{"id":12481,"date":"2025-03-13T17:30:43","date_gmt":"2025-03-13T14:30:43","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12481"},"modified":"2025-03-13T17:30:50","modified_gmt":"2025-03-13T14:30:50","slug":"vipie-in-varosha","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12481","title":{"rendered":"Vipie \u00een Varosha"},"content":{"rendered":"\n

Azi ai putea fi geograful din Micul Prin\u021b<\/em> \u0219i eu a\u0219 fi exploratorul, pentru c\u0103 am fost acolo \u0219i am v\u0103zut c\u0103 nu mai exist\u0103 sau exist\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 existe. Eu a\u0219 povesti \u0219i tu ai nota sau m\u0103car ai asculta.<\/p>\n\n\n\n

A\u0219a li se prezint\u0103 vizitatorilor: ora\u0219ul-fantom\u0103, chiar dac\u0103 e o suburbie, e ca s\u0103 atrag\u0103, s\u0103 creasc\u0103 bac\u0219i\u0219ul ghidului, poate.<\/p>\n\n\n\n

Un ora\u0219 e un ora\u0219, mi\u0219un\u0103 oameni, au loc activit\u0103\u021bi, e forfot\u0103, sunt \u0219coli, aici e un fel de muzeu al abandonului. Trec c\u0103l\u0103torii \u0219i, pac-pac, fotografiaz\u0103 fantoma. Un Pompei f\u0103r\u0103 lav\u0103. Se mai trec ora\u0219ele fantom\u0103 pe hart\u0103? De fapt, nu-i chiar a\u0219a, are o mare \u0219i asta \u00eei d\u0103 energie. E un \u00eenceput sau sf\u00e2r\u0219it de ap\u0103. Dar nici valurile nu se mai obosesc s\u0103 se formeze, s\u0103 se ridice, s\u0103 sperie, s\u0103 umple cu spum\u0103. Odat\u0103 ce-\u021bi \u00eentorc spatele \u0219i valurile, nu prea mai ai ce s\u0103 cau\u021bi pe hart\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Totu\u0219i, sunt pozele, toate pe care le fac turi\u0219tii \u00eensufle\u021besc cumva, e un sens invers, dinspre turi\u0219ti spre ora\u0219 vine impulsul. N-o s\u0103-\u021bi povestesc ziua aia, e a mea \u0219i tu nu mai vrei s\u0103 \u0219tii, \u00een fine.<\/p>\n\n\n\n

Oamenii tac c\u00e2nd intr\u0103 \u00een Varosha. Deodat\u0103, a\u0219a am f\u0103cut to\u021bi. Nu din respect, ceva se impune, ceva te opre\u0219te s\u0103 spui prostiile pe care le spui. Doar mi\u0219c\u0103rile, foielile noastre stinghere se aud \u0219i au ecou. C\u00e2teva evantaie \u00een m\u00e2inile femeilor. E o zi \u00eennorat\u0103 \u0219i asta d\u0103 nelini\u0219te \u2013 sau doar mi se pare mie. Suntem \u00een fa\u021ba unui fost hotel pe care scrie cu litere imense: Argo Hotel. \u00centre el \u0219i noi e un st\u00e2lp \u00eenalt, teribil de \u00eenalt pentru un st\u00e2lp. Pe la jum\u0103tate are un felinar triunghiular, acum e toiul zilei, dar nu cred c\u0103 noaptea se aprinde s\u0103 lumineze un cartier care nu exist\u0103. Mai sus, \u00een v\u00e2rf, \u00eencep cablurile, nu sunt multe, nici \u00eencurcate: \u00eentr-o parte pleac\u0103 patru, paralele, bine \u00eentinse, ca la chitar\u0103. Din st\u00e2lp porne\u0219te o chitar\u0103. Dac\u0103 s-ar auzi muzica, ar exista din nou suburbia. Cum se c\u00e2nt\u0103 la corzile de pe st\u00e2lp? Dac\u0103 eram Gulliver, poate \u00eemi ie\u0219ea, trezeam ceva aici. Nici suit pe acoperi\u0219ul autocarului n-a\u0219 ajunge, poate \u00eenc\u0103 dou\u0103 ma\u0219ini peste el, ce muzic\u0103 ar ie\u0219i? Mai func\u021bioneaz\u0103 cablurile?<\/p>\n\n\n\n

