{"id":12052,"date":"2025-01-08T22:38:08","date_gmt":"2025-01-08T19:38:08","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12052"},"modified":"2025-01-08T22:38:16","modified_gmt":"2025-01-08T19:38:16","slug":"despre-limitele-si-utopia-artei-narative","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=12052","title":{"rendered":"Despre limitele \u0219i utopia artei narative"},"content":{"rendered":"\n

1<\/strong>. Modernismul a vrut s\u0103 ridice romanul la \u00een\u0103l\u021bimea poeziei \u0219i a lucrat o vreme cu ambi\u021bia de a-l transforma \u00eentr-un obiect simbolic. El \u00eencepuse s\u0103 trimit\u0103 la altceva dec\u00e2t lucrurile pe care le descria \u0219i nu-\u021bi ar\u0103ta lumea, at\u00e2t c\u00e2t \u00ee\u021bi ar\u0103ta urma l\u0103sat\u0103 \u00een lume de o realitate pe care romanul nu mai avea preten\u021bia s-o \u00een\u021beleag\u0103. Carevas\u0103zic\u0103, \u00een modernism s-a \u00eencercat transformarea romanului \u00eentr-o medita\u021bie simbolic\u0103, pus\u0103 s\u0103 lucreze la limita a ceea ce putea fi exprimat. Se vede asta \u0219i \u00een nouveau roman<\/em>, \u00een Beckett, \u00een Sebald, aceast\u0103 spiral\u0103 de sensuri narative care se \u00eentorc asupra lor \u00eensele, pentru care simbolul cel mai viu r\u0103m\u00e2ne poate fi sf\u00e2r\u0219itul Unui veac de singur\u0103tate<\/em>, cea mai rotund\u0103 carte a veacului trecut. Primul roman modern, \u00eencep\u00e2nd cu James, spera totu\u0219i c\u0103 va putea s\u0103 \u00eempace pe undeva toate aceste direc\u021bii \u00eencepute \u0219i neterminate, c\u0103 va g\u0103si solu\u021bia pentru desenul din covor. C\u00e2nd \u00eens\u0103, pentru c\u0103 timpul ei trecuse, n-a mai putut practica la vedere simbolistica \u00eenc\u0103rcat\u0103 pe care o vedem la Mann, Bulgakov sau Marquez, a \u00eenceput s\u0103 se joace cu textul, pe care, \u00een lipsa credin\u021bei \u00een alte simboluri, a sperat s\u0103-l fac\u0103 simbol pentru sine \u0219i astfel s\u0103 se scuteasc\u0103 de sarcina trimiterii \u00een afara sa, la lume. Dar o specie literar\u0103 narativ\u0103 care se joac\u0103 textual te anun\u021b\u0103 c\u0103 se preg\u0103te\u0219te pentru propriul ei colaps intern, iar postmodernismul a fost oricum predispus la acest gen de autofagie artistic\u0103. Dac\u0103 forma narativ\u0103 a romanului n-a colapsat atunci, e pentru c\u0103 romanul fusese un gen prea democratic, prea anti-intelectualist \u0219i prea melodramatic ca s\u0103 poat\u0103 fi deturnat avangardist at\u00e2t de u\u0219or. Realismul romanului tradi\u021bional fusese mereu naiv, prea centrat pe ecologia lumii ca s\u0103 poat\u0103 evada u\u0219or \u00eentr-o ontologie \u0219i prea dependent de factualitatea ei ca s\u0103 se poat\u0103 construi exclusiv prin limbaj.<\/p>\n\n\n\n

2. <\/strong>Postmodernismul n-a mai avut \u00eencredere \u00een acest realism naiv \u0219i n-a mai \u00een\u021beles nici miza metafizic\u0103 a romanului modern, dar a avut \u00eencredere \u00een carte \u0219i, prin carte, \u00een poveste \u00een\u021beleas\u0103 ca realitate narativ\u0103 care rivalizeaz\u0103 lumea nu demografic \u0219i istoric, cum voia Balzac, ci ontologic. Av\u00e2nd \u00eencredere \u00een carte, a ridicat metafora textualit\u0103\u021bii la rang de suprem\u0103 formul\u0103 explicativ\u0103 \u0219i a interpretat lumea ca \u021besut de informa\u021bie, care \u00een romanul postmodern apare cel mai evident sub forma locvacit\u0103\u021bii subiective ne\u00eentrerupte; subiectivitatea postmodern\u0103 este logoreic\u0103 mai ales din acest motiv, fiindc\u0103 ceea ce \u00een realism era \u00eenc\u0103 plurivocitate dialogic\u0103 a devenit acum discurs, parte din marele monolog universal. Autorul-demiurg nu dialogheaz\u0103, el \u021bine discursuri, chiar \u0219i ceea ce pare voce unic\u0103 se stinge \u00een marea alocu\u021biune a lumii. Efectul acestor metafore a fost c\u0103 povestea c\u0103r\u021bii a \u00eenceput s\u0103 se hr\u0103neasc\u0103 din povestea lumii, dar c\u00e2nd am\u00e2ndou\u0103 erau deja \u00een\u021belese ca fiind livre\u0219ti. O vedem deja la Borges \u0219i Beckett, aceast\u0103 infatuare cu pu\u021bin\u0103tatea vie\u021bii, aceast\u0103 dragoste exacerbat\u0103 pentru ce se cite\u0219te, \u0219i, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, aceast\u0103 feti\u0219izare a literaturii \u0219i, prin ea, a lumii. Postmodernismul este stadiul de feti\u0219 al realismului, \u00een care simbolul caut\u0103 s\u0103 ia locul realului.<\/p>\n\n\n\n

\n

Orice poveste e sprijinit\u0103 <\/em>de zidul lumii imediate \u0219i sus\u021binut\u0103 de el, chiar \u0219i c\u00e2nd e pur\u0103 fabula\u021bie.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

