{"id":12475,"date":"2025-03-13T10:39:32","date_gmt":"2025-03-13T07:39:32","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12475"},"modified":"2025-03-13T10:45:19","modified_gmt":"2025-03-13T07:45:19","slug":"abraham-de-lacy-giuseppe-casey-thomas-omalley","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12475","title":{"rendered":"Abraham de Lacy Giuseppe Casey Thomas O\u2019Malley"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Hiro Arikawa, Memoriile unui motan c\u0103l\u0103tor<\/em>, Humanitas Fiction, Bucure\u0219ti, 2020, traducere de Raluca Nicolae<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

\u0218tiam! \u0218tiam eu c\u0103 Nana \u00eemi amintea de cineva! Am \u0219tiut de la bun \u00eenceput c\u0103 undeva, \u00een ad\u00e2ncul ad\u00e2ncului, ceva a tres\u0103rit \u00een mine, dar nu \u0219tiam nici ce \u0219i nici de unde s\u0103 \u00eencep s\u0103p\u0103turile. Dar azi, merg\u00e2nd cu fiic\u0103-mea de m\u00e2n\u0103, \u00een drum spre \u0219coal\u0103, a \u00eenceput s\u0103 vorbeasc\u0103 iar despre pisica visurilor ei, \u0219i-atunci s-a produs declicul: \u201eDar, tati! Ea n-o s\u0103 fie o pisic\u0103 obi\u0219nuit\u0103! O s\u0103 fie o lisic\u0103\u201d. \u201eO ce?\u201d, am \u00eentrebat eu, nedumerit ca orice om mare (oamenii mari nu-s buni de nimic, afla\u021bi asta de la mine; am aflat \u0219i eu de la feti\u021ba mea. Cic\u0103 sunt b\u0103tu\u021bi \u00een cap). \u201eO lisic\u0103, adic\u0103 o licorn\u0103-pisic\u0103. A\u0219a este normal, tati! Ce, eu nu sunt o feti\u021b\u0103-licorn\u0103?\u201d. Avea dreptate. Uitasem c\u0103 ea nu este o feti\u021b\u0103-feti\u021b\u0103, ci o feti\u021b\u0103-licorn\u0103; my bad<\/em>. Am cugetat cum ar ar\u0103ta motanul de care s-ar \u00eendr\u0103gosti viitoarea lisic\u0103 a fiic\u0103-mii, \u0219i-atunci m-a p\u0103lit numele care z\u0103cuse acolo, \u00een ad\u00e2nc: Tom O\u2019Malley. Sau mai bine zis, pe numele lui \u00eentreg, Abraham de Lacy Giuseppe Casey Thomas O\u2019Malley, eroul din The Aristocats<\/em> (Walt Disney, 1970).<\/p>\n\n\n\n

Cum a \u00eenceput totul: nepoata mea din Rom\u00e2nia, de care sunt foarte m\u00e2ndru (de nepoat\u0103, nu de Rom\u00e2nia), m-a \u00eentrebat mai demult, pe Whatsapp, ce citesc. I-am r\u0103spuns, am \u00eentrebat \u0219i eu, iar ea mi-a zis c\u0103 cite\u0219te Memoriile unui motan c\u0103l\u0103tor<\/em>, de Hiro Arikawa, \u00een traducerea Raluc\u0103i Nicolae (Editura Humanitas Fiction, 2023). Cum o \u0219tiam pe nepoat\u0103-mea fascinat\u0103 de Japonia, nu m-am mirat deloc, doar am felicitat-o pentru alegere, dar ea mi-a zis c\u0103 n-a ales-o ea, ci c\u0103 i-o recomandase doamna; am crezut c\u0103 se referea la profesoara ei de japonez\u0103 (cumnat\u0103-mea nu glume\u0219te c\u00e2nd e vorba de educa\u021bie). Nu! Era vorba despre profesoara de rom\u00e2n\u0103 de la \u0219coal\u0103. M-am \u00eenfuriat pe fostele mele profesoare, ale c\u0103ror recomand\u0103ri de lectur\u0103 se \u00eenv\u00e2rteau \u00eentre Amintiri din copil\u0103rie<\/em> \u0219i Cire\u0219arii<\/em> (alt orizont cultural le era interzis), m-am bucurat pentru \u0219ansa acestei genera\u021bii \u0219i mi-am l\u0103udat nepoata \u00eentr-un ultim mesaj. Dup\u0103 dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, m\u0103 pomenesc cu cartea \u00een cutia de scrisori \u2013 mi-o trimisese prin po\u0219t\u0103. Iar mesajul primit ulterior suna a\u0219a: \u201eUnchiu\u2019 Mihai, s\u0103-mi zici ce crezi dup\u0103 ce cite\u0219ti.\u201d<\/p>\n\n\n\n