N-am voie s\u0103 m\u0103 \u00eendep\u0103rtez, sunt parte dintr-un grup, nu sunt pe cont propriu, sunt la \u0103ia comozi care a\u0219teapt\u0103 s\u0103 li se ofere excursia cu totul.<\/p>\n\n\n\n

Din cealalt\u0103 parte a st\u00e2lpului alte patru corzi \u021b\u00e2\u0219nesc. Dou\u0103 muzici diferite ar fi. Ghida ne-a \u00eenm\u00e2nat ni\u0219te foi unde scrie foarte pu\u021bin despre Varosha. A mai b\u0103lm\u0103jit \u00een autocar ni\u0219te date istorice ca s\u0103 par\u0103 c\u0103 are habar, dar nu m\u0103 convinge, spoial\u0103, asta ne-a oferit. Nu \u0219tie c\u0103 eu totu\u0219i am origini de cipriot grec, deci a\u0219 putea zice c\u0103 din cauza turcilor mi-a disp\u0103rut Varosha. \u0218i dac\u0103 aveam bunici ciprio\u021bi turci, ziceam invers. Doar c\u0103 fiind a\u0219a alb \u0219i blond, nu ghice\u0219te nimeni, nici rom\u00e2n nu m\u0103 cred c\u0103 sunt.<\/p>\n\n\n\n

Rugin\u0103, asta se vede pe fa\u021bada hotelului: curge rugina. Avea o scar\u0103 exterioar\u0103 hotelul celebru, o foloseau poate copiii s\u0103 se zbenguiasc\u0103 sau aman\u021bii s\u0103 fug\u0103. \u0218tiu c\u0103-\u0219i petreceau vacan\u021bele aici Elizabeth Taylor \u0219i Richard Burton, la ei era mereu cu n\u0103b\u0103d\u0103i, sau a\u0219a se spune. Se b\u0103teau pu\u0219tii s\u0103 ajung\u0103 aproape, s-o vad\u0103 pe cea care a jucat-o pe Cleopatra, s\u0103-i trimit\u0103 bezele \u0219i, dac\u0103 se nimerea s\u0103 se uite \u00een direc\u021bia lor, erau cei mai ferici\u021bi.<\/p>\n\n\n\n

Asta p\u00e2n\u0103 \u00een \u201974, c\u00e2nd s-a fugit cu adev\u0103rat. Trebuie s\u0103 plec\u0103m, au spus, \u0219i au apucat ce scar\u0103 le-a fost la \u00eendem\u00e2n\u0103. Au ajuns \u00een alte ora\u0219e, alte \u021b\u0103ri, unii \u00een America, acolo se ajunge dac\u0103 tot e s\u0103 ajungi \u00een alt\u0103 parte, acolo se-ncepe din nou.<\/p>\n\n\n\n

Bunicii mei \u00eens\u0103 au fost comozi sau frico\u0219i sau patrio\u021bi: Ce-i aia America? Cum s\u0103 zbori at\u00e2ta? De fapt, erau siguri c-o s\u0103 se \u00eentoarc\u0103. Doar c\u0103 nu s-a \u00eentors nimeni. Vr\u00e2nd s\u0103 se apropie, au \u00eenceput s\u0103 se \u00eendep\u0103rteze tot mai mult: hai s\u0103 \u00eencerc\u0103m \u00een Atena, a zis bunica \u00eentr-un an. Aici nu-i de noi, hai \u00een Salonic. Nici aici nu e locul nostru, uite, poate \u00een Varna o s\u0103 fie bine. Nu e pentru noi, hai \u00een Constan\u021ba. Nici aici, c\u0103 ne ia v\u00e2ntul iarna, hai \u00een Bucure\u0219ti. Aici au obosit, poate, sau nu \u0219tiu.<\/p>\n\n\n\n