3. <\/strong>Aceast\u0103 ierarhizare ontologic\u0103 \u00een favoarea textului a avut ca rezultat un totemism textual exprimabil drept continu\u0103 autoreferen\u021bialitate \u0219i deci ca moarte a verosimilit\u0103\u021bii narative. A devenit, \u00een plus, rezonabil s\u0103 pretinzi c\u0103 preferi c\u0103r\u021bile realit\u0103\u021bii, c\u0103 vrei s\u0103-\u021bi petreci via\u021ba citind, \u00eentr-o stare de \u00eenchidere livresc\u0103 care n-a putut s\u0103 fie dec\u00e2t defetist\u0103. Mitul personajului care intr\u0103 \u00een povestea unei c\u0103r\u021bi \u0219i devine la r\u00e2ndul lui personaj, pe care-l vedem \u00een fic\u021biunea fantastic\u0103, sau care sare dintr-o fic\u021biune \u00een alta ca prin tot at\u00e2tea universuri fictive, este poate cea mai sugestiv\u0103 emblem\u0103 a acestei tendin\u021be de evaziune din real. Visul post-modernismului literar a fost c\u0103 va putea ocoli realul cu totul, ca s\u0103 redea doar fantasma, a\u0219a cum dorin\u021ba filozofiei postmoderne a fost s\u0103 g\u0103seasc\u0103 locul unde logosul \u0219i realul sunt indiscernabile, pentru a ar\u0103ta c\u0103 nu exist\u0103 un primat ontologic al celui din urm\u0103. Procesul acesta de feti\u0219izare livresc\u0103 e poate bazat pe speran\u021ba postmodern\u0103 c\u0103, dac\u0103 dispare \u00eencrederea \u00een fundament, r\u0103m\u00e2ne cel pu\u021bin cartea ca lucru \u00een care se poate s\u0103pa la nesf\u00e2r\u0219it dup\u0103 sensuri \u00eengropate \u0219i \u00eenc\u0103 necunoscute, dar cu poten\u021bial revolu\u021bionar. \u00cens\u0103 odat\u0103 dezgropate aceste sensuri, cartografia nou\u0103 pe care o deschid e tot livresc\u0103 \u0219i ca atare orice dezgropare de sens e doar o l\u0103rgire a unei referen\u021bialit\u0103\u021bi f\u0103r\u0103 referin\u021b\u0103; a\u0219a se na\u0219te utopia postmodern\u0103 a c\u0103r\u021bii f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it, admira\u021bia pentru eternul povestitor \u0219i sinonimia dintre Dumnezeu \u0219i \u0218eherezada.<\/p>\n\n\n\n

4. <\/strong>Ca un r\u0103spuns revoltat la aceast\u0103 textualizare am avut pe de o parte genera\u021biile de arti\u0219ti-proletari ai literaturii americane, ca Bukowski, care au ar\u0103tat s\u0103r\u0103cia, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 mai cear\u0103 schimbare (cum unele spe\u021be ale modernismului, ca futurismul, crezuser\u0103 c\u0103 pot face), ori noi tipuri de biografisme care refuz\u0103 programatic edulcorarea (ca Roth sau Houellebecq), dar nici ele politice, ori valul biografist \u0219i u\u0219or melodramatic care e r\u0103sp\u00e2ndit acum \u00een toat\u0103 literatura occidental\u0103 \u0219i care e, m\u0103car la suprafa\u021b\u0103, uneori ideologic. Toate acestea sunt feluri de a cere romanului s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la ce se vede, nu la ce se poate construi, sau de a face ca distan\u021ba dintre evenimentele narative \u0219i semnifica\u021bia lor s\u0103 devin\u0103 imperceptibil\u0103. Po\u021bi \u00een continuare s\u0103 \u201einterpretezi\u201d \u00een sens general proza autobiografic\u0103 sau cea despre via\u021ba lumpenilor, ori nara\u021biunile de validare identitar\u0103, dar miza lor nu mai este interpretabilitatea, ci crearea unei noi tangibilit\u0103\u021bi existen\u021biale. De ce aceast\u0103 tangibilitate nu este conjugat\u0103 mai departe \u0219i politic dec\u00e2t \u00een direc\u021bia suprainterpret\u0103rii academice este o bun\u0103 \u00eentrebare; poate pentru c\u0103 \u00een politic\u0103 nu e de ajuns s\u0103 vezi, trebuie s\u0103 \u0219i structurezi ce vezi \u00eentr-o strategie a dorin\u021bei. Doar s\u0103 ar\u0103\u021bi e politic insuficient, iar s\u0103 instan\u021biezi ceea ce se arat\u0103 \u00een imobilitatea obiectului artistic este o sabie cu dou\u0103 t\u0103i\u0219uri. Literatura identit\u0103\u021bii trebuie \u00een\u021beleas\u0103 \u0219i ea mai ales \u00een logica aceasta a \u00eentregirii imaginii realului \u00een literatur\u0103 \u0219i ca ad\u0103ug\u00e2nd sarcinii literaturii narative de a reprezenta lumea, de a o ar\u0103ta<\/em>. Prin acest realism naiv, autobiografismul \u0219i literatura identitar\u0103 sunt, e adev\u0103rat, mai apropiate de lume dec\u00e2t medita\u021biile moderne \u0219i jocurile postmoderne, de\u0219i cel mai adesea r\u0103m\u00e2n artistic sub <\/em>ele. Instinctul lor e s\u0103 nu lase cartea s\u0103 devin\u0103 simbol literar, adic\u0103 s\u0103 nu produc\u0103 un alt act referen\u021bial \u00een ierarhia tradi\u021biei, at\u00e2t c\u00e2t s\u0103 vrea s\u0103 pun\u0103 \u00een discu\u021bie imediate\u021bea tangibil\u0103 a lumii. Este un pas ideologic necesar, dar politic insuficient. Politica \u00eencepe acolo unde ar\u0103tarea se instrumentalizeaz\u0103, adic\u0103 acolo unde literatura \u00een\u021beleas\u0103 aristotelic se \u00eencheie. Altfel spus, se poate lucra asupra lumii cu adev\u0103rurile literaturii, dar nu cu instrumentele ei.<\/p>\n\n\n\n

