{"id":12058,"date":"2025-01-09T10:26:54","date_gmt":"2025-01-09T07:26:54","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12058"},"modified":"2025-01-09T10:27:01","modified_gmt":"2025-01-09T07:27:01","slug":"ganduri-la-bicentenarul-lui-bruckner","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12058","title":{"rendered":"G\u00e2nduri la bicentenarul lui Bruckner"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"alignright size-full\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"460\" height=\"513\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/01\/Anton-Bruckner.avif\" alt=\"\" class=\"wp-image-12059\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/01\/Anton-Bruckner.avif 460w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/01\/Anton-Bruckner-269x300.avif 269w\" sizes=\"auto, (max-width: 460px) 100vw, 460px\" \/><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">La 4 septembrie 2024 s-au \u00eemplinit 200 de ani de la na\u0219terea unuia dintre cei mai mari compozitori ai lumii, Anton Bruckner (1824-1896). Ar fi u\u0219or ca aceste r\u00e2nduri s\u0103 se constituie aproape de la sine ca o dare de seam\u0103 aniversar\u0103, compil\u00e2nd \u0219tiri despre concerte \u0219i alte manifest\u0103ri omagiale organizate prin lume \u00een acest an al bicentenarului. De altfel, \u00een centrele culturale nu e deloc o excep\u021bie programarea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00een concerte a simfoniilor marelui austriac, chiar dac\u0103 necesit\u0103 orchestre consistente \u0219i uneori cu instrumente suplimentare, precum \u0219i, bine\u00een\u021beles, o abordare interpretativ\u0103 matur\u0103 \u0219i cu real\u0103 muzicalitate. \u00cen aceast\u0103 epoc\u0103 \u00een care informa\u021bia e mai accesibil\u0103 dec\u00e2t oamenii, se pot g\u0103si multe referin\u021be bio-bibliografice \u0219i analize ale compozi\u021biilor lui Bruckner, a\u0219a c\u0103 nu le voi trece nici m\u0103car \u00een revist\u0103 aici. Nu e nevoie s\u0103 treac\u0103 un num\u0103r rotund de ani ca s\u0103 ne amintim de un mare artist, dar \u00eemplinirea lor poate fi un pretext pentru ca al\u021bii s\u0103 ia mai \u00een serios reflec\u021biile asupra esen\u021bei operei lui.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">\u00cent\u00e2i, ce \u00eenseamn\u0103 mare compozitor? No\u021biunea e vag\u0103 \u0219i oarecum nefondat\u0103. Mai degrab\u0103 putem intui de ce Bach, Handel, Mozart, Beethoven, Schubert, Bruckner sau Debussy (prin capodoperele lor) sunt cei mai mari, sau \u00een orice caz mai mari dec\u00e2t, s\u0103 zicem, Offenbach, Vaughn Williams, Johann Strauss fiul, Bizet sau Verdi. De asemenea, nu se poate nega de c\u0103tre orice om c\u00e2t de c\u00e2t cultivat \u00een domeniu c\u0103 \u0219i unii ca Palestrina, G. Gabrieli, Purcell, Haydn, Mendelssohn, Chopin, Schumann, Brahms, Wagner, Liszt, Mahler, Ravel, Stravinsky, Bart\u00f3k sau Enescu au avut contribu\u021bii esen\u021biale la cursul istoriei muzicii culte \u0219i la eleva\u021bia \u0219i bog\u0103\u021bia ei emo\u021bional\u0103. O \u00eentrebare interesant\u0103 \u00een context ar fi de ce sunt cei mari apanajul trecutului (de fapt, al muzicii tonale, ceea ce ne-ar putea apropia de un posibil r\u0103spuns, dar nu e locul aici) \u0219i care sunt compozitorii contemporani mari \u2013 dac\u0103 ei exist\u0103 sau dac\u0103 suntem suficient de obiectivi sau de ne-egoi\u0219ti ca s\u0103 apreciem asta. Sau de ce ar fi marii compozitori doar apanajul muzicii \u201eculte\u201d (prin defini\u021bie mai complex\u0103 tehnic \u0219i mai ales emo\u021bional) \u0219i de ce n-am putea compara mere cu pere, incluz\u00e2ndu-l la marii compozitori pe Klaus Schulze (1947-2022), de exemplu, din domeniul muzicii electronice.