Lini\u0219te \u00eennorat\u0103, asta le-a\u0219 spune c-am g\u0103sit, dogoare-z\u0103pu\u0219eal\u0103-vipie, \u0219i c\u0103 n-am curaj s\u0103 m\u0103 desprind de grup ca s\u0103 le caut strada \u0219i casa. Dac\u0103 pleac\u0103 autocarul \u0219i sunt \u00eenghi\u021bit de cartierul fantom\u0103? Nu e departe, m-am tot chiombit pe google maps \u0219i pe waze, sunt doar c\u00e2teva str\u0103du\u021be. M\u0103 apropii de ghid\u0103 \u0219i-i cer s\u0103 vizit\u0103m \u0219i \u00eemprejurimile. Ea are dopuri \u00een urechi, adic\u0103 n-are, dar pare c\u0103 are \u0219i-mi face semn s\u0103 tac \u0219i s\u0103 fac poze, vorbim dup\u0103. Dup\u0103 ce? Nu pot s\u0103 plec acum, \u00eei bag harta de pe telefon sub nas \u0219i-i ar\u0103t un punct, nu se uit\u0103, e s\u00e2c\u00e2it\u0103 de insisten\u021ba mea, nu respect regulile turistului, \u0219i-mi \u00eempinge m\u00e2na cu amabilitate, sper\u00e2nd \u00eenc\u0103 la viitorul bac\u0219i\u0219.<\/p>\n\n\n\n

\n

N-a fost, de fapt, niciun r\u0103zboi, au fugit din calea turcilor \u0219i s-au tras jaluzele peste cartier, a\u0219a c\u0103 de ce s-ar fi schimbat culoarea? Mi-e team\u0103 s\u0103 m\u0103 apropii, \u0219tiu detalii din pove\u0219tile lor \u0219i n-au ce s\u0103 caute \u00een neculoarea asta.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Sunt cel mai pasiv \u0219i la\u0219 tip pe care-l \u0219tiu, m\u0103 las mereu dus de v\u00e2nt, \u0219i acum a\u0219 face la fel, dar simt un imbold s\u0103 strig ceva, ni\u0219te nume, ni\u0219te expresii pe care le auzeam acum treizeci de ani. Nu mai sunt pu\u0219tan \u0219i nu mi-ar ierta \u00eendr\u0103zneala asta, de la oamenii cu un aspect plictisitor-tern-politicos se a\u0219teapt\u0103 un anumit comportament: \u201edecent\u201d ar fi cuv\u00e2ntul folosit. \u0218i m\u0103 \u021bin mereu \u00een lesa decen\u021bei. Nu vreau s\u0103 fiu personajul \u0103la din filme care se dezl\u0103n\u021buie deodat\u0103, are o ie\u0219ire \u0219i sperie lumea. Pe urm\u0103 ce? Ru\u0219inea \u0219i cam at\u00e2t. Dar trebuie, nu se zice c\u0103 e un moment pentru orice? E momentul s\u0103 dispar din grup. Poate nici nu-\u0219i dau seama. Suntem to\u021bi adul\u021bi, nu ne-a num\u0103rat niciodat\u0103 p\u00e2n\u0103 acum, nici n-am socializat de mama focului ca s\u0103-mi sesizeze cineva absen\u021ba. De la frica s\u0103 nu m\u0103 pierd aici la nevoia s\u0103 m\u0103 pierd de ei. Totu\u0219i, a fost o gre\u0219eal\u0103 s\u0103-i atrag aten\u021bia ghidei, dar oricum nu s-a uitat, a sim\u021bit o prezen\u021b\u0103 de evitat l\u00e2ng\u0103 ea \u0219i at\u00e2t. Printre toate pozele lor eu m\u0103 \u00eendep\u0103rtez \u0219i nimeni nu m\u0103 strig\u0103. M-a\u0219 fi \u00eentors, fire\u0219te, merg \u00eencet, aud ceva, e numele meu? Nu, e un copac care fo\u0219ne\u0219te, nici nu-mi \u0219tiu numele, poate tipul blond cu pantofi din piele \u00eentoars\u0103, cred c\u0103 a\u0219a m\u0103 v\u0103d, sau m\u0103 \u00een\u0219el, mare lucru, bun, tot \u00eenainte.<\/p>\n\n\n\n