5. <\/strong>\u00cens\u0103 pariul pe care orice pozi\u021bie documentarist\u0103 de acest tip autobiografic-indentitar-mizerabilist \u00eel face c\u00e2nd intr\u0103 \u00een jocul literar e acela\u0219i dintotdeauna, trebuie s\u0103 accepte \u0219i cadrul \u00een care ar\u0103tarea narativ\u0103 a vie\u021bii devine posibil\u0103, iar acest cadru a fost dintotdeauna acela\u0219i \u0219i nu poate fi schimbat f\u0103r\u0103 un salt radical: este retoric \u0219i poetic \u0219i, de la Aristotel \u00eencoace, el cere aten\u021bie \u0219i pentru sine, nu doar pentru mesaj. \u0218i condi\u021bia poetic\u0103, \u0219i cea retoric\u0103 sunt preliminare ale inventivit\u0103\u021bii \u0219i poate fi repro\u0219at documentarismului c\u0103 s-a \u00een\u0219elat crez\u00e2nd c\u0103 va putea s\u0103 renun\u021be la ele. O poveste nu poate fi <\/em>propriu-zis real\u0103, fiindc\u0103 doar realitatea are aceast\u0103 calitate, ea poate \u00een schimb s\u0103 creeze efect de real<\/em>, pentru a trimite cu mai mult sau mai pu\u021bin succes \u00een afara sa, la o situa\u021bie, la o problem\u0103, la un obiect etc.<\/p>\n\n\n\n

6. <\/strong>Oricare ar fi subiectul ei, unei pove\u0219ti \u00eei trebuie o structur\u0103 \u0219i logica ei structural\u0103 nu reiese din lucrurile despre care vorbe\u0219te, adic\u0103 din realitatea spre care trimite; structura ei este dat\u0103 de felul \u00een care <\/em>trimite. Altfel spus: nu e de ajuns s\u0103 trimi\u021bi la realitate ca s\u0103 fi f\u0103cut o poveste, c\u0103ci atunci am fi cu to\u021bii scriitori de c\u00e2te ori spunem c\u0103 paharul de ap\u0103 e pe mas\u0103. \u00cenc\u0103 dinainte s\u0103 fie conceput un subiect, spa\u021biul pove\u0219tii deja desemneaz\u0103 un joc de pozi\u021bii \u0219i o hart\u0103. Scriind, autorul descoper\u0103 c\u0103 \u201ece spune\u201d nu cheam\u0103 \u00eentotdeauna forma \u0219i c\u0103 echilibrul \u00eentre stil, poveste \u0219i structur\u0103 a pove\u0219tii este dat de condi\u021bion\u0103ri care trebuie s\u0103 suspende logica aceasta a imediate\u021bii lumii; \u00een reprezentarea artistic\u0103, lumea nu poate s\u0103 fie niciodat\u0103 altfel dec\u00e2t mediat\u0103, aceasta este limita \u0219i tragedia ei, dar \u0219i motivul pentru care autorul postmodern e candid c\u00e2nd crede c\u0103 poate s\u0103 suplineasc\u0103 lumea \u0219i cel realist confient c\u00e2nd crede c\u0103 poate s-o egaleze.<\/p>\n\n\n\n

7. <\/strong>Chiar \u0219i \u00een proz\u0103 aceast\u0103 mediere este mereu mediere a ceva \u0219i ca atare nu poate fi g\u00e2ndit\u0103 strict \u00een sine, ca autoreferen\u021bialitate. Orice poveste e sprijinit\u0103 <\/em>de zidul lumii imediate \u0219i sus\u021binut\u0103 de el, chiar \u0219i c\u00e2nd e pur\u0103 fabula\u021bie. Niciuna nu este un spa\u021biu singular care survine doar prin exerci\u021biul imagina\u021biei, numai lumea g\u00e2ndit\u0103 ca sum\u0103 total\u0103 de pove\u0219ti are acest fel de completitudine teoretic\u0103, dar \u00eens\u0103\u0219i g\u00e2ndirea lumii ca poveste este o form\u0103 de misticism literar.<\/p>\n\n\n\n

8. <\/strong>Lu\u00e2nd-o drept sprijin, o poveste \u00ee\u0219i \u00eemprumut\u0103 \u00een felul acesta coeren\u021ba de la lumea cu care se afl\u0103 \u00een contact permanent \u0219i spre care trimite, dar aceast\u0103 coeren\u021b\u0103 este \u00eentotdeauna par\u021bial\u0103 \u00een lume, pe c\u00e2nd, \u00een schimb, finalitatea pove\u0219tii este neap\u0103rat impus\u0103 de structura ei. Altfel spus: pove\u0219tile au \u00eentotdeauna poten\u021bial de finalitate, lumea niciodat\u0103. Ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 este c\u0103 are loc aici o inversiune \u00een\u0219el\u0103toare, ca o iluzie optic\u0103, pe care ap\u0103r\u0103torii ideii de \u201elume ca poveste\u201d o \u00eencurajeaz\u0103: pentru c\u0103 din dubletul poveste-lume, povestea e singura care poate cu adev\u0103rat s\u0103 fie complet\u0103, se \u00eemprumut\u0103 ceva din aceast\u0103 iluzie a finitudinii lumii \u00eens\u0103\u0219i, care \u00eens\u0103 nu poate fi finit\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t nu poate fi \u00een\u021beleas\u0103 \u00een totalitatea ei. Ca s\u0103 fie \u00een\u021beleas\u0103 \u201enarativ\u201d \u00een totalitatea ei, ar \u00eensemna ca romanul s\u0103 poat\u0103 face lucruri imposibile: \u0219i-anume s\u0103 devin\u0103 suma descriptiv-narativ\u0103 a tuturor lucrurilor care se \u00eent\u00e2mpl\u0103, de la discu\u021biile din cafenele p\u00e2n\u0103 la mi\u0219carea particulelor elementare.<\/p>\n\n\n\n

9.  <\/strong>\u00cen acest sens, ideea c\u0103 pove\u0219tile creeaz\u0103 \u201elumi alternative\u201d vine din acela\u0219i tip de feti\u0219ism textual care a \u00eenflorit \u00een ultima sut\u0103 de ani \u00een imagina\u021bia literar\u0103. \u00cen ciuda ontologiei textualiste, nu exist\u0103 text narativ care s\u0103 fi concurat vreodat\u0103 via\u021ba, pentru simplul motiv c\u0103 lumea este mai mare dec\u00e2t orice descriere \u0219i ca atare primeaz\u0103 pe scara explica\u021biilor. Orice discu\u021bie despre autonomia esteticului, despre pove\u0219ti care concureaz\u0103 lumea ori despre realitatea ordonat\u0103 ea \u00eens\u0103\u0219i textual este doar \u201eun fel de a spune\u201d. Fic\u021biunea este doar <\/em>o implozie \u00een focarul realului.<\/p>\n\n\n\n