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">De ce l-am inclus pe Bruckner printre cei mai mari? Nu numai pentru complexitatea limbajului s\u0103u armonic (care confer\u0103 individualitate fiec\u0103rui compozitor, vorba cuiva), pentru monumentalitatea construc\u021biilor sale sonore (mai ales simfoniile mature) \u0219i pentru c\u0103 a continuat tradi\u021bia marii simfonii (adic\u0103 a muzicii \u201ef\u0103r\u0103 vorbe\u201d \u0219i neilustrative) \u00eentr-o vreme dominat\u0103 de estetica romantismului \u201eprogresist\u201d, ca un fel de muzic\u0103 de film <em>avant la lettre<\/em>, a lui Wagner, de\u0219i Bruckner \u00eel idolatriza pe acesta. Ceea ce \u00eel individualizeaz\u0103 imediat pe Bruckner, din primele secunde ale audierii unei simfonii de-ale sale, este senza\u021bia frapant\u0103 c\u0103 p\u0103trundem \u00eentr-un univers diferit, mult mai profund \u0219i elevat. Continuarea ascult\u0103rii con\u0219tiente a unei asemenea muzici, necesit\u00e2nd maturitate inclusiv emo\u021bional\u0103 din partea auditorului, \u00eel r\u0103spl\u0103te\u0219te pe acesta cu tr\u0103iri cu totul deosebite, profunde, complexe \u0219i \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103 \u00een\u0103l\u021b\u0103toare. Vorba lui Handel, \u201emi-ar p\u0103rea r\u0103u dac\u0103 doar i-a\u0219 fi distrat, eu voiam s\u0103-i fac mai buni.\u201d Dar, \u00een ciuda unor interpret\u0103ri pompoase \u0219i uniformizatoare ale simfoniilor lui, Bruckner nu e un predicator atot\u0219tiutor \u0219i festivist, ci, prin intensitatea momentelor de singur\u0103tate, r\u0103t\u0103cire \u0219i chin redate uneori \u00een muzica lui, un compozitor de o sinceritate uneori aproape dureroas\u0103. Triumfurile din muzica lui sunt scump pl\u0103tite, de aceea e nevoie de nuan\u021be, propor\u021bii \u0219i grada\u021bii \u00een interpretarea unei simfonii bruckneriene (\u0219i a oric\u0103rei muzici demne de acest nume).<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Bruckner a compus 11 simfonii, dintre care pe dou\u0103 nu le-a numerotat, socotindu-le nereprezentative, iar a IX-a a r\u0103mas cu finalul neterminat. \u00cencep\u00e2nd cu a IV-a, ele sunt capodopere. Exist\u0103 elemente comune \u00eentre ele, provenind \u0219i din emularea unor mari simfonii de Beethoven \u0219i Schubert pe care el le admira, dar \u00een esen\u021b\u0103 fiecare e o cale diferit\u0103 de a ajunge pe culmi. Spre deosebire de caracterul intens personal al muzicii celor doi ilu\u0219tri predecesori ai lui, simfoniile lui Bruckner dau senza\u021bia desf\u0103\u0219ur\u0103rii unor fenomene naturale (de exemplu, \u0219i prin desele repet\u0103ri de figuri ritmico-melodice, cum f\u0103cea Beethoven \u00een Simfonia Pastoral\u0103, a\u0219a cum lumea vie se constituie din organizarea din ce \u00een ce mai complex\u0103 a unor celule de baz\u0103). Dar aceste fenomene naturale (sau chiar cosmice, ca \u00een Simfoniile a V-a, a VIII-a \u0219i a IX-a, de exemplu) sunt contrapuse elementului uman, pe care \u00eel strivesc sau \u00eel \u00eenal\u021b\u0103 \u00een sfere extatice transpersonale, \u00een care tot universul particip\u0103 (a\u0219a cum inten\u021biona \u0219i Mahler, dar a reu\u0219it cu adev\u0103rat doar \u00een Simfonia a II-a, lipsindu-i intensitatea \u0219i simplitatea credin\u021bei lui Bruckner).