{"id":12344,"date":"2025-02-28T12:47:53","date_gmt":"2025-02-28T09:47:53","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12344"},"modified":"2025-02-28T12:47:59","modified_gmt":"2025-02-28T09:47:59","slug":"poeme-61","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12344","title":{"rendered":"Poeme"},"content":{"rendered":"\n
Kalahari 
<\/strong>
Mi\u0219carea Anti-Apartheid a \u00eenceput undeva prin anii \u201960.
Tot atunci, pe cerul Africii de Sud sclipeau 
din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd charterele argintii ale coloni\u0219tilor. 

Stupoare pe fa\u021ba doamnei de la oficiul po\u0219tal 
Unirii Nr.1 c\u00e2nd cineva i-a spus 
c\u0103 vrea s\u0103 trimit\u0103 \u201e250\u201d \u00een Pretoria:
\u201eNu \u0219tiu ce s\u0103 v\u0103 spun, dar ei nu primesc euro,
fac tranzac\u021bii doar \u00een moneda lor \u0219i \u00een dolari. 
Sincer, nici nu am auzit de ora\u0219ul \u0103sta p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi.\u201d 

\u00cen Kalahari, hiene cu ochi nisipo\u0219i, 
elefan\u021bi tineri str\u0103b\u0103teau de\u0219ertul vechi
de 60 de milioane de ani. 

Ploua pentru ultima dat\u0103 \u00een acea var\u0103, 
\u0219i ploaia dezgropa din nisip fragmente 
fragile de os, c\u0103r\u0103bu\u0219i lumino\u0219i. 


Creaturi matematice reci  
<\/strong>
Ro\u0219u, ca \u0219i cum \u00ee\u021bi recreez c\u0103ldura. 
E ceva lini\u0219titor \u00een str\u0103lucirea acului 
\u0219i a felului \u00een care trece prin piele. 

E ceva ame\u021bitor \u00een felul \u00een care 
acul trece prin piele, 
cum pielea se rupe, 
cum frigul se \u00eempr\u0103\u0219tie \u00een abdomen,
cum pielea se rupe, 
cum pielea s-a rupt. 
 
Corpuri transpirate. 
Interac\u021biune hemofil\u0103. 
Ro\u0219u. A\u0219 vrea ca aceast\u0103 culoare 
s\u0103 fi fost despre ceea ce \u00eemi lipse\u0219te,
despre frigul din abdomen. 

E ceva lini\u0219titor \u00een felul \u00een care acul 
trece prin piele. 
Tot ce putem face e s\u0103 a\u0219tept\u0103m. 
P\u00e2n\u0103 unde se ridic\u0103 st\u00e2lpul de lacrimi
\u00een caverna trupului? 
P\u00e2n\u0103 la buric? P\u00e2n\u0103 la piept? P\u00e2n\u0103 \u00een g\u00e2t?
 

Am ridicat paharul:
un toast pentru fantomele trecutului 
care b\u00e2ntuie pere\u021bii stomacului. 
Creaturi matematice reci. 

Dac\u0103 sim\u021bi c\u0103 e nevoie s\u0103 spui ceva, 
atunci s\u0103 spui: dup\u0103 trecerea acului prin piele, 
timpul nu te va cople\u0219i cu miros de mla\u0219tin\u0103,
nu te va \u00eeneca \u00een n\u0103molul tare. \u00cen schimb, 
vei sta pe malul unui r\u00e2u, 
acolo unde prundi\u0219ul trosne\u0219te sub \u0219inele de tren 
\u0219i noi plec\u0103m t\u0103cu\u021bi \u0219i pentru totdeauna. 

S\u0103 spui cu toat\u0103 puterea: chiar de ar fi 
s\u0103 umblu prin valea umbrei mor\u021bii, 
nu m\u0103 tem de niciun r\u0103u, c\u0103ci Tu e\u0219ti cu mine, 
toiagul \u0219i nuiaua Ta m\u0103 m\u00e2ng\u00e2ie.

E ceva lini\u0219titor \u00een str\u0103lucirea acului, 
a felului \u00een care trece prin piele. 
A felului \u00een care pielea se rupe, 
se rupe, se rupe, se rupe, 
s-a rupt. 

A trecut.  
A trecut? 


Acid<\/strong>

Am cump\u0103rat o carte cu autograf din anticariat. 
Al lui Harper Lee. 
Posibil s\u0103 nu fie real. 

Nu conteaz\u0103,
pentru mine important\u0103 este cartea, 
lumina \u0219i \u00eentunericul dizolvate \u00een celuloz\u0103. 

Dup\u0103-amiaza are miros de vin fiert, 
de acid carbolic, v\u00e2ntul sufl\u0103 dispneic. 
Un pu\u0219ti \u00eencearc\u0103 s\u0103 se prind\u0103 de tivul unei fuste. 

Cre\u0219te \u00een \u021bara celor mai amare cuvinte, 
a celor mai pure femei.
Odat\u0103 va s\u0103ruta o astfel de femeie pe coaps\u0103. 