\n

E-un truc. Un truc literar, extrem de bine executat, cu m\u0103iestrie a\u0219 zice: Memoriile unui motan c\u0103l\u0103tor<\/em> nu e o carte pentru copii. E un roman care poate fi citit \u0219i de copii, asta da, dar e un roman formidabil, de-al c\u0103rui succes planetar nu m\u0103 mir c\u00e2tu\u0219i de pu\u021bin: e pe deplin meritat.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Am citit cartea \u0219i i-am scris: \u201eAm pl\u00e2ns.\u201d Nepoat\u0103-mea mi-a r\u0103spuns: \u201e\u0218i eu.\u201d Asta a fost tot, iar acum am pus cartea deoparte, s\u0103 i-o duc \u00eenapoi c\u00e2nd ajung \u00een \u021bar\u0103 de Cr\u0103ciun. Dar sunt dator s\u0103 explic de ce m-a umflat pl\u00e2nsul, la 53 de ani \u00eemplini\u021bi, \u00een timp ce citeam o carte de copii. Pe mine, Mihai Buzea. C\u0103 asta chiar e o chestie!<\/p>\n\n\n\n

E-un truc. Un truc literar, extrem de bine executat, cu m\u0103iestrie a\u0219 zice: Memoriile unui motan c\u0103l\u0103tor<\/em> (Tabineko Rip\u014dto<\/em>) nu e o carte pentru copii. E un roman care poate fi citit \u0219i de copii, asta da, dar e un roman formidabil, de-al c\u0103rui succes planetar nu m\u0103 mir c\u00e2tu\u0219i de pu\u021bin: e pe deplin meritat. Respect, doamn\u0103!<\/p>\n\n\n\n

Ce face autoarea? Atribuie vocea narativ\u0103 lui Nana, un motan vagabond, un dur de pe strad\u0103, un supravie\u021buitor prin excelen\u021b\u0103 \u2013 care, \u00eens\u0103, \u00eentr-un moment de cump\u0103n\u0103 al riscantei lui existen\u021be, accept\u0103 ajutorul unui t\u00e2n\u0103r pe nume Satoru Miyawaki (personajul principal al romanului). Satoru \u00eei salveaz\u0103 via\u021ba motanului, dar \u00eel \u0219i boteaz\u0103 cu acest nume tembel, pe care motanul \u00eel consider\u0103 aproape o b\u0103taie de joc (nana<\/em> \u00eenseamn\u0103 \u201e\u0219apte\u201d, dac\u0103 am \u00een\u021beles eu bine nota de subsol a Raluc\u0103i); cu toate acestea, se preface c\u0103 se las\u0103 adoptat, dintr-un motiv secret. Iar Nana, ca orice spirit liber, \u0219tie s\u0103 \u021bin\u0103 un secret \u0219i s\u0103-l p\u0103zeasc\u0103 cu ferocitate. La propriu.<\/p>\n\n\n\n