<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Pentru complexitatea lui armonic\u0103, Bruckner a fost inclus printre avangardi\u0219tii wagnerieni ai epocii lui, dar pentru scriitura lui contrapunctic\u0103, inspirat\u0103 inclusiv din Rena\u0219tere \u0219i Baroc, \u0219i pentru cultivarea formelor simfonice era \u0219i \u00eenc\u0103 mai este considerat de unii \u201eretrograd\u201d. Aceast\u0103 ambivalen\u021b\u0103, ca \u0219i orchestra\u021bia lui \u201ede organist\u201d, bazat\u0103 pe contraste (\u00eentr-o epoc\u0103 a \u201esenzualit\u0103\u021bii\u201d \u0219i cursivit\u0103\u021bii orchestra\u021biei), precum \u0219i juxtapunerea contrastant\u0103 a unor pasaje de o simplitate deconcertant\u0103 cu altele de o complexitate profund\u0103 \u0219i cople\u0219itoare, sunt doar c\u00e2teva fa\u021bete ale personalit\u0103\u021bii lui componistice, care \u00eenc\u0103 \u00eei \u021bin la distan\u021b\u0103 pe superficiali. Originalitatea \u00eenseamn\u0103 m\u0103re\u021bie? Nu \u00eentotdeauna, contrar a ceea ce cred modernii, care se simt obliga\u021bi s\u0103 reinventeze roata \u00een fiecare nou\u0103 lucrare. Au fost \u0219i genii care au sintetizat \u0219i au esen\u021bializat ceea ce se practica p\u00e2n\u0103 la ei, ca Palestrina, Bach, Handel \u0219i, \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 considerabil\u0103, Bruckner, f\u0103r\u0103 s\u0103 inventeze un stil nou \u0219i radical. Al\u021bii, ca Mozart, Beethoven, Schubert sau Debussy, au avut o via\u021b\u0103 interioar\u0103 at\u00e2t de bogat\u0103 \u0219i de nuan\u021bat\u0103 \u00eenc\u00e2t c\u0103utarea unei expresivit\u0103\u021bi sporite i-a f\u0103cut s\u0103 extind\u0103, vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, lumea muzical\u0103 cunoscut\u0103 pe atunci. \u201eOriginalitatea o g\u0103se\u0219te cel care nu o caut\u0103\u201d (Enescu).<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Deci nu complexitatea muzical\u0103 e definitorie pentru geniu \u00een muzic\u0103, altfel orice structuralist ar fi automat genial. Ceea ce r\u0103m\u00e2ne \u0219i transform\u0103 sufletul ascult\u0103torului sunt <strong>st\u0103rile transmise<\/strong>, iar ele trebuie s\u0103-l ridice \u201edeasupra mizeriei \u00een care se t\u00e2r\u0103sc ceilal\u021bi\u201d, vorba lui Beethoven. Altfel, dac\u0103 muzica ar ilustra doar angoase \u0219i confuzie, sau \u00een cel mai bun caz hedonism, cu pretextul c\u0103 \u00eentr-o astfel de lume tr\u0103im, ea n-ar fi bun\u0103 la nimic, nu ne-ar ajuta cu nimic. Goethe a zis: \u201eCine are s\u0103-mi spun\u0103 ceva, s-o fac\u0103 clar. Am eu destul\u0103 confuzie \u00een mine.\u201d Cu at\u00e2t mai bine c\u00e2nd st\u0103rile \u00een\u0103l\u021b\u0103toare sunt transmise \u00eentr-un mod credibil din punct de vedere artistic, iar aici se v\u0103d m\u0103iestria marilor compozitori \u0219i caracterul \u201einevitabil\u201d al curgerii muzicii lor, cum zicea Bernstein despre Beethoven.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Mai exist\u0103 mari compozitori \u00een prezent? Sau (r\u0103spuns comod) doar viitorul va decide asta? \u00cen trecut a existat mereu un grup mai mult sau mai pu\u021bin consistent care \u0219i-a dat seama de importan\u021ba marilor compozitori de atunci. Dar dac\u0103 i-am fi cunoscut personal pe ace\u0219ti mari compozitori din trecut, care formeaz\u0103 azi baza repertoriilor, probabil c\u0103 am fi fost, \u00een mod superficial, dezam\u0103gi\u021bi, ca s\u0103 sc\u0103p\u0103m de obliga\u021bia cultural\u0103 de a le cunoa\u0219te opera (cam cum se inventeaz\u0103 bancurile cu Einstein care cic\u0103 a fost elev slab). De exemplu, din c\u00e2te