{"id":12119,"date":"2025-01-23T11:54:05","date_gmt":"2025-01-23T08:54:05","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12119"},"modified":"2025-01-23T11:54:43","modified_gmt":"2025-01-23T08:54:43","slug":"viata-e-a-mea-un-roman-manifest","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12119","title":{"rendered":"Via\u021ba e a mea<\/i> \u2013 un roman-manifest"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Emilia Faur, Via\u021ba e a mea<\/em>, Polirom, 2023<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Cartea de debut a Emiliei Faur \u2013 Via\u021ba e a mea<\/em> (Polirom, 2023) \u2013 mi-a l\u0103sat impresia c\u0103 m\u0103 uit la toat\u0103 realitatea textual\u0103 transformat\u0103 \u00een cioburi de oglind\u0103, cioburi pe care, dac\u0103 \u00eencerci s\u0103 le aduni, s\u0103 recompui oglinda\/realitatea, ri\u0219ti s\u0103 te r\u0103ne\u0219ti serios, fiindc\u0103 ceea ce reflect\u0103 ele sunt chestiuni foarte dureroase. E un mixaj de roman cu funda\u021bie ideologic\u0103 (pot s\u0103-i zic roman de idei?) \u0219i unul poli\u021bist-feminist-(semi)experimental destul de ap\u0103s\u0103tor (nu cred c\u0103 avem a\u0219a ceva \u00een literatura rom\u00e2n\u0103 contemporan\u0103, cel pu\u021bin nu \u0219tiu eu s\u0103 fie). Recunosc c\u0103 alegerile compozi\u021bionale \u0219i stilistice ale autoarei m-au provocat. Pe alocuri, frazele mi s-au p\u0103rut  sincopate, ner\u0103bd\u0103toare, eliptice, salturile narative prea riscante, jonglarea cu timpurile verbale destul de periculoas\u0103, inserturile poetice, dar \u0219i registrul argotic-regional m-au pus \u00een fa\u021ba unui produs artistic eclectic, greu de catalogat.<\/p>\n\n\n\n

Romanul e cam scurt ca s\u0103 acopere dou\u0103 planuri narative, dar conceptul e bun, se simte inten\u021bia inteligent\u0103 a autoarei de a construi pe sugestie. \u0218i aici \u00eemi place c\u0103 Emilia Faur a avut curajul s\u0103 ri\u0219te, merg\u00e2nd pe ideea unui roman-manifest, cu iz de performance<\/em> activist, \u00een care se construie\u0219te o voce feminin\u0103 colectiv\u0103 \u0219i puternic\u0103. A\u0219 zice, deci, c\u0103 ideile ocup\u0103 scena, nu personajele, nu nara\u021biunea ca atare. Se simte \u00een roman \u0219i inten\u021bia autoarei de a se sincroniza cu tendin\u021ba practic\u0103rii unei literaturi care include explicit activismul, militantismul, care vede \u00een art\u0103 un instrument al schimb\u0103rii. De\u0219i se folose\u0219te de anumite \u201ecli\u0219ee\u201d, Emilia Faur nu practic\u0103 un tezism deranjant, nu e un autor total \u201eideologizat\u201d, pentru c\u0103 le manipuleaz\u0103 abil \u0219i le plaseaz\u0103 unde trebuie, at\u00e2ta c\u00e2t s\u0103-\u0219i afirme o pozi\u021bie clar\u0103, care se simte de la prima pagin\u0103 (cel pu\u021bin o femeie cititoare o simte din start). Nu numai fragmentele care trimit direct la feminism (ca ni\u0219te semnale de alarm\u0103), dar \u0219i tonul vocii narative (o voce care nareaz\u0103 la persoana a treia, dar p\u0103trunde ad\u00e2nc \u00een unghiul subiectivit\u0103\u021bii personajelor feminine) confirm\u0103 acest aspect, printr-un mesaj de tipul \u201ene-am s\u0103turat s\u0103…\u201d, iar aici problemele curg \u00een valuri, sunt recognoscibile, reale, acute, deranjante: locul femeii \u00een familie, femeia-pre\u0219, felul \u00een care sunt educate fetele, judecata crunt\u0103 \u00eendreptat\u0103 asupra femeii (care se face tot de c\u0103tre femei, \u201esingura judecat\u0103 care ustur\u0103\u201d), depresia postnatal\u0103, obsesia de a nu gre\u0219i ca mam\u0103, verdictele sociale, teroarea normativit\u0103\u021bii, limitele sufocante, \u201eintoleran\u021ba la emo\u021bie\u201d pe care o dezvolt\u0103 unii oameni (de unde nep\u0103sarea sau dificultatea de a g\u0103si solu\u021bii), meschin\u0103ria \u0219i \u00eengustimea membrilor familiei (cum ar fi soacra Angelei) \u0219i lista ar putea continua.<\/p>\n\n\n\n

