103 ateismul lui nu era din specia u\u0219or vulgar\u0103 a celor \u201ecare \u00eel neag\u0103 pe Dumnezeu doar pentru c\u0103 nu-l pot vedea \u00een eprubet\u0103\u201d. \u0218i e adev\u0103rat c\u0103 t\u00e2n\u0103rul Nietzsche era de fapt bine ancorat teologic \u0219i, \u00eentr-un moment de adolescentin\u0103 efuziune, putuse s\u0103 declare, de pild\u0103, c\u0103 \u201eDumnezeu m-a condus \u00een toate\u201d. Asta numai ca s\u0103 introduc pu\u021bin\u0103 nuan\u021b\u0103 \u00een problem\u0103, fiindc\u0103 e limpede c\u0103 efuziunile de acest tip \u00eel p\u0103r\u0103sesc destul de repede \u0219i \u00een c\u0103r\u021bile t\u00e2rzii \u00eencepe s\u0103 judece lucrurile cu mintea mai limpede.<\/p>\n\n\n\n

Dar Nietzsche e genul de filozof care st\u00e2rne\u0219te mefien\u021b\u0103 tocmai pentru c\u0103 st\u00e2rne\u0219te mai \u00eent\u00e2i interes. St\u00e2rne\u0219te interes \u00een primul r\u00e2nd cum st\u00e2rnesc to\u021bii narcisi\u0219tii, prin \u00eencrederea sa exacerbat\u0103 \u00een sine: \u00een scrisori e convins c\u0103 Zarathustra<\/em> e cea mai pur\u0103 carte a lui \u0219i se compar\u0103 cu Dante. Apoi prin faptul c\u0103 aceast\u0103 \u00eencredere nu este un cec \u00een alb, pentru c\u0103 individul chiar e genial. Dar nu tot ce spune despre sine trebuie luat prima facie<\/em>. E o retoric\u0103 a grandorii care are \u00een ea ceva poetic \u0219i ceva disperat deopotriv\u0103. Mai ales \u00een Zarathustra<\/em>, cel mai apropiat de el stilistic \u00een secolul XIX mi se pare Walt Whitman \u2013 un alt profet u\u0219or grandoman care scap\u0103 mai lesne de acuzele de narcisism fiindc\u0103 e mai tolerant \u0219i mai democrat, pe c\u00e2nd Nietzsche critic\u0103 modernitatea tocmai pentru c\u0103 ea a tradus cre\u0219tinismul \u00een social-democra\u021bie \u0219i se p\u0103c\u0103le\u0219te singur\u0103 c\u00e2nd vede \u00een asta un mare progres moral.<\/p>\n\n\n\n

De altfel, prologul din A\u0219a gr\u0103it-a Zarathustra<\/em> ni-l arat\u0103 pe profet \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u0219i \u00eenceap\u0103 munca de educare tocmai cu plebea. \u00ce\u0219i d\u0103 seama c\u0103 mesajul lui nu e pentru urechile lor, apoi adun\u0103 \u00een jur un grup mai select de prieteni, pe care-i poate c\u00e2nt\u0103ri individual. \u00cencepe, adic\u0103, ca Hristos \u0219i sf\u00e2r\u0219e\u0219te ca Socrate. Dar nici \u00een postura socratic\u0103 nu r\u0103m\u00e2ne mult \u2013 \u0219i alege s\u0103 se \u00eensingureze. Progresia aici e interesant\u0103: mai \u00eent\u00e2i vrei s\u0103 vorbe\u0219ti despre supraom \u0219i voin\u021b\u0103 de putere maselor \u0219i e\u0219uezi. Apoi predai alor t\u0103i, dar \u00ee\u021bi devii \u021bie \u00eensu\u021bi povar\u0103. \u0218i, \u00een partea a treia, \u00eencerci s\u0103 ie\u0219i de sub aceast\u0103 povar\u0103 prin probabil cea mai stranie idee a lui Nietzsche, cea a eternei re\u00eentoarceri, pe care lumea nu \u0219tie dac\u0103 s-o \u00een\u021beleag\u0103 cosmologic sau existen\u021bial.<\/p>\n\n\n\n

Dar nu vreau s\u0103 intru \u00een ideile lui, care sunt ultracunoscute (voin\u021ba de putere, supraomul \u0219i eterna re\u00eentoarcere) \u2013 voiam doar s\u0103 consemnez reeditarea c\u0103r\u021bii anul trecut. Am f\u0103cut tot acest ocol ca s\u0103 spun de fapt c\u0103 n-am mai putut s-o citesc cu ochii \u0219i mintea cu care am deschis-o prima oar\u0103 \u0219i c\u0103 nici chef s-o descriu nu mai am, prin urmare. Toate c\u0103r\u021bile-feti\u0219 ale modernismului european devin inocente prin supralicitare. Cred c\u0103 i-ar trebui \u0219i o traducere mai nou\u0103 \u0219i mai pu\u021bin sau m\u0103car altfel poetizat\u0103 \u2013 mie mi se pare c\u0103 \u00een versiunea lui Doina\u0219 e greoaie. \u00cen alte locuri, Nietzsche \u0219tie c\u0103 e ceva mincinos \u00een limbajul poetic, dar \u00eei cunoa\u0219te \u0219i valen\u021bele persuasive, ambiguitatea \u00eenc\u0103rcat\u0103 \u0219i de-asta \u00eel \u0219i folose\u0219te, \u0219tie adic\u0103 c\u00e2t de puternic\u0103 poate s\u0103 fie aceast\u0103 minciun\u0103, a\u0219a c\u0103 se folose\u0219te de instrumentele ei. Dar parc\u0103 imperfect \u0219i nu l-a\u0219 confirma c\u00e2nd spune despre sine c\u0103 asta e capodopera lui. Dincolo de bine \u0219i de r\u0103u<\/em> \u0219i Genealogia moralei<\/em> mi se par mai radicale \u0219i mai elegante acum \u0219i \u00eenc\u0103 mai po\u021bi g\u0103si \u00een ele ceva pip\u0103rat, care s\u0103-i fac\u0103 pe adormi\u021bii no\u0219tri s\u0103 str\u0103nute.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronica ideilor de Iulian Bocai<\/p>\n","protected":false},"author":273,"featured_media":12556,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[77,1829,2386,2384],"coauthors":[1827],"class_list":["post-12555","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-cronica-ideilor","tag-iulian-bocai","tag-nietzsche","tag-nr-1-2025"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/03\/Zarathustra.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12555","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/273"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12555"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12555\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12558,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12555\/revisions\/12558"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/12556"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12555"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12555"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12555"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=12555"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}