se mai \u0219tie despre personalitatea lor, \u00eentr-un mod mai mult sau mai pu\u021bin simplificat (conform \u0219i tendin\u021bei actuale de b\u00e2rf\u0103 \u0219i etichetare), Mozart era plin de el, Beethoven era cu toane, Schubert era un chefliu melancolic, Debussy era egoist, iar Bruckner era un bizar de la \u021bar\u0103 care a \u00eenceput t\u00e2rziu s\u0103 compun\u0103, nesigur pe el, obsedat de recunoa\u0219tere din partea altora \u0219i care se ruga mult la Dumnezeu \u00eentr-o epoc\u0103 \u00een care credin\u021ba nu prea mai era la mod\u0103. Mul\u021bi au f\u0103cut mi\u0219to atunci \u0219i mai t\u00e2rziu de naivitatea omului Bruckner, pe care \u00eens\u0103 o putem numi uneori \u0219i puritate, dar exact pe asta se bazeaz\u0103 m\u0103re\u021bia lui, \u00een mod contrar spiritului relativist \u0219i ironic prezent deja la Mahler \u0219i ulterior mai ales la postmoderni. Sigur c\u0103 omul Bruckner nu ar\u0103ta \u0219i nu se comporta ca simfoniile lui monumentale \u0219i transcendente, a\u0219a cum \u00een realitate (contrar cli\u0219eelor ulterioare) nici omul Beethoven nu ar\u0103ta \u0219i nu se comporta mereu furtunos \u0219i eroic ca muzica lui (mai ales c\u00e2nd o privim superficial \u0219i reduc\u021bionist).<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Unii oameni, inclusiv dintre cei educa\u021bi, nu frecventeaz\u0103 marea muzic\u0103 \u0219i nu beneficiaz\u0103 de pe urma ei nu numai din cauza lipsei lor de familiarizare cu limbajul ei, ci din cauza s\u0103r\u0103ciei emo\u021bionale \u0219i suflete\u0219ti la care au ajuns. Cum ar putea un egoist obsedat de posesiuni materiale \u0219i cel mult de bun\u0103starea familiei sale imediate s\u0103 savureze bog\u0103\u021bia de nuan\u021be emo\u021bionale \u0219i suflete\u0219ti din cel mai mic fragment al muzicii marilor compozitori? Cum ar putea avea r\u0103bdarea \u0219i memoria afectiv-muzical\u0103 care sunt necesare c\u0103l\u0103toriei interioare printr-o capodoper\u0103 simfonic\u0103 un ins care-\u0219i pierde concentrarea dup\u0103 20 de secunde dac\u0103 nu e vorba despre laude de sine sau despre sfera lui de preocup\u0103ri? \u0218i cum ar putea un elitist care dispre\u021buie\u0219te oamenii \u00een mod mai mult sau mai pu\u021bin manifest s\u0103 se lase ghidat, de exemplu, de Simfonia a IX-a de Bruckner, pe care acesta a dedicat-o \u00een manuscris \u201ebunului Dumnezeu\u201d?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Muzica de Adrian Gagiu<\/p>\n","protected":false},"author":23,"featured_media":12059,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,55],"tags":[151,406,152,2280],"coauthors":[1116],"class_list":["post-12058","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-muzica","tag-adrian-gagiu","tag-arte","tag-muzica","tag-nr-10-2024"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/01\/Anton-Bruckner.avif","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12058","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/23"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12058"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12058\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12060,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12058\/revisions\/12060"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/12059"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12058"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12058"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12058"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=12058"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}