\u00cens\u0103 treptat, pe m\u0103sur\u0103 ce avansezi \u00een lectur\u0103, interesul pentru personaje scade, ele \u00eensele pierd din vitalitate, cumva str\u00e2nse \u00een menghina unei lumi fic\u021bionale prea controlate de vocea narativ\u0103. Cre\u0219te \u00eens\u0103 interesul pentru idei \u0219i situa\u021bii, pentru contexte \u0219i pentru mesajul pe care autoarea \u021bine s\u0103-l transmit\u0103. Cartea se configureaz\u0103 tot mai clar ca manifest, ceea ce face din intriga ini\u021bial\u0103 (Angela Pop, so\u021bie, mam\u0103, absolvent\u0103 de Arte \u0219i angajat\u0103 a unei galerii de art\u0103, dispare, e c\u0103utat\u0103 de poli\u021bie \u0219i de so\u021bul ei prin intermediul re\u021belelor) o pseudointrig\u0103, subordonat\u0103 inten\u021biilor ideologice. \u00cen plus, avem o critic\u0103 acid\u0103 legat\u0103 de ultraexpunere, \u00een contextul \u00een care, pe re\u021bele, sunt devorate \u0219i tocate cazuri de viol, femicid, sinucidere, pruncucidere (o \u201eaten\u021bie pornografic\u0103 pentru via\u021b\u0103 \u0219i moarte\u201d). \u00cen final, toate acestea sunt transferabile, transformate \u00eentr-un act artistic (un performance<\/em>), ceea ce \u00een esen\u021b\u0103 face \u0219i Emilia Faur chiar cu cartea ei. Personajele sunt numeroase, dar nu toate au spa\u021biu destul s\u0103 se desf\u0103\u0219oare, par a se sufoca unele pe altele \u00eentr-o lume str\u00e2mt\u0103, nu mai pu\u021bin sufocant\u0103 \u0219i destabilizant\u0103, practic pare c\u0103 nu ajung 200 de pagini pentru ambi\u021bia Emiliei Faur de a dezvolta dou\u0103 fire narative principale (unul care cuprinde istoria unei pr\u0103bu\u0219iri psihice, altul, detectivistic), plus teorie feminist\u0103, plus teoria traumei genera\u021bionale, plus context social \u0219i economic, plus analiz\u0103 psihologic\u0103. Angela \u00eens\u0103\u0219i, protagonista romanului, pare, de la un punct \u00eencolo, c\u0103 tr\u0103ie\u0219te mai mult o revolt\u0103 ideologic\u0103 dec\u00e2t una personal\u0103. Dac\u0103 inten\u021bia autoarei a fost de a crea un personaj-construct, o portavoce, atunci i-a reu\u0219it, pentru c\u0103 cel pu\u021bin eu a\u0219a am receptat-o.<\/p>\n\n\n\n

\u00centreg universul din roman este proiectat pe fundalul unei nefericiri generalizate, ca un panou imens cu stickere (cum avem \u0219i la sf\u00e2r\u0219itul c\u0103r\u021bii) pe care fiecare personaj \u00ee\u0219i lipe\u0219te un sinopsis cu propria dram\u0103\/tragedie. Subiectele sunt ap\u0103s\u0103toare, iar tensiunea e sporit\u0103 prin aglomerare. \u00cen centru avem portretul unei femei nefericite (de\u0219i \u00een aparen\u021b\u0103, dup\u0103 judecata colectiv\u0103, le are pe toate, un so\u021b care o sus\u021bine \u0219i o ajut\u0103, ba chiar \u00eencearc\u0103 s\u0103 o \u00een\u021beleag\u0103, dar nu prea \u0219tie cum s-o fac\u0103, un copil, un job, o locuin\u021b\u0103, e, cum s-ar zice, \u00een r\u00e2ndul lumii), golite de putere, de energie \u0219i de voin\u021b\u0103, strivite de multitudinea de roluri pe care trebuie s\u0103 \u0219i le asume, \u0219i care, prin supra\u0219arj\u0103, reprezint\u0103 de fapt o voce colectiv\u0103 feminin\u0103 \u0219i feminist\u0103. Angela (dac\u0103 e s\u0103 vorbim numai despre ea, de\u0219i sunt numeroase personaje feminine cu destine deloc fericite) resimte permanent presiunea \u0219i consecin\u021bele unei educa\u021bii date de o mam\u0103 tr\u0103itoare \u00eentr-o alt\u0103 paradigm\u0103, care \u0219i-a disimulat \u0219i \u0219i-a convertit depresiile \u00eentr-o form\u0103 de hiperactivitate, care nu \u00een\u021belege sau refuz\u0103 s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 schimb\u0103rile \u0219i noile contexte, care a fost \u00eenv\u0103\u021bat\u0103 la r\u00e2ndul ei s\u0103 fie ca majoritatea femeilor \u201er\u0103bd\u0103toare \u0219i slugarnice\u201d, care au crescut \u201ecu morala cre\u0219tin\u0103 sufl\u00e2ndu-le-n ceaf\u0103\u201d: \u201eDe aici \u00eenvinov\u0103\u021birea, tortura, durerea. S\u0103 serveasc\u0103 pe altul \u0219i pe altul \u0219i pe altul, da\u2019 s\u0103 nu se neglijeze, s\u0103 devin\u0103 leag\u0103n pentru omenire, da\u2019 s\u0103 n-aib\u0103 trufie