Depozite de sens \u0219i speran\u021b\u0103 
<\/strong>
Amintirile mele sunt pe\u0219ti infimi, 
cu oase multe, mici-mici. 
Probabil c\u0103 multe dintre ele 
sunt n\u0103scute din c\u0103r\u021bi.

Acolo, undeva \u00een interior,
totul p\u0103rea posibil, realizabil, 
p\u0103rea c\u0103 po\u021bi oric\u00e2nd s-o iei de la cap\u0103t. 

C\u0103 po\u021bi s\u0103 treci prin toat\u0103 mizeria. 
Acolo am pierdut femei \u0219i prieteni, 
sens \u0219i speran\u021b\u0103.

Depozite de sens \u0219i speran\u021b\u0103, 

Acolo am aflat c\u0103 unii nu vor suflet, 
vor salam. 
C\u0103 noi ne alegem e\u0219ecurile, 
pentru c\u0103 \u00een subcon\u0219tient \u0219tim 
care sunt cele pe care le putem suporta. 


Nu ne mai amintim 
<\/strong> 
multe din ziua ce-a trecut. 
\u0218i uneori nu ne mai dorim nimic, 
nu mai avem niciun dialog cu noi \u00een\u0219ine. 
Privim din \u00eentunericul nop\u021bii
\u00een \u00eentunericul din noi. 
Rugina continu\u0103 s\u0103 fie acolo, 
s\u0103 m\u0103n\u00e2nce din inimile noastre de fier. 

M\u00e2ine va fi la fel. Asfaltul rece al dimine\u021bii
se va f\u0103r\u00e2mi\u021ba sub picioarele spectrale,
vom executa o acroba\u021bie lung\u0103, sinuciga\u0219\u0103 
pe trapezul suspendat deasupra 
acelor spa\u021bii din creier care vor memora 
definitiv groaza \u0219i \u00eenc\u00e2ntarea. 

Plini de tupeu \u0219i ireconciliabil 
ne vom juca cu soarta.
Molozul consecin\u021belor va paraliza trupurile. 
\u00cen lume, nebunii \u00ee\u0219i vor ucide \u00een\u021belep\u021bii ca din gre\u0219eal\u0103. 
Vin va \u021b\u00e2\u0219ni din craniul unui pu\u0219ti pe str\u0103zile din Gaza. 

Miezul nop\u021bii ne va g\u0103si comato\u0219i.
Cu ideile reduse la t\u0103cere. 
Se va mai auzi doar nelini\u0219tea, 
mecanismul ei de ceas, trosnitul arcurilor.

  
Un animal complet singur 
<\/strong>
Din exterior, frica pare mult mai evident\u0103 
dec\u00e2t durerea. Un animal complet singur 
\u0219i care d\u0103 expresie deplin\u0103 durerii severe, 
ac\u021bioneaz\u0103 mai pu\u021bin relevant 
dec\u00e2t un animal care se sperie.

Uneori, privind fotografii f\u0103cute la vreo petrecere 
sau pierdut \u00een mul\u021bimea de oameni, 
\u00eei observ zv\u00e2cnetul, grimasele pe chip. 

Frica mea e un lubrifiant,
un labirint cu o derutant\u0103 multitudine de ie\u0219iri,  
fragmentul hieroglific al unui imperiu nomad. 
Extinct sau viu. 
Perfect. 
Se \u00eentinde p\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een spa\u021biile \u00een care eu nu exist.  


Colapsul luminos al lucrurilor 
<\/strong>
Sunt tot mai clare diferen\u021bele, 
c\u00e2nd \u00ee\u021bi \u00een\u021belegi zv\u00e2cnirea rapid\u0103 
\u0219i puternic\u0103 din g\u00e2t, c\u00e2nd prima nuan\u021b\u0103 
de ro\u0219u unduie\u0219te pe cerul vast al min\u021bii. 

Alta e \u00eengr\u0103m\u0103direa de forme, 
altul colapsul luminos al lucrurilor. 

Po\u021bi s\u0103 te aperi de ce te amenin\u021b\u0103 
din afar\u0103, 
dar nu te po\u021bi ap\u0103ra de ce atac\u0103 
dinl\u0103untru. 

Pe teritoriul t\u0103cerii prietenoase,
vinov\u0103\u021bia are ochi de chinezoaic\u0103. 

E plin de praf \u00een s\u00e2nge 
\u0219i plin de praf \u00een g\u00e2nduri. 
Vom g\u0103si pacea \u00een praf. 
<\/pre>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
de Mihai Marian<\/p>\n","protected":false},"author":167,"featured_media":12345,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1536,30],"tags":[1537,1070,2352,723],"coauthors":[1251],"class_list":["post-12344","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-box-office-poezia","category-poezie","tag-box-office-poezia","tag-mihai-marian","tag-nr-11-12-2024","tag-poeme"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/02\/mihai-marian.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12344","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/167"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12344"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12344\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12346,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12344\/revisions\/12346"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/12345"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12344"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12344"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12344"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=12344"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}