Nu m\u0103 simt eu foarte grec, sunt cum se zice acum: cet\u0103\u021bean al lumii, pot tr\u0103i oriunde, nu oriunde, nu sunt genul s\u0103 m\u0103 mut \u00een Alaska sau \u021aara de Foc. Bunicii au fost sco\u0219i din casa lor de c\u0103tre turci, dar nu mi s-a trasmis niciun fel de ranchiun\u0103 sau dorin\u021b\u0103 de dreptate, or fi existat, dar s-au estompat p\u00e2n\u0103 la dispari\u021bie sau a\u0219teapt\u0103 momentul s\u0103 erup\u0103, s\u0103 explodeze, s\u0103 m\u0103 inunde, s\u0103 m\u0103 \u00eemping\u0103 la vreun gest dintre cele pe care le condamn. Da, mi-e fric\u0103 de clipa \u00een care ceva-altceva o s\u0103 m\u0103 scoat\u0103 din pepeni \u2013 pentru c\u0103 sunt pa\u0219nic, dar am tot mai pu\u021bin\u0103 r\u0103bdare, poate e v\u00e2rsta, v\u00e2rsta erodeaz\u0103 r\u0103bdarea, am auzit la cineva, n-am stat s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc excesiv la treaba asta, dar poate s\u0103 fie un s\u00e2mbure de adev\u0103r \u0219i mi-e fric\u0103 de momentul \u00een care o s\u0103 m\u0103 enervez \u0219i o s\u0103 se nimereasc\u0103 un coleg turc l\u00e2ng\u0103 mine, poate Demir, poate altul, pentru c\u0103 sunt destui, \u0219i o s\u0103 fie o r\u0103bufnire violent\u0103 \u0219i o s\u0103-l r\u0103nesc pentru c\u0103 bunicii mei au fost sili\u021bi s-o ia la fug\u0103, cu to\u021bi ceilal\u021bi, s-au stins luminile, s-au spart becurile, s-a terminat cu un cartier \u00eentreg.<\/p>\n\n\n\n

De fapt, mie \u00eemi place c\u0103 m-am n\u0103scut \u00een Bucure\u0219ti, nu jinduiesc s\u0103 fi crescut \u00een Varosha, dac\u0103 ar fi existat, chiar dac\u0103 ar fi putut fi bine, cu marea la picioare \u0219i cu toate vipurile care mi\u0219unau pe falez\u0103, dar acum aici simt \u00een aer p\u0103r\u0103sirea, n-are un miros de ora\u0219-cartier viu, unde oamenii se \u00eent\u00e2lnesc, se v\u00e2nd fructe pe strad\u0103, se aduc materiale pentru haine \u0219i flori pentru pervaze, muzic\u0103 \u0219i voci. Sunt ale turi\u0219tilor din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, dar odat\u0103 ce pleac\u0103 e iar lini\u0219te \u0219i nu e o lini\u0219te pl\u0103cut\u0103, natural\u0103, dup\u0103 care alerg \u0219i eu uneori, e altceva, e un pl\u00e2nset mut al suburbiei, nu sunt poet, dar asta aud aici, e un protest mocnit al fiec\u0103rei str\u0103zi care nu mai e nimic pentru nimeni: dac\u0103 o strad\u0103 nu e b\u0103tut\u0103 de oameni, de copii, ce rol are? \u0218i dac\u0103 n-are niciun rol, se elimin\u0103 singur\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Cred c-am gre\u0219it adresa, n-are cum s\u0103 fie asta casa bunicilor, ei mi-au ar\u0103tat altceva \u00een poze, toat\u0103 lumea o \u0219tia de Casa Zmeur\u0103, pentru c\u0103 a\u0219a voia bunica s\u0103 fie vopsit\u0103, iar bunicul \u00eei f\u0103cea toate poftele, poate s-au schimbat numele str\u0103zilor sau numerele, aici e o cas\u0103 gri murdar-decolorat. N-a fost, de fapt, niciun r\u0103zboi, au fugit din calea turcilor \u0219i s-au tras jaluzele peste cartier, a\u0219a c\u0103 de ce s-ar fi schimbat culoarea? Mi-e team\u0103 s\u0103 m\u0103 apropii, \u0219tiu detalii din pove\u0219tile lor \u0219i n-au ce s\u0103 caute \u00een neculoarea asta. E bine c\u0103 nu sunt ei cu mine s\u0103-\u0219i vad\u0103 via\u021ba schimbat\u0103 \u00een praf. Ar avea amintiri, poate cum st\u0103teau \u00een curte, cum sp\u0103lau un geam, cum se deschidea u\u0219a \u0219i ap\u0103rea un vecin, cum se auzeau unul pe altul, cum udau iarba \u0219i copacii.<\/p>\n\n\n\n