sau preten\u021bii la ceva… pentru ce toate astea? Toate le sufer\u0103, toate le crede, toate le n\u0103d\u0103jduie\u0219te, toate le rabd\u0103<\/em>. \u00cencearc\u0103 s\u0103 alunge poezia asta dup\u0103 care maic\u0103-sa \u0219i-a transformat via\u021ba \u00eentr-un martiriu, victimiz\u00e2ndu-se \u0219i cresc\u00e2ndu-i inima. O \u00eenvenineaz\u0103. O dezgust\u0103. Tentativele ei de a-l face pe taic\u0103-so responsabil pentru toat\u0103 nefericirea ei \u0219i lipsa oric\u0103rei voin\u021be de a-\u021bi lua via\u021ba \u00een propriile m\u00e2ini. Iubirea toxic\u0103. Cre\u0219tin\u0103tatea meschin\u0103\u201d. Sentimentul unei permanente vinov\u0103\u021bii o intoxic\u0103 \u0219i \u00eei inhib\u0103 cheful de via\u021b\u0103: \u201eVina c\u0103 e, vina c\u0103 nu face destul, vina c\u0103 nu-i iubit\u0103, vina c\u0103-i indecis\u0103, vin\u0103 peste vin\u0103, care o fac s\u0103-\u0219i piard\u0103 r\u0103bdarea, min\u021bile, s\u0103 mai aib\u0103 un pic s\u0103\u201d. Fiindc\u0103 este \u0219i ea mam\u0103, Angela devine tot mai interesat\u0103 de re\u021beaua de constructe sociale care ne domin\u0103 vie\u021bile, reduc\u00e2ndu-ne libertatea, \u00eengr\u0103dindu-ne, constructe care se perpetueaz\u0103, cu care cre\u0219tem, pe care le purt\u0103m cu noi f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tim, neput\u00e2nd s\u0103 ne mai ridic\u0103m deasupra lor, s\u0103 le privim critic sau s\u0103 ne desprindem de ele, c\u0103ci sunt metabolizate, internalizate, parte din noi. Ie\u0219irea feti\u021bei Angelei din perioada de aur a copil\u0103riei marcheaz\u0103 reluarea traumei \u0219i a \u0219irului de poveri: \u201e\u00cencepea perioada aia g\u0103unoas\u0103 c\u00e2nd copiii erau \u00eenv\u0103\u021ba\u021bi diferen\u021ba de sex \u0219i, cu ea, atributele de gen. Le era clar de c\u00e2nd au \u00eenscris-o c\u0103 va veni acas\u0103 \u0219i le va turui despre b\u0103e\u021beli \u0219i feti\u021be\u201d \u2013 \u201eFeti\u021bele \u2018unt cumin\u021bi si flumoase si destepte, b\u0103e\u021belii \u2018unt n\u0103dr\u0103vani si flumosi si inteli-inteligen… Feti\u021bele au coli\u021be, b\u0103e\u021belii au p\u0103ul \u2018curt. Feti\u021bele au lochi\u021be, b\u0103e\u021belii pataloni\u201d. O aten\u021bie sporit\u0103 o acord\u0103 Emilia Faur \u0219i dinamicii rela\u021biilor de cuplu \u0219i rolurilor de gen, de pe o pozi\u021bie critic\u0103 \u0219i anticonservatoare.  <\/p>\n\n\n\n

All in all<\/em>, romanul e un debut relevant, Emilia Faur a ob\u021binut dou\u0103 premii (Premiul T\u00e2n\u0103rului prozator al anului 2023 \u0219i Premiul Festivalului Primului Roman de la Chambery, edi\u021bia 2024), iar cartea a str\u00e2ns c\u00e2teva recenzii favorabile. E genul acela de text care nu te las\u0103 rece, care st\u00e2rne\u0219te dezbateri \u0219i controverse, o carte cu un final dur, care nu-i las\u0103 cititorului prea multe clipe de respiro.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Oana Paler<\/p>\n","protected":false},"author":239,"featured_media":12120,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[106,1631,2280,1575],"coauthors":[1577],"class_list":["post-12119","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-cronica-literara","tag-emilia-faur","tag-nr-10-2024","tag-oana-paler"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/01\/Viata.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12119","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/239"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12119"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12119\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12122,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12119\/revisions\/12122"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/12120"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12119"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12119"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12119"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=12119"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}