\n

\u00cen ciuda ontologiei textualiste, nu exist\u0103 text narativ care s\u0103 fi concurat vreodat\u0103 via\u021ba, pentru simplul motiv c\u0103 lumea este mai mare dec\u00e2t orice descriere \u0219i ca atare primeaz\u0103 pe scara explica\u021biilor.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

10. <\/strong>\u00cen\u021beles astfel, scopul pove\u0219tii nu poate niciodat\u0103 s\u0103 fie \u201ecrearea de lume\u201d ci doar \u201ecrearea de sens\u201d, adic\u0103 numai orientarea \u00een\u021belegerii \u00eentr-o anumit\u0103 direc\u021bie, \u00een acela\u0219i mod \u00een care produce sens orice discurs. \u00cen fapt, pove\u0219tile asta fac, ocup\u0103 o pozi\u021bie \u00een lume, a\u0219a cum lentilele ocup\u0103 o pozi\u021bie \u00een c\u00e2mpul vizual. Privirea narativ\u0103 este dat\u0103 de o selec\u021bie de obiecte \u0219i ac\u021biuni care, astfel alese, le arat\u0103 pe acestea \u00eentr-un alt raport cu lumea \u0219i cu ele \u00eensele \u00een cadrul ei. Schimb\u00e2nd optica acestui raport sau invent\u00e2nd-o, povestea ofer\u0103 o anumit\u0103 \u00een\u021belegere, fie ea \u0219i implicit\u0103; cu alte cuvinte, o poveste este un act con\u0219tient de selec\u021bie \u0219i orice fel de nara\u021biune, nu doar cea realist\u0103, este un mijloc de orientare prin h\u0103\u021bi\u0219ul realului. Nara\u021biunea \u00eencepe s\u0103 fie artistic\u0103 \u00eenc\u0103 de la alegerea registrelor de limbaj, dar o mare parte a artisticit\u0103\u021bii sale const\u0103 tocmai \u00een decizia privitoare la ce elemente din realitate s\u0103 fie decupate, combinate \u0219i cum. Mai ales \u00een asta, nu \u00een manipularea limbajului, const\u0103 arta narativ\u0103, \u00een dispunerea episoadelor, observa\u021biilor \u0219i vocilor \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 for\u021beze o reprezentare nou\u0103 care deschide un orizont nou al realului; nu \u00eel deschide niciodat\u0103 epistemic, cum face \u0219tiin\u021ba, ci \u00eel deschide mai ales pe linie afectiv-imaginativ\u0103, \u00eel deschide ca posibilitate a unei noi coeren\u021be<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

11. <\/strong>Proclam\u00e2nd primatul textului, textualismul postmodern avea \u00een stranie leg\u0103tur\u0103 cu romantismul ideea c\u0103 lumea ca atare este <\/em>o poveste care poate fi \u00een\u021beleas\u0103 \u0219i c\u0103 a avut \u0219i-un autor, c\u0103 cineva la \u00eenceputuri o rostise<\/em>; sursele acestei metafore sunt \u00een Evanghelia lui Ioan \u0219i-n g\u00e2ndirea greac\u0103, care jucaser\u0103 la limita confuziei dintre un logos ordonat narativ \u0219i un logos ordonat explicativ. Demiurgul postmodern este un povesta\u0219, iar crea\u021bia lui o colec\u021bie de snoave,  dar toate aceste pove\u0219ti pe care le spune nu doar c\u0103 \u201earat\u0103\u201d realitatea, ci ele chiar \u201esunt\u201d realitatea, a\u0219a cum cuv\u00e2ntul \u0219i Dumnezeu erau una. Astfel, dac\u0103 dai cuvenit\u0103 aten\u021bie c\u0103r\u021bii vie\u021bii, dac\u0103 analizezi ideologiile care se \u00eembib\u0103 ca \u00eentr-un palimpsest \u00een textualitatea esen\u021bial\u0103 a lumii, po\u021bi ghici ceva din inten\u021bia cui a scris-o. Postmodernismul era astfel un arc peste timp spre teoriile analogice ale filozofiei medievale sau spre alegorismul hermeneutic al patristicii cre\u0219tine. Postmodernismul este fa\u021b\u0103 de realism ce este Origen fa\u021b\u0103 de Biblie.<\/p>\n\n\n\n

12. <\/strong>Acesta este motivul pentru care reac\u021biile narative la postmodernism, \u0219i la orice alt\u0103 tradi\u021bie care feti\u0219izeaz\u0103 literatura, tind s\u0103 arate sinele creator strivit <\/em>de realitate, tocmai cu scopul de a recupera primatul ei, de a spune, \u00eentr-un fel, \u201epoate c\u0103 unele lucruri sunt pove\u0219ti, dar suferin\u021ba nu poate niciodat\u0103 s\u0103 fie doar simplu text\u201d. Aceasta \u021bine de sarcina realismului naiv dintotdeauna care se exprim\u0103 \u00een reflexul s\u0103u maculant, acela de a arat\u0103 murd\u0103ria care st\u0103 temelie pentru idealurile cele mai \u00eenalte ale unei culturi sau de a recalibra mereu povestea realului atunci c\u00e2nd i se pare c\u0103 \u00ee\u0219i pierde temeiurile imediate. Spune: \u201evede\u021bi, a\u021bi \u00een\u0103l\u021bat capul spre marea tradi\u021bie de pove\u0219ti, dar privi\u021bi ce mizerie ave\u021bi sub picioare\u201d. De la Aristofan \u0219i Plaut p\u00e2n\u0103 la Flaubert, acest instinct n-a disp\u0103rut niciodat\u0103 \u0219i a fost preluat \u00een modernitate mai ales de roman \u0219i de teatru. \u00cen acest sens, romanul, comedia, proza scurt\u0103 au practicat mereu o arheologie profanatoare a realului, care nici nu trebuia s\u0103 fi fost foarte avansat\u0103 instrumental, ori foarte sofisticat\u0103 interpretativ ca s\u0103 ajung\u0103 la obiectul ei, pentru c\u0103 adesea singurul lucru care acoper\u0103 mizeria lumii este doar un soi de t\u0103cere cooperant\u0103 \u00een privin\u021ba ei.<\/p>\n\n\n\n