Verific iar, \u0103sta e num\u0103rul, fac repede o poz\u0103. A\u0219 putea s\u0103 r\u0103m\u00e2n aici, s\u0103 vin pe furi\u0219 cu ma\u0219ina, s\u0103-mi aduc provizii, s\u0103 le vopsesc casa. Poate c\u00e2nd o s\u0103 apar\u0103 ni\u0219te curaj \u00een plus, nu \u0219tiu de unde, acum m\u0103 \u00eentorc la grup, nimeni nu \u0219i-a dat seama, poate de la c\u0103ldura asta intens\u0103 care transform\u0103 totul \u00een cea\u021b\u0103. Suit \u00een autocar, m\u0103 apuc s\u0103 colorez poza din telefon, aleg zmeuriul potrivit, la asta m\u0103 pricep, tot ce are leg\u0103tur\u0103 cu telefoanele mi-e la \u00eendem\u00e2n\u0103, nu s-a schimbat nimic, o s\u0103 le spun, dar e departe pentru voi, e mai bine aici.<\/p>\n\n\n\n

O b\u0103taie ca oricare alta, o r\u0103fuial\u0103, ni\u0219te nervi cotidieni, pumni colegiali, ceva comun. Nu, n-a fost vorba despre tine, nu, sigur c\u0103 nu cred c\u0103 nevast\u0103-mea ar fi ales s\u0103 \u0219i-o trag\u0103 tocmai cu un coleg turc de-al meu dintre to\u021bi b\u0103rba\u021bii din lume. Exist\u0103 treaba asta numit\u0103 \u00eencredere \u00eentre noi, un pic fe\u0219telit\u0103-ofilit\u0103, dar e \u00eenc\u0103 acolo, deci nu e asta. Nu \u0219tiu exact de la ce ne-am luat la \u00eempuns\u0103turi. C\u0103ldura poate, ce, numai \u00een Str\u0103inul <\/em>po\u021bi s\u0103 \u00een\u021belegi a\u0219a ceva? \u00cen via\u021ba mea nu e voie? \u0218i n-a fost o b\u0103taie propriu-zis\u0103, n-am nimic, doar ni\u0219te \u00eembr\u00e2nceli naturale, trebuie s\u0103 ne mai l\u0103s\u0103m \u0219i liber instinctul, s-a nimerit s\u0103 fie el l\u00e2ng\u0103 mine \u0219i d\u0103-i cu prostiile lui c\u0103 \u0219tie el mai bine, cum s\u0103 \u0219tie c\u00e2nd eu m-am ocupat mereu de treburile astea? Da, l-am f\u0103cut turc, dar asta e el, n-a fost nicio jignire, s\u0103-l vezi ce s-a strofocat, c\u0103 el vorbe\u0219te mai corect dec\u00e2t mine rom\u00e2na, c\u0103 m-a auzit el o dat\u0103 f\u0103c\u00e2nd nu \u0219tiu ce dezacord, c\u0103 ideile mele sunt dep\u0103\u0219ite, el e noul \u0219i noul elimin\u0103 vechiul, un picior \u00een fund. Cum s\u0103 rezi\u0219ti la a\u0219a ceva? Nu, n-am fost ca doi b\u0103ie\u021bei, nici ca doi coco\u0219i, poate ai fi vrut s\u0103-l obloje\u0219ti pe el, s\u0103-l faci frumos la loc. Au v\u0103zut to\u021bi din birou, ce zic birou? Au venit din toat\u0103 cl\u0103direa \u0219i din momentul \u00een care te sim\u021bi \u00een centru, ca pe-o scen\u0103, \u0219i \u0219tii, vezi cu coada ochiului c\u0103 ai spectatori, c\u0103 oamenii a\u0219teapt\u0103 o reac\u021bie, ceva tare care s\u0103-i scoat\u0103 din ale lor, s\u0103-i salveze, ac\u021bionezi altfel. Ne-am transformat \u00een actori, n-am f\u0103cut-o cu ur\u0103, nu era \u00eenver\u0219unare \u00eentre noi, bine, poate era totu\u0219i pu\u021bin\u0103, pentru c\u0103 prea face pe grozavul \u0219i prea te hlizeai \u0219i tu cu el c\u00e2nd ziceai c\u0103 vii s\u0103 m\u0103 vizitezi \u0219i, \u00een realitate, \u00eel serveai pe el cu vreo bomboan\u0103 \u0219i-l \u00eentrebai ca o \u0219col\u0103ri\u021b\u0103: a\u0219a se zice corect \u00een turc\u0103? De unde scoteai vocea aia de p\u0103pu\u0219ic\u0103, eu n-am cunoscut-o niciodat\u0103. \u0218i dac\u0103 nu m\u0103 uitam la tine \u00een momentele alea \u00een care v\u0103 atingea\u021bi v\u00e2rfurile degetelor, ale lui p\u0103tr\u0103\u021boase \u0219i prea bronzate, ale tale cu unghii prea lungi, ziceam c\u0103 nu e nevast\u0103-mea acolo, e o pipi\u021b\u0103 care cocheteaz\u0103 cu un coleg, \u00een\u021belegi? Nu erai tu sau\u2026 \u00een fine.<\/p>\n\n\n\n