Satoru \u0219i Nana \u00eencep un lung periplu, \u00een dubi\u021ba argintie a t\u00e2n\u0103rului, autovehicul care devine aproape un personaj (asta \u021bine de talentul autoarei), iar ma\u0219ina \u00eei poart\u0103 de-a lungul \u0219i de-a latul Japoniei, \u00eentr-o c\u0103l\u0103torie despre care suntem f\u0103cu\u021bi s\u0103 credem c\u0103 are un scop strict utilitar, dar care se dovede\u0219te cu totul altceva. Satoru \u00eencearc\u0103 s\u0103-i g\u0103seasc\u0103 un st\u0103p\u00e2n lui Nana, sau mai exact un c\u0103min, astfel \u00eenc\u00e2t cotoiul s\u0103 nu mai fie vagabond, ci \u201ea\u0219ezat\u201d. Casnic. Cuminte. \u00cen siguran\u021b\u0103. Domestic. Domesticit\u2026 \u021bi-ai g\u0103sit! Nimeni nu poate, niciodat\u0103, domestici o pisic\u0103 ce-a fost \u00eenv\u0103\u021bat\u0103 s\u0103 se descurce singur\u0103, iar pe Nana nici at\u00e2t \u2013 motanul nu poate fi f\u0103cut s\u0103 asculte de vreo comand\u0103 uman\u0103 sau divin\u0103, a\u0219a c\u0103 toate eforturile lui Satoru de a-l \u201ecaza\u201d sunt ni\u0219te e\u0219ecuri, care mai de care. Deloc tragice sau dramatice, fiind povestite de Nana, care \u2013 ca orice sceptic de pe lumea asta, indiferent de specie \u2013 are \u0219i un sim\u021b al umorului deosebit de dezvoltat, absolut necesar supravie\u021buitorilor. R\u00e2nd pe r\u00e2nd, \u00eei \u00eent\u00e2lnim (odat\u0103 cu Nana), pe K\u014dsuke, fostul coleg de \u0219coal\u0103 primar\u0103 al lui Satoru; pe Yoshimine, fostul lui coleg din gimnaziu; pe Chikako, fata care \u00eel iubise \u00een adolescen\u021b\u0103, dar care sf\u00e2r\u0219ise prin a se m\u0103rita cu Sugi, fostul coleg de liceu al lui Satoru; pe Seto, marea interioar\u0103 a Japoniei, de care Nana se \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103 foarte tare, ca o adev\u0103rat\u0103 pisic\u0103; pe Fuji, muntele unic, de care Nana se simte foarte impresionat, \u00een timp ce-l prive\u0219te pe geamul camionetei; pe m\u0103tu\u0219a Noriko din Hokkaid\u014d, carierista complet lipsit\u0103 de tact (c\u00e2t de nejaponez din partea ei!), care ur\u0103\u0219te pisicile \u0219i care sf\u00e2r\u0219e\u0219te prin a-l adopta \u00eent\u00e2i pe Nana \u0219i apoi pe micu\u021ba Mike, devenind astfel o convins\u0103 iubitoare de pisici, o pisicar\u0103 \u2013 cum s-ar spune \u00een limbajul pisicarilor.<\/p>\n\n\n\n

Dar despre ce este acest roman, pe care am avut tupeul s\u0103-l numesc \u201eformidabil\u201d? Ei bine, este despre prietenie. Iar prietenia pare cel mai misterios sentiment din toat\u0103 gama afectelor umane, numai c\u0103 Hiro Arikawa face ceva mai mult, ceva mai rar (care nu e nou \u00een literatur\u0103, nu-i inedit, sunt gata s\u0103 recunosc): construie\u0219te povestea pe baza unei prietenii inter-specifice. Sunt zeci, sute de mari romane care glorific\u0103 prietenia intra-specific\u0103 (de la Ghilgame\u0219 \u00eencoace, ca s\u0103 zic a\u0219a), sunt mult mai pu\u021bine cele care trateaz\u0103 prietenia dintre om \u0219i animal, iar de obicei animalul este fie c\u00e2ine, fie cal, fie elefant; pisicile n-au prea avut noroc s\u0103 fie luate \u00een seam\u0103\u2026 dar chiar acum \u00eemi vine \u00een minte un paragraf dintr-o carte veche, tradus\u0103 din englez\u0103 de maestrul Mihai Dan Pavelescu: \u201e\u00cen loc de r\u0103spuns, ea \u00eel linse din nou, torc\u00e2nd fericit\u0103, \u00eei atinse obrazul cu coada ei m\u0103t\u0103soas\u0103 \u0219i se \u00eentoarse, privindu-l cu ochi galbeni \u0219i str\u0103lucitori. R\u0103maser\u0103 a\u0219a pentru o clip\u0103, b\u0103rbatul st\u00e2nd pe vine \u0219i pisica \u00eencordat\u0103 pe labe, cu ghearele din fa\u021b\u0103 \u00een\u021bep\u00e2ndu-l u\u0219or \u00een genunchi. Ochii omene\u0219ti \u0219i cei de pisic\u0103 se priveau peste un h\u0103u pe care cuvintele nu-l puteau trece, dar pe care afec\u021biunea \u00eel s\u0103rise.\u201d Da, subiectul nu e inedit, dar autoarei i-a reu\u0219it un roman memorabil, al c\u0103rui succes e complet de \u00een\u021beles.<\/p>\n\n\n\n