13. <\/strong>Literatura narativ\u0103 \u0219i \u00een unele cazuri \u0219i poezia, c\u00e2nd nu devine prea atent\u0103 la propria poeticitate, pot s\u0103 sparg\u0103 aceast\u0103 t\u0103cere. Ele o pot \u0219i oculta, cum vedem \u00een romanul idilic sau \u00een cel ideologic al realismului socialist (care sunt, de fapt, ambele idilice), fa\u021b\u0103 de care suntem sceptici tocmai pentru c\u0103 sim\u021bim ce simte toat\u0103 lumea: c\u0103 modul \u00een care structureaz\u0103 narativ realitatea caut\u0103 de fapt s-o mistifice prin simplificare. Orice literatur\u0103 care refuz\u0103 acest dialog cu complexitatea compromis\u0103, pentru c\u0103 incoerent\u0103, a lumii va ajunge s\u0103 fie perceput\u0103, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, ca nemaiadres\u00e2ndu-se imediate\u021bii ei. Altfel, tensiunea dintre un con\u021binut real \u0219i o prelucrare estetic\u0103 nu poate fi niciodat\u0103 eliminat\u0103 cu totul; ea poate fi doar dozat\u0103 \u00een mod diferit, i se poate c\u0103uta un alt punct de echilibru, \u00een favoarea sau \u00een detrimentul efectului de real. Realismul a c\u0103zut mai des \u00een capcanele acestei tensiuni, fiindc\u0103 a avut problema suplimentar\u0103 c\u0103 el con\u021binea dialectic \u00een sine un nucleu sociografic \u0219i scientist, care, \u00een consecin\u021bele dezvolt\u0103rii sale, \u00eenainta \u00een direc\u021bia unui discurs a-literar, adic\u0103 \u00een direc\u021bia unei forme mai mult sau mai pu\u021bin precise de documentarism, care c\u0103uta s\u0103 ascund\u0103 valen\u021bele poetice ale discursului structurat, \u00een speran\u021ba c\u0103 v\u0103 sc\u0103pa de \u00eensu\u0219i caracterul mediant al<\/em> literaturii<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

14<\/strong>. Invers, structura estetizant\u0103 retoric \u0219i poetic, \u00eempins\u0103 la consecin\u021bele ei logice, duce la preferin\u021ba pentru formal \u0219i textual, \u00een speran\u021ba c\u0103 vor sc\u0103pa de caracterul mediant al limbajului <\/em>cu totul. Oric\u00e2t de formal \u0219i oric\u00e2t de textual un text narativ, el nu poate introduce niciodat\u0103 un hiat <\/em>\u00een real, nu pentru c\u0103 nu vrea, ci pentru c\u0103 nu st\u0103 \u00een posibilitatea structurii narative clasice s-o fac\u0103. Asta se vede, la extreme, prin aceea c\u0103, acolo unde o poveste nu mai pare s\u0103 fie legat\u0103 prin nimic de real, ea r\u0103m\u00e2ne \u00eenc\u0103 ancorat\u0103 \u00een el prin limbaj, \u0219i mai ales prin limbaj \u00een m\u0103sura \u00een care e un sociolect. Ordinea pove\u0219tii trebuie \u00een plus s\u0103 imite ordinea lumii dac\u0103 nu vrea s\u0103 \u00eenceteze s\u0103 fie inteligibil\u0103. Personajele pot s\u0103 fie diferite, cartografiile inventate, locurile necunoscute, dar e greu de imaginat o poveste din care s\u0103 dispar\u0103 afectul \u0219i preferin\u021ba, direc\u021bia, gestul, obiectele, adic\u0103 categoriile ontologice fundamentale.<\/p>\n\n\n\n

15. <\/strong>Acest du-te-vino \u00eentre reali\u0219ti \u0219i este\u021bi este o mi\u0219care dialectic\u0103, dar una recurent\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eenregistreze progres,  aceste propensiuni nu se pot dep\u0103\u0219i dec\u00e2t unele pe altele, dar nu respinge. Vor fi mereu povestitori s\u0103tui s\u0103 li se vorbeasc\u0103 despre mobil\u0103, scabros sau \u201eoameni simpli\u201d \u0219i vor vrea s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 asupra posibilit\u0103\u021bilor limbajului \u0219i vor exista mereu reali\u0219ti s\u0103tui de limbaje care se \u00eenv\u00e2rt \u00een gol \u0219i vor vrea s\u0103 descrie simplitatea unui gest social cu un vocabular minimal. La grani\u021ba dintre aceste tranzi\u021bii dialectice de abordare narativ\u0103, noua direc\u021bie poate s\u0103 fie eliberatoare: atunci c\u00e2nd realismul t\u00e2rziu, prin Flaubert (\u00een Salammb\u00f4<\/em>), dar mai ales prin James (\u00een Ce \u0219tia Maisie<\/em>), a descoperit c\u0103 poate s\u0103 pun\u0103 textul \u00eenaintea pove\u0219tii, s-a \u00eenregistrat un asemenea efect de eliberare artistic\u0103 \u00een cadrul dialecticii artei narative; este efectul p\u0103r\u0103sirii unui model narativ care a obosit de propriile reguli \u0219i-\u0219i accept\u0103 cu ner\u0103bdare propria disolu\u021bie, doar c\u0103 el nu poate cu adev\u0103rat evada din tensiunea aceasta, c\u0103ci dac\u0103 ar putea evada din ea, ar continua s\u0103 fie discurs, dar ar \u00eenceta s\u0103 fie art\u0103 a nara\u021biunii.<\/p>\n\n\n\n