M\u0103 a\u0219teptam s\u0103 intervin\u0103 careva, a\u0219a cere polite\u021bea, ei priveau \u0219i se desf\u0103tau cu \u00eempuns\u0103turile noastre care ie\u0219eau \u00eentr-un fel penibil \u0219i deloc cinematografic \u0219i sincer \u00ee\u021bi zic c\u0103 frumos nu mirosea Demir, nu cum ziceai tu c\u0103 ce parfum senzual se simte dinspre biroul lui, auzi cli\u0219eu de film erotic de fa\u021b\u0103 cu mine, dar nu m-am sup\u0103rat niciodat\u0103, \u0219tiu \u0219i eu ce-i \u0103la un flirt inocent, deci n-a fost nicio b\u0103taie, ok? O ciond\u0103neal\u0103 masculin\u0103 de la vipie, \u0219tii c\u0103 nu ne merge aerul condi\u021bionat \u0219i, dup\u0103 at\u00e2tea ore \u00eenchi\u0219i acolo \u00eentre b\u0103rba\u021bi, e logic s\u0103 se ajung\u0103 la ceva, dar n-a fost nimic, la final chiar ne-am periat \u00een joac\u0103 pe spate \u0219i am plecat cu coada \u00eentre picioare la birourile noastre. Circul s-a terminat! a strigat un de\u0219tept.<\/p>\n\n\n\n

Am citit o chestie, unde era? \u00centr-o carte sau pe Facebook: spunea c\u0103 m\u0103re\u021bia e un lucru realizabil<\/em>, asta am vrut cu b\u0103taia noastr\u0103, \u00een\u021belegi? Dac\u0103 nu plecai, sigur \u00eemi d\u0103deai dreptate.<\/p>\n\n\n\n

Varosha e o fost\u0103 sta\u021biune luxoas\u0103, s-ar putea redeschide cur\u00e2nd? A\u0219a ar suna \u0219tirea. Deocamdat\u0103 doar armat\u0103 turc\u0103 \u0219i personal ONU. Planul Annan, care prevedea ca fo\u0219tii locuitori s\u0103 se poat\u0103 \u00eentoarce, a fost respins. P\u00e2n\u0103 la invazia din iulie \u201974 cine a petrecut aici? Elizabeth Taylor cu Richard Burton, \u0219tiam, Raquel Welch \u0219i Brigitte Bardot. Asta e tot ce ne-a spus ghida, casa e tot mai zmeurie \u0219i nimeni nu \u0219tie c\u0103 stau aici, tu ai \u0219ti, dar nu vrei s\u0103 mai \u0219tii nimic.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Proz\u0103 de Alexandra Niculescu<\/p>\n","protected":false},"author":193,"featured_media":12484,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[1343,2352,47],"coauthors":[1338],"class_list":["post-12481","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-alexandra-niculescu","tag-nr-11-12-2024","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/03\/Alexandra.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12481","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/193"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12481"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12481\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12483,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12481\/revisions\/12483"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/12484"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12481"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12481"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12481"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=12481"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}