Pentru c\u0103 sunt un supravie\u021buitor, \u00een felul meu (chiar dac\u0103 nu-s un coto\u0219man at\u00e2t de dur ca Nana), \u0219tiu \u0219i eu s\u0103 \u021bin un secret, a\u0219a c\u0103 de la mine nu ve\u021bi afla nimic mai mult. Regret c\u0103 nu vi-l dau pe tav\u0103, dar ca s\u0103 vede\u021bi c\u0103 am inim\u0103 totu\u0219i bun\u0103, las aici un citat din cartea care m-a f\u0103cut s\u0103 pl\u00e2ng, la fel ca pe draga mea nepoat\u0103:<\/p>\n\n\n\n

\u201eAt\u00e2tea amintiri! Ora\u0219ul \u00een care a crescut Satoru. Tulpinile verzi de orez, leg\u0103n\u00e2ndu-se pe camp \u00een b\u0103taia v\u00e2ntului. Marea, cu \u00eenfrico\u0219\u0103torul ei vuiet ap\u0103s\u0103tor. Muntele Fuji, profil\u00e2ndu-se seme\u021b deasupra capetelor noastre. Televizorul-cutie \u2013 paradisul tuturor pisicilor. Momo, doamna cu purt\u0103ri alese. Toramaru, dul\u0103ul obraznic, dar dezarmant de sincer. Uria\u0219ul feribot alb, \u00een p\u00e2ntecele c\u0103ruia \u00eenc\u0103peau zeci de ma\u0219ini. C\u00e2inii din camera de pe vapor, care d\u0103deau din coad\u0103 ori de c\u00e2te ori \u00eel vedeau pe Satoru. \u0218in\u0219ila cu gura mare, care la desp\u0103r\u021bire mi-a urat good luck<\/em>. \u00centinderile nesf\u00e2r\u0219ite din Hokkaid\u014d. Florile mov \u0219i galbene ce \u00eempestri\u021bau marginea drumului. C\u00e2mpul cu stuf chinezesc care se unduia asemenea unui ocean. Caii ce p\u0103\u0219teau pe p\u0103\u0219une. Boabele rubinii ale scoru\u0219ilor. Nuan\u021bele de ro\u0219u, \u00eenv\u0103\u021bate de la Satoru. Trunchiurile zvelte \u0219i albe ale mestecenilor. C\u0103prioara \u0219i peticul alb de bl\u0103ni\u021b\u0103, \u00een form\u0103 de inimioar\u0103. Curcubeul dublu, cu capetele rezem\u00e2ndu-se pe dealuri. \u0218i, mai presus de toate, z\u00e2mbetele oamenilor pe care i-am iubit.\u201d<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Mihai Buzea<\/p>\n","protected":false},"author":42,"featured_media":12476,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[2153,52],"tags":[1796,347,2352],"coauthors":[1249],"class_list":["post-12475","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-traducerilor","category-rubrici","tag-cronica-traducerilor","tag-mihai-buzea","tag-nr-11-12-2024"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/03\/Memoriile-unui-motan-calator.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12475","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/42"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12475"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12475\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12480,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12475\/revisions\/12480"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/12476"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12475"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12475"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12475"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=12475"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}