16<\/strong>. \u00cen modernism, de la James la nouveau roman<\/em>, aceast\u0103 disolu\u021bie mimetic\u0103 \u00een direc\u021bia poeticit\u0103\u021bii e cvasicomplet\u0103, genul romanului e \u00eempins la limit\u0103 \u00een direc\u021bii \u00een care nu poate cu adev\u0103rat supravie\u021bui dac\u0103 nu vrea s\u0103-\u0219i p\u0103r\u0103seasc\u0103 cu totul func\u021bia sa mimetic\u0103 primar\u0103. Cu Joyce el nu mai oglinde\u0219te lumea, ci posibilitatea lumii ca semnifica\u021bie, adic\u0103 virtualit\u0103\u021bile limbajului artistic \u00eensu\u0219i, dar atunci \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 devin\u0103 poveste, fiindc\u0103 povestea limbajului artistic \u0219i a referen\u021bialit\u0103\u021bii artistice care se hr\u0103ne\u0219te din propria ei propagare nu poate fi spus\u0103 cu adev\u0103rat prin <\/em>literatur\u0103. C\u00e2nd se ajunge \u00een acest punct \u0219i se crede c\u0103 literatura e un exerci\u021biu stilistic, cunoa\u0219terea literaturii \u0219i cunoa\u0219terea lumii diverg \u0219i se instan\u021biaz\u0103 dou\u0103 ecologii: una a lumii \u0219i alta a tradi\u021biei. Asta se \u00eent\u00e2mpl\u0103 pentru c\u0103 unor genera\u021bii de scriitori \u0219i intelectuali li se spune de-a lungul mai multor decenii c\u0103 ce citesc \u0219i ce cred determin\u0103 modul \u00een care-\u0219i practic\u0103 \u00een\u021belegerea narativ\u0103 a lumii \u0219i nu invers. E o situa\u021bie analog\u0103 celei de la \u00eenceputul filozofiei moderne, c\u00e2nd universul era construit de la catedr\u0103 prin silogisme \u0219i argumente ontologice.<\/p>\n\n\n\n

\n

Romanul, dac\u0103 se poate spune a\u0219a, nu are alt\u0103 u\u0219\u0103 dec\u00e2t cea care d\u0103 \u00eenspre lume \u0219i doar pe-acolo comunic\u0103.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

17<\/strong>. Romanul, \u00een mod interesant, n-a avut p\u00e2n\u0103 la postmodernism nevoie de o astfel de fractur\u0103 radical\u0103 cu tradi\u021bia practicii sale. Chiar \u0219i \u00een instan\u021bele idealizante ale epicului \u0219i miticului, a reu\u0219it s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 angrenat \u00een acest jos al tangibilit\u0103\u021bii, pe care literatura se str\u0103duie\u0219te s\u0103-l redea printr-o retoric\u0103 a pasiunii, a conflictului. O poveste veritabil\u0103 vorbe\u0219te din mijlocul ecologiei \u0219i nu poate s\u0103 fac\u0103 altcumva,  ea trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 indigen\u0103 lumii. Aceast\u0103 povestire din mijlocul lumii nu trebuie neap\u0103rat s\u0103 aib\u0103 ca prim\u0103 func\u021bie reflec\u021bia. Adic\u0103 romanul nu trebuie s\u0103-i \u021bin\u0103 lumii oglinda ca s\u0103 se poat\u0103 vedea \u00een ea, el poate chiar s\u0103-\u0219i propun\u0103 s\u0103 ac\u021bioneze asupra lumii, ca s-o for\u021beze s\u0103 se schimbe prin con\u0219tientizare sau prin frumuse\u021be. Dar ca s\u0103 ac\u021bioneze asupra lumii trebuie s\u0103 vorbeasc\u0103 de fiecare dat\u0103 \u00een termenii ei \u0219i s\u0103 accepte c\u0103 nu se poate construi dec\u00e2t ca un soi de anticamer\u0103 la ea. Romanul, dac\u0103 se poate spune a\u0219a, nu are alt\u0103 u\u0219\u0103 dec\u00e2t cea care d\u0103 \u00eenspre lume \u0219i doar pe-acolo comunic\u0103. Sau, ceea ce e acela\u0219i lucru, \u00eentr-o poveste nu pot exista u\u0219i interioare, toate ie\u0219irile ei duc \u00een acela\u0219i loc, dar admite prin asta c\u0103 este subordonat unei complexit\u0103\u021bi de ordin mai \u00eenalt care se manifest\u0103 narativ ca precau\u021bie. Acesta e motivul pentru care \u0219i-n cea mai subiectiv\u0103 dintre nara\u021biuni, vrem s\u0103-l vedem pe autor \u00eentorc\u00e2ndu-se din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00eempotriva sa \u0219i a ideilor sale ca s\u0103-l putem crede. Cu alte cuvinte, chiar \u0219i acolo c\u00e2nd adev\u0103rurile despre care ni se vorbe\u0219te sunt pur personale, a\u0219tept\u0103m de la poveste s\u0103 ia distan\u021b\u0103 de ele. Ne a\u0219tept\u0103m de la poveste la un fel de agnosticism, care se trage mereu de partea unei precau\u021bii a distan\u021bei.<\/p>\n\n\n\n

18<\/strong>. Aceast\u0103 precau\u021bie narativ\u0103 se manifest\u0103 \u00een realism ca distan\u021b\u0103 a povestitorului fa\u021b\u0103 de evenimente<\/em>. Ea \u00eenseamn\u0103: pentru c\u0103 aceast\u0103 povestecomunic\u0103 cu realitatea, ea trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00eentr-o anumit\u0103 m\u0103sur\u0103 la felde complex\u0103 ca ea, adic\u0103 trebuie s\u0103 p\u0103streze posibilitatea ca, \u00eentr-o logic\u0103mai mare dec\u00e2t logica narativ\u0103, ceea ce crede povestitorul c\u0103 e bine arputea s\u0103 fie r\u0103u. Aparen\u021ba de demiurg a naratorului obiectiv vine dinaceea c\u0103 el se ambi\u021bioneaz\u0103 s\u0103-\u0219i trateze personajele a\u0219a cum \u00ee\u0219i trateaz\u0103Dumnezeu crea\u021bia: ca \u0219i cum fiecare lucru are locul s\u0103u, inclusiv gre\u0219elile\u0219i creatorul lor se p\u0103streaz\u0103 la distan\u021be egale de fiecare.<\/p>\n\n\n\n

19. <\/strong>Povestea realist\u0103 introduce astfel \u00eentre sine \u0219i con\u021binutul ei dou\u0103 feluri de distan\u021be. Una este cea structural\u0103, de care nu se poate dezice. Am putea s\u0103-i spunem estetic\u0103 dac\u0103 n-ar fi un termen at\u00e2t de \u00eenc\u0103rcat. Prefer mai degrab\u0103 termenul de distan\u021b\u0103 poetic\u0103<\/em>, dat\u0103 de nevoia, pe de o parte, de a retoriza limbajul pentru a-l marca literar \u0219i, pe de alt\u0103 parte, de a structura povestea dup\u0103 criterii care n-au cum s\u0103 fie ale realit\u0103\u021bii \u00eense\u0219i. A doua distan\u021b\u0103, care este mult mai interesant\u0103, pentru c\u0103 este op\u021bional\u0103, este aceast\u0103 deta\u0219are \u00een privin\u021ba propriilor motiva\u021bii narative, pe care o reprezint\u0103 cel mai bine o parte a realismului de secol XIX \u0219i c\u00e2teva dintre prozele de secol XX despre subiecte tabu sau de o at\u00e2t de mare convingere etic\u0103, c\u0103 ambiguitatea creat\u0103 \u00een jurul lor \u00een acest fel n-ar putea dec\u00e2t s\u0103 indigneze.<\/p>\n\n\n\n

20<\/strong>. Aceast\u0103 a doua distan\u021b\u0103 este ceea ce vedem disp\u0103r\u00e2nd acum din romanul occidental, respins\u0103 ca fiind defetist\u0103, nesincer\u0103 sau chiar d\u0103un\u0103toare moral. Respingerea ei a \u00eenceput nu cu literatura ideologic\u0103 recent\u0103, ci cu autobiografismul postbelic \u0219i ar putea fi plasat\u0103 chiar mai devreme, \u00een Hamsun \u0219i-n existen\u021bialism, care cereau \u00eentr-un fel sau altul \u0219i ei un soi de tangibilitate mai imediat\u0103, pe care au g\u0103sit-o \u00eens\u0103 \u00een subiectivitatea discursiv\u0103. Motivul pentru care postbelic primeaz\u0103 proza lui \u201eeu\u201d e pentru c\u0103 s-a pr\u0103bu\u0219it credin\u021ba politic\u0103 \u00een faptul c\u0103 un subiect local ar putea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t s\u0103-i reprezinte pe to\u021bi ceilal\u021bi. To\u021bi tr\u0103iesc pentru sine, nimeni nu mai st\u0103 pentru specie<\/em>. Dar asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 vocea narativ\u0103 central\u0103 a unui Eu abstract \u0219i obiectiv, singura care putea s\u0103 preia asupra sa distan\u021ba aceasta precaut\u0103, nu mai este practicabil\u0103, \u0219i ne r\u0103m\u00e2ne \u00een schimb speran\u021ba democratic\u0103, dar de fapt iluzorie, c\u0103 trebuie s\u0103 vorbeasc\u0103 c\u00e2t mai mul\u021bi eu pe aceea\u0219i voce, ca \u00eentr-un soi de aproximare narativ\u0103 a lumii prin plebiscit.<\/p>\n\n\n\n

21<\/strong>. Ironia este c\u0103, atunci c\u00e2nd ap\u0103ruse, \u00een primul realism, distan\u021ba aceasta care dispare acum \u00eencerca s\u0103 fac\u0103 loc \u00een poveste unor zone ale societ\u0103\u021bii care nu aveau acces la asemenea voci narative. Vocea abstract\u0103 nu apar\u021binea lumii despre care vorbea, ea era doar ochiul neutru care f\u0103cea selec\u021bia evenimentelor. Credin\u021ba \u00een posibilitatea acestei neutralit\u0103\u021bi este ce se pr\u0103bu\u0219e\u0219te acum \u0219i e neclar dac\u0103 acest\u0103 distan\u021b\u0103 filosofic\u0103, jucat\u0103, poate chiar ipocrit\u0103 \u0219i totu\u0219i esen\u021bial\u0103 poate fi integrat\u0103 \u00eenapoi \u00een sarcina prozei contemporane. Sarcina unui nou autor realist, \u00een m\u0103sura \u00een care va c\u0103uta s\u0103-\u0219i reintegreze aceast\u0103 distan\u021b\u0103, va fi de-acum \u00eenc\u0103 \u0219i mai dificil\u0103: s\u0103 creeze prin scrisul s\u0103u un efect de real <\/em>at\u00e2t de mare \u00eenc\u00e2t s\u0103 cuprind\u0103 \u0219i victima, \u0219i vinovatul, \u00eentr-o manier\u0103 care s\u0103 le dea am\u00e2ndurora \u00een poveste un loc pe care am\u00e2ndoi \u00eel au deja \u00een lume.<\/p>\n\n\n\n

22. <\/strong>Distan\u021ba aceasta op\u021bional\u0103 care \u00eens\u0103 se cere introdus\u0103 aici este poate prea mare ca s\u0103 mai fie sustenabil\u0103 etic \u00een termenii unei practici generale a romanului \u0219i \u0103sta e motivul pentru care vedem acum pr\u0103bu\u0219irea acestui tip de obiectivitate. Ea va mai putea fi practicat\u0103 c\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd, \u0219i cu mai mare aten\u021bie, de c\u00e2\u021biva curajo\u0219i, de unii reac\u021bionari, de anarhi\u0219tii valorilor, dar niciodat\u0103 de-acum \u00eencolo cu autoritatea ei din trecut. Trebuie \u00een locul ei altceva, ceva deopotriv\u0103 mai general \u0219i mai radical. Autoritatea ei din trecut avea \u00een ea ceva demonstrativ \u0219i pedagogic, \u201eiat\u0103\u201d, spunea, \u201eeu m\u0103 ridic la nivelul purei reflexii ca s\u0103 v\u0103 aduc via\u021ba nediluat\u0103 \u00eenaintea ochilor\u201d.<\/p>\n\n\n\n

23. <\/strong>Se vorbe\u0219te at\u00e2t de mult despre voce incert\u0103 \u00een poveste, despre digresiunile identit\u0103\u021bii, fiindc\u0103 orice nou\u0103 poveste simte c\u0103 are ca datorie, dup\u0103 pierderea utopiei acestei viziuni obiective, s\u0103 arate c\u0103utarea <\/em>sensului, r\u0103t\u0103cirea, drumul prin necunoscutul experien\u021bei nestructurate. La Pynchon \u0219i la Delillo se vede asta poate cel mai bine. Ca s\u0103 ie\u0219im din aceast\u0103 paranoie a pluralit\u0103\u021bilor narative, un roman nou va trebui s\u0103 inventeze o mul\u021bime de vie\u021bi care s\u0103 func\u021bioneze ca spa\u021bii de rezonan\u021b\u0103 pentru complexitatea nestructurat\u0103 a lumii, personaje care, m\u0103car par\u021bial, s\u0103 func\u021bioneze f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 aib\u0103 un rol predeterminat \u00een configura\u021bia social\u0103, care, mai ales, s\u0103 nu se mai caute, s\u0103 nu mai vrea s\u0103 fie personaje. O asemenea poveste ar trebui s\u0103 fie un roman utopic, \u00een care personajele nu \u00een\u021beleg neap\u0103rat ce li se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u0219i autorul nu-\u0219i \u00een\u021belege neap\u0103rat personajele.<\/p>\n\n\n\n

24. <\/strong>Ele trebuie s\u0103 fie mai degrab\u0103 r\u0103t\u0103ciri, oglindiri \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, spa\u021bii emotive, biografii care n-au at\u00e2t con\u021binut, c\u00e2t posibilitate, corpuri care nu caut\u0103 neap\u0103rat defini\u021bie. Cu c\u00e2t pui mai multe astfel de vie\u021bi \u00een joc, cu at\u00e2t ai mai multe spa\u021bii ale aproxim\u0103rii lumii. Personajul acesta nu are memoria pr\u0103bu\u0219irii vechii metafizici a speciei care vorbe\u0219te prin arta sa pe o singur\u0103 voce sau, dac\u0103 o are, nu-\u0219i petrece jum\u0103tate din carte lament\u00e2ndu-i e\u0219ecul: atitudinea lui este autosuspendarea curioas\u0103 a a\u0219tept\u0103rilor. El nu este un personaj at\u00e2t postironic, c\u00e2t postdubitativ \u0219i, prin asta, renun\u021b\u00e2nd la rolul s\u0103u privilegiat de martor central al ecologiei. Tr\u0103ie\u0219te cu aceast\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103 dubl\u0103, simultan\u0103, a irelevan\u021bei vie\u021bii sale \u0219i a necesit\u0103\u021bii ei. El nu respinge deziluzia modern\u0103 a pr\u0103bu\u0219irii continuit\u0103\u021bilor, doar o reia \u0219i \u0219i-o integreaz\u0103 nealarmist ca pe un efect de rezonan\u021b\u0103 la complexitatea ecologic\u0103 a lumii. Grani\u021bele \u201etemporare\u201d \u00eel ajut\u0103 doar s\u0103 se mi\u0219te, nu at\u00e2t s\u0103 se descopere ca erou. Rezistivitatea lumii e integrat\u0103 la el \u00eentr-o etic\u0103 nu at\u00e2t a curajului sisific, ca la Camus, c\u00e2t a optimismului absent. Prin e\u0219ec sau prin reu\u0219it\u0103, realitatea totu\u0219i \u00eei r\u0103spunde. \u00cen frumuse\u021be sau ur\u00e2\u021benie, ceva din structurile lumii i se comunic\u0103. Merge printre lucruri ca \u0219i cum trebuie s\u0103 reinventez mistica lumii de la bun \u00eenceput, prin proceduri de trial and error<\/em>, dar f\u0103r\u0103 un catalog ontologic prealabil.<\/p>\n\n\n\n

25. <\/strong>Sarcina acestui nou fel de a spune pove\u0219ti ar trebui s\u0103 fie s\u0103 lase povestea deschis\u0103 nu spre alte pove\u0219ti \u0219i ca atare s\u0103 trimit\u0103 mereu la o tradi\u021bie \u00eencheiat\u0103, care se reia autofag cu fiecare nou\u0103 carte scris\u0103 \u0219i nici s-o centreze \u00eentr-o alt\u0103 voce subiectiv\u0103 care pretinde cr\u00e2mpeiul ei de adev\u0103r, ci s\u0103 deschid\u0103 lumea narativ\u0103 spre o obiectivitate de factur\u0103 superioar\u0103, \u00een care nu mai e posibil\u0103 nicio confuzie de natur\u0103 estetic\u0103 \u00eentre finalul c\u0103r\u021bii \u0219i finalul explica\u021biilor (cum realismul \u00eenc\u0103 spera c\u0103 poate s\u0103 ofere, fiindc\u0103 credea c\u0103 limbajul e stabil \u0219i universul epuizabil descriptiv). \u00centre orizontul reprezent\u0103rii artistice \u0219i orizontul a ceea ce r\u0103m\u00e2ne de reprezentat sunt distan\u021be insurmontabile \u0219i, \u00een lumina acestui adev\u0103r, arta narativ\u0103 nu mai poate cu adev\u0103rat s\u0103 se joace de-a finalitatea. Sau, ceea ce e acela\u0219i lucru, p\u00e2n\u0103 nu g\u0103se\u0219te o alt\u0103 distan\u021b\u0103 filozofic\u0103, distan\u021ba poetic\u0103 devine singura distan\u021b\u0103 veritabil\u0103. \u0218i c\u00e2t de insuficient e asta se \u00een\u021belege de la sine.<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Eseu de Iulian Bocai<\/p>\n","protected":false},"author":273,"featured_media":12053,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1792],"tags":[1828,1829,2280],"coauthors":[1827],"class_list":["post-12052","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-eseu","tag-eseu","tag-iulian-bocai","tag-nr-10-2024"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2025\/01\/carte.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12052","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/273"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12052"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12052\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12056,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12052\/revisions\/12056"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/12053"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12052"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12052"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12052